Decizia civilă nr. 3285/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3285/R/2012
Ședința publică din 28 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C.
JUDECĂTOR: ANA I. G.IER: C. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul M. B. PRIN P., precum și recursul declarat de intervenientul în nume propriu O. S. AL M. B. împotriva sentinței civile nr. 34 din 1 martie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații M. N. I. și C. R., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pârâtul intimat M. N. I., personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că cererea de recuzare a membrilor completului de judecată C 4 R a fost soluționată, în sensul respingerii acesteia.
Se constată că împuternicirea avocațială a doamnei avocat V. D. este doar pentru redactarea recursului, astfel că nu se impune lăsarea cauzei la a doua strigare.
Pârâtul intimat depune la dosar un extras de pe portalul Î. C. de C. și
Justiție, pentru a face dovada că la data de 11 septembrie 2012, se judecă dosarul nr. (...) ce are ca obiect strămutare. Pentru soluționarea acestei cereri solicită acordarea unui nou termen de judecată.
Curtea, în urma deliberării, având în vedere că nu s-a făcut dovada că Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea prezentei cauze până la soluționarea cererii de strămutare, respinge cererea de amânare a cauzei întrucât nu există un temei legal pentru suspendarea acestei cauze.
Pârâtul intimat arată că nu are cereri de formulat în probațiune. Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Pârâtul intimat solicită respingerea ambelor recursuri pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pentru care o susține în totalitate.
C U R T E A
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr.4013/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. (...), a fost respinsă acțiunea exercitată de reclamantul M. B., prin P., în contradictoriu cu pârâții M. N. I. și C. R., precum și cererea de intervenție îninteres propriu formulată de intervenientul O. S. al municipiului B. în contradictoriu cu reclamantul și pârâții, fără cheltuieli de judecată.
Starea de fapt
Conform încheierii de carte funciară nr. (...), pârâții sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr. 7500 B. nr. top 6147/1, iar, pentru accesul la acest imobil, folosesc drumul aflat în proprietatea municipiului B. și în administrarea O.ui S. al municipiului B., înscris în Titlul de proprietate nr. 2. (UP III Livezile, ua 1A, B, C, R, 2C) și în amenajamentul silvic, având indicativul FE003 Dealul Târgului și identificat potrivit schiței medalion, schiței întocmite de expertul M. V. și raportului întocmit de experții B. V., C. I. și L. A. în CF 2108 B., nr. top
6145/2 și 6146/2 și CF 2820 B. nr. top 6145/1 și 6146/1.
Dreptul de acces la terenul aflat actualmente în proprietatea pârâților, situat în V. R. nr. 6, prin utilizarea drumului în litigiu, a fost obținut inițial de fostul proprietar, R. Petru, așa cum rezultă din adresa nr. 2531/(...).
După achiziționarea imobilului de la adresa menționată, pârâții au continuat să folosească drumul situat în Dealul Târgului, procedând chiar la efectuarea unor lucrări de îmbunătățire a acestuia. Din conținutul adresei nr.
1539/(...), se desprinde faptul că este utilizat atât de persoanele care execută exploatare de masă lemnoasă cât și de „. care au teren limitrof pădurii și nu au altă cale de acces la proprietate";.
Dezlegarea în drept
Potrivit art. 25 alin. (1) lit. b) din O. nr. 9. privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, pentru ocuparea temporară de terenuri din fondul forestier național, persoanele fizice sau juridice beneficiare de folosirea terenului au obligația să achite chiria anuală fie proprietarului terenului, pentru terenurile proprietate privată, fie administratorului terenului, pentru terenurile proprietate publică a statului, în Fondul extrabugetar pentru construirea de drumuri forestiere.
Chiria menționată se calculează în baza prevederilor O.ui ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 5. pentru aprobarea Metodologiei de calcul al taxei, garanției, contravalorii terenului, chiriei, contravalorii pierderii de creștere și al celorlalte obligații financiare pentru scoaterea definitivă sau temporară a unor terenuri din fondul forestier național și a Metodologiei de finanțare și de executare a lucrărilor de reinstalare a vegetației forestiere și de întreținere a acesteia, până la realizarea stării de masiv.
D. invocate ca temeiuri de drept atât pentru acțiunea principală, cât și pentru cererea de intervenție în interes propriu, aceste dispoziții normative nu își găsește aplicabilitate în speța dedusă judecății.
E. necontestat în cauză faptul că pârâții utilizează drumul forestier având indicativul FE003 Dealul Târgului în scopul accesului la proprietatea lor, însă această ipoteză nu este vizată de textele legale menționate anterior.
De asemenea, conform art. 14 din L. nr. 2., închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale se aprobă, după caz, prin hotărâre a G., a consiliului județean, a C. General al M. București sau a consiliului local, iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia. Contractul de închiriere se poate încheia, după caz, cu orice persoană fizică sau juridică, română sau străină, de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare.
De altfel, aplicații ale acestui articol s-au făcut și în cazul hotărârilor C. Local al municipiului B. nr. 48/(...) privind aprobarea scoaterii temporare fără defrișare din fond forestier proprietate publică a municipiului B., pe termen de o lună, a unei suprafețe de 5.542,5 mp în scopul instalării subterane a unui cablu optic și stabilirea unei chirii anuale în sarcina SC ORANGE ROMANIA SA și nr. 176/(...) privind aprobarea închirierii prin scoaterea temporară a unei suprafețe de teren din fondul forestier, situate în municipiul B., identificate prin U. II B., u.a. 104, pentru executarea lucrării „Amplasare pilon pentru echipamente GSM aferente";. Reclamantul și intervenientul fac trimitere la cele două închirieri pentru a exemplifica aplicabilitatea în cazuri similare a prevederilor art. 24 și 25 din O. nr. 9. și a modului de calcul al chiriei. Cu toate acestea, instanța reține că speța ce face obiectul prezentului dosar nu prezintă niciun element de similitudine cu situațiile respective. În exemplele oferite de reclamant, chiria stabilită în sarcina SC ORANGE ROMANIA SA s-a perceput pentru închirierea unor suprafețe de teren din fondul forestier în scopul efectuării unor lucrări (instalarea subterană a unui cablu optic și amplasarea unui pilon pentru echipamente GSM).
De vreme ce în cauza pendinte nu se pune problema ocupării terenului, nu a fost organizată o licitație, în sensul prevederilor art. 15 din L. nr. 2. pentru desemnarea câștigătorului unui astfel de drept. Î. ar fi presupus încheierea unui contract care să cuprindă clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia, or, în speță, nu a fost încheiat un astfel de contract și nu s-a adoptat o hotărâre a consiliului local în acest sens, așa cum prevede art. 14 din L. nr. 2.. Cu atât mai puțin ar putea fi utilizat în cauză algoritmul de calcul al chiriei prevăzut de O. ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 5., dat fiind faptul că aplicarea acestuia este limitată în mod expres la ipoteza vizată de art. 25 din OUG 9., respectiv ocuparea temporară de terenuri din fondul forestier național.
Mai mult, din declarațiile martorilor N. C., D. A. (f. 92), M. G. și L. V., reiese că drumul forestier FE 003 Dealul Târgului este deschis accesului public, fiind utilizat de cei care locuiesc în zonă, de cei ce intră în pădure în scop de agrement sau de membrii unei asociații de vânătoare. D. au existat perioade în care bariera montată la intrarea pe drum era prevăzută cu lacăt, accesul cu autoturismul era posibil atât pentru pârâți, cât și pentru alte persoane care aveau, de asemenea, chei.
Ar fi astfel lipsit de temei a se percepe pârâților o chirie pentru ocuparea terenului, de vreme ce, în aceeași perioadă, drumul a fost utilizat de un număr nedeterminat de persoane, fiind accesibil oricui, fie pedestru, fie cu autoturismul. Mai mult, martorul M. V., de profesie pădurar în cadrul O.ui silvic B., a relatat faptul că asemenea drumuri nu au făcut obiectul unor închirieri.
Nu este aplicabilă în speță nici taxa specială de întreținere a drumurilor forestiere și comunale de exploatație forestieră, proprietate publică a municipiului B., utilizată în scopul transportului de material lemnos, stabilită prin H. C. local al municipiului B. nr. 6.. Potrivit art. 3 din Regulamentul cuprins în Anexa nr. 3 la hotărâre, „. specială de întreținere a drumurilor forestiere se va percepe exclusiv utilizatorilor acestor drumuri. Prin utilizatori se înțelege atât agenții economici atestați care exploatează masa lemnoasă din pădurile proprietate a municipiului B., cât și alte persoane fizice și juridice care folosesc aceste drumuri în scopul transportului de material lemnos dinsuprafețele cu vegetație forestieră proprietate a altor persoane fizice sau juridice";. E. dincolo de orice dubiu că pârâții nu se încadrează în categoria subiecților pasivi ai raportului juridic născut în temeiul acestui act normativ.
În considerarea aspectelor de fapt și de drept expuse anterior, prima instanță a respins ca netemeinice atât cererea principală formulată de reclamant cât și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenient, cele două având același obiect și fiind întemeiate pe aceleași texte legale.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a intervenientului O. silvic al municipiului B., care a căzut în pretenții, s-a respins cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial. C. părți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 34/(...) a T.ui B.-N., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamantul M. B., prin P. și RPL O. S. al municipiului B. R.
În considerentele acestei decizii, se reține că prima instanță a soluționat judicios cauza, respectând cu fidelitate principiul disponibilității, materiale și procesuale, al dreptului la apărare și al contradictorialității, soluția pronunțată fiind consecința determinării adevărului.
Piesele dosarului justifică pe deplin situația de fapt reținută de prima instanță și reflectă vădit congruența cu normele juridice avute în vedere la dezlegarea raporturilor juridice dintre litiganți. Împrejurările de fapt ale cauzei au fost stabilite de instanță în deplină concordanță cu realitatea, în condițiile deținerii de către toți litiganții, cointeresați în corespunzătoarea derulare a procesului, a mijloacelor procesuale pentru a determina administrarea dovezilor care să le argumenteze reclamantului și intervenientului în interes propriu pretențiile, respectiv pârâților apărările. În raport de atitudinea procesuală a litiganților nu sunt necesare alte verificări, elucidarea cauzei fiind realizată corespunzător.
Probele administrate atestă unitar că apelantul reclamant M. B. este proprietar exclusiv al terenului aparținând domeniului public al unității administrativ teritoriale pe care este amplasat drumul forestier ce traversează fondul forestier administrat de apelantul intervenient în interes propriu RPL O. S. al municipiului B. RA , utilizat atât de exploatatorii fondului forestier, cât și de proprietarii imobilelor limitrofe care nu au altă cale de acces la proprietățile lor.
E. evident că frecvența traversării este mai mare în ipoteza în care proprietățile limitrofe includ și construcții, cum este și cazul pârâților M. N. I. și C. R., împrejurare ce exclude însă concluzia utilizării exclusive de către aceștia a drumului forestier în cauză, pe porțiunea până la proprietatea lor.
Contrar, însă, susținerilor reclamantului și intervenientului, lipsa acordului celui dintâi în calitate de proprietar al terenului și al secundului ca administrator al fondului forestier proprietate publică ca cei doi pârâți să folosească drumul forestier pentru a accede la proprietatea lor, limitrofă fondului forestier, nu justifică acordarea sumei pretinse concomitent de primii, fundamentată pe prevederile legale invocate expres în argumentarea în drept a pretenției.
Unitar se afirmă că terenul cu destinația specială pe care este amplasat drumul forestier în discuție, folosit și de pârâți, este guvernat de prevederispeciale, legislația specifică invocată de altfel expres în cererile adresate instanței: OG nr. 9. privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier aprobată prin L. nr. 1., ale cărei prevederi sunt preluate și de C. silvic, respectiv O. ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 5. pentru aprobarea Metodologiei de calcul al taxei, garanției, contravalorii terenului, chiriei, contravalorii pierderii de creștere și al celorlalte obligații financiare pentru scoaterea definitivă sau temporară a unor terenuri din fondul forestier național și a Metodologiei de finanțare și de executare a lucrărilor de reinstalare a vegetației forestiere și de întreținere a acesteia, până la realizarea stării de masiv, modificat prin O. nr. 2. și nr. 4., respectiv L. nr. 2.. De altfel cererile adresate primei instanțe de reclamant, respectiv intervenientul in interes propriu, dresate de persoane cu studii juridice, sunt fundamentate în drept pe aceste prevederi.
Din această perspectivă, prima instanță a stabilit corect faptele și calificarea lor juridică, aplicând și interpretând corect dispozițiile legale care fundamentează demersurile juridice a căror tranșare îi este în sarcină. Judecătorul cauzei a soluționat litigiul pe baza cererii părților interesate și în limitele sesizării adresate, în cadrul juridic determinat de însuși reclamantul și intervenientul în interes propriu, dând cuvenita eficiență principiului disponibilității conform căruia titularul cererii este cel ce stabilește cadrul procesului, atât în ceea ce privește persoanele cu care se judecă, cât și obiectul pricinii.
Or obiectul pricinii este cel stabilit prin cererea adresată și nu acela care rezultă din probele administrate în cauză, instanța trebuind să se pronunțe asupra celor solicitate expres și nu să interpreteze obiectul acțiunii așa încât să-i dea o calificare juridică distinctă celei indicate expres în cerere de titularul ei, mai ales atunci când dresarea cererii este făcută de avocat sau consilier juridic. O. instanței de a se pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii constituie o garanție a aplicării corecte a principiului disponibilității, recunoscut părții prin art. 130 alin ultim Cod proc. civ.
În cauza pendinte este de altfel exclusă ipoteza subzistenței unor inexactități în formularea cererilor adresate primei instanțe, care să presupună elucidarea sensului exact al acțiunii și cererii de intervenție în interes propriu, de natură a antrena consecința necesității clarificării aspectului, după chestionarea părților în legătură cu precizarea exactă a pretenției dedusă judecății, potrivit art. 129 din același cod, ce-i impune judecătorului obligația ca, exercitând rol activ, să pună în discuția părților orice împrejurări de fapt sau de drept care pot duce la dezlegarea pricinii. Or situația de fapt expusă și indicarea expresă a temeiului juridic ce argumentează explicit pretenția reclamantului, respectiv a intervenientului în interes propriu, ambele îndreptate împotriva celor doi pârâți, sunt neechivoce.
Soluția defavorabilă pronunțată de prima instanță, căreia îi era prohibit a schimba obiectul cererii de chemare în judecată și încadrarea sa juridică, răspunde punctual pretențiilor litiganților, fiind expuse pe larg considerentele de fapt și drept ce o întemeiază, consecință a examinării punctuale a argumentelor de fapt și a celor de drept invocate de litiganți în mod expres în justificarea cererilor lor.
Motivul respingerii acțiunii și al cererii de intervenție nu este acela că și alte persoane în afară de pârâți utilizează drumul forestier, acesta fiind un argument suplimentar celui esențial reținut de prima instanță, acela că pârâțiinu se încadrează în categoria subiecților pasivi ai raportului juridic ce se naște în temeiul actelor normative nominalizate în acțiunea principală și cererea de intervenție în interes propriu, înainte enumerate.
Conținutul acestora nu se mai impune a fi redat, fiind corect citat, interpretat și aplicat de prima instanță.
Ca atare, neurmarea procedurilor prealabile instituite expres de actele normative înainte evocate atrag inaplicabilitatea lor din perspectiva efectelor pretins a fi antrenate.
Pe de altă parte, utilizarea drumului forestier în alte scopuri decât cele silvice de către proprietarii imobilelor limitrofe nu poate atrage consecința despăgubirii proprietarului/administratorului fundamentată pe prevederile O. nr. 9.- O. M. nr. 5. modificată prin O. nr. 2. și nr. 9., resp. nr. 4., respectiv L. nr. 2. întrucât cei doi pârâți nu fac parte dintre subiecții de drept cărora să le fie aplicabile aceste prevederi speciale, întrucât nu subzistă ipoteza ocupării temporare a terenului cu regim silvic aparținând domeniului public al unității administrativ teritoriale impusă de actele normative ca o condiție a dezdăunării. Trecerea pe drumul forestier, ca exploatator al fondului forestier ori ca proprietar limitrof acestuia pentru a accede la proprietatea exclusivă nu are semnificația ocupării temporare a terenului forestier, în sensul legii, și ca atare nu poate justifica pretențiile deduse judecății de cei doi apelanți.
Recursul
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs reclamantul și intervenientul, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței apelate, cu consecința admiterii acțiunii principale și a celei de intervenție principală.
În motivarea recursului lor, recurenții arată că pârâții folosesc fără acordul proprietarului drumul forestier FF003 Dealul Târgului, impunându-se obligarea acestora să suporte contravaloarea acestei folosințe, respectiv să plătească suma de 148.078 lei stabilită prin raportul de expertiză judiciară în baza prevederilor art. 25 din OG nr. 9. și O.ui nr. 5., precum și a Metodologiei modificată prin O. M. A., P. și D. rurale nr. 4..
În mod greșit au reținut instanțele de fond că dispozițiile acestor acte normative nu sunt aplicabile în cauză, ele impunându-se a fi aplicate prin similitudine, folosința exercitată de pârâți reprezentând o veritabilă ocupare și fiind întemeiată cererea de percepere a unei chirii în schimbul acesteia.
De altfel, o astfel de obligație rezultă și din dispozițiile art. 58 din C. silvic, nepunându-se problema închirierii unei suprafețe pentru a se putea pretinde contravaloarea folosinței.
Reținerile instanțelor de fond raportat la principiul disponibilității privind stabilirea cadrului procesual nu pot duce la respingerea acțiunii.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate,
rapo rtat l a di spo ziții le art. 304 pct. 9 Co d pro c. civ., ce constituie temeiul lor
î n dre pt, cu rte a aprec iază că ace ste a nu sunt fondate, întrucât, așa cum corectau reținut instanțele de fond, reclamantul, respectiv intervenientul principal sunt părțile ce fixează cadrul procesual, inclusiv sub aspectul cauzei cererii de chemare în judecată, aceștia indicând temeiul legal pe care își fundamentează acțiunea și insistând în aplicarea acestuia.
Raportat la acest temei legal, corect au reținut instanțele de fond că pârâții nu se încadrează în ipoteza textelor de lege invocate, nesubzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., privind greșitaaplicare a normelor de drept substanțial, textele invocate neputând fi aplicate prin analogie, așa cum susține reclamanta recurentă.
Analogia este interzisă expres de art. 10 din Noul Cod Civil. E. adevărat că, în cauză, nu sunt aplicabile textele noului cod, fiind vorba de raporturi juridice născute anterior, ce rămân guvernate de legea în vigoare la data nașterii lor, însă, în lipsa unor texte din legi speciale, se pune, eventual, problema aplicării dispozițiilor generale ale vechiului cod civil, privind o eventuală răspundere extracontractuală și nicidecum a aplicării prin analogie a unor texte din legi speciale pentru situații juridice ce nu se încadrează în ipoteza normelor respective.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., curtea,
PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. B. PRIN P. și cel declarat de intervenientul R. O. S. AL M. B. R. împotriva deciziei civile nr. 34 din 1 martie 2012 a T.ui B. N., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.IER A. C. A. A. C. ANA I. C. B.
Plecată în C.O., semnează Plecată în C.O., semnează Plecată în C.O.,semnează
Vicepreședintele curții, Vicepreședintele curții, G.ier șef
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: C. Nășcuțiu, N. M.
| ← Decizia civilă nr. 5106/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3288/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
