Decizia civilă nr. 1543/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)* Cod operator 8428
DECIZIA C. NR. 1543/R/2012
Ședința publică din 30 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: I.-D. C. JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. M. B. S., împotriva deciziei civile nr. 2/A din 10 ianuarie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...)*, privind și pe reclamanta intimată A. B. R. S., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art. 52 alin. 2 din Legea nr. 7.).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentanților părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, domnul avocat U. O., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 4 din dosar, lipsă fiind reclamanta intimată.
Curtea constată că pentru termenul de judecată de azi, pârâta recurentă a fost legal citată cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru pentru recurs în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar pentru recurs în valoare de 0,15 lei, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare ce se află la f. 7 din dosar.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că a stat în sala de judecată pentru a fi prezent la a doua strigare a cauzei, dar se obligă ca până la sfârșitul ședinței de judecată să facă dovada achitării timbrajului aferent recursului.
Curtea constată că la data de (...), a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, într-un exemplar, care a fost expediată prin fax de reclamanta intimată, iar la data de (...), a fost înregistrată la dosar aceeași întâmpinare, în 2 exemplare, care au fost expediate prin poștă de reclamanta intimată, prin care aceasta solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime, ca temeinică și legală a deciziei recurate, iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată că această întâmpinare a fost depusă la dosar cu nerespectarea termenului de 5 zile înaintea termenului de judecată, prevăzut de dispozițiile art. 308 alin. 2 C.pr.civ., astfel încât, urmează să fie luată în considerare ca și concluzii scrise.
Instanța înmânează reprezentantului pârâtei recurente un exemplar din întâmpinarea reclamantei intimate.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului pârâtei recurente în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, reevaluarea stării de fapt și a încadrării acesteia în drept, pronunțarea unei decizii conform celor specificate în obiectul recursului, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că probațiunea din prezenta cauză s-a bazat pe art. 1737 din Codul civil vechi, însă acest text de lege a fost abrogat, dar legea aplicabilă în cauză este art. 70 din Decretul Lege nr.
115/1938, pentru că la acea dată în C., nu exista Oficiu de C. și P. I. și, de asemenea, arată că în art. 5 alin. 5 din Legea nr. 7. se prevede că înscrierea în cartea funciară se face pe baza înscrisului, iar în speță, înscrierea în cartea funciară trebuia să se facă pe baza înscrisului antreprenorului.
De asemenea, reprezentantul pârâtei recurente arată că a formulat prezentul recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., pentru că în prezenta cauză legea nu a fost aplicată corect și, totodată, arată că antreprenorul trebuia să rămână înscris în cartea funciară.
Curtea reține cauza în pronunțare.
După închiderea dezbaterilor, s-a prezentat în sala de judecată domnul avocat U. O. și a depus la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar pentru recurs în valoare de 0,15 lei, recursul fiind astfel legal timbrat.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 11481/(...), pronunț ată de Judec ător ia Clu j Napoca în dosar nr. (...), s-a admis excepția tardivității plângerii, invocată de intimata S. M. B. S. și, în consecință, s-a respins ca tardivă plângereaformulată de petenta S. A. B. R. S., în contradictoriu cu intimata S. M. B. S., împotriva încheierii de CF nr. 100326/(...), emisă de O. de C. și P. I. - B. de
C. și P. I. C.
La pronunțarea acestei soluții s-a avut în vedere faptul că plângerea împotriva încheierii de CF nr. 100326/(...), a fost înregistrată la instanță, la data de (...), deci la mai mult de trei luni de la data emiterii acesteia, deși, potrivit art. 50 alin. 1 și art. 55 alin. 1 și 2 din Legea nr. 7., plângerea putea fi formulată în termenul maxim de 15 zile de la comunicarea încheierii.
Apelul decl ar at de pe ten ta S. A. B. R. S. î mpo tr iv a sen tințe i c iv ile nr. 1.,
a f ost ad mis de T rib un alul Clu j pr in dec iz ia c iv il ă nr. 123/A/(. ..), pronunț ată în dosar nr. (...), cu consecința respingerii excepției tardivității plângerii, adesființării sentinței apelate și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Tribunalul Cluj a reținut în considerentele deciziei împrejurarea că, potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7., se poate formula plângere împotriva încheierii de CF doar în termen de 15 zile de la data pronunțării încheierii.
În speță, în condițiile în care încheierea nu a fost comunicată apelantei și nu există alte dovezi în sensul că apelanta ar fi luat cunoștințăîn alt mod despre încheierea contestată, la o dată anterioară formulării plângerii, nu se poate susține că plângerea este tardivă.
În re judec are c auz a a f ost înreg is tr ată pe rolul J. C. -N. sub nr. (...)*.
Prin sen tinț a c iv il ă nr. 10731/(...), pronunț ată de Judec ător ia Clu j -
Napoca în dosar nr. (...)*, s-a admis plângerea formulata de petenta A. B. R. SA, în contradictoriu cu intimata SC M. B. S., s-a modificat încheierea de carte funciară nr. 100326/(...) emisă de B. C.-N. în sensul respingerii cererii de înscriere a privilegiului imobiliar în cuantum de 911.3444,38 lei în favoarea antreprenorului SC M. B. S..
S-a dispus radierea privilegiului imobiliar înscris în favoarea SC M. B.
S., din Cartea Funciară nr. 2. C.-N..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că următoarele:
„În sistemul codului civil, privilegiul imobiliar este o garanție care acorda creditorului un drept de preferința pentru încasarea creanței față de toți ceilalți creditori, chiar si ipotecari.
Astfel, potrivit art. 1737 pct. 4 C., „arhitecții, antreprenorii, pietrarii si alți lucrători întrebuințați pentru a zidi, a reconstrui, sau a repara edificii, canaluri sau alte opere, cu condiție insa ca prealabilmente sa se fi încheiat un proces-verbal, de către un expert numit de judecătoria in a cărei raza teritoriala sunt situate edificiile, constatator stării si felului lucrărilor ce proprietarul va declara ca are de gând a face si numai in cazul când acele lucrări ar fi fost primite cel mult in curs de sase luni, după terminarea lor, de către expert asemenea numit de judecătorie. Dar privilegiul acesta nu poate trece niciodată peste valorile constatate prin al doilea proces-verbal, ci se va reduce la adausul de valoare ce va fi existând la epoca alienării imobilului, ca rezultat al lucrărilor executate";.
De asemenea, potrivit art. 1742 C., „arhitecții, antreprenorii, pietrarii si alți lucrători întrebuințați pentru a zidi, a reconstrui sau a repara edificii, canaluri sau alte opere, si acei care au împrumutat, pentru a indemniza pe persoanele de mai sus, cu bani a căror întrebuințare se constata conform alineatului 5 de la articolul 1737, conserva privilegiul lor prin inscripția proceselor-verbale ale experților, menționate la alineatul 4 al articolului
1737";.
Dispozițiile art. 1737 și art. 1742 C. consacră privilegiul asupra imobilelor în favoarea arhitecților, antreprenorilor și alți lucrători care au contribui cu munca lor, pentru garantarea creanțelor neonorate de client.
Conform art. 55 alin 5 teza II din Legea nr. 7., în toate cazurile, privilegiile se înscriu și capătă rang numai în condițiile determinate de legea care le-a instituit. Conform art. 103 din O. 6. arhitecții, antreprenorii și maiștrii vor putea solicita, în temeiul înscrisului constatator al raportului juridic, înscrierea privilegiului supra imobilului pentru garantarea achitării prețului lucrărilor ce au fost executate.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că privilegiile se stabilesc cf. legii care le reglementează - în speță Codul Civil și se înscriu conform procedurii prevăzute de legea care reglementează înscrierea lor în cartea funciară, în speță Legea nr. 7.. Instanța a apreciat că prevederile Codului civil care reglementează privilegiul antreprenorului nu au fost înlăturate de dispozițiile L. nr. 7., întrucât codul civil constituie norma substanțială care consacră nașterea dreptului și nu Legea nr. 7. care consacră înscrierea acestuia. Astfel, potrivit art. 1737 C. este obligatoriu ca în prealabil să se fi încheiat un proces-verbal de către un expert numit de către judecătoria din raza teritorială unde se află imobilul construit, procesverbal în care să se constate stare și felul lucrării pe care intenționează să o efectueze clientul. O altă condiție este aceea ca lucrările să fi fost primite de un expert în cel mult 6 luni după terminarea lor, încheindu-se în acest sens un al doilea proces verbal.
Obligativitatea îndeplinirii celor două formalități prevăzute de lege rezultă din împrejurarea că valoarea privilegiului nu poate depăși sporul de valoare dobândit de imobil - soluție consacrată și de noul cod civil la art. 2386 pct. 6, în care privilegiul antreprenorului este consacrat ca și ipoteca legala - ori, sporul de valoare nu se poate determina decât prin întocmirea celor două procese verbale menționate în art. 1737 C. Nu se poate dispune înscrierea valorii privilegiului în temeiul înscrisului constatator al raportului juridic, care este contractul de antrepriză sau prestări servicii, câtă vreme beneficiarul ar putea invoca neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor de către antreprenor, raportat la prețul determinat prin contract, valoarea lucrărilor executate fiind astfel inferioară prețului stabilit prin contract și care ar determina înscrierea unui privilegiu superior prețului datorat de beneficiar.
În ceea ce privește privilegiul intimatei SC M. B. S. în valoare de 9., 38 lei, acesta a fost înscris în temeiul contractului de antrepriză nr. 234/(...) încheiat între intimată și SC A. V. S. S., fara prealabila întocmire a proceselor verbale prevăzute de art. 1737 C.
Ca atare, instanța a apreciat că înscrierea privilegiului în favoarea intimatei SC M. B. S. s-a efectuat fara ca în prealabil să se fi îndeplinit condițiile pentru conservarea acestuia, motiv pentru care a admis plângerea conform dispozitivului analizat.
Împotriva acestei se n tințe a declarat apel, în termen legal, pârâta SC MB. S.,solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței pronunțate deinstanța de fond, constatând că hotărârea apelată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, în primă instanță și apel.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată de in tima ta A. B. R. Ss-a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea în întregime a hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.
T ribun alul Clu j, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 2.(... ), pronunț ată în dos ar nr. (...)*, a respins ca nefondat apelul pârâtei SC M. B. S. împotriva sentinței civile nr.
10731/(...), pronunțată în dosarul nr. (...)* al J. C.-N., care a fost păstrată în întregime. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
M.ivând decizia, T. a reținut următoarele:
„Astfel, motivele de apel circumscrise punctelor 1, 2 și 3 din memoriul de apel nu reprezintă o critică veritabilă adusă sentinței apelante, nefiind altceva decât însăși copia fidelă a hotărârii primei instanțe, obiect al prezentului control judiciar, ceea ce face inutilă analizarea acestora prin prisma dispozițiilor art.287, art.292 și art.294 C.pr.civ.
De asemenea, motivele invocate punctele 4, 5, 6 și 7 din prezentul memoriu de apel se înscriu în același registru anterior evocat, apelanta nefăcând altceva decât să enumere o serie de dispoziții legale care au fost reținute de către judecătorul fondului în considerentele sentinței apelate.
Singurele motive veritabile de apel se regăsesc la punctele 7, 8, 9 și 10 din prezentul apel, motive care nu pot fi reținute ca fiind fondate întrucât în mod judicios prima instanță a reținut, raportat la dispozițiile legale anterior evocate de către apelantă la punctele 4, 5, 6 și 7, că din interpretarea coroborată a acestora rezultă că privilegiile se stabilesc conform legii care le reglementează - în speță Codul Civil și se înscriu conform proceduriiprevăzute de legea care reglementează înscrierea lor în cartea funciară, în speță Legea nr. 7..
Nu poate fi reținută ca fiind fondată susținerea apelantei potrivit căreia hotărârea apelată cuprinde motive străine și contradictorii de natura pricinii deoarece tribunalul consideră că în mod pertinent instanța de fond a apreciat că prevederile codului civil care reglementează privilegiul antreprenorului nu au fost înlăturate de dispozițiile L. nr. 7., întrucât codul civil constituie norma substanțială care consacră nașterea dreptului și nu
Legea nr. 7. care consacră înscrierea acestuia.
Or, în mod expres, potrivit art. 1737 C. este obligatoriu ca în prealabil să se fi încheiat un proces-verbal de către un expert numit de către judecătoria din raza teritorială unde se află imobilul construit, proces-verbal în care să se constate starea și felul lucrării pe care intenționează să o efectueze clientul. O altă condiție este aceea ca lucrările să fi fost primite de un expert în cel mult 6 luni după terminarea lor, încheindu-se în acest sens un al doilea proces verbal.
În mod corect prima instanță a statuat că obligativitatea îndeplinirii celor două formalități prevăzute de lege rezultă din împrejurarea că valoarea privilegiului nu poate depăși sporul de valoare dobândit de imobil - soluție consacrată și de noul cod civil la art. 2386 pct. 6, în care privilegiul antreprenorului este consacrat ca și ipoteca legala - or, sporul de valoare nu se poate determina decât prin întocmirea celor două procese verbale menționate în art. 1737 C.
În aceste condiții, contrar celor susținute de către apelantă la punctul
10, în mod evident prima instanță nu a impus condiții suplimentare pentru înscrierea privilegiului, dimpotrivă făcând o aplicare riguroasă a dispozițiilor legale care reglementează privilegiul antreprenorului.
Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 296 C.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC M. B. S. împotriva Sentinței civile nr. 10731/(...), pronunțată în dosarul nr. (...)* al J. C.-N., pe care o păstrează în întregime";.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta S. MB. S., solicitând ca urmare a admiterii în principiu a cererii, a reevaluării stării de fapt și a încadrării acesteia în drept, pronunțarea unei decizii conform celor specificate în obiectul recursului.
În motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9
C.pr.civ., recurenta apreciind că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, sens în care se impune modificarea sentinței, prin respingerea cererii introductive.
Recurenta a arătat că înscrierea privilegiului în cartea funciara se face conform legii (aceleași condiții Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare și Legea nr. 7 din
13 martie 1996 a cadastrului și a publicității imobiliare) numai în baza contractului de antrepriză, dispozițiile legii noi abrogând tacit dispozițiile vechiului Cod civil nu se pot impune condiții suplimentare în ceea ce privește aceasta înscriere, respectiv conform art. 1737, întocmirea a doua procese verbale ale unui expert numit de judecătoria în a cărei raza teritoriala sunt situate imobilele.
Recurenta solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, în primă instanță și apel.
În fapt, recurenta a solicitat modificarea deciziei recurate, în considerarea următoarei stări de fapt: P. este expusa pe larg în cererea deapel și nu a constituit motivul acelei cereri, așa cum constata eronat T.. În fața instanței de apel nu au fost aduse probe și lămuriri suplimentare.
M.ivarea este expusa în paragrafele 7, 8 din cererea de apel, ele deși nu sunt înlăturate de instanța de apel, aceasta nu se pronunță asupra lor. Aceasta lipsa nu constituie motiv de recurs.
Recurenta solicită modificarea deciziei recurate în considerarea încadrării în drept a stării de fapt expuse, conform paragrafelor expuse în memoriul de recurs.
Prin Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, în prezent abrogat, legea aplicabilă până la intrarea în vigoare a Codului civil, dispune în art. 70, faptul că, antreprenorii vor putea cere, în temeiul înscrisului original doveditor al contractului încheiat, cu titularul înscris în cartea funciara, înscrierea unei ipoteci legale asupra imobilului.
Legea nr. 7 din 13 martie 1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, republicata, dispune în art. 55 al 5, faptul ca privilegiile se vor înscrie pentru suma prevăzută în înscris, iar O. nr. 6. la art. 103 dispune, de asemenea, faptul că înscrierea efectiva a privilegiului se poate solicita în temeiul înscrisului constatator al raportului juridic.
Dispozițiile din legea de carte funciară nu sunt norme procedurale și reglementează exclusiv situația înscrierilor de carte funciară, ele conținând și norme de drept substanțial, cum se specifică în paragraful 8, 9 din memoriul de recurs, nu așa cum eronat interpretează legea instanța de apel în hotărârea sa.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată, in timata recl aman tă S. A. B. R. S.asolicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime, ca temeinica si legala, a deciziei civile nr. 2. din data de (...) pronunțata de Tribunalul Cluj - Secția C. în dosarul nr. (...)*.
În motivarea întâmpinării a fost expusă exhaustiv starea de fapt a cauzei, subliniidu-se faptul că asupra imobilului situat in municipiul C.-N., jud. C., înscris in C.F. nr. 2. a localității C.-N., cu nr. cadastral 12846, proprietarul S. "A. V. S." S. ("A. V. S.") a constituit in favoarea intimatei o serie de ipoteci, înscrise in P. a III-a, pozițiile 1 - 5, împreuna cu interdicțiile de înstrăinare, grevare cu sarcini si servituți, înscrise in P. 1, pozițiile 2 - 5 si
7, pentru garantarea unor credite acordate de intimată societății comerciale respective.
Prin Încheierea nr. 100326/(...), O. de C. si P. I. C. - B. de C. si P. I. C.-N. a dispus înscrierea privilegiului antreprenorului in suma de
911.344,38 lei, in favoarea recurentului - pârât M. B., in P. a III-a a C. F. - "Î. privitoare la sarcini", la poziția 8, această înscriere fiind efectuată exclusiv pe baza următoarelor documente: C. de E. de L. nr. 234/(...) încheiat între recurentul - pârât M. B., în calitate de E. si A. V. S. în calitate de B. A. A. nr.
1/(...) la C. sus menționat.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 1737 pct. 4 din Codul civil anterior, conform cărora, pentru conservarea privilegiului antreprenorului, trebuie îndeplinite cumulativ doua condiții: încheierea, în prealabil, a unui proces-verbal de către un expert numit de către judecătoria în a cărei raza teritoriala se afla imobilul construit, proces-verbal în care sa se constate starea si felul lucrării pe care intenționează sa o efectueze clientul antreprenorului; lucrările sa fie primite de un expert, de asemenea, numit de către judecătorie, in cel mult sase luni după finalizarea lor, primirea consemnându-se intr-un al doilea proces-verbal.
În speță, nu a fost întocmit nici primul proces-verbal, care este esențial pentru conservarea privilegiului, întrucât privilegiul poarta doar asupra sporului de valoare rezultat din lucrările efectuate, fiind evident ca trebuie determinata in prealabil valoarea inițiala, care excede obiectului privilegiului imobiliar, și nici al doilea proces-verbal, deși constituia o formalitate esențiala pentru conservarea privilegiului, ca si primul proces- verbal.
Potrivit art. 55 alin. 5 teza a II-a din Legea cadastrului si publicității imobiliare nr. 7., republicata si modificata, "în toate cazurile, privilegiile se înscriu si capătă rang numai in condițiile determinate de legea care le-a instituit".
Altfel spus, pentru înscrierea in Cartea Funciara a privilegiului, trebuie întrunite condițiile prevăzute de art. 1737 pct. 4 din Codul civil anterior, ceea ce nu s-a întâmplat in speța.
Nici art. 70 din Decretul-Lege nr. 115/1938 si nici art. 55 din Legea nr. 7. nu puteau nici "modifica" si nici "abroga tacit" art. 1737 alin. 4 din Codul civil anterior, raportul dintre dispozițiile generale ale Codului civil si cele din legislația speciala privind înscrierile in cartea funciara fiind de complementaritate.
Pe de alta parte, nici art. 70 din Decretul-Lege nr. 115/1938 si nici art. 55 din Legea nr. 7. nu cuprind norme substanțiale, cum in mod eronat susține recurentul - parat, ci doar norme procedurale, având in vedere scopul si obiectul acestor doua acte normative.
In ceea ce privește prevederea art. 103 din Regulamentul de organizare si funcționare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara (aprobat prin O. D. G. al A. nr. 6.), aceasta nu poate fi interpretata intr-un mod contrar prevederilor legale mai sus menționate, întrucât este un simplu act administrativ de punere in aplicare a legii, neputând modifica legea sau adăuga la aceasta.
Recursul este nefondat.
M.ivul esențial de recurs vizează aplicarea greșită, în opinia recurentei, a legii de către instanța de apel, și implicit, de către instanța de fond, recurenta apreciind că în cauză ar fi trebuit să se aplice, fie dispozițiile Noului Cod civil, fie dispozițiile Legea nr. 7., fie, dispozițiile Decretului-lege nr. 115/1938, dar în niciun caz nu erau aplicabile prevederile Vechiului Cod civil.
În ceea ce privește susținerea recurentei, conform căreia trebuia aplicat Noul Cod civil, Curtea constată că această susținere nu poate fi primită, motivat pe următoarele considerente:
Obiectul prezentului litigiu îl constituie o plângere împotriva unei încheieri de carte funciară, plângere întemeiată pe dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7., astfel încât, sunt aplicabile dispozițiile legale în vigoare la data emiterii încheierii de carte funciară atacată prin prezenta plângere.
Încheierea de carte funciară nr. 100326/2009, atacată prin plângerea pendinte, a fost emisă la data de (...) în dosar de CF nr. 100326/(...), iar plângerea împotriva acestei încheieri a fost înregistrată la data de (...), deci cu mult înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, la data de (...).
Potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2001, pentru punerea în aplicare a L. nr. 287/2009 privind Noul Cod civil, dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.
Art. 3 din Legea nr. 71/2001, pentru punerea în aplicare a L. nr.
287/2009 privind Noul Cod civil, prevede că actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Prin urmare, dispozițiile Noului Cod civil nu pot retroactiva, și nu se pot aplica asupra efectelor unei încheieri de carte funciară din (...), dată de
O. de C. și P. I. cu mult înainte de data intrării în vigoare a Noului Cod Civil.
Așa fiind, Curtea constată că este nefondat motivul de recurs prin care se susține că în cauză trebuiau aplicate dispozițiile Noului Cod civil.
Prin încheierea de CF nr. 100326/(...), s-a dispus înscrierea în CF nr.
2., provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 1., cu nr. cad. 12846, proprietatea S. A. V. S. S., a unui privilegiu imobiliar în favoarea recurentei de azi, S. M. B. S., în baza a două acte administrative emise de S. A. V. S. S., respectiv, unul cu nr. 234/(...), și altul cu nr. 1/(...) (f. 22 dosar fond).
Este știut faptul că privilegiul este o garanție reală, ce conferă creditorului dreptul de a fi plătit cu prioritate față de alți creditori, datorită calității creanței sale, prin calitatea creanței înțelegându-se cauza sau faptul juridic din care s-a născut respectiva creanță.
Unele privilegii sunt speciale imobilare întrucât au ca obiect bunuri imobile determinate și se aseamănă cu ipotecile, ele având practic caracterul unor ipoteci privilegiate și conferind creditorilor privilegiați atributele de urmărire și preferință.
Unul din privilegiile speciale imobiliare, reglementat de art. 1737 pct.
4 C., este privilegiul arhitecților, constructorilor și lucrătorilor.
Acesta este acel privilegiu special imobiliar recunoscut categoriilor de persoane expres menționate în pct. 4 al art. 1737 C. - respectiv arhitecți, constructori și lucrători -, pentru plata sumelor datorate de client cu titlu de preț al construirii sau reparării unui imobil.
Întinderea creanței se stabilește prin expertiză, cu respectarea proceduri prevăzute de legea în vigoare la momentul nașterii privilegiului, fără a putea depăși sporul de valoare al bunului.
Conservarea acestui privilegiu special imobiliar are loc prin înscrierea în CF a rapoartelor de expertiză pentru determinarea valorii creanței garantate.
În sistemul cărților funciare, sub imperiul Decretului-lege nr.
115/1938, art. 70 din această lege prevedea că arhitecții, antreprenorii și maiștrii vor putea cere, în temeiul contractului încheiat cu proprietarul tabular, înscrierea unei ipoteci legale asupra imobilului, pentru garantarea prețului lucrărilor efectuate, și deși legiuitorul a utilizat termenul de ipotecă, în realitate, este vorba despre un privilegiu în sensul art. 1737 pct. 4 C.
Art. 1737 pct. 4 C. prevede următoarele:
"Creditorii privilegiați asupra imobilelor sunt: [. . .] Arhitecții, antreprenorii, pietrarii si alți lucrători întrebuințați pentru a zidi, a reconstrui, sau a repara edificii, canaluri sau alte opere, cu condiția insa ca prealabilmente sa se fi încheiat un proces-verbal de către un expert numit de judecătoria in a cărei raza teritoriala sunt situate edificiile, constata tor stării si felului lucrărilor ce proprietarul va declara ca are de gând a face si numai in cazul când acele lucrări ar fi fost primite cel mult in curs de sase luni, după terminarea lor, de către expert asemenea numit de judecătorie. Dar privilegiul acesta nu poate trece niciodată peste valorile constatate prin aldoilea proces-verbal, ci se va reduce la adaosul de valoare ce va fi existând la epoca alienării imobilului, ca rezultat al lucrărilor executate".
Prin urmare, privilegiul de care se prevalează recurenta își are izvorul în dispozițiile art. 1737 pct. 4 C., acesta fiind temeiul legal în virtutea căruia, în favoarea recurentei, se putea naște un privilegiu special imobiliar.
Însă, pentru conservarea acestuia, era absolut necesar ca acest privilegiu să fie înscris în cartea funciară.
Dispozițiile din legea cărților funciare, indiferent că este vorba despre art. 70 din Decretul-lege nr. 115/1938, ori despre dispozițiile art. 55 alin. 5 teza II din Legea nr. 7., sunt dispoziții de procedură, de imediată aplicare, iar nu norme de drept material substanțial, așa cum nefondat apreciază recurenta.
Cu alte cuvinte, privilegiul în favoarea constructorului, arhitectului, antreprenorului, etc., își are izvorul în dispozițiile art. 1737 pct. 4 C., iar nu în dispozițiile de procedură ale L. cărților funciare, dispozițiile de procedură din Legea cărților funciare fiind aplicabile doar modalității de conservare a privilegiului, respectiv, procedurii de înscriere în cartea funciară a acestui privilegiu.
Recurenta a susținut că în cauză, în ceea ce privește procedura de înscriere a privilegiul său în cartea funciară, nu era aplicabilă Legea nr. 7., ci
Decretul-lege nr. 115/1938, întrucât, la data la care recurenta a solicitat înscrierea privilegiului său în cartea funciară încă nu erau finalizate lucrările de cadastru general, și deci, Legea nr. 7. încă nu era în vigoare.
Curtea constată că această susținere a recurentei nu poate fi împărtășită, dat fiind faptul că acele dispoziții din Legea nr. 7. care reglementează procedura de înscriere a unui privilegiu ori a unei ipoteci în cartea funciară, sunt norme de procedură, de imediată aplicare, iar nu norme de drept material substanțial, așa cum eronat le-a calificat recurenta.
Prin urmare, fiind norme de procedură, de imediată aplicare, dispozițiile art. 55 alin. 5 teza II din Legea nr. 7. se aplică procedurii de înscriere a privilegiului recurentei în cartea funciară.
În conformitate cu prevederile art. 55 alin. 5 teza I din Legea nr. 7., privilegiile sau ipotecile legale se vor înscrie pentru suma prevăzută în înscris, iar dacă creanța nu este determinată, pentru suma maximă arătată în cerere, precum și cuantumul dobânzii.
Însă, potrivit art. 55 alin. 5 teza II din Legea nr. 7., în toate cazurile,
privilegiile se înscriu și capătă rang numai în condițiile determinate de legea care le-a instituit, iar în lipsa vreunei mențiuni în această lege, ele primesc rang potrivit dispozițiilor legale privitoare la înscrierea ipotecilor.
Drept urmare, în speță, privilegiul recurentei trebuia înscris în cartea funciară în condițiile determinate de art. 1737 pct. 4 C., întrucât, acest privilegiu de care se prevalează recurenta a fost instituit sub imperiul și în temeiul art. 1737 pct. 4 C.
Or, pentru înscrierea privilegiului reglementat de art. 1737 pct. 4 C. în cartea funciară, și deci, implicit, pentru conservarea acestuia, era absolut necesar ca în prealabil să fi fost încheiat un prim proces-verbal, de către un expert numit de judecătoria în a cărei rază teritorială este situat imobilul, prin care să se constate starea și felul lucrărilor pe care proprietarul intenționa să le facă, respectiv, un al doilea proces-verbal, prin care să se consemneze că lucrările au fost primite de un expert (recepționate - s.n.), în termen de cel mult 6 luni după terminarea lucrărilor.
Obligativitatea îndeplinirii acestei duble formalități, adică a încheierii celor două procese verbale, este determinată de faptul că valoareaprivilegiului nu poate depăși sporul de valoare dobândit de imobil ca urmare a efectuării respectivelor lucrări.
Nu este posibilă, și nici admisibilă, înscrierea valorii privilegiului doar în temeiul înscrisului constatator al raportului juridic dintre recurentă și clientul său - în favoarea căruia a executat lucrările la imobil -, deoarece acest înscris reprezintă contractul de antrepriză sau de prestări de servicii încheiat între cei doi, contract în virtutea căruia clientul beneficiar s-ar putea apăra față de recurentă prin invocarea unei eventuale excepții de neexecutare ori de executare necorespunzătoare a obligațiilor contractuale de către recurentă.
În speță, recurenta și-a înscris privilegiul în CF, prin încheierea de CF nr. 100326/(...), doar în baza contractului de antrepriză nr. 234/(...) și a actului adițional la acest contract nr. 1/(...) (f. 22, 30 dosar fond), fără să fie îndeplinită în prealabil condiția obligatorie pentru conservarea privilegiului, condiție care constă în încheierea celor două procese verbale mai sus menționate.
Pe cale de consecință, Curtea constată că încheierea de CF nr.
100326/(...) a fost dată cu nesocotirea prevederilor art. 55 alin. 5 teza II din
Legea nr. 7., coroborat cu art. 1737 pct. 4 C.
În ceea ce privește susținerea recurentei, în sensul că art. 103 din O. nr. 6. prevede posibilitatea înscrierii efective a privilegiului doar în temeiul înscrisului constatator al raportului juridic și că, prin urmare, este admisibilă cererea recurentei, de înscriere a privilegiului său în CF doar în baza contractului de antrepriză, Curtea constată că aceasta este nefondată, întrucât, Regulamentul de O. și F. a B. de C. și P. I., aprobat prin O. D. G. al
A. nr. 6., este un act normativ, de punere în aplicare a unei legi, cu o forță juridică inferioară legii, și care nu poate modifica, adăuga ori prevedea ceva peste dispozițiile exprese ale legii.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., coroborat cu art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
Intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. M. B. S., împotriva deciziei civile numărul 2. din 10 ianuarie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosar numărul (...)*, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ
GREFIER A.-A. M.
Red.CMC/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: A. Grigorie Ioniță
Jud.apel: O.C. Tatu/A.F. Doica
| ← Decizia civilă nr. 3660/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 296/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
