Decizia civilă nr. 1453/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1453/R/2012
Ședința publică din 23 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții M. I. și M. V. D., împotriva deciziei civile nr. 5. din (...) a T.ului C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați H. I. și H. E. E., precum și pe pârâtele intimate A. E., A. E. și S. A. P. S., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâților recurenți, domnul avocat M. G., lipsă fiind pârâții recurenți personal și celelalte părți.
P.edura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâții M. I. și M. V. D. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost timbrat la data înregistrării.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul pârâților recurenți depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 137,25 lei și timbre judiciare pentru recurs în valoare de 0,30 lei, recursul fiind astfel legal timbrat.
Curtea constată că la data de (...), reclamanții intimați, prin intermediul domnului avocat Ș. D., au înregistrat la dosar o întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat de către pârâții M. I. și M. V. D. și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, la care a fost anexată împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că reclmanții intimați H. I. și H. E. E. l-au împuternicit pe domnul avocat Ș. D., pentru a-i reprezenta în dosarul nr. (...) al Curții de A. C.
Instanța înmânează reprezentantului pârâților recurenți un exemplar din întâmpinarea reclamanților intimați.
Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantului reclamanților intimați și pârâtelor intimate posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâților recurenți, domnul avocat M. G.
și reprezentantul reclamanților intimați, domnul avocat Ș. D., lipsă fiind pârâții recurenți personal, reclamanții intimați personal și celelalte părți.
Reprezentantul pârâților recurenți și reprezentantul reclamanților intimați arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea constată că prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanții intimați au solicitat respingerea recursului, pe motiv că în mare parte motivele de recurs vizează o expunere a stării de fapt privind modul în care expertul a efectuat măsurătorile, deși pârâții recurenți nu au formulat la momentul potrivit nici un fel de obiecțiune la raportul de expertiză întocmit cu privire la modul de calcul al suprafeței ocupate din terenul proprietatea reclamanților.
De asemenea, Curtea constată că în privința recursului declarat de pârâții M. I. și M. V. D. este incidentă excepția inadmisi-bilității parțiale a motivelor de recurs, respectiv a acelor motive de recurs, prin care pârâții recurenți se referă la starea de fapt, la reaprecierea probelor și fac trimitere la probele administrate în cauză, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct.
10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate.
De asemenea, Curtea constată că prin recurs, pârâții recurenți arată că suprafața pe care ar trebui să o lase reclamanților intimați în deplină proprietate și liniștită posesie ar fi de 20,46975 mp și nu de 8 mp cât a dispus instanța de fond, însă această critică a fost invocată doar prin recurs nu și prin apel, motiv pentru care, instanța invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității acestui motiv de recurs.
Totodată, Curtea constată că în privința recursului declarat de pârâții M. I. și M. V. D. este incidentă excepția lipsei de interes a motivului de recurs prin care se solicită admiterea petitelor din cererea reconvențională, având ca obiect servitutea de trecere, întrucât printr-o așa zisă precizare de cerere reconvențională, formulată de reprezentantul pârâților M. I. și M. V. D. în ședința publică din (...) (f. 219 dosar fond), acesta a arătat că susține doar petitul 4 din cererea reconvențională, în consecință, dacă în fața primei instanțe s-a renunțat la petitele având ca obiect servitutea de trecere, nu există interes pentru a critica această soluție în recurs și pune în discuția părților această excepție.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului pârâților recurenți și reprezentantului reclamanților intimați asupra recursului declarat de pârâții M. I. și M. V. D., cu mențiunea ca aceștia să se refere și la excepțiile invocate din oficiu de către instanță.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat de pârâții M. I. și M. V. D., cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamanții H. I. și H. E. E. și exonerarea pârâților apelanți de la plata cheltuielilor de judecată de la fond și din apel, având în vedere dispozițiile art. 275 C.pr.civ., sau, în subsidiar, compensarea acestora potrivit art. 276 C.pr.civ., având în vedere că la momentul precizării acțiunii pârâții M. I. și M. V. D. au fost de acord cu acțiunea reclamanților, conform variantelor II sau III propuse de către expertul judiciar, mai puțin cu varianta I considerată acceptabilă de către instanța de fond și, de asemenea, solicită cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Reprezentantul pârâților recurenți arată că a solicitat stabilirea liniei de hotar conform variantelor II sau III din raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză și a arătat că nu este de acord cu varianta I din raportul de expertiză, din considerente aritmetice și, totodată, arată că această cerere a formulat-o în fața instanței de fond, în fața instanței de apel și a reiterat-o azi în fața instanței de recurs, având în vedere imposibilitatea de aplicare a variantei I din raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză, conform celor menționate în memoriul de recurs și schiței desenată în cadrul acestui memoriu de recurs.
De asemenea, reprezentantul pârâților recurenți arată că în fața instanței de fond a renunțat la petitul privind servitutea de trecere și nu mai susține acest petit.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită admiterea tuturor excepții-lor invocate în cauză și respingerea recursului pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea reclamanților intimați la plata cheltuielilor de judecată conform dovezii pe care o depune la dosar.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că pârâții recurenți nu au nici un fel de titlu cu privire la servitutea de trecere.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1762 din data de (...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. (...) s-a admis cererea de chemare în judecată formulata, extinsa si precizata de către reclamanții H. I. si H. E. E., în contradictoriu cu pârâtii M. I., M. V. D. și S. A. P. S., având ca obiect grănițuire si revendicare imobiliară.
S-a stabilit linia despărțitoare între imobilul proprietatea reclamanților situat in C.-N., str. A. nr. 9, jud. C., înscris in C. nr. 13004 C.-N., nr. top.
4243 si imobilul proprietatea pârâtilor M. I. si M. V. D. situat in C.-N., str. A. nr. 7, jud. C., înscris in C. nr. 13006 C.-N., nr. top. 4242, respectiv imobilul proprietatea paratei SC A. P. S. situat in C.-N., str. Artelor nr. 27, jud. C., înscris in C. nr. 2. C.-N. (provenita din conversia de pe hârtie a C. nr. 14690
C.-N.), nr. top. 4247, conform variantei I din raportul de expertiza tehnica judiciara topografica refacut la data de (...) (pentru termenul din data de
(...)), efectuat in cauza de către d-na expert ing. F. F. (fila 208 dosar).
Au fost obligați pârâtii M. I. si M. V. D. sa lase reclamanților in deplina proprietate si liniștită posesie suprafața de teren de 8 mp. pe care o ocupa din terenul proprietatea reclamanților, identificata prin varianta I din raportul de expertiza tehnica judiciara topografica refăcut la data de (...) (pentru termenul din (...)), efectuat in cauza de către d-na expert ing. F. F.
A fost obligată pârâta SC A. P. S. sa lase reclamanților în deplina proprietate si liniștită posesie suprafața de teren de 2 mp. pe care o ocupa din terenul proprietatea reclamanților, identificata prin varianta I din raportul de expertiza tehnica judiciara topografica refăcut la data de (...) (pentru termenul din data de (...)), efectuat in cauza de către d-na expert ing. F. F.
S-a respins ca fiind neîntemeiata cererea reconvențională formulata si precizata de către pârâții-reclamanți reconvenționali M. I. si M. V. D. în contradictoriu cu reclamanții-pârâți reconvenționali H. I. si H. E. E., având ca obiect constatare servitute de trecere si revendicare imobiliara.
Au fost obligați pârâții, în solidar, sa plătească reclamanților suma de
5.985,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care suma de 975 lei reprezintă taxa judiciara de timbru, suma de 5,6 lei reprezintă timbru judiciar, suma de 1.220 lei reprezintă onorariu expert, iar suma de 3.785 lei reprezintă onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții H. I. si H. E. E. sunt proprietarii imobilului situat in C.-N., str.
A. nr. 9, jud. C., înscris în C. nr. 13004 C.-N., nr. top. 4243, în suprafață de
278 stanjeni pătrați conform C., adică 1001 mp. Paratii M. I. si M. V. D. sunt proprietarii imobilului situat in C.-N., str. A. nr. 7, jud. C., înscris in C. nr.
13006 C.-N., nr. top. 4242, în suprafața de 278 stanjeni pătrați conform C., adica 1001 m.p. Parata SC A. P. S. este proprietara imobilului situat in C.- N., str. Artelor nr. 27, jud. C., înscris in C. nr. 2. C.-N. (provenita din conversia de pe hârtie a C. nr. 14690 C.-N.), nr. top. 4247, in suprafața de
185 stanjeni pătrați conform C., adică 666 mp.
In realitate, suprafețele de teren proprietatea tuturor părtilor sunt mai mici decât suprafețele menționate în cărțile funciare, așa cum rezulta din raportul de expertiza tehnica judiciara topografica refăcut, efectuat de către d-na expert F. F. In prezent, reclamanții folosesc o suprafața de teren de 947 mp., mai puțin cu 54 mp. față de suprafața înscrisă în C., pârâtii M. I. si M. V. D. folosesc o suprafața de teren de 963 mp., mai puțin cu 38 mp. față de suprafața înscrisă în C., iar pârâta SC A. P. S. folosește o suprafața de teren de 654 mp., mai puțin cu 12 mp. față de suprafața înscrisă în C., așa cum rezulta din raportul de expertiza tehnica judiciara topografica refăcut, efectuat de către d-na expert F. F.
Parcela de teren proprietatea reclamanților se învecinează cu parcela de teren proprietatea pârâților M. I. si M. V. D. si cu parcela de teren proprietatea paratei SC A. P. S. Parcela de teren proprietatea pârâților M. I. si M. V. D. nu se învecinează cu parcela de teren proprietatea pârâtei SC A. P. S.
D-na expert a constatat, cu ocazia măsurătorilor efectuate în teren, ca zidul despărțitor din piatra dintre proprietatea reclamanților si proprietatea pârâților M. I. si M. V. D. este construit de către reclamanți pe terenul cu nr. top. 4243 care le aparține. R. ca reclamanții nu folosesc din terenul pârâților M. I. si M. V. D. Prin urmare, reclamanții au edificat zidul despărțitor pe terenul lor, nu pe terenul pârâților M. M. I. si M. V. D. R. ca este neîntemeiat petitul nr. 4 din cererea reconvențională formulată de către pârâții M. I. si M. V. D., astfel cum a fost precizata la termenul de judecata din data de (...). Pârâții M. I. si M. V. D. nu si-au mai susținut petitele 1, 2 si 3 din cererea reconvenționala, privind recunoașterea servituții de trecere. De altfel, aceste petite erau neîntemeiate întrucât la fata locului d-na expert a constatat ca intre parcela reclamanților si parcela pârâților M. nu exista drum de trecere.
Referitor la stabilirea liniei de granița, a liniei despărțitoare între proprietatea reclamanților si proprietatea pârâților M. I. si M. V. D., respectiv între proprietatea reclamanților si proprietatea pârâtei SC A. P. S., instanța de fond a apreciat că singura variantă care poate fi acceptata si care corespunde realității este varianta nr. I din raportul de expertiza tehnica judiciara topografica refăcut la data de (...) (pentru termenul din data de (...)), efectuat in cauza de către d-na expert ing. F. F.
Analizând variantele propuse de către d-na expert, instanța de fond a ajuns la concluzia ca varianta nr. I asigura stabilirea unei linii de hotar reale intre imobilele părtilor având în vedere cel puțin următoarele considerente:
In primul rând, conform planurilor de C., fronturile parcelelor de la str. A. ar trebui sa fie egale, de cate 15,215 m fiecare, așa cum a arătat d-na expert in raportul de expertiza refăcut. Or, varianta I, realizata conform hârtii C. C. la scara 1., asigura atât parcelei reclamanților, cat si parcelei pârâților M. I. si M. V. D., front egal la strada, de cate 15,215 m pentru fiecare parcela.
In al doilea rând, conform C., parcela reclamanților si parcela pârâților
M. I. si M. V. D. ar trebui să aibă suprafețe egale (in C. in care sunt înscrise cele doua terenuri apare suprafața de 278 stanjeni pătrati pentru fiecare din cele doua parcele). Or, doar varianta I oferă o suprafața aproape egala pentru cele doua parcele (956 mp. reclamanții si 953 mp. pârâtii M. I. si M.
V. D.), în timp ce în variantele II si III exista diferențe destul de mari ca suprafața între cele doua parcele.
In al treilea rând, pârâții-reclamanți reconvenționali nu au făcut dovada ca ar avea o servitute de trecere pe terenul reclamanților (d-na expert a constatat ca intre parcela reclamanților si parcela pârâților M. nu exista drum de trecere), nici nu au făcut dovada ca ar deține cu vreun titlu acea suprafața de aprox. 12 mp. de care au făcut vorbire în cererea reconvenționala. Din raportul de expertiza tehnica judiciara topografica refăcut de către d-na expert F. F. rezulta ca pârâtii M. I. si M. V. D. ocupă o suprafață de 8 mp. din terenul reclamanților, iar pârâta SC A. P. S. ocupă o suprafața de 2 mp. din terenul reclamanților, astfel încât varianta I se impune pentru ca parcela reclamanților să se reîntregească cu suprafața ocupata de pârâti, de 10 mp.
In al patrulea rând, d-na expert a constatat ca zidul despărțitor din piatra dintre proprietatea reclamanților si proprietatea pârâților M. I. si M. V. D. este construit de către reclamanți pe terenul cu nr. top. 4243 care le aparține. R. că reclamanții nu folosesc din terenul pârâților M. I. si M. V. D. Prin urmare, reclamanții au edificat zidul despărțitor pe terenul lor, nu pe terenul pârâților M. M. I. si M. V. D. Ca atare, nu se justifica varianta nr. II solicitată de către pârâtii M. I. si M. V. D., întrucât reclamanții nu ocupa din terenul pârâților M.
Instanța de fond a apreciat că nu se justifica nici varianta nr. III, întrucât o folosința faptica nu poate fi menținută dacă nu este conformă realității.
In consecință, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea de chemare în judecata formulată, extinsă si precizată de către reclamanți.
Cu privire la cererea reconvenționala formulată de către pârâtii M. I. si M. V. D., instanța a observat că la termenul de judecată din data de (...) pârâtii M. I. si M. V. D., prin reprezentant, si-au precizat verbal cererea reconvențională arătând că susțin doar petitul nr. 4 din cererea reconvenționala, privind obligarea reclamanților-pârâți reconvenționali să le lase în deplina posesie si folosință suprafața de teren ocupata de aceștia din terenul proprietatea pârâților-reclamanți reconvenționali, teren pe care reclamanții-pârâți reconvenționali au edificat fundația gardului despărțitor.
Fata de cele arătate mai sus, instanța de fond a observat că primele trei petite ale cererii reconvenționale oricum erau neîntemeiate întrucât la fata locului d-na expert a constatat ca intre parcela reclamanților si parcela pârâților M. nu exista drum de trecere.
Analizând cererea reconvențională, așa cum a fost precizată, instanța a apreciat ca aceasta este neîntemeiată. A. deoarece d-na expert F. F. a constatat, cu ocazia măsurătorilor efectuate in teren, ca zidul despărțitor din piatra dintre proprietatea reclamanților si proprietatea pârâților M. I. si M. V. D. este construit de către reclamanta pe terenul cu nr. top. 4243 care le aparține. R. că reclamanții nu folosesc din terenul pârâților M. I. si M. V. D. Prin urmare, reclamanții au edificat zidul despărțitor pe terenul lor, nu pe terenul pârâților M. M. I. si M. V. D., astfel încât nu există vreo suprafața de teren pe care reclamanții să o folosească fără drept din terenul pârâților M. I. si M. V. D.
Fata de considerentele de mai sus, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată formulată, extinsă si precizată de către reclamanții H. I. si H. E. E. în contradictoriu cu pârâtii M. I., M. V. D. si SC A. P. S., având ca obiect grănițuire si revendicare imobiliara.
Văzând prev. art. 584 C.civ., instanța a stabilit linia despărțitoare între imobilul proprietatea reclamanților situat în C.-N., str. A. nr. 9, jud. C., înscris în C. nr. 13004 C.-N., nr. top. 4243 si imobilul proprietatea pârâților M. I. si M. V. D. situat în C.-N., str. A. nr. 7, jud. C., înscris în C. nr. 13006
C.-N., nr. top. 4242, respectiv imobilul proprietatea pârâtei SC A. P. S. situat în C.-N., str. Artelor nr. 27, jud. C., înscris în C. nr. 2. C.-N. (provenita din conversia de pe hârtie a C. nr. 14690 C.-N.), nr. top. 4247, conform variantei I din raportul de expertiza tehnică judiciară topografică refăcut la data de (...) (pentru termenul din data de (...)), efectuat în cauză de către d-na expert ing. F. F.
Văzând prev. art. 480 C.civ., instanța de fond i-a obligat pe pârâtii M.
I. si M. V. D. să lase reclamanților în deplina proprietate si liniștită posesie suprafața de teren de 8 mp. pe care o ocupă din terenul proprietatea reclamanților, identificată prin varianta I din raportul de expertiza tehnică judiciară topografică refăcut la data de (...) (pentru termenul din (...)), efectuat în cauza de către d-na expert ing. F. F.
Văzând prev. art. 480 C.civ., instanța a obligat pe pârâta SC A. P. S. să lase reclamanților în deplină proprietate si liniștitî posesie suprafața de teren de 2 mp. pe care o ocupă din terenul proprietatea reclamanților, identificata prin varianta I din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică refăcut la data de (...) (pentru termenul din data de (...)), efectuat in cauza de către d-na expert ing. F. F.
Văzând prev. art. 616 si urm. C.civ., art. 620 C.civ., art. 480 C.civ., instanța de fond a respins ca fiind neîntemeiată cererea reconvențională formulată si precizată de către pârâții-reclamanți reconvenționali M. I. si M. V. D. în contradictoriu cu reclamanții-pârâți reconvenționali H. I. si H. E. E., având ca obiect constatare servitute de trecere si revendicare imobiliara.
Instanța a observat că pârâtii M. I., M. V. D. si SC A. P. S. se afla în culpă procesuală, iar reclamantii H. I. si H. E. E. au solicitat obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată. Văzând prev. art. 274 alin. 1 C.pr.civ. si ale art. 277 C.pr.civ. instanța i-a obligat pe pârâți, în solidar, să plătească reclamanților suma de 5.985,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care suma de 975 lei reprezintă taxa judiciara de timbru, suma de 5,6 lei reprezintă timbru judiciar, suma de 1.220 lei reprezintă onorariu expert, iar suma de 3.785 lei reprezintă onorariu avocat.
Prin decizia civilă nr. 5. 22 noiembrie 2011 a T.ului C. pronunțată îndosarul nr. (...), s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții apelanți M.
I. și M. V. D. împotriva sentinței civile nr. 1762/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., pe care a păstrat-o în întregime, obligând apelanții să plătească intimaților H. I. și H. E. E. suma de 2728 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prima critică adusă sentinței apelate în sensul că instanța de fond s-a aflat în eroare atunci când a statuat că varianta I din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică este singura care asigură stabilirea unei linii de hotar reale între imobilele părților, aceeași instanță reținând anterior că suprafețele de teren proprietatea tuturor părților sunt mai mici decât suprafețele menționate în cărțile funciare, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în cauză, nu poate fi primită ca fiind fondată din următoarele considerente:
Astfel, prima instanță a avut în vedere în momentul în care a optat pentru varianta I din raportul de expertiză o serie de argumente judicios expuse în considerentele sentinței apelate după cum urmează: conformplanurilor de C., fronturile parcelelor de la str. A. ar trebui sa fie egale, de cate 15,215 m fiecare, așa cum a arătat d-na expert in raportul de expertiza refăcut, conform cărții funciare, parcela reclamanților intimați si parcela pârâtilor apelanți M. I. si M. V. D. ar trebui să aibă suprafețe egale (în C. în care sunt înscrise cele doua terenuri apare suprafața de 278 stanjeni pătrați pentru fiecare din cele doua parcele), pârâții-reclamanți reconvenționali nu au făcut dovada că ar avea o servitute de trecere pe terenul reclamanților.
Or, în conformitate cu dispozițiile art.17 alin 1 din Legea 7/1996 publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidență a cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeași unitate administrativ-teritorială, în scopul transmiterii sau constituirii de drepturi reale imobiliare ori, după caz, al opozabilității față de terți a acestor înscrieri.
Potrivit alin 3 din același text de lege cărțile funciare întocmite și numerotate pe teritoriul administrativ al fiecărei localități alcătuiesc, împreună, registrul cadastral de publicitate imobiliară al acestui teritoriu, ce se ține de către biroul teritorial din cadrul oficiului teritorial în a cărui rază teritorială de activitate este situat imobilul respectiv la alin.4 precizându-se că acest registru se întregește cu registrul de intrare, cu planul cadastral, cu registrul cadastral al imobilelor, indicând numărul cadastral al imobilelor și numărul de ordine al cărților funciare în care sunt înscrise, cu un index alfabetic al proprietarilor și cu o mapă în care se păstrează cererile de înscriere, împreună cu un exemplar al înscrisurilor constatatoare ale actelor sau faptelor juridice supuse înscrierii .
Prin raportare la dispozițiile legale mai sus evocate, tribunalul a apreciat că prima instanță a procedat în mod corect în momentul în care a optat pentru varianta I din raportul de expertiză topografică ordonat în cauză.
În aceste condiții apare ca nefondată critica adusă de către apelanți, critică potrivit căreia al doilea argument-considerent reținut de către Judecătoria Cluj-Napoca și anume cel prin care se susține că parcela reclamanților-intimați și parcela pârâților-apelanți trebuie să aibă suprafețe egale, conform CF, dacă anterior instanța a precizat că suprafețele cuprinse în cărțile funciare sunt mai mici decât cele obținute prin raportul de expertiză, este greșit, întrucât suprafețele înscrise în CF nu denotă realitatea de fapt.
A doua critică formulată de către apelanți, în sensul că în mod eronat prima instanță a statuat că pârâții-apelanți nu au făcut dovada unui drept de servitute pe terenul reclamanților-intimați și nici nu au făcut dovada că dețin vreun titlu cu privire la suprafața de teren ce face obiectul prezentului litigiu nu a putut fi primită ca fiind fondată întrucât pe de o parte, așa cum rezultă din cuprinsul expertizei topografice efectuate în cauză, d-na expert F. F. a constatat că între parcela apelanților și cea a intimaților nu există nici un drum de trecere, iar pe de altă parte, apelanții nu au putut prezenta existența unui titlu care să confirme instituirea unui drept de servitute.
Evident, prin titlu se înțelege un act juridic. În sfera noțiunii de titlu trebuie să se includă contractul cu titlu oneros, contractul cu titlul gratuit, testamentul, în timp ce actul unilateral nu poate da naștere unei servituți.
Or, în speța de față apelanții nu au făcut dovada existenței unui astfel de titlu, astfel că argumentul acestora potrivit căruia în anul 2000, au încheiat cu proprietarul fondului vecin, situat în C.-N., str. A. nr. 9, jud. C., o convenție prin care s-a stabilit dreptul de trecere cu mijloace auto în favoarea fondului apelanților și peste fondul vecin, pentru a ajunge cuautoturismul în curte, nu poate fi reținut ca fiind pertinent și în măsură să conducă tribunalul la o concluzie contrară celei statuate de către judecătorul fondului.
De asemenea nu a putut fi reținută ca fiind fondată susținerea apelanților potrivit cărora dreptul apelanților de a folosi această suprafață de teren corespunde unei obligații ce decurge din stăpânirea unui lucru, deci o obligație propter rem ce incumbă actualilor proprietari, întrucât doctrina și jurisprudența sunt unanime în a considera că dreptul de servitute este un drept real principal derivat, perpetuu și indivizibil și nicidecum o obligație propter rem.
Așa cum s-a evocat anterior, actele juridice prin care se constituie o servitute sunt supuse transcrierii, iar în sistem de carte funciară dreptul de servitute trebuie înscris în foaia de sarcini pentru a fi opozabil terților subdobânditori.
De altfel, în prezenta cauză, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de (...), apelanții au susținut doar petitul 4 din cererea reconvențională din dosarul de fond nemaisolicitând instanței constatarea existenței unui drept de servitute instituit în favoarea acestora.
În aceste condiții este cu totul nefondată susținerea apelanților potrivit căreia prima instanță a admis fără o motivare satisfăcătoare acțiunea reclamanților-intimați, fapt care echivalează cu o nemotivare a sentinței civile, încălcându-se dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ., întrucât așa cum s-a expus anterior, analizând prima critica adusa sentinței apelate, judecătorul fondului și-a expus în mod judicios argumentele și considerentele care au condus-o la adoptarea variantei I din raportul de expertiză topografică efectuat în cauză.
Nici ultima critică adusă sentinței apelate, în sensul că în mod incorect apelanții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, nu a putut fi primită ca fiind fondată, deoarece pârâții-apelanții nu a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamanților, astfel că prima instanță a făcut o aplicare riguroasă a dispozițiilor art. 274 C pr civ.
Invocarea de către apelanți a faptului că în doctrină și în jurisprudență s-a reținut că, „cheltuielile grănițuirii vor fi suportate pe jumătate între proprietarii celor două fonduri vecine" nu are aplicabilitate în speța de față întrucât aspectele relevate de apelanți se referă la operațiunea materială de realizare a zidului comun conform art. 584 cod civil și nicidecum la situația litigioasă existentă în prezenta speță.
Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 296 C.pr.civ., a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții apelanți M. I.
și M. V. D. împotriva Sentinței civile nr. 1762/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., pe care a păstrat-o în întregime.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. apelanții au fost obligați să plătească intimaților H. I. și H. E. E. suma de 2.728 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii pârâții M. I. și M. V. D. au declarat recurs, întermen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului pârâților, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților și stabilirea liniei de hotar conform variantei II sau III din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică, precum și exonerarea pârâților de la plata cheltuielilor de judecată din fond și apel sau, în subsidiar, compensarea acestora potrivit art. 276 C.pr.civ., cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea recursului, pârâții au arătat că instanța de fond s-a aflat în eroare atunci când a statuat că varianta I din raportul de expertizătopografică este singura care asigură stabilirea unei linii de hotar reale între imobilele părților, argument care a fost preluat de către instanța de apel. Din analizarea acestei variante a raportului de expertiză, refăcut la data de (...), rezultă că pârâții au obligația de a deplasa linia despărțitoare cu 0,72 m. la partea de către drum a proprietății și cu 0,75 m. în partea opusă, la o distanță de 27,85 m.
Dacă se pune în aplicare această sentință, suprafața de teren pe care pârâții trebuie să o lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie excede cu mult suprafața de 8 mp. dispusă de instanță, ceea ce face ca hotărârile de fond și din apel să nu poată fi puse în aplicare.
Practic, suprafața pe care pârâții trebuie să o lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie ar fi 20,46975 mp. care reprezintă în realitate aria unui trapez și care este compusă din baza mică adunat cu baza mare, înmulțit cu înălțimea trapezului și împărțit la doi, astfel: (0,72 m.+0,75 m.) x 27,85 : = 20,46975 mp.
Așadar, sentința fondului cuprinde dispoziții contradictorii întrucât în loc de 8 mp. pârâții sunt obligați să lase reclamanților în deplină proprietate suprafața de 20,46975 mp.
Susținerea instanței de fond menținută de instanța de apel referitoare la faptul că suprafețele de teren proprietatea tuturor părților sunt mai mici decât suprafețele menționate în cărțile funciare, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în cauză, denotă faptul că planurile CF sunt greșit întocmite cu privire la suprafețele înscrise în acestea, fapt care demonstrează că și la frontul de la stradă există posibilitatea să fie strecurată o eroare de calcul.
Prin considerarea cărților funciare cu înscrieri greșite de suprafețe ca reper în vederea admiteri acțiunii reclamanților, instanța de fond a făcut o greșită interpretare a stării de fapt întrucât suprafețele înscrise în C. nu denotă realitatea de fapt.
În privința dreptului de servitute de trecere pe terenul reclamanților, pârâții arată că această servitute s-a stabilit prin titlu, printr-o convenție cu titlu oneros încheiată cu proprietarii fondului învecinat în anul 2000, pârâții plătind prețul respectivei suprafețe de teren. R. au cunoscut această stare de fapt, așa cum rezultă chiar din acțiunea promovată la instanța de fond, încă de la momentul cumpărării terenului.
Având în vedere că dreptul pârâților de a folosi această suprafață de teren corespunde unei obligații ce decurge din stăpânirea unui lucru, deci o obligație propter rem ce incumbă actualilor proprietari, nu se poate susține juridic că înțelegerea a fost încheiată exclusiv cu foștii proprietari și urma să producă efecte, atâta vreme cât aceștia erau proprietari, deoarece această obligație se transmite și succesorilor cu titlu particular, odată cu bunul.
Prin urmare, în situația în care pârâții și-au constituit prin convenție un drept de servitute de trecere și având în vedere că aceasta este o servitute aparentă, nu se poate reține apărarea reclamanților conform căreia servitutea nu le-ar fi opozabilă.
Instanța de fond nu a luat deloc în considerare susținerile pârâților privind stabilirea liniei despărțitoare între imobilele părților conform variantelor II sau III și a admis fără o motivare satisfăcătoare acțiunea reclamanților, cea ce echivalează cu o nemotivare a sentinței civile, încălcându-se dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ.
De asemenea, la primul termen de judecată la care acțiunea a fost precizată, pârâții au fost de acord cu variantele II sau III propuse de expertul judiciar, astfel încât se impune exonerarea lor de la plata cheltuielilor dejudecată potrivit art. 275 C.pr.civ. sau, în subsidiar, compensarea acestora potrivit art. 276 C.pr.civ., cu atât mai mult cu cât cheltuielile de judecată aferente grănițuirii sunt accesorii operațiunii de stabilire a liniei despărțitoare,având același regim juridic, astfel încât pot fi suportate pe jumătate între propreitarii celor două fonduri învecinate.
În drept, se invocă art.304 pct.9 C.pr.civ.
R. intimați H. I. și H. E. E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată (f.20-21).
În susținerea poziției procesuale, reclamanții au învederat că o parte din criticile recurenților vizează starea de fapt reținută de către instanța de fond și de apel, iar pe de altă parte, sunt netemeinice deoarece recurenții nu au înțeles să formuleze nici un fel de obiecțiuni la raportul de expertiză cu privire la modul de calcul al suprafeței de teren.
Eventualele erori ale planului de C. care nu au fost nici determinate și nici dovedite de către recurenți, reprezintă simple speculații care nu justifică alegerea unei alte variante de expertiză, în lipsa modificării acestor planuri prin acțiune în justiție.
Referitor la dreptul de servitute, acesta este în mod evident un drept real accesoriu și nu o obligație propter rem. Pentru a exista valabil un astfel de drept, reclamanții trebuiau să dovedească existența unui titlu, încheiat în forma autentică prevăzută de lege și care pentru opozabilitatea față de terții subdobânditori trebuia înscris în C. Ori, în speță, pârâții nu au putut proba nici măcar existența vreunui înscris care să ateste pretinsa înțelegere avută cu proprietarii anteriori.
În fața primei instanțe, pârâții au renunțat să mai invoce existența vreunui drept de servitute, arătând că susțin doar punctul 4 din cererea reconvențională, astfel încât instanța nu se putea pronunța cu privire la o cerere la care s-a renunțat.
Critica privind acordarea cheltuielilor de judecată este neîntemeiată deoarece pârâții au pierdut apelul, fiind astfel partea căzută în pretenții.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
La termenul de judecată din data de (...), Curtea a pus în discuția părților excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, invocată de reclamanții intimați prin întâmpinare, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente: În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate."; Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul. Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenții nu mai pot beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță decontrol judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Deși formal cererea de recurs este întemeiată pe art.304 pct.9 C.pr.civ., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu cuprinde în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează și motive de netemeinicie a hotărârii atacate. Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor dintre părți. Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relației dintre recurenți și intimați, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc., singurele motive de nelegalitate conținute în memoriul de recurs, fiind cele reglementate de art.304 pct.7 și pct.9 C.pr.civ. Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, ale relațiilor dintre părți, etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s- ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr. civ., în prezent abrogate. Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate. Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată de reclamanții intimați, prin întâmpinare, este fondată urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate. De asemenea, Curtea constată că prin memoriul de recurs, pârâții recurenți au arătat, pentru prima dată în calea de atac extraordinară a recursului, că potrivit variantei I din raportul de expertiză suprafața pe care ar trebui să o lase reclamanților intimați în deplină proprietate și liniștită posesie ar fi de 20,46975 mp și nu de 8 mp cât a dispus instanța de fond, motiv pentru care menținerea acestei variante duce la încălcarea dispozitivului sentinței primei instanțe. Deși pârâții au declarat apel împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță aceștia nu au criticat, în nici un mod, explicit sau implicit, sentința cu privire la împrejurarea mai sus menționată În aceste condiții critica pârâților referitoare la faptul că suprafața pe care ar trebui să o lase reclamanților intimați în deplină proprietate și liniștită posesie ar fi de 20,46975 mp și nu de 8 mp cât a dispus instanța de fond, este inadmisibilă întrucât acest presupus motiv de nelegalitate în opinia recurenților a fost exercitat omisso medio, pentru prima dată în calea de atac extraordinară a recursului, fără a fi supus controlului devolutiv al instanței de apel. În ședința publică din data de (...), Curtea a pus în discuția părților excepția lipsei de interes a motivului de recurs prin care se solicită admiterea petitelor din cererea reconvențională, având ca obiect servitutea de trecere, excepție care urmează a fi admisă pentru următoarele argumente. Astfel, prin acțiunea reconvențională depusă în ședința publică din (...) la J. C. N., pârâții, reclamanți reconvenționali, au solicitat în contradictoriu cu reclamanții, pârâți reconvenționali, să se constate că sunt titularii unui drept de servitute de trecere asupra imobilului-fond aservit situat în C. N., str. A. nr.9 înscris în CF nr.13004 nr.top.4243 aparținând pârâților reconvenționali; să oblige pârâții reconvenționali să respecte dreptul de servitute instituit în favoarea fondului dominant al cărui proprietari sunt reclamanții reconvenționali și să permită exercitarea lui deplină și netulburată; să se dispună întabularea dreptului de servitute al reclamanților reconvenționali în cartea funciară; să oblige pârâții reconvenționali să lase în deplină și pașnică folosință suprafața de teren ocupată de aceștia din terenul proprietatea reclamanților reconvenționali, teren pe care au edificat fundația gardului despărțitor (f.35-37 dosar fond). Ulterior, printr-o așa zisă precizare de cerere reconvențională, formulată de reprezentantul pârâților M. I. și M. V. D., av.M. G., în ședința publică din (...) (f. 219-220 dosar fond), a arătat că susține doar petitul 4 din cererea reconvențională, solicitând admiterea acestui petit întrucât și reclamanții ocupă o suprafață de 0,10 mp din terenul pârâților. În consecință, dacă în fața primei instanțe pârâții au renunțat la judecata petitelor având ca obiect servitutea de trecere, Curtea apreciază că recurenții nu justifică un interes legitim, născut și actual pentru a critica modul de soluționare al acestor petite. În ceea ce privește motivul de nelegalitate reglementat de art.304 potrivit căruia, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, pct.7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, Curtea constată că acesta nu este fondat. În justificarea acestui motiv de recurs pârâții au menționat că instanța de fond nu a luat deloc în considerare susținerile pârâților privind stabilirea liniei despărțitoare între imobilele părților conform variantelor II sau III și a admis fără o motivare satisfăcătoare acțiunea reclamanților. M.ivarea hotărârii judecătorești constituie o garanție pentru părți împotriva eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita în mod real controlul judiciar. Verificând hotărârea instanței de apel din această perspectivă, Curtea constată că aceasta respectă, întru-totul, prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. potrivit căruia, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și celepentru care s-au înlăturat cererile părților. Mai mult decât atât, este de remarcat că pârâții nu au făcut nici un fel de obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică topografică întocmit și refăcut de exp.F. F. pentru termenul de judecată din (...), termen la care reprezentantul pârâților, av. M. G., a arătat că nu are de formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză (f.219- 220 dosar fond). Astfel, tribunalul a arătat pe larg care au fost considerentele de fapt și de drept pentru care a respins apelul declarat de pârâți, implicit cele care au dus la convingerea că prima instanță a soluționat în mod temeinic și legal atât acțiunea principală cât și acțiunea reconvențională, așa cum aceasta din urmă a fost precizată. Pe de altă parte, Curtea reține că atunci când se examinează o hotărâre, sub aspectul motivării ei, trebuie să se distingă între motivele de apel, mijloacele de apărare și argumentele invocate de părți, instanța având obligația de a analiza numai motivele de apel, mijloacele de apărare și, pronunțându-se asupra lor, să motiveze soluția dată, nu și argumentele pe care părțile le-au invocat în susținerea acestora, ceea ce în speță tribunalul a respectat pe deplin, astfel încât acest motiv de recurs, în opinia Curții, nu este întemeiat. Critica recurenților privitoare la faptul că suprafețele de teren proprietatea tuturor părților sunt mai mici decât suprafețele menționate în cărțile funciare, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat în cauză, denotă faptul că planurile CF sunt greșit întocmite cu privire la suprafețele înscrise în acestea, fapt care demonstrează că și la frontul de la stradă există posibilitatea să fie strecurată o eroare de calcul nu este întemeiată în condițiile în care, pe de-o parte, așa cum s-a arătat, pârâții nu au făcut nici un fel de obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică topografică întocmit și refăcut de exp.F. F. pentru termenul de judecată din (...), iar pe de altă parte, eventualele erori ale planului de C. care nu au fost nici determinate și nici dovedite de către recurenți, reprezintă simple speculații care nu justifică alegerea unei alte variante de expertiză, în lipsa modificării acestor planuri prin acțiune în justiție. M.ivul de recurs referitor la modul nelegal de soluționare a petitului având ca obiect obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților este, de asemenea, apreciat de Curte ca fiind neîntemeiat. Astfel, art.274 alin.1 C.pr.civ. statuează că, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. În considerarea textului de lege evocat mai sus, cheltuielile de judecată efectuate de părți vor fi suportate în final de partea care cade în pretenții, adică de aceea parte care a pierdut procesul, obligarea la plata cheltuielilor de judecată având în vedere culpa procesuală a părții. Conform prevederilor art. 275 C.pr.civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. În speță, pârâții prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond la prima zi de înfățișare au arătat că, în principiu, nu se opun grănițuirii proprietăților învecinate, dar linia despărțitoare a celor două proprietăți nu poate urma traseul indicat de reclamanți, dar se opun revendicării întrucât reclamanții ocupă porțiunea de teren menționată din terenul pârâților (f.34- 37 dosar fond). În consecință, contrar susținerilor recurenților, prevederile art.275 Cpr.civ., nu sunt aplicabile în speță deoarece pentru ca pârâții să nu fie obligați la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților era necesar ca aceștia să recunoască necondiționat și în întregime pretențiile reclamanților, iar împrejurarea că, după întocmirea raportului de expertiză tehnică topografică, au fost de acord cu variantele II sau III propuse de expertul judiciar nu este de natură să îi exonereze de la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care culpa lor procesuală a fost pe deplin dovedită. De asemenea, în speță nu sunt incidente prevederile art.276 C.pr.civ. referitoare la compensarea cheltuielilor de judecată deoarece acest text legal pretinde ca pretențiile fiecărei părți să fi fost încuviințate numai în parte, ori prin sentința instanței de fond s-a admis în parte doar acțiunea principală, iar acțiunea reconvențională formulată de pârâți a fost respinsă. În legătură cu cheltuielile de grănițuire, textul art.584 C.civ. prevede că ele se vor face pe jumătate. A. înseamnă că ele se suportă, în mod egal, de ambii proprietari ai terenurilor învecinate, dar nu pot fi împovărătoare ca urmare a exercitării abuzive a dreptului de grănițuire. În mod evident, lichidarea cheltuielilor de judecată își are temeiul în art.274-277 C.pr.civ., care formează dreptul comun în materie. Cum legea nu derogă de la dreptul comun, rezultă că acestea nu se includ în cheltuielile grănițuirii, astfel încât partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să le plătească în totalitatea lor. Cheltuielile la care se referă art.584 C.civ. exced faza procesuală a judecății și sunt legate exclusiv de amenajarea unor semne de hotar Prin urmare, în mod justificat și cu respectarea dispozițiilor legale mai sus arătate, prima instanță a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată. Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în speță nu este incident niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și pct.9 C.pr.civ. astfel că, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții M. I. și M. V. D. împotriva deciziei civile nr. 5. 22 noiembrie 2011 a T.ului C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține ca fiind legală. În conformitate cu dispozițiile art.316 coroborat cu art.274 alin.1 C.pr.civ., Curtea va obliga recurenții, aflați în culpă procesuală, să plătească intimaților H. I. și H. E. E. suma de 1.860 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial dovedit prin înscrisul anexat la f.24 din dosar. PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții M. I. și M. V. D. împotriva deciziei civile nr. 5. 22 noiembrie 2011 a T.ului C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numiții recurenți să plătească intimaților H. I. și H. E. E. suma de 1.860 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 23 martie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. GREFIER, A.-A. M. Red.A.A.P./(...)./Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: R. C.R./Jud.apel: A.Florin Doica; O. C.Tatu
| ← Decizia civilă nr. 296/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4244/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
