Decizia civilă nr. 335/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 335/R/2012
Ședința publică din 27 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. I., împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtele intimate D. S. V. ȘI PENTRU S. A. C., S. G. S. și B. A. S., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, domnul avocat N. C., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 4 din dosar, lipsă fiind reclamantul recurent personal și celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul M. I., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 615 lei și timbre judiciare mobile pentru recurs în valoare de 5 lei.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), pârâta intimată S. G. S. a depus la dosar un înscris prin care arată că de la data de (...) sediul societății
S. G. S. este în C.-N., str. L. nr. 11, administrator fiind domnul Pojar Petru, iar la acest înscris a anexat dovada celor afirmate, respectiv copii de pe următoarele înscrisuri: Hotărârea asociatului unic nr. 1/(...), actul constitutiv actualizat și reformulat al S. G. S. și dovezile de înregistrare sub nr. 4610/(...) și nr. 4611/(...) la O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), pârâta intimată D. S. V. și pentru S. A. C. a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 3 exemplare, prin care solicită respingerea motivelor de recurs ca nelegale și netemeinice și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, iar conform prevederilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă, însă această întâmpinare nu a fost depusă la dosar conform prevederilor art. 308 alin. 2 C.pr.civ., motiv pentru care, instanța o va considera ca și concluzii scrise.
Instanța înmânează reprezentantului reclamantului recurent un exemplar din întâmpinarea pârâtei intimate D. S. V. și pentru S. A. C..
Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamantului recurent pentru susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a deciziei pronunțate în apel, în sensul admiterii acțiunii în revendicare, cu cheltuieli de judecată în apel și în recurs.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că în fața instanței de fond, pârâta D. S. V. și pentru S. A. C. a invocat lipsa capacității procesuale pasive, excepție întemeiată pe împrejurarea că proprietarul neposesor solicită posesorului neproprietar restituirea imobilului, iar această excepție a fost respinsă de către instanța de fond, însă instanța de apel a admis în mod nelegal excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. S. V. și pentru S. A. C., în condițiile în care această pârâtă deține un titlu care derivă și provine de la pârâta S. G. S.
Având în vedere că pe de o parte se invocă lipsa calității procesuale pasive a pârâtei D. S. V. și pentru S. A. C., iar pe de altă parte această pârâtă s- a opus admiterii acțiunii, reprezentantul reclamantului recurent arată că acțiunea este opozabilă și față de pârâta D. S. V. și pentru S. A. C., motiv pentru care, solicită admiterea recursului, cu obligarea ambelor pârâte intimate la plata cheltuielilor de judecată în apel și în recurs și, totodată, depune la dosar chitanța seria B nr. D 6 din (...), care atestă plata onorariului de avocat pentru recurs, în cuantum de 1.000 lei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 16461 din data de (...) a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâtei D. S. V. ȘI PENTRU S. A. C., invocată de aceasta.
S-a admis acțiunea extinsă și precizată formulată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâții D. S. V. ȘI PENTRU S. A. C., S. G. S. C.-N., B. A. S. și, în consecință, s-a dispus obligarea pârâților la predarea în posesia reclamantului a imobilului revendicat - teren de 532 mp. - identificat ca fiind cuprins în T. de proprietate nr. 25870/1078/(...) - intravilan - tarla 14 parcela
734 și 732 și în CF 68 F. nr.top.5., 5. și 5. - conform expertizei tehnice topometrice și a răspunsului la obiecțiunile făcute la această expertiză - a expertului ing. Posta M. ce face parte integrantă din prezenta sentința, iar pârâții au fost obligați, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 404 RON, reprezentând onorariu avocațial 3500 lei și de expert -1140 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit art. 137 din Codul de procedură civilă, instanța este chemată mai întâi să se pronunțe asupra excepțiilor care fac de prisos fondul pricinii.
Pârâta D. C. a fost înființată ca instituție de specialitate, la nivel județean, cu personalitate juridică, prin HG 4., după cum chiar aceasta recunoaște prin înscrisurile de la dosar.
În consecință, a veni și a susține excepția lipsei capacității procesuale pasive, în situația în care pârâta nu deține, nu a avut și nu are în patrimoniul său nici terenul în litigiu și nici clădirea dispensarului sanitar veterinar F.l este eronat, pe lângă faptul că se confundă noțiuni elementare, cum ar fi calitatea și capacitatea procesuală.
Prin urmare, din moment ce are personalitate juridică, nu are cum să nu aibă capacitate procesuală, cel puțin prin prisma dispozițiilor art. 41 Cod procedură civilă, motiv pentru care excepția invocată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut că în CF 68 F., reclamantul este înscris ca proprietar asupra imobilului de sub A+16, prin întabularea dreptului de proprietate asupra terenului, în baza Sentinței Civile nr. (...) dată în dosar nr.
(...) al Judecătoriei C.-N., cu titlu de moștenire și partaj.
E. judiciar desemnat în cauză ing. Posta M. a procedat la identificarea imobilului revendicat - terenul de 532 mp.- ca fiind cuprins în T. de proprietate nr. 25870/1078/(...) - intravilan - tarla 14 parcela 734 si 732 și în CF 68 F. nr.top.5.,5. și 5. - conform expertizei tehnice topometrice și a răspunsului la obiecțiunile formulate la această, expertiză care urmează să facă parte integrantă din sentință.
Prin concluziile formulate în răspunsurile date în final de expert - atât în expertiză cât și în răspunsurile la obiecțiunile făcute la expertiză, rezultă cu certitudine că terenul revendicat-măsurat a fi de 532 mp se cuprinde atât în titlul său de proprietate nr. 25870/1078/(...) în tarlaua 14 parcelele 734 și 732
- cât și în CF 68 F. în care reclamantul este menționat ca proprietar, în urma întabulării dreptului de proprietate asupra terenului, în baza Sentinței Civile nr. (...) dată în dos. nr. (...) al Judecătoriei C.-N., cu titlu de moștenire și partaj, după cum s-a arătat deja.
Ca urmare a succesiunii actelor normative precizate de pârâți, deținătorii efectivi actuali ai terenului sunt SC G. S. prin asociat administrator -B. A. S.
Toate piesele dosarului demonstrează fără echivoc că terenul în discuție nu a făcut parte din domeniul privat al Statului R., nu a fost concesionat pârâților odată cu închirierea clădirii situate pe acesta, iar prin hotărâri judecătorești, reclamantului i s-au respins cererile de emitere a titlului și punere în posesie, tocmai pe considerentul că acesta deja se află cuprins în titlul său de proprietate emis încă din 1996- în temeiul evidentelor registrului agricol al comunei și apoi tocmai a evidentelor CF 68 F. - identificate în expertiză.
Discuția în legătură cu construcțiile de pe teren nu s-a impus, raportat la precizarea de acțiune ulterioară.
Văzând considerentele de mai sus, concluziile de specialitate ale expertului, pe care și le însușește ca fiind întemeiate, poziția procesuală convergentă și univocă a pârâților dispozițiile art. 480 din Codul civil, instanța de fond a apreciat că cererea extinsă și precizată este fondată, și a fost admisă ca atare.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, al principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, pârâții au fost obligați, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 404 RON, reprezentând onorariu avocațial 3500 lei și de expert - 1140 lei, aceștia căzând în pretenții.
Prin decizia civilă nr. 3. din data de 29 septembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. S. V. și pentru S. A. C..
S-a admis apelul declarat de pârâta D. S. V. și pentru S. A. C., împotriva
Sentinței civile nr. 1. pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., pe care a schimbat-o în parte, în sensul că s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul M. I., inclusiv cererea privind cheltuielile de judecată față de pârâta D. S. V. și pentru S. A. C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, menținându-se restul dispozițiilor sentinței atacate.
S-a admis excepția nelegalei timbrări și s-a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâta SC "G." S.
Intimatul M. I. a fost obligat să achite apelantei D. S. V. și pentru S. A. C. suma de 619,10 lei cheltuieli de judecată în apel, iar apelanta SC G. S. a fost obligată să achite intimatului M. I. cheltuieli de judecată în apel în sumă de
1000 lei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că pârâta apelantă D. S. V. și pentru S. A. C. a invocat, în realitate, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar faptul că în scriptul depus la fila 26 a dosarului de fond s-a făcut mențiunea despre lipsa capacității procesuale pasive este o evidentă eroare materială, raportat la argumentele expuse în susținerea excepției.
A., pârâta nu a pretins că nu ar avea personalitate juridică, ci că nu deține în patrimoniul său imobilul obiect al litigiului, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acestei chestiuni, care constituie totodată unul dintre motivele de apel.
Apelanta D. S. V. și pentru S. A. C. s-a constituit în temeiul HG nr.4., iar conform protocolului nr. 1207/(...) încheiat în aplicarea dispozițiilor acestui act normativ, a preluat, de la P. comunei F., jud. C., mijloacele fixe și obiectele de inventar prevăzute în anexa la protocol, respectiv în lista de inventar întocmită la data de (...)0, listă în care este cuprinsă doar clădirea circumscripției veterinare, fără terenul aferent.
Prin reglementări legale ulterioare succesive, clădirile, dispensarelor sanitar veterinare au fost preluate de M. A., A. și P. care, prin contractul nr.44/(...), a concesionat clădirea către numitul B. A. S.
După înființarea Agenției Domeniilor Statului prin L. nr.268/2001, aceasta în calitate de concedent, a preluat contractele de concesiune, inclusiv contractul nr.44/(...), încheindu-se actul adițional depus la filele 74-76 dosar fond, și protocolul nr. 161033/(...) în a cărui anexă figurează și clădirea circumscripției sanitar veterinare din comuna F.
Ulterior, prin art.II al. 1 din L. nr.127/2005, s-a stabilit că Autoritatea
Națională S. V. și pentru S. A., prin direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului B., concesionează activitățile sanitare veterinare cuprinse în anexa nr. 1 la G. nr. 4. …., conform alin.3 al aceluiași articol, "în contractele de concesiune deja încheiate, Autoritatea Națională S. V. și pentru S. A. se subrogă în drepturile și obligațiile Agenției Domeniilor Statului în ceea ce privește activitățile sanitar-veterinare de interes național, prin încheierea de acte adiționale, iar Agenția Domeniilor Statului rămâne concedent pentru bunurile imobile aflate în administrarea sa,în care își desfășoară activitatea concesionarii activităților sanitar-veterinare publice de interes național.";
Așadar, sunt întemeiate susținerile apelantei în sensul că a preluat doar drepturile și obligațiile Agenției Domeniilor Statului în ceea ce privește activitățile sanitar-veterinare, nu și cele privind bunurile imobile proprietatea privată a statului.
P.rea-preluarea concesionării acestor activități s-a realizat prin protocolul nr.5209/(...) astfel încât contractul inițial de concesiune a fost modificat ca atare.
S-a constatat de asemenea că prin OUG nr.89/2004 s-a aprobat vânzarea clădirilor dispensarelor veterinare și a terenurilor aferente, scop în care aceste imobile au fost trecute din nou, din administrarea M.ui A. P. și Dezvoltării Rurale în administrarea Agenției Domeniilor Statului.
Apoi, prin anexa ce face parte integrantă din OUG nr.115/2005, de modificare a OUG nr.89/2004, sunt prevăzute bunurile imobile - clădiri și terenuri aferente, care trec din administrarea M.ui A., P. și Dezvoltării Rurale în administrarea Agenției Domeniilor Statului, în scopul vânzării acestora, anexă din care rezultă însă că, clădirea dispensarului sanitar veterinar din comuna
F., jud. C. nu are teren aferent, cu excepția suprafeței desfășurate a clădirii.
Or, așa cum s-a reținut și anterior, această clădire este în administrarea
ADS, făcând obiectul contractului de concesiune nr.44/1999 către pârâta apelantă SC G. S. .
Analizând aceste dispoziții legale succesive, tribunalul a constatat că apelanta pârâtă D. C. nu deține nici măcar în administrare imobilul în litigiu și actele dosarului nu au relevat că această parată ar exercita posesia asupra acestui imobil.
Or, calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între persoana paratului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
În cazul acțiunii în revendicare cu care instanța a fost învestită, acțiune ce are ca scop obligarea pârâtului la restituirea posesiei bunului, calitate procesuală pasivă justifică posesorul neproprietar. Cum probele administrate relevă faptul că apelanta pârâtă nu exercită posesia imobilului în litigiu, și nici măcar un drept de administrare asupra acestuia, tribunalul a apreciat ca întemeiate criticile apelantei pârâte D. C. și în consecință, în baza art. 137 alin.1 C.proc.civ., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia .
Așa fiind, în temeiul art. 295,296 C.pr.civ., tribunalul a admis apelul declarat de pârâta D. S. V. și pentru S. A. C., împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul M. I., inclusiv cererea privind cheltuielile de judecată față de pârâta D. S. V. și pentru S. A. C. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, s-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
Asupra apelului declarat de parata SC G. S., s-a reținut că la termenul de judecată din data de (...), tribunalul a invocat din oficiu excepția insuficientei timbrări a apelului, excepție ce a fost admisă în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., raportat la dispozițiile art. 20, alin. 3 din L. nr. 146/ 1997, pentru considerente ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 20 alin. 1 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Potrivit art. 20 alin. 3 neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Dispoziții similare sunt cuprinse și în art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar care fac trimitere la procedura prevăzută de lege referitoare la taxa judiciară de timbru.
S-a constatat că, deși pentru termenul de judecată din data de (...) apelanta pârâtă a fost citată cu mențiunea de a achita diferență de taxa de timbru în cuantum de 609,1 lei și timbru judiciar în cuantum de 3 lei (fila 29 dosar apel), sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 20 din L. nr. 146/1997, art. 137 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 297 Cod de procedură civilă, tribunalul a admis excepția nelegalei timbrări a apelului declarat de pârâta SC "G." S., cu consecința anulării acestuia, ca insuficient timbrat.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., raportat la soluțiile adoptate asupra apelurilor promovate, intimatul M. I. a fost obligată să achite apelantei D. S. V. și pentru S. A. C. suma de 619,10 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă de timbru și timbre judiciare ocazionate de exercitarea apelului.
Totodată, apelanta SC G. S. a fost obligată să achite intimatului M. I. cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1000 lei, reprezentând ½ din onorariul avocațial, conform chitanței de la fila 21, având în vedere că s-au declarat două apeluri, dintre care cel al pârâtei D. S. V. și pentru S. A. C. a fost admis, iar al pârâtei SC "G." S. a fost anulat.
Împotriva acestei decizii, reclamantul M. I. a declarat recurs, în termenlegal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii în revendicare privind imobilul în litigiu și împotriva pârâtei D. C., precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în apel și în recurs.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală întrucât a pornit de la premise greșite, străine de natura cauzei, limitându-se la verificarea faptului că deși este proprietarul imobilului litigios, dreptul de proprietate nu i-a fost contestat niciodată, astfel încât nu are un interes legal față de această pârâtă. Instanța de apel nu a sesizat poziția procesuală a pârâtei de opunere la admiterea acțiunii în revendicare, iar excepția lipsei capacității procesuale invocată de aceasta s-a tradus în excepția lipsei calității procesuale pasive, tribunalul ignorând că această pârâtă îl împiedică pe reclamant în redobândirea posesiei bunului. Reclamantul a justificat calitatea procesuală pasivă a pârâtei și a demonstrat prin înscrisurile depuse, lipsa oricărui titlu al pârâtei asupra terenului în litigiu, iar prin expertiza topografică, inclusiv localizarea terenului.
Pârâta intimată S. G. S. nu a depus întâmpinare însă a înregistrat la datade (...) o cerere prin care a arătat că începând cu data de (...) sediul societății este în C.-N., str. L., nr. 11, iar administratorul societății este dl. Pojar Petru, anexând în acest sens hotărârea asociatului unic nr. 1/(...) precum și contractul de societate (f.10-14).
Pârâta intimată D. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat, susținând că, în mod corect, tribunalul asoluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, excepție care a fost motivată atât în fapt cât și în drept. Totodată, intimata a demonstrat că nu are în proprietate sau în administrare și nici nu deține cu nici un alt titlu bunul imobil teren în litigiu, respectiv nu exercită posesia și nu are nici măcar un drept de administrare asupra terenului litigios.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
A., calitatea procesuala reprezintă una dintre condițiile esențiale de exercitare a acțiunii civile, reclamantul având obligația să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a persoanelor chemate în judecată.
Conform CF nr. 68 F., asupra imobilului de sub A+16, cu nr.top. 5., 5.,
5., alcătuit din construcții și teren, în suprafață de 1930 mp este înscris dreptul de proprietate în favoarea reclamantului M. I., în baza Sentinței Civile nr. (...) dată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., cu titlu de moștenire și partaj (f.146-148, dosar fond).
De asemenea, prin T. de proprietate nr. 25870/1078/(...) emis de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., reclamantului M. I., în calitate de moștenitor al defunctului M. I. Alexandru, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului situat în intravilanul com. F., tarla 14 parcelele 734, 732/1, 731 si 733, în suprafață totală de 4400 mp. (f.20, dosar fond).
În cauză s-a administrat proba privind efectuarea unei expertizei tehnice topografice judiciare pentru identificarea terenului revendicat de reclamant în suprafață de 532 mp. E. judiciar desemnat în cauză ing. Posta M. a procedat la identificarea imobilului revendicat - terenul de 532 mp.- ca fiind cuprins în T. de proprietate nr. 25870/1078/(...) - intravilan - tarla 14 parcela 734 si 732 și în CF 68 F. nr.top.5.,5. și 5.. Prin concluziile formulate în răspunsurile date în final de expert - atât în expertiză cât și în răspunsurile la obiecțiunile făcute la expertiză, rezultă cu certitudine că terenul revendicat de 532 mp se cuprinde atât în titlul său de proprietate nr. 25870/1078/(...) în tarlaua 14 parcelele 734 și 732 - cât și în CF 68 F. în care reclamantul este înscris ca proprietar tabular.
Potrivit art.480 C., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege, iar art.481 C. statuează că, nimeni nu poate fi silit a ceda din proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv si perpetuu care confera titularului, exercitiul liber si nestingherit al tuturor prerogativelor sale - posesia, folosinta si dispozitia - afara de cazul în care dreptul este dezmembrat prin vointa acestuia din urma.
Mijlocul juridic, cel mai specific, de apărare a dreptului de proprietate este acțiunea în revendicare definită în doctrina juridică ca fiind acțiunea reală, petitorie, prin care proprietarul, care a pierdut posesia unui bun individual determinat, cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia lui de la cel care îl stăpânește, fără a fi proprietar (C.Bârsan, M.Gaiță, M M.Pivniceru, Drepturile reale, 1997).
În cadrul acțiunii în revendicare, reclamantul trebuie să dovedească proprietatea sa întrucât pretinde că este proprietarul bunului revendicat, căcialtfel posesorul pârât va avea câștig de cauză chiar dacă el nu a produs nici un titlu deoarece el nu are obligația de a proba.
În virtutea art.1169 C. potrivit căruia, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, reclamantul poate să invoce orice acte care îi atestă dreptul, de asemenea poate să invoce un titlu adică să dovedească că a dobândit proprietatea bunului revendicat în virtutea unui fapt juridic de natură a transmite proprietatea.
Așadar, în acțiunea în revendicare, proprietarul care revendică se află în fața unui posesor, astfel că pentru a reuși în demersurile sale el trebuie să aibă un titlu în baza căruia să poată triumfa asupra posesorului.
Aplicând principiile înscrise în art.1169 și urm. C. se poate conchide că proba dreptului de proprietate este diferită în funcție de temeiul juridic pe care reclamantul își fundamentează acțiunea, respectiv atunci când reclamantul se pretinde proprietar în baza unui act juridic, cum este cazul în speță, el urmează să facă dovada numai printr-un înscris conform art.1191 C.
Prin titlu, în această materie, trebuie înțeles faptul juridic care realizează un transfer de proprietate. Dar titlul nu constituie prin el însăși o dovadă completă a dreptului de proprietate pentru titularul său întrucât el nu este valabil decât dacă emană de la adevăratul proprietar. Această condiție vizează însă toate transferurile succesive de proprietate urcând din autor în autor și din posesor în posesor, ceea ce este aproape imposibil de realizat.
Dovada dreptului de proprietate prin titluri translative este îngreunată și de lipsa de opozabilitate a acestora față de terți deoarece în aplicarea principiului relativității efectelor actelor juridice consacrat de art.973 C., valoarea probantă a titlurilor se circumscrie numai între părțile contractante și succesorii lor universal sau cu titlu universal.
Din cele expuse se trage concluzia că proba dreptului de proprietate imobiliară, nu poate fi absolută pe baza titlurilor translative, fiindcă ar trebui ca dreptul de proprietate să se stabilească din autor în autor la infinit. A., o atare probă are un caracter relativ, titlului acordându-i-se doar valoarea probantă a unei prezumții simple de proprietate.
În literatura de specialitate s-a statuat că în materie de proprietate actele care o transferă au un caracter erga omnes. Ca atare, pârâtul nu are temei să conteste titlul produs de reclamant numai pentru motivul că nu are cunoștință de existența acestuia, dar și poate să îl combată prin alt titlu sau invocând prescripția achizitivă.
Prin prezenta acțiune în revendicare reclamantul, care și-a dovedit dreptul de proprietate, urmărește în contradictoriu cu pârâții recunoașterea dreptului său de proprietate asupra bunului imobil, dar și să redobândească posesia lui de la cel care îl stăpânește, fără a fi proprietar astfel încât se îndreaptă, în contra persoanei care deține materialmente lucrul revendicat.
Prin urmare, într-o astfel de acțiune, legitimarea procesuală pasivă care, de regulă, se determină de reclamant prin cererea de chemare în judecată, trebuie examinată de judecător în raport de situația faptică a imobilului respectiv dacă acesta se află sau nu în posesia sau eventual în patrimoniul pârâților, unde imobilul a ajuns prin efectul unor dispoziții legale.
Posesia consta în stapânirea unui lucru, în exercitarea unei puteri de fapt, în cadrul careia posesorul se comporta ca si când el ar fi adevaratul titular al dreptului real asupra lucrului. Pentru ca stapânirea unui lucru sa fiecalificata drept posesie doua elemente trebuie sa fie întrunite cumulativ: elementul material - corpus si elementul intentional - animus, care consta în intentia celui care stapâneste bunul de a efectua aceasta stapânire pentru sine, de a se comporta cu privire la lucru ca proprietar.
În ceea ce priveste elementul material este posibil ca aceasta putere sa fie exercitata nu numai personal de catre posesor, dar si printr-un reprezentant al sau, adica sa fie exercitata o posesie corpore alieno.
În aceste condiții, simpla afirmație a pârâtei D. S. V. ȘI PENTRU S. A. C. referitoare la faptul că nu deține, nici teoretic și nici faptic imobilul în litigiu, prin invocarea dispozițiilor actelor normative de organizare și funcționare proprii și cele ale Agenției Domeniilor Statului, în lipsa unor verificări în concret a persoanei sau persoanelor care exercită sau nu posesia imobilului pretins de reclamant nu este suficientă pentru lămurirea pe deplin a stării de fapt, în scopul aflării adevărului, astfel încât acțiunea reclamantului față de această pârâtă urmează a fi rezolvată pe fond și nu pe excepția de lipsă de legitimatio ad causam.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că, în speță, în mod greșit tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. S. V. ȘI PENTRU S. A. C. astfel că în temeiul art.312 alin.1 și alin.3 C.pr.civ., va admite recursul declarat de reclamantul M. I., împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o care o casează în parte, în sensul că în temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ. respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. S. V. ȘI PENTRU S. A. C. și trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de pârâta D. S. V. ȘI PENTRU S. A. C. împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., aceleași instanțe Tribunalul Cluj, menținând restul dispozițiilor deciziei atacate.
PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul M. I., împotriva deciziei civile nr.
3. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o care o casează în parte.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. S. V. ȘI
PENTRU S. A. C.
Trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de pârâta D. S. V. ȘI PENTRU S. A. C. împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., aceleași instanțe Tribunalul Cluj.
Menține restul dispozițiilor deciziei atacate. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
A.-A. M.
GREFIER,
Red.A.A.P. Dact.H.C./3 ex./(...). Jud.fond: S.I..
Jud.apel:M.Oncică-S.;D.-I. Tașcă.
| ← Decizia civilă nr. 3535/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 5106/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
