Decizia civilă nr. 1270/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 1270/R/2012

Ședința publică din 09 martie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ

JUDECĂTORI: I.-D. C.

A.-A. C.

GREFIER : A.-A. M.

S-au luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. A., recursul declarat de pârâtul M. C.-N., PRIN P. și recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 990 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați S. R., PRIN C. LOCAL AL M. C.-N. și S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. C., având ca obiect L. nr. 1..

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pentru reclamantul recurent, doamna avocat P. G. M., care arată că se prezintă în substituirea doamnei avocat C. I. T., lipsă fiind reclamantul recurent personal și reprezentanții celorlalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursurile au fost formulate și motivate în termen legal; au fost comunicate părților adverse și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 50 din L. nr. 1..

S-a făcut referatul cauzei după care doamna avocat P. G. M. depune la dosar următoarele înscrisuri: delegația de substituire, care atestă împrejurarea că a fost împuternicită de către doamna avocat C. I. T. să se prezinte în substituirea sa, în dosarul civil nr. (...) al C. de A. C. împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că reclamantul recurent B. A. a împuternicit-o pe doamna avocat C. I. T. pentru redactarea recursului și pentru a-l reprezenta în prezentul dosar; declarații notariale date de numiții T. E. L., T. K. și B. A., prin care aceștia declară că tatăl lui B. A. a fost văr cu K. E., deoarece mamele lor, B. S. respectiv K. Lea au fost surori, precum și o copie certificată de pe factura nr. 2011107 din (...), care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 2040 lei și o copie certificată de pe un extras de conturi din (...) eliberat de B. T., privind suma de 573 U.

Curtea constată că prin propriile memorii de recurs (la f. 5, 9 și 10 din dosar), recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ.

De asemenea, Curtea constată că la data de (...) reclamantul recurent

B. A., prin intermediul doamnei avocat C. I. T., a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 4 exemplare, prin care solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de pârâții M. C.-N., prin P. și P. municipiului C.-N., precum și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. C.-N.

Totodată, Curtea constată că la data de (...), reclamantul recurent, prin intermediul doamnei avocat C. I. T. a înregistrat la dosar un înscris întitulat "Acte în probațiune";, la care au fost anexate copii de pe cele trei declarații notariale ale căror originale au fost depuse azi la dosar de către doamna avocat P. G. M.

Curtea constată că la data de (...), pârâtul intimat C. Local al M. C.-N. a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care acesta solicită respingerea recursului declarat de reclamantul B. A. și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii față de pârâtul C. Local al mun. C.-N., precum și respingerea acțiunii privind acordarea măsurilor reparatorii în temeiul L. nr. 1. după numitul K. E.

Totodată, constată că la data de (...), pârâtul intimat S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. C. a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 3 exemplare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamantul B. A. împotriva sentinței civile nr. 990/(...) a T.ui C., prin care a fost respinsă acțiunea reclamantului față de Ministerul Finanțelor Publice pe considerentul lipsei calității procesuale pasive, iar conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ., solicită judecarea cauzei în lipsă.

Curtea constată că întâmpinările au fost depuse la dosar cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 308 alin. 2 C.pr.civ., urmând să fie luate în considerare ca și concluzii scrise.

Curtea înmânează reprezentantei reclamantului recurent câte un exemplar din întâmpinările depuse la dosar de pârâții intimați.

Reprezentanta reclamantului recurent arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantului recurent asupra celor trei recursuri, care formează obiectul prezentului dosar.

Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului declarat de reclamantul B. A., modificarea în parte a hotărârii atacate, cu consecința admiterii în întregime a plângerii formulate de B. A. și extinsă, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că instanța de fond a acordat doar în parte cheltuielile de judecată, pentru motivele arătate în memoriul de recurs, pe care le susține verbal și, totodată, solicită obligarea intimaților în solidar la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs, reprezentând onorariu avocațial, conform dovezilor depuse azi la dosar.

Reprezentanta reclamantului recurent arată că S. R. are calitate de proprietar tabular asupra apartamentelor nr. 1-5 din imobilul în litigiu și, totodată, arată că reclamantul a chemat în judecată S. R., conform prevederilor Decretului nr. 31/1954, iar prin sentința atacată s-a reținut că reclamantul B. A. are calitatea de persoană îndreptățită doar după G. M., motiv pentru care apreciază că această hotărâre judecătorească nu este corectă, deoarece reclamantul B. A. are calitate de persoană îndreptățită și după K. E., care a fost văr primar cu tatăl său, respectiv este moștenitor de gradul IV.

De asemenea, reprezentanta reclamantului recurent arată că apartamentul nr. 4 a fost vândut, însă apartamentul nr. 5 a fost dat în chirie, iar acest fapt nu împiedică restituirea lui în natură.

În consecință, reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu obligarea intimaților în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 990/(...), pronunț ată de Tribunalul Cluj în dosanr. (...), s-a admis plângerea formulată de către reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N. și, în consecință:

S-a dispus anularea în parte a Dispoziției nr.3066/2011 emisă de către pârât.

S-a constatat că reclamantul este persoană îndreptățită la stabilirea de măsuri reparatorii în baza L. 1., în calitate de moștenitor legal, pentru cota de 1/8 sau 2. parte din imobilul situat în C.-N., str. M. nr.39, înscris inițial în CF nr.5145 C..

S-a dispus restituirea în natură a cotei de 1/8 parte din imobilul mai sus menționat, în măsura în care spațiul rămas în proprietatea statului corespunde cotei reclamantului, în caz contrar impunându-se acordarea de despăgubiri în temeiul Titlului VII din L. 247/2005.

S-a respins plângerea reclamantului sub celelalte aspecte.

S-a respins plângerea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și S. R. prin C. Local C.-N., în baza excepției lipsei calității procesuale pasive.

A fost obligat pârâtul P. M. C.-N. la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată parțiale, constând în onorariu avocațial în cuantum de 536 lei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:

„Conform CF nr. 5145 C., sub B+8 era înscrisă fosta proprietară G. M., proprietatea acesteia fiind preluată de către S. român conform mențiunilor de sub B+14-15.

Conform declarațiilor notariale depuse în probațiune la dosar la filele

29-34 rezultă că proprietara tabulară G. M. nu a fost căsătorită și nu a avut moștenitori direcți, conform certificatului de deces aceasta a decedat la data de (...), lăsând un testament conform căruia toate bunurile sale rămân fratelui său G. A.

Referitor la îndreptățirea reclamantului de a beneficia de măsuri reparatorii în urma fostei proprietare G. M., tribunalul reține că reclamantul se prevalează în susținerea poziției sale de o dublă calitate, aceea de moștenitor legal și aceea de moștenitor testamentar.

Dintre aceste două calități, tribunalul va reține că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii doar în calitate de moștenitor legal, deoarece calitatea sa de moștenitor testamentar nu este veritabilă,nefiind acceptabilă în dreptul succesoral român. Reclamantul a ajuns să se considere îndreptățit să beneficieze de măsuri reparatorii în urma unei donații indirecte, beneficiarul testamentului fostei proprietare renunțând la succesiune în favoarea sa.

În legătură cu această din urmă problemă, tribunalul reține că doar foștii proprietari și moștenitorii acestora sunt îndreptățiți la măsurireparatorii, in sensul art.3 si 4 din L. 1., ori din punct de vedere al dreptului succesoral românesc, reclamantul nu poate fi considerat moștenitor testamentar, așa cum s-a menționat anterior, reclamantul fiind doar beneficiarul unei donații indirecte a dreptului de a formula notificare.

Sub aspectul calității de moștenitor legal, tribunalul reține că deși nu s-au depus toate actele de stare civilă necesare la dosar, s-au depus înscrisuri notariale întocmite în Israel, din care rezultă că în fața notarului au fost prezentate acte din care reiese că reclamantul este verișor primar cu fosta proprietară. Astfel, din certificatele de stare civilă depuse /f.136-151/ coroborate cu înscrisurile notariale /f.29-39/ și cu arborele genealogic depus de către reclamant la dosar, rezultă că reclamantul este fiul lui B. I., care era frate cu mama proprietarei tabulare - G. M., respectiv G. F. născută B..

Prin urmare, reclamantul poate beneficia de măsuri reparatorii în temeiul L. 1. cu privire la cota de 1/8 parte din imobilul în litigiu, fosta proprietate a defunctei G. M., atâta timp cât alți moștenitori nu au formulat cerere, în temeiul art. 26 alin. 3 din L. 1., impunându-se modificarea dispoziției atacate în acest sens.

Cu referire la cota fostului proprietar tabular K. E., tribunalul reține că nu au fost depuse la dosar acte sau înscrisuri notariale care să facă posibilă determinarea unei legături de rudenie între reclamant și proprietarul tabular care să facă posibilă stabilirea calității de moștenitor legal.

Prin urmare, referitor la această cotă, se impune păstrarea soluției din dispoziția atacată.

Referitor la măsurile reparatorii ce pot fi acordate în cauză, tribunalul reține că în prezent, doar apartamentul 5 mai este în proprietatea statului,

/f.133/prin urmare, în măsura în care cota de 1/8 parte corespunde acestui apartament, acesta poate fi restituit în natură, în caz contrar impunându-se acordarea de măsuri reparatorii în baza Titlului VII din L. 247/2005.

Raportat la aspectele menționate, în baza art.26 alin.3 din L. 1., tribunalul va admite în parte plângerea formulată de către reclamant și va anula în parte dispoziția atacată, constatând că reclamantul este persoană îndreptățită la despăgubiri în sensul legii 1. cu privire la cota de 1/8 parte din imobilul în litigiu, dispunând restituirea în natură a acestei cote, dacă este posibil, în caz contrar reclamantul fiind îndreptățit la stabilirea de despăgubiri în temeiul Titlului VII din L. 274/2005.

În baza aceluiași temei de drept, tribunalul va respinge plângerea reclamantului cu privire la restul cotei de 1/8 sau 2. parte din imobilul în litigiu, fosta proprietate a defunctului K. E.

Față de faptul că pârâții S. R. prin M. F. și S. R. prin C. Local C.-N. nu au atribuții în baza L. 1. în această fază a procedurii, tribunalul apreciază că acești pârâți sunt lipsiți de calitate procesuală pasivă, prin urmare, față de aceștia plângerea se va respinge în baza excepției.

În temeiul art.274 C.pr.civ, tribunalul va obliga pârâtul P. M. C.-N. la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată parțiale, constând în onorariu avocațial în cuantum de 536 lei";.

Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at re curs, în ter men leg al , pe de parte, p âr âț ii M. C.-N. prin V., ș i P. mun ic ip iulu i C. -N., pr in V., iar pe de al t ă parte, reclamantul B. A.

Prin propriu recurs, pârâtul M. C.-N. prin V., a solicitat, în temeiul art.

312 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensulmenținerii ca legală și temeinică a Dispoziției nr. 3066/(...), privind respingerea notificării reclamantului pentru cota de 1/8 parte după G. M., precum și exonerarea acestui pârât de la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului a fost reprodusă acțiunea introductivă de instanță, arătându-se că prin aceasta, reclamantul B. A., in contradictoriu cu pârâții P. M. C.-N., M. C.-N., prin P. si S. R. prin C. Local ai M. C.-N., a solicitat instanței: anularea dispoziției de respingere a notificării nr.

3066/(...) emisa de paratul de rândul 1, P. M. C.-N. dispunerea restituirii in natura a apartamentelor cu nr. 4, 5, 6, 7 și 8 din imobilul situat în C.-N., Calea M. nr. 39 si a terenului aferent, imobile evidențiate inițial in CF nr.

5145 C.-N. CF. sistata), nr. top 11015/1, transcrise ulterior in CF nr. 25620

C.-N. (CF sistata), CF. Colectiva nr. 25616 C.-N. si CF individuala nr. 1. C.-

N. având nr. top 1101511/IV, apartamentul nr. 5 evidențiat in CF nr. 1. C.- N. având nr. top 11015/1/V1, apartamentul nr. 7 evidențiat in CF nr. 1. C.- N. având nr. top 11015/1/VII si apartamentul nr. 8 evidențiat in CF. nr. 1. C.-N., având nr. top 11015/l/VIII, imobile înscrise in favoarea S. R. in administrarea C.ui P.ular al M. C.-N. dispunerea acordării despăgubirilor in condițiile legii speciale, in măsura in care restituirea in natura a imobilelor indicate in cuprinsul petitului II, nu este posibilă; au fost reprodus motivele expuse de reclamant în susținerea acțiunii sale; a fost reprodus în parte dispozitivul sentinței recurate, recurentul apreciind că această sentință este nelegală și netemeinică, prin prisma art. 304 pct. 9 C.pr.civ., motivat pe următoarele:

Recurentul M. C.-N. nu are calitatea procesuală pasivă în cauză, în susținerea acestei excepții fiind invocate prevederile art. 21 alin. 2 și art. 23 din L. administrației publice locale nr. 2., republicata si actualizată, conform cărora „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu [ ... ] Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind, administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in condițiile legii, iar alin (2) In justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

Este întemeiata și legala invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a C.ui Local al M. C.-N., deoarece acesta reprezintă autoritatea deliberativa a administrației publice prin intermediul căreia se realizează autonomia locala organizarea si funcționarea acestuia fiind reglementata de dispozițiile L. nr. 2., art. 23 alin (2) Consiliile locale si primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolva treburile publice din comune, orașe și municipii, in condițiile legii.

Astfel, în cazul special al litigiilor introduse in temeiul L. nr. 1., primarul unității administrativ-teritoriale nu figurează ca parte in calitatea sa de reprezentant al unității administrativ-teritoriale raportat la prevederile art. 23 alin. 2 din L. nr. 2., ci în baza art. 21 alin. 4 din coroborat cu art. 26 alin. 4 din L. nr. 1., care îi conferă calitatea procesuala pasiva in litigiile privind imobilele deținute de unitățile administrativ-teritoriale.

Pe cale de consecința, numai P. M. C.-N. este cel care are calitate procesuala pasiva în litigiile bazate pe dispozițiile L. nr. 1..

În subsidiar, recurentul solicită respingerea cererii de chemare in judecata, ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Instanța de fond, deși recunoaște ca nu s-au depus toate actele de stare civila la dosarul cauzei admite cererea reclamantului in ceea ce privește solicitarea masurilor reparatorii pentru cota de 1/8 parte aparținând numitei G. M., decedată în 1991.

Având in vedere documentația aferentă dosarului intern 2516 revendicatorul B. A. nu face dovada calității de persoana îndreptățită, potrivit dispozițiilor L. nr. 1. pentru ca solicitările acestuia sa fie soluționate prin restituirea in natura, fie prin acordarea de despăgubiri potrivit L. nr.

247/2005 pentru imobile indicate in cuprinsul notificării astfel formulate.

Pentru a preîntâmpina eventualele interpretări, in art. 4 alin. 2 L. nr.

1. se stipulează clar ca de prevederile prezentei legi beneficiază si moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite astfel in toate cazurile stabilire: calității de moștenitor (legal sau testamentar) se face potrivit legii civile romane (Normele metodologice de aplicare unitara a L. 1. pct. 4.4) în cadrul moștenirilor legale trebuind a fi respectate principiile care o guvernează, anume, principiul proximității gradelor de rudenie si principiul împărțirii legale a moștenirii intre rudele de același grad si aceeași clasa. Pentru ca legea nu face distincție intre mostenitori, atât cei legali, cat si cei testamentari vor putea cere restituirea bunurilor preluate abuziv de către stat. Dovada calității de mostenitori se poate face potrivit legii, cu actele de stare civila care sa arest. rudenia sau filiația, cu certificatul de moștenitor, cu certificatul care sa ateste calitatea de moștenitor sau unic moștenitor al fostului proprietar al imobilului, cu testamentul, in cazul in care nu s-a produs dezbaterea succesoral a notariala.

Fata de acest aspect, este de precizat că, raportat la probele administrate pentru a dovedi calitatea de moștenitor si implicit de persoana îndreptățita, depuse la dosar, se impune observarea faptului că reclamantul B. A. nu face dovada de persoana îndreptățită, ca moștenitor al proprietarei tabulare, G. M. (fiica numitei G. F., proprietara tabulara).

În actele cuprinse în dosarul intern, nr. 2516, nu s-a regăsit, ca si condiție expres prevăzuta in dispozițiile legale imperative, un certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor valid care sa ateste temeiul legal al solicitărilor de restituire asupra cotei părți (118) deținuta de G. M. Prin urmare, acordarea masurilor reparatorii in absenta actelor mai sus indicate nu poate fi justificata ca fiind o propunere temeinica, respectiv legala.

Potrivit pct. 4.2 din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 1., aprobate prin H. nr. 2., cu modificările si completările aduse prin H. nr. 9., accesul persoanelor îndreptățite la beneficiul legii implica o analiza calificata a actelor doveditoare depuse de solicitant pentru stabilirea calității de moștenitor legal sau testamentar, iar legiuitorul a lăsat, intr-o prima faza aceasta analiza si calificare a calității de persoana îndreptățita) la aprecierea unității deținătoare sau a entității investite cu soluționarea notificării.

Întrucât procedura de soluționare a notificărilor presupune verificarea îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute in cadrul normativ special instituit prin L. nr. 1., aspect respectat de comisia de specialitate a unității deținătoare, recurentul consideră că este temeinică și legală dispoziția emisa de P. M. C.-N.

In situația neîndeplinirii condițiilor legale, prin D. nr. 3066 emisa la data de (...) s-a urmărit respectarea atât a actelor normative in vigoare, cât și a procedurii speciale de verificare a condițiilor imperative in soluționarea cererii formulata in baza L. nr. 1..

Raportat la soluția instanței de fond, privind restituirea în natura a cotei de 1/8 parte din imobilul C.-N., str. M. nr. 39, înscris inițial in CF nr.

5145 C., apartamentul nr. 5 nr. top 11015/1/VI CF individuala 25620 si CF colectiva nr. 25616 în măsura în care spațiul rămas in proprietatea S. R. corespunde cotei reclamantului.

În măsura în care instanța va aprecia ca întemeiate solicitările reclamantului privind cota de 1/8 parte, pentru a materializa aceasta propunere privind restituirea in natura, este necesara o identificare exacta printr-o expertiza tehnica in vederea delimitării suprafețelor care sa corespunda cotei de 1/8 parte din imobil sau 12,5/100 parte din același imobil incident prezentului litigiu.

Cu privire la cheltuielile de judecată, în cuantum de 536 lei stabilite prin sentința atacată, recurentul învederează următoarele:

Conform art. 274 C.pr.civ., acordarea cheltuielilor de judecată solicitate presupune in sistemul legislației procesuale îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile având ca temei culpa procesuală a părții obligate la plata acestor cheltuieli.

Față de acest aspect, în vederea respectării prevederilor L. nr. 1., dispoziția a cărei anulare parțiala a fost dispusa prin sentința atacata, stabilește soluția respingerii acordării de masuri reparatorii pentru lipsa probării calității pentru cota de 1/8 parte din imobil după verișoara primara a reclamantului. Prin urmare, respectarea reglementarilor în vigoare, privind regimul juridic al stabilirii masurilor reparatorii pentru notificatorul care nu poate proba calitatea de moștenitor prin actele expres indicate in cuprinsul L. speciale de reparație si a normelor metodologice, nu poate fundamenta ideea unei culpe procesuale incidentă prezentului litigiu.

Principiul potrivit căruia acordarea cheltuielilor de judecata va fi instituit in sarcina părții ce cade in pretențiuni nu își găsește aplicare particulara cauzei, deoarece față de paratul recurent M. C.-N. nu poate fi dovedita vreo culpa in acest sens.

In susținerea acestui motiv de recurs au fost invocate dispozițiile

Deciziei C. Constituționale nr. 492 din (...). publicata in Monitorul Oficial nr.

583/(...).

Prin propriul recurs, pârâtul P. M. C.-N., a solicitat ca, în temeiul art.

312 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul menținerii ca legală și temeinică a Dispoziției nr. 3066/(...), privind respingerea notificării reclamantului pentru cota de 1/8 parte după G. M., precum și exonerarea acestui pârât de la plata cheltuielilor de judecată.

5145 C.-N. CF. sistata), nr. top 11015/1, transcrise ulterior in CF nr. 25620

C.-N. (CF sistata), CF. Colectiva nr. 25616 C.-N. si CF individuala nr. 1. C.- N. având nr. top 1101511/IV, apartamentul nr. 5 evidențiat in CF nr. 1. C.- N. având nr. top 11015/1/V1, apartamentul nr. 7 evidențiat in CF nr. 1. C.- N. având nr. top 11015/1/VII si apartamentul nr. 8 evidențiat in CF. nr. 1. C.-N., având nr. top 11015/l/VIII, imobile înscrise in favoarea S. R. in administrarea C.ui P.ular al M. C.-N. dispunerea acordării despăgubirilor incondițiile legii speciale, in măsura in care restituirea in natura a imobilelor indicate in cuprinsul petitului II, nu este posibilă; au fost reprodus motivele expuse de reclamant în susținerea acțiunii sale; a fost reprodus în parte dispozitivul sentinței recurate, recurentul apreciind că această sentință este nelegală și netemeinică, prin prisma art. 304 pct. 9 C.pr.civ., motivat pe următoarele:

Recurentul solicită respingerea cererii de chemare in judecata, ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

247/2005 pentru imobile indicate in cuprinsul notificării astfel formulate.

Pentru a preîntâmpina eventualele interpretări, in art. 4 alin. 2 L. nr.

Întrucât procedura de soluționare a notificărilor presupune verificarea îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute in cadrul normativ special instituitprin L. nr. 1., aspect respectat de comisia de specialitate a unității deținătoare, recurentul consideră că este temeinică și legală dispoziția emisa de P. M. C.-N.

Raportat la soluția instanței de fond, privind restituirea în natura a cotei de 1/8 parte din imobilul C.-N., str. M. nr. 39, înscris inițial in CF nr.

5145 C., apartamentul nr. 5 nr. top 11015/1/VI CF individuala 25620 si CF colectiva nr. 25616 în măsura în care spațiul rămas in proprietatea S. R. corespunde cotei reclamantului.

Cu privire la cheltuielile de judecată, în cuantum de 536 lei stabilite prin sentința atacată, recurentul învederează următoarele:

Principiul potrivit căruia acordarea cheltuielilor de judecata va fi instituit in sarcina părții ce cade in pretențiuni nu își găsește aplicare particulara cauzei, deoarece față de paratul recurent P. municipiului C.-N. nu poate fi dovedita vreo culpa in acest sens.

In susținerea acestui motiv de recurs au fost invocate dispozițiile

Deciziei C. Constituționale nr. 492 din (...). publicata in Monitorul Oficial nr.

583/(...).

Prin recursul declarat, reclamantul B. Aa solicitat ca, în bazadispozițiilor art. 312 și urm., art. 304 și art. 304^{1și urm. C.pr.civ., să se admită recursul, să se modifice în parte hotărârea atacată, cu consecința admiterii în întregime a plângerii astfel cum a fost formulată și extinsă. Cu cheltuieli de judecată în recurs.}

Reclamantul consideră că în mod greșit Tribunalul Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin C. Local al municipiului C.-N. și a respins plângerea față de acest pârât, atâta timp cât prin plângerea formulată s-a solicitat ca instanța să se pronunțe pe fond cu privire la solicitarea de restituire în natură a apartamentelor nr. 4, 5, 6, 7, 8 din imobilul situat în C.-N., Calea M. nr. 39, iar proprietar tabular al acestorapartamente, cu excepția ap. 4 este S. R. în administrarea operativă a

C.ui Local a municipiului C.-N.

Pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu cu proprietarul tabular este necesară inclusiv pentru a putea solicita și obține ulterior întabularea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară.

In mod greșit Tribunalul Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și a respins plângerea față de acest pârât, întrucât S. R. a fost chemat în judecată în calitatea lui de proprietar tabular, iar Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant, în baza dispozițiilor art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 din Hotărârea nr.34/2009.

Totodată, se arată că în mod greșit în hotărârea atacată că numai apartamentul nr. 5 mai este în prezent în proprietatea S. R., ceea ce nu este real, întrucât, așa cum rezultă din cartea funciară, cu nr. 1. C.-N. și din Adresa comunicată de Primăria Cluj-Napoca, doar apartamentul nr.4 a fost vândut, în consecință, celelalte apartamente solicitate au rămas în proprietatea S. R., apartamentul 5 fiind închiriat doar, împrejurare care nu impietează asupra restituirii în natură a acestuia. Așadar, în lumina dispozițiilor art. 1 și 7 din L. nr. 1., apartamentele nr. 5, 6, 7 și 8 sunt libere și pot fi restituite în natură.

Critica principală pe care o aduce hotărârii atacate cu prezentul recurs este aceea de a fi constatat că recurentul reclamant este persoană îndreptățită la stabilirea de măsuri reparatorii în baza L. nr.1. în calitate de moștenitor legal doar pentru cota de 1/8 parte sau 2. parte din imobilul situat în C.-N., str. M. nr.39, recunoscându-i-se deci calitatea de moștenitor doar după antecesoarea sa G. M., care deținea cota de 1/8 parte din imobilul evidențiat în CF nr. 5145 C.-N.

Reclamantul este moștenitor și după proprietarul tabular K. E., fost proprietar tabular sub B9 din CF nr. 5145 C.-N. asupra cotei de 8. parte imobil.

Recurentul reclamant precizează că va depune înscrisuri din care să rezulte legătura de rudenie dintre acesta și K. E., arătând că datorită vechimii actelor de stare civilă și a împrejurării că mulți membrii ai familiei sale au murit în timpul Holocaustului, nu a putut depune acte de stare civilă la judecata în primă instanță, ci doar declarații de martori în sensul că există o legătură de rudenie certă între recurent și proprietarul tabular.

În acest sens, arată că va depune înscrisuri suplimentare.

Faptul că este moștenitor legal după K. E. rezultă din împrejurarea că mama acestuia a fost soră cu I. S., bunica sa. În consecință, K. E. a fost văr primar cu tatăl recurentului reclamant, deci moștenitor de gradul 4, iar reclamantul moștenindu-l la rândul său, pe tatăl său în calitate de descendent.

În consecință, recurentul consideră că are dreptul legal de a primi atât cota de 1/8 parte, respectiv, 2. parte după antecesoarea sa G. M., cât și cota de 8. parte după antecesorul său K. E., din întregul imobil evidențiat în CF nr.5145 C.-N., respectiv cota totală de 1. parte.

Desigur solicitarea de a îi fi atribuite în natură apartamentele menționate în acțiune și terenul aferent acestora și doar dacă există o imposibilitate obiectivă de restituire și doar în măsura acelei imposibilități, acordarea altor măsuri reparatorii, întrucât consideră că atribuirea în întregime a acestor apartamente în natură, respectiva celor libere având nr.

5, 6, 7, 8 si a terenului aferent, este posibilă în contul cotei de proprietate cei se cuvine, aceea de 1. parte din imobil, iar pentru diferența până la concurenta cotei de 1. parte acordarea de despăgubiri.

Recurentul reclamant solicită modificarea hotărârii atacate și sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata în primă instanță, în sensul obligării pârâților la plata integrală a onorariului avocațial din faza judecății în primă instanță.

Prin hotărârea atacată, pârâtul P. municipiului C.-N. a fost obligat la plata onorariului avocațial redus, în condițiile în care cauza are o complexitate mare, iar suma acordată, aceea de 536 lei poate fi apreciată ca modică. De altfel, T. a decis acordarea doar în parte a onorariului avocațial fără a motiva în vreun fel decizia sa.

Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, pârâtul C. Local al municipiului

C.-Na solicitat respingerea recursului reclamantului și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală, motivat pe faptul că, C. Local al municipiului C.-N. nu are calitate procesuală pasivă în cauză; reclamantul nu a depus toate actele de stare civilă la dosar pentru a face dovada că este îndreptățit la cota de 1/8 parte din imobil, aparținând lui G. M. reclamantul nu poate proba o legătură de rudenie în vederea stabiliri calității de moștenitor legal după K. E.

P âr âtul S. R., pr in M in is terul F in anțel or Publ ice, pr in în tâmp in are a

depus ă l a dos ar, a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat, și menținerea sentinței prin care a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice pe considerentul lipsei calității procesuale pasive.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că nu poate fi creată o obligație directă a S. R. de plată a despăgubirilor, acestea urmând să fie stabilite doar în condițiile Titlului VII al L. nr. 247/2005.

Reclamantul B. A.^{,p r in în tâmp in are a f ormu l ată, a solicitat respingerea recursurilor pârâților ca nefondate, cu motivarea că mulți membrii ai familie sale au decedat în Holocaust, fiind deportați și uciși în lagăre de exterminare, astfel încât, singura posibilitate de a face dovada stării civile și a gradului de rudenie față de proprietarii tabulari este aceea de a depune înscrisuri și declarații de martori autentificate la notarul public din Israel.}

Recursurile sunt fondate în parte.

Cu privire la calitatea reclamantului de persoană îndrep tăț ită l a măsur i reparatorii pentru cota de 1/8 - a p ar te d in imo b ilul înscr is in iț ial în CF nr.

5145 C., nr. top 110 15/1, A + 1, ș i 1101 5/2, A + 2, co tă ce i -a ap arț inu t lu i G.

M., respectiv, cu privire la nedovedire a de c ătre recl aman t a c al ităț ii de

perso an a îndrep tăț ită ref eritor l a co ta de ½ din imobil ce i-a ap arț inu t Dr. K. E.

Din xerocopia cărții funciare nr. 5145 C., nr. top 11015/1, A + 1, și

11015/2, A + 2, depusă in extenso la filele 13 - 20 dosar fond, rezultă faptul că inițial asupra imobilului înscris în această carte funciară, erau coproprietari tabulari B. L., sub B 1, și soția lui B. L., născută K. R., sub B

La data de (...) cota lui B. L. de sub B 1 trece cu titlu de drept moștenire sub B 5 - B 8, în părți egale, în favoarea lui B. H., B. I., B. R. și G. M., aceștia devenind coproprietari, în cote egale, asupra 1/2 din întregul imobil din CF nr. 5145, ce i-a aparținut lui B. L., fiecare dintre cei patru moștenitori având în final o cotă de 1/8 - a parte din imobil.

În ceea ce privește cota de ½ - a parte din întregul imobil, de sub B 2, ce i-a aparținut soției lui B. L., născută K. R., aceasta a trecut la data de (...),prin moștenire, sub B 9, la Dr. K. E., care astfel, a devenit coproprietar asupra ½ parte din întregul imobil din CF nr. 5145.

Cota lui B. H., de 1/8 din imobil, de sub B 5, a trecut sub B 12 și 13, în favoarea lui K. A., și soția, născută B. C., în baza contractului de vânzare- cumpărare autentificat la data de (...), în jumătate, adică în cote părți egale, care au dobândit și cota de ½ din cota de 1/8 = 1. din cota de sub B 7 a lui B. R., în final, proprietarii de sub B 12, 13, K. A. și soția născută B. C., având o cotă de 3. părți din întregul imobil, în părți egale.

Cota de 1/8-a parte din imobil, a lui G. M., de sub B 8, trece sub B

14, 15, la S. R. în anul 1956, în baza sentinței civile nr. 3., pronunțată în dosar nr. 6014/1954 al T.ui P.ular al Orașului C., și a Deciziunii nr.

14855/1954, probabil în baza Decretului nr. 111/1951.

Cota de ½ din 3. părți din imobil, reprezentând 3. parte din imobil, aparținând lui K. A., de sub B 12, a trecut la B. H. și soția B. R., cu titlu de drept cumpărare, aceștia fiind întabulați sub B 16 și B 17.

Sub B 18 și B 19 se întabulează dreptul de proprietate al S. R., la data de (...), în baza Decretului nr. 312/1960 și a Decretului nr. 712/1966, asupra cotei de ½-a parte din imobil, sau 8. parte din imobil, ce i-a aparținut Dr. K. E. sub B 9.

Cota de 3. parte din imobil, adică ½ parte din 3. parte din imobil, ce i- a aparținut lui B. C., sub B 13, a trecut sub B 20 la B. E., cu titlu de moștenire.

Restul cotei lui B. R., de sub B 7, de ½ din 1/8-a parte din întregul imobil, adică de 1. parte din imobil, a trecut sub B 21, prin moștenire, în favoarea lui B. I. H., din C.-N., str. M. nr. 39, la data de (...).

Rezultă așadar, din înscrierile operate în cartea funciară nr. 5145 C., că înainte de preluarea imobilului litigios de către S. R., proprietarii imobilului au fost următorii: G. M., asupra cotei de 1/8 - a parte din întregul imobil, sub B 8; B. H. și soția, B. R., asupra cotei de 3. parte, din întregul imobil, în părți egale, sub B16 - 17; Dr. K. E., asupra cotei de ½-a parte din întregul imobil, sub B 9; B. E., asupra cotei de 3. parte din imobil, sub B 20; B. I. H., asupra cotei de 1. parte din întregul imobil, sub B 21 și B. I., asupra cotei de 1/8 parte din întregul imobil, sub B 6.

Reclamantul B. A., atât prin notificarea formulată în temeiul L. nr. 1., înregistrată sub nr. 2440/(...) (f. 8, 9 dosar fond), cât și prin plângerea promovată împotriva Dispoziției nr. 3066/2011, astfel cum aceasta a fost ulterior precizată și extinsă (f. 124, 127 dosar fond), a solicitat restituirea în natură a întregului imobil înscris în CF nr. 5145 C.-N., prevalându-se de calitatea sa de moștenitor al lui G. M. și K. E., reclamantul apreciind că doar aceștia erau proprietari tabulari ai imobilului la data „. imobilului de către S. R.

În realitate, proprietarii tabulari ai imobilului, așa cum această situație este evidențiată prin întabulările evidențiate în CF nr. 5145 C., nu erau doar G. M. și Dr. K. E., ci și B. H. și soția, B. R., asupra cotei de 3. parte, din întregul imobil, în părți egale, sub B16 - 17; B. E., asupra cotei de

3. parte din imobil, sub B 20; B. I. H., asupra cotei de 1. parte din întregul imobil, sub B 21 și B. I., asupra cotei de 1/8 parte din întregul imobil, sub B

Prin urmare, prin prisma art. 3 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 4 din L. nr. 1., reclamantul ar fi trebuit să dovedească că este unicul moștenitor al tuturor proprietarilor tabulari înscriși în CF, că aceștia sunt decedați, fără moștenitori, ori că, deși au existat moștenitori în viață, aceștia nu au uzat de

L. nr. 1., respectiv nu au formulat în termenul prevăzut de art. 21 din această lege, în redactarea sa inițială, notificare cu privire la imobilul litigios.

Or, o atare dovadă nu a fost făcută de către reclamant, respectiv, acesta nu a reușit dă dovedească prin acte de stare civilă, certificate de moștenitor, ori prin alte mijloace de probă admise de lege, că el este unicul moștenitor al tuturor proprietarilor tabulari înscriși în CF, că aceștia sunt decedați, fără moștenitori, ori că, deși au existat moștenitori în viață, aceștia nu au uzat de L. nr. 1., respectiv nu au formulat în termenul prevăzut de art. 21 din această lege, în redactarea sa inițială, notificare cu privire la imobilul litigios.

Reclamantul a depus la dosarul cauzei un arbore genealogic (f. 86 dosar fond), conform căruia, B. L., cel care a fost proprietar sub B 1 în CF, ar fi avut următorii frați:

- B. I., decedat, cu unic moștenitor în persoana reclamantului B. A.

- G. F., născută B., decedată, cu următorii moștenitori: G. A., în viață, domiciliat în Haifa, Israel; G. M., decedată în anul 1991; G. Ilona, decedată la A. copil;

- B. H., decedat, fără moștenitori;

- Rosenwaser Cila, decedată la A., împreună cu soțul și unicul lor

- B. R., decedat, fără moștenitori;

- B. R., născută K., decedată, cu unicul moștenitor, Dr. K. E.

Raportat la mențiunile înscrise în CF nr. 5145 C., este evident că reclamantul s-a aflat în eroare atunci când a întocmit arborele genealogic, depus la fila 86 dosar fond, întrucât, B. R., născută K., nu era sora lui B. L., proprietar sub B 1 în CF, ci era soția acestuia.

Apoi, cota de proprietate a lui B. R. a trecut prin cumpărare la K. A. și

B. C., așa cum a trecut de altfel și cota lui B. H., astfel încât aceștia nu își mai păstraseră cotele de proprietate dobândite inițial prin moștenire după B.

L..

În ceea ce privește pe G. A., și care afirmativ ar fi fratele lui G. M., aceasta din urmă coproprietară asupra cotei de 1/8 din imobil, sub B 8 în CF nr. 5145, acesta, conform susținerilor reclamantului, ar fi în viață, ceea ce înseamnă că ar fi fost îndreptățit să revendice cota surorii sale, G. M., însă, reclamantul nu a probat împrejurarea dacă G. A. a făcut sau nu notificare în temeiul L. nr. 1., cu privire la această cotă.

Întrucât nici intimații nu au administrat vreo dovadă în acest sens, este de prezumat că reclamantul este îndreptățit la întreaga cotă ce i-a aparținut lui G. M., de 1/8 - a parte din întregul imobil, prevalându-se și de dreptul de acrescământ, prevăzut de art. 4 alin. final din L. nr. 1..

În ceea ce privește cotele celorlalți coproprietari din cartea funciară,

Curtea constată că reclamantul nu poate face dovada calității de persoana îndreptățită, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 din L. nr. 1., câtă vreme, nu a dovedit cu acte de stare civilă faptul că este unicul succesor a lui B. H. și B. R., a lui B. E., a lui B. I. H. și a lui B. I.

Referitor la cota de ½ parte din întregul imobil, înscrisă sub B 9 în favoarea Dr. K. E., Curtea constată că reclamantul nu poate justifica calitatea de persoana îndreptățită în temeiul L. nr. 1. cu privire la această cotă, pe de o parte, întrucât, reclamantul nu are vocație succesorală la succesiunea Dr. K. E., dat fiind că reclamantul este afin, nepot de frate, după B. I., a soțului lui K. R., numitul B. L., K. E. fiind cel care a moștenit-o în mod exclusiv pe K. R., iar pe de altă parte, întrucât nu au fost depusedovezi (un eventual testament universal ori un legat cu titlu particular, etc.), care să ateste calitatea reclamantului de unic succesor a lui K. E.

Art. 3.1 din H. nr. 250/207 în redactarea ei inițială, prevedea că formularea „persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora";, prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. a din lege, are semnificația ca în cadrul procedurii administrative sarcina probei deținerii proprietății incumba persoanei care pretinde dreptul, potrivit principiului actori incumbit probatio.

Art. 4.3 din același act normativ are în vedere, atunci când este vorba despre moștenitori ai fostului proprietar al imobilului, acele persoane care au vocație legală sau testamentară, după caz, la succesiunea fostului proprietar tabular.

Or, câtă vreme, Dr. K. E. a moștenit-o pe K. R., care era soția lui B. L., acesta din urmă fiind fratele tatălui reclamantului, B. I., este evident că B.

A. nu avea vocație succesorală legală nici la moștenirea lui K. R. și, cu atât mai puțin, nici la moștenirea Dr. K. E.

Drept urmare, Curtea constată că în mod legal Tribunalul Cluj a statuat în sensul că reclamantul B. A. nu este persoană îndreptățită cu privire la cota din imobil ce a constituit proprietatea Dr. K. E., decedat la data de (...) în Haifa, (f. 122 dosar fond), impunându-se menținerea soluție primei instanțe sub acest aspect.

În ceea ce privește calitatea de persoana îndreptățită a reclamantului

B. A., după G. M., Curtea reține următoarele:

G. M. a fost fiica lui G. R. și F., fiind născută la data de (...), și decedată la data de (...), date care rezultă din certificatul de deces aflat la fila

144 dosar fond.

La filele 147, 151 dosar fond a fost depusă dovada decesului lui B. F., care a fost fiica lui I. și S., și care a decedat în luna mai 1944 în lagărul de la

Din certificatul de naștere aflat la fila 137 dosar fond, rezultă faptul că B. I., născut la (...) sau (...), a fost fiul lui B. I. și a lui Z. D., din coroborarea celor două înscrisuri rezultând faptul că mama lui G. M., B. F., a fost soră cu B. I., acesta din urmă fiind tatăl reclamantului B. A., născut la data de (...), din căsătoria lui B. I. cu B. B. (f. 141 verso dosar fond).

B. I. sau Iacov, tatăl reclamantului, și unchiul lui G. M., a decedat la data de (...) în Ierusalim, reclamantul fiind unicul moștenitor a lui B. I.

Din înscrisurile notariale întocmite în Israel, depuse în traducere legalizată, în xerocopie la dosarul fond (f. 29 - 39 dosar fond), rezultă că reclamantul este unicul moștenitor legal a lui G. M., aceste înscrisuri coroborându-se pe deplin cu actele de stare civilă mai sus evocate aflate la filele 136-151 dosar fond, precum și, parțial, cu arborele genealogic depus de reclamant la dosar.

Pe cale de consecință, Curtea constată că în mod legal prima instanță a stabilit calitatea reclamantului de persoana îndreptățită în temeiul L. nr.

1., cu privire la cota de 1/8 - a parte din imobil, ce i-a aparținut lui G. M. sub B 8 din CF nr. 5145 C., și asupra căruia S. R. s-a întabulat în anul

1956 sub B 14 și 15 din aceeași carte funciară, impunându-se menținerea sentinței recurate sub acest aspect.

Cu pr iv ire l a sol ic itare a recl aman tulu i de res titu ire în n atur ă a apartamentelor libere din imobilul litig io s, respec tiv cu pr iv ire l a susț inere a

p âr âț ilor recurenț i, conf or m c ăre ia es te neces ar ă o id en tif ic are ex ac tă printr-o exper tiz ă teh n ic ă a p ărț ii d in imo b il ce corespunde co te i de 1/8 p ar te.

După preluarea imobilului de către S. R., imobilul a fost transcris în CF nr. 25620 C., și a fost împărțit în 5 apartamente, iar CF nr. 5145 C. a fost sistată (f. 21 dosar fond).

Apoi, imobilul a fost transcris în CF nr. 1. C. (f. 60 dosar fond) și apoi în CF nr. 25616 col. și împărțit în 8 apartamente (f. 24 dosar fond), din care, potrivit mențiunilor din CF colectivă, apartamentele nr. 1, 2 și 3 au fost vândute în anul 1972 (f. 119 - 121 dosar fond), iar mai apoi a fost vândut și apartamentul nr. 4 (f. 57 dosar fond).

Din adresa nr. 275651/451/(...), emisă de P. municipiului C.-N. - D. P. M. și E. P. (f. 133 dosar fond), rezultă faptul că în prezent, din imobilul în litigiu, situat în C.-N., Calea M. nr. 39, nu este vândut apartamentul nr. 5, acesta fiind închiriat către S.C.M. Tehnolem, prin contractul de închiriere nr.

2. prin aceiași adresă se arată că ap. nr. 4 a fost cumpărat de către K. I. C.

și B. V., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 34930/(...).

Se mai arată prin sus menționata adresă că pentru apartamentele 6,7

și 8 nu există contracte de închiriere, deoarece acestea sunt situate la subsol, și sunt folosite ca și pivnițe de către locatari.

Întrucât întreaga economie a L. nr. 1. instituie regula restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv - principiul restituirii în natură fiind expres enunțat în art. 1, 7 și 9 din această lege - , este de preferat, în deplin acord cu L. nr. 1., ca în măsura în care este posibilă restituirea în natură, aceasta să primeze oricărei alte forme de despăgubire, prin echivalent ori prin măsuri compensatorii.

Reclamantul a solicitat în mod constant să i se restituie în natură aceea parte din imobil care este liberă, în timp ce pârâții, prin recursurile formulate, au arătat că nu se opun restituirii în natură a cotei de 1/8 din imobil către reclamant, dar cu precizarea că se impune a se stabili printr-o expertiză de specialitate dacă apartamentul nr. 5, respectiv, apartamentele nr. 6, 7 și 8, acestea din urmă folosite ca pivnițe, corespund în tot sau în parte cotei de 1/8 din imobil.

Având în vedere că, în aceste limite, prima instanță nu a cercetat fondul cauzei deduse judecății, respectiv, nu a stabilit în concret ce anume părți din imobil, dintre acele apartamente care sunt libere în accepțiunea L. nr. 1., corespund cotei de 1/8 - a parte din imobil, la care reclamantul este îndreptățit după G. M., Curtea constată că în cauză sunt incidente, strict în aceste limite, dispozițiile art. 312 alin. 3 C.pr.civ.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ., Curtea va admite în parte recursurile, doar cu privire la soluția dată cererii reclamantului, de restituire în natură a părții din imobil corespunzătoare cotei de 1/8 - a parte din imobilul litigios, la care reclamantul este îndreptățit după G. M. și, în aceste limite, va trimite cauza pentru rejudecare pe fond la aceeași instanță, Tribunalul Cluj.

În rejudecare, se va dispune efectuarea unei expertize de specialitate pentru a se stabili care anume apartamente din imobilul litigios, situat în C.-

N., str. M. nr. 39, sunt libere în accepțiunea L. nr. 1., și deci susceptibile de restituire în natură; se va stabili dacă apartamentele 5, 6, 7 și 8 din imobil sunt într-adevăr libere; se va stabili care anume părți din imobil corespund cotei de 1/8 - a parte din imobil la care reclamantul este îndreptățit după G. M. se va stabili dacă apartamentele 5, 6, 7 și 8 din imobil, sau o parte din acestea, corespund cotei de 1/8 din imobil; se vor face prin expertizăpropuneri de atribuire în natură, în favoarea reclamantului, a părții din imobil care este liberă în accepțiunea L. nr. 1., și care corespunde acestei cote de 1/8.

Dacă suprafața apartamentelor nr. 5, 6, 7 și 8 nu corespunde cotei de

1/8 - a parte din imobil, instanța de rejudecare va stabili îndreptățirea reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII al L. nr. 247/2005.

Cu privire la excep ț ia l ipse i c al ităț ii p rocesu ale p as ive a M. C. -N.,

respec tiv, cu pr iv ire l a excepț ia l ipse i c al ităț ii procesu ale p as iv e a p âr âtulu i S.

R. prin C. Local al M. C.-N, se va pronunța instanța de rejudecare, având învedere prevederile art. 21 alin. 1 din L. nr. 2., coroborat cu art. 21 alin. 2 și art. 23 din aceiași lege, prin raportare și la împrejurarea că partea din imobil care afirmativ este liberă în înțelesul L. nr. 1., chiar dacă este proprietatea S. R., este în administrarea unității administrativ-teritoriale, adică a M. C.-N., reprezentat prin C. Local al M. C.-N., astfel încât, eventuala restituire în natură către reclamant trebuie pronunțată în contradictoriu cu cel care deține și administrează imobilul.

În temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.

Eventualele cheltuieli de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de către instanța de rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Admite în parte recursurile declarate de reclamantul B. A., de pârâtul P. M. C.-N. și de pârâtul M. C.-N., prin P., împotriva sentinței civile nr. 990 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează în parte, cu privire la soluția dată cererii reclamantului, de restituire în natură a părții din imobil corespunzătoare cotei de 1/8 - a parte din imobilul din C.-N., str. M. nr. 39, la care reclamantul este îndreptățit și, în aceste limite, trimite cauza pentru rejudecare pe fond la aceeași instanță, Tribunalul Cluj.

Înlătură din sentință dispoziția referitoare la „. în natură a cotei de 1/8

- a parte din imobilul litigios, în măsura în care spațiul rămas în proprietatea S. corespunde cotei reclamantului, în caz contrar impunându- se acordarea de despăgubiri în temeiul Titlului VII din L. nr. 247/2005.";

Menține restul dispozițiilor din sentința recurată. Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 09 martie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. C.

A.-A. M.

GREFIER

Red.CMC/dact.MS

3 ex./(...) Jud.fond: M.T.

← Decizia civilă nr. 3288/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Decizia civilă nr. 50/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Decizia civilă nr. 1270/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1270/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă