Decizia civilă nr. 3288/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3288/R/2012
Ședința publică din 28 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanta A. M. și F. ( fostă A.) C. C. împotriva deciziei civile nr. 221 din 6 aprilie 2012 a T.ului C., pronunță în dosarul nr. (...), privind și pe intimații V. I., V. C., B. S. și CUC M., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamanta recurentă A.
M. și F. C. C., asistate de avocat T. Z., pârâții intimați V. I. și V. C., asistați de avocat P. I. I., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 13 iunie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâților intimați V. I. și V. C., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar fiind comunicat cu reprezentantul reclamantelor recurente.
Reprezentantul reclamantelor recurente depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 3547,07 lei și 10,15 lei timbru judiciar, pentru recurs. Totodată, depune la dosar un set de acte, menționând că toate acestea sunt înscrisuri noi, un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta pârâților intimați.
Reprezentanta pârâților intimați solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lectura înscrisurile depuse la dosar.
Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea reprezentantei pârâților de a lectura înscrisurile comunicate la acest termen.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă reclamanta recurentă A. M. și F. C. C., asistate de avocat T. Z., pârâții intimați V. I. și V. C., asistați de avocat P. I. I., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Reprezentantul reclamantelor recurente solicită administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și solicită ca pârâții să prezinte autorizația în baza căreia au edificat această construcție.
Reprezentanta pârâților intimați arată că a depus la dosar toate actele aflate la dispoziția părților, referitoare la acest gard, precum și schița vizată de către C. Local, că nu deține alte acte cu privire la acest aspect.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune, astfel că nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității motivelor de recurs prin care se critică temeinicia deciziei pronunțate de instanța de apel.
Reprezentantul reclamantelor recurente solicită respingerea excepției inadmisibilității invocată de către instanță, apreciind că s-a aplicat greșit legea, raportat la dispozițiile din Constituția României și Codul civil, privind dreptul de proprietate. În ce privește art. 304 pct. 8 Cod proc.civ. , arată că nu mai susține acest punct.
În ce privește fondul recursului, solicită admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului și a acțiunii formulate, pentru motivele invocate în memoriul de recurs, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentanta pârâților intimați solicită instanței admiterea excepției inadmisibilității motivelor de recurs, întrucât acestea privesc netemeinicia hotărârii, iar pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii deciziei recurate ca legală și temeinică, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 16237/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.- N., a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. M. și A. C. C., în contradictoriu cu pârâții V. I., V. C. și B. S., și s-a stabilit linia de hotar dintre terenul aflat în proprietatea reclamantelor și terenul aflat în folosința pârâților V. I. și V. C., teren situat în C.-N. str. C. cu nr. top 19432 din CF 14300 C.-N., conform anexei nr. 3 din raportul de expertiză întocmit de dl. expert M. I. pe linia formată din punctele 2,9,10,11, 6A, au fost respinse restul capetelor de cerere ca neîntemeiate și au fost compensate in totalitate cheltuielile de judecată suportate de părți.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 890/(...) reclamantele au dobândit de la vânzătorii C. L. A., C. C. G. și C. E. C. dreptul de proprietate asupra imobilului situat in C.-N., str. C. nr. 23 jud. C., înscris în CF nr. 14300 C.-N., A+1 cu nr. top 19432 compus din casa cu
3 camere și teren în suprafață de 542 mp (f. nr. 104-105).
Cartea funciară 14300 C.-N. a fost reconstituită, conform încheierii nr.
8559 din (...) astfel: - asupra cotei de 1. mp s-a înscris dreptul de proprietate al numitei B. E. asupra cotei de 5. mp s-a înscris dreptul de proprietate a S. R. asupra a 90/720-a parte s-a înscris dreptul de proprietate in favoarea lui M. I. și M. N. A., conform încheierii 8560/(...), asupra cotei de 5. mp s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea numiților M. I. și soția M. N., în baza deciziei nr. 65/901 din (...). M. I. a înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului de sub A+1 in favoarea autorilor reclamantelor prin contractul autentificat sub nr. 1300 din (...). C. înscrierilor din cartea funciară foaia C, pârâții V. I. și soția V. C. beneficiază de un drept de superficie asupra a 1.-a parte din terenul de sub A+ 1.
Coroborând susținerile pârâților V. și B. S., declarațiile martorilor audiați în cauză și considerentele sentinței civile nr. 7. pronunțată în dosarul civil nr. 7. al J. C.-N. instanța a reținut că B. E. a deținut în proprietate întreaga suprafață de 720 mp înscrisă în CF nr. 14300 C.-N. sub nr. top 19432. În anul 1967 aceasta a împărțit terenul în două parcele, de dimensiuni aproape egale și a delimitat cele două parcele printr-un gard, iar limita astfel stabilită nu a fost modificată până în prezent.
Una dintre parcele a fost folosită din anul 1967 de către familia V., cealaltă a fost folosita de fam. B. până la mijlocul anilor 70, când această familie s-a mutat din zonă și a predat posesia terenului lui M. I. și N. A. din urma au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de
542 mp prin decizia nr. 6. emisă în baza art. 35 din L. nr. 18/1991. Este de reținut că M. I. și soția N. au folosit doar o parte din terenul de 542 mp, respectiv suprafața delimitată prin gard.
Pârâții V. I. și V. C. locuiesc în imobilul învecinat cu imobilul reclamantelor, situat în C.-N. str. C. nr. 23. Dreptul de superficie asupra terenului în suprafață de 178 mp din terenul înscris în CF nr. 14300 C.-N. a fost recunoscut prin sentința civilă nr.7. pronunțată în dosarul civil nr. 7. al J. C.-N. Din considerentele acestei hotărâri s-a reținut că în anul 1975 B. E., antecesoarea pârâtului B. S. era proprietară asupra întregului imobil înscris în CF 14300 C.-N. sub A+ 1 în suprafață de 200 stjp =720 mp. Pârâții V. au construit o casa pe acest teren cu acceptul proprietarei B. E., dobândind astfel un drept de superficie asupra imobilului.
C. raportului de expertiză întocmit în cauză, suprafața celor două imobile este de 738 mp din care 720 mp se suprapune peste imobilul înscris în CF nr. 14300 cu nr. top 19432, iar 18 mp se identifică sub nr. top 19479, situație ce se datorează extinderii grădinii înspre vest. Din terenul identificat de expert, reclamantele folosesc o suprafață de 396 mp, iar pârâții V. folosesc o suprafata de 342 mp. Din terenul de 720 mp aferent nr. top 19432 reclamantele folosesc o suprafață de 388 mp , iar pârâții V. folosesc o suprafață de 332 mp. P. B. S. nu are în posesie nici o suprafață din terenul identificat în CF nr. 14300 C.-N.
Expertul a constatat că terenurile sunt delimitate prin gard, iar reperul ";țeavă"; a fost trasat de fostul proprietar M. I..
Față de situația de fapt reținută instanța a stabilit granița dintre cele două imobile prin raportare la reperele fixe identificate de expert și acceptate de părți. S-au avut în vedere și limitele investirii, terenul înscris în CF nr.
14300 C.-N. nr. top 19432. Expertul a constatat că părțile stăpânesc o suprafață mai mare, care ocupă parțial și terenul cu nr. top 19479, însă, față de lipsa oricăror înscrisuri care să ateste îndreptățirea părților la suprafața astfel identificată, instanța s-a raportat la limitele terenului cu nr. top 19432 și a trasat granița în funcție de această suprafață de 720 mp. În consecință, limita dintre cele două imobile este cea reprezentată în anexa nr.
3 la raportul de expertiză și este dată de linia formată din punctele
2,9,10,11, 6A.
Cu privire la cererea reclamantelor având ca obiect revendicarea terenului în suprafață de 178 mp prima instanță a reținut că limitele dintre cele două imobile au fost avute în vedere de reclamante la cumpărarea imobilului și au fost folosite începând cu anul 2005 până în prezent. Deosebit de relevant este interogatoriul reclamantei A. M. (f. 113-116) în cadrul căruia aceasta a arătat că anterior cumpărării a văzut imobilul ce era delimitat prin garduri, iar din 1990 până în prezent nu s-au efectuat modificări în ceea ce privește vecinătățile terenului. Reclamanta a arătat că este familiarizată cu zona în care locuiește în prezent încă din anul 1990 și a aflat de imobilul din str. C. de la pârâții V. D. martorilor audiați în cauză confirmă faptul că limitele dintre cele două imobile nu s-au modificat din anii 70.
Prin urmare, la momentul cumpărării bunului reclamantele au avut în vedere suprafața deținută în prezent din nr. top 19432, de 388 mp, chiar dacă au dobândit, potrivit contractului de vânzare cumpărare-suprafața de
5. Din momentul dobândirii dreptului de proprietate până în prezent, reclamantele au folosit suprafața de teren identificată în raportul de expertiză, respectiv 388 mp. C. probațiunii administrate se reține că reclamantelor li s-a predat la momentul vânzării suprafața pe care o folosesc și în prezent, clar delimitată de suprafața folosită de pârâți, iar limitele dintre cele două parcele nu s-au modificat din anii 70 până în prezent. Prin urmare instanța nu a putut recunoaște reclamantelor calitatea de proprietar asupra întregii suprafețe de 542 mp de teren, din moment ce din întregul probatoriu administrat reiese că nu li s-a predat această suprafața și că nu au stăpânit niciodată o suprafață de 542 mp teren în str. C. nr. 23. Mai mult, instanța a reținut că nici autorii reclamantelor, vânzătorii C. L. A., C. C. G. și C. E. C. nu au avut în posesie întreaga suprafață de 542 mp, conform înscrierilor din cartea funciară ci mai putin, mai precis terenul delimitat prin gardul cu stâlpi de beton, conform constatărilor din raportul de expertiză.
În drept sunt aplicabile dispozițiile art. 1327 C.civ. (vechi), care reglementeaza situații speciale privind obligatia contractuală de predare a lucrului vândut. C. acestei prevederi, reclamantele aveau posibilitatea să se îndrepte împotriva vânzătorilor pentru diferența dintre suprafața predată în fapt și suprafața înscrisă în actul de proprietate sau să ceară o reducere de preț. Acțiunea în revendicare promovată de reclamante față de pârâții V. și față de pârâtul B. S. nu poate fi admisă deoarece, după cum s-a arătat, obiectul vânzării conform contractului autentificat sub nr. 890/(...) este imobilul stăpânit în prezent de reclamante, cu limitele de proprietate anterior menționate.
Pârâții V. I. nu au fost în măsura să probeze dreptul de proprietate asupra terenului de 360 mp cu un înscris autentic, conform prevederilor in vigoare la data la care au intrat în posesia terenului. S-a retinut însă că au dobândit posesia asupra casei și a terenului în suprafață de 332 mp din terenul înscris în CF 14300 C.-N. sub nr. top 19432 astfel cum este identificat în raportul de expertiză, în anul 1967, conform susținerilor pârâtului B. S. coroborate cu declarațiile martorilor audiați. Pârâții nu au fost tulburați în posesia ternului până în prezent.
Pentru considerentele mai sus expuse instanța de fond a apreciat că reclamantele nu au probat dreptul de proprietate asupra diferenței de suprafață de 178 mp pretinsă de la pârâții V. și B. S. Pe de altă parte, pârâții V., în calitate de posesori asupra terenului în suprafață de 332 mp beneficiază de prezumția instituită de dispozițiile art. 1854 C.civ. (vechi). Prin urmare instanța a respins cererea de revendicare formulată de reclamante pentru diferența de suprafață de 178 mp din terenul înscris în CF nr. 14300 C.-N. sub nr. top 19432, ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea având ca obiect partajul terenului înscris în CF nr. 14300 C.-N. sub nr. top 1. instanța a reținut din cuprinsul cărții funciare că terenul în suprafață de 720 mp înscris sub A+1 nu este deținut în coproprietate. Cotele de 5. înscrise sub B+8-9 respectiv 1. înscris sub B+1 reprezintă în fapt suprafața, determinată în metri pătrați, atribuită în proprietate în urma reconstituirii cărții funciare numitei B. E. respectiv lui M. I. și sotia N. Situația cărții funciare nr. 14300 C.-N. a fost detaliată mai sus. De asemenea, nici modalitatea de exercitare a posesiei asupra terenului nu este specifică stării de coproprietate.
Având în vedere soluția de admitere în parte a cererii, față de obiectul principal care a fost stabilirea graniței dintre cele două imobile și care a determinat efectuarea raportului de expertiză tehnică, luând în considerare
și cheltuielile suportate de fiecare dintre părți, prima instanță, în temeiul art. 276 C.pr.civ. a compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr. 221/A/(...) a T.ului C. a fost admis apelul declarat de pârâții V. I. și V. C. împotriva sentinței civile nr. 16237/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., care a fost schimbată în parte în sensul că a fost înlăturată dispoziția de compensare a cheltuielilor de judecată.
Au fost obligate reclamantele în solidar să plătească pârâților V. I. și V.
C. suma de 3500 lei, cheltuieli de judecată.
A fost respins apelul declarat de reclamantele A. M. și A. C. C. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Au fost obligate apelantele reclamante A. M. și A. C. C. să plătească apelanților V. I. și V. C. suma de 1500 reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la apelul reclamantelor prima instanță a apreciat și interpretat corect probele administrate în cauză. Reiese din poziția procesuală a pârâtului B. Ș. că în anul 1967 părinții săi, proprietari de CF au încheiat un contract de vânzare cumpărare pentru suprafața de 360 mp de teren, ocazie cu care parcela de 720 mp a fost împărțită în două parcele. Cea atribuită pârâților V. I. și V. C. a fost mai înălțată de cât cea care a rămas foștilor proprietari și a fost despărțită de un gard. U., V. I. a obținut autorizația și a refăcut gardul, gard care desparte și în prezent cele două proprietăți. Mai arată pârâtul că fam V. a achitat integral prețul terenului, dar că nu s-a încheiat un act de vânzare-cumpărare. U., pe această parcela pârâții au edificat o casă pe care au intabulat-o în anul 1974 în baza sentinței civile nr.7., pronunțată în dosar civil nr.7. a Judecătoria Cluj- Napoca. D. la momentul încheierii convenției părților, terenul nu era scos din circuitul civil, ulterior, prin apariția L. nr.5. nu a mai fost posibilă înstrăinarea acestuia astfel că a fost necesară pronunțarea hotărârii judecătorești amintite, ocazie cu care pârâților li s-a putut recunoaște doar un drept de folosință cu privire la suprafața de 178 mp Din considerentele sentinței civile nr.7. rezultă că între B. E. și V. I. și C. a existat o convenție încheiat la 4 martie 1968 în baza căreia soții V. au edificat o construcție legalizată ulterior construirii de C. E. al C. P. la M. C.-N. Prin urmare este fără putință de tăgadă că pârâții au cumpărat terenul pe care îl folosesc, însă datorită apariției L. nr.5. pentru ca terenul să nu treacă în proprietatea S. Român li s-a înscris dreptul de folosință doar pe suprafața de 178 mp.
Starea de fapt a fost confirmată prin depozițiile martorilor, astfel L. V., vecin cu imobilul din litigiu arată că proprietățile au fost separate de un gard de sârmă edificat de B. A., soțul lui B. E., după care a fost schimbat cu unul din scândură. Gardul nu a fost mutat de la ridicare din anii 1970. Că gardul dintre proprietăți are același amplasament din anii 1970 este confirmat și de martorul B. I., care s-a mutat în vecinătatea imobilului în litigiu în anul 1976 când cele două proprietăți erau separate de un gard de sârmă, actualmente fiind de scândură.
Martorul M. Alexandru a confirmat că din anul 1966-1967 B. a vândut o parcelă de teren lui V., parcelă care a fost despărțită de un gard din stâlpi din beton și plasă de sârmă. Poziția gardului nu a fost mutată de-a lungul timpului. Starea de fapt a celor două parcele reiese și din schița de amplasare a celor două imobile întocmită în anul 1978 de un atelier de proiectare, schiță aflată în arhiva C. P.ulat al municipiului C.-N. C. acesteischițe cele două parcele numerotate 23 și 23 a au suprafețe aproximativ egale, și beneficiarul lucrării apare înscris V. I..
Chiar și reclamanta A. M., în interogatoriul luat, a arătat că luat cunoștință de mărimea parcelei cumpărate încă din anii 1990, întrucât vizita familia V. avâ relevanță faptul că martorii nu au avut cunoștință de întinderea suprafeței cumpărate de V. I., însă din declarațiile acestora reiese fără dubiu că în anul 1967 B. E. a împărțit terenul î 2 parcele egale și de atunci delimitarea dintre aceste nu a fost modificată. Prin urmare, deși nu au cunoscut suprafața efectiv cumpărată, prin delimitarea exactă a acesteia martorii au confirmat susținerile pârâților.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâții V. I. și C., tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.275 Cod de procedură civilă, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere.
În cauză, prin întâmpinarea formulată pârâții V. I. și V. C. au arătat că nu există îndoieli cu privire la acesta atâta timp cât la momentul dobândirii cât și în prezent sunt semne de delimitare exterioare care nu au fost mutate și cu privire la care foștii proprietari nu au avut îndoieli.
În condițiile în care prin hotărârea atacată limitat dintre cele două proprietăți s-a stabilit pe vechea delimitare, delimitare pe care însăși pârâții au invocat-o nu se poate susține că aceștia sunt părți căzut în pretenții față de poziția exprimată prin întâmpinare. În aceste condiții, în mod nelegal, contrar dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă prima instanță a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care față de considerentele anterior menționate reclamantele sunt partea căzută în pretenții. Pe de altă parte, este corectă susținerea apelanților pârâți potrivit cărora cheltuielile la care se referă art.584 Cod de procedură civilă sunt ulterioare și constau în lucrările de trasare a liniei despărțitoare și de edificare propriu-zis a gardului despărțitor. Din actele existente la dosar reiese că pârâții V. au efectuat cheltuieli ocazionate de prezentul proces în sumă de 3500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamantele A. M. și A. C. C., solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, deoarece a reținut în mod greșit faptul că părinții numitului B. S. au încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 360 mp, ocazie cu care parcela înscrisă în Cf 14300 C. a fost împărțită în două parcele, din care pe una din parcele pârâții V. au edificat o casă și ‚și-au intabulat dreptul de proprietate în baza sentinței civile nr. 7. a J. C.-N. S. instanței că pârâții V. au obținut autorizație de cosntruire și pentru gardul despărțitor dintre cele două proprietăți, este o susținere fără temei și nedovedită de acte.
Instanța de apel nu ține seama de actele depuse în probațiune, acte din care rezultă că întregul teren de 760 mp din CF 14300 C. a fost scos din circuitul civil prin L. nr. 5., astfel că operațiunile de cumpărare și împărțire pe care pârâții vor să le dovedească nu puteau să aibă loc.
De asemenea, instanța apreciază în mod greșit faptul că suprafața de
542 mp dobândită de autorul lor în baza Deciziei nr. (...) emisă de P. jud. C. nu le aparține. În acest moment ei sunt proprietarii acestei suprafețe, iarpârâții vălean ocupă fără drept o parte din terenul lor, fără a dovedi vreun drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 360 mp.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 alin. 1 pct.
8-9 Cod proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă, intimații s-au opus admiterii recursului.
Examinând recursul declarat, prin prisma excepției invocate, curtea reține următoarele:
C. dispozițiilor art. 306 alin. 1 Cod proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2, iar conform alin. 3 din același text, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
A motiva recursul, înseamnă a arăta motivele pentru care recurenții sunt nemulțumiți de hotărârea pronunțată, arătarea motivelor de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prev. de art. 304 Cod proc.civ., dar și dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.
Chiar în cazul indicării greșite a motivelor de recurs, instanța este obligată la o încadrare a acestora în condițiile art. 306 alin. 3 Cod proc.civ., obligație care nu există însă în situația în care recurenții nu indică nici un motiv de recurs din cele prev. de art. 304 Cod proc.civ.
În cauză recurenții nu s-au conformat dispozițiilor înscrise în art. 3021și art. 304 Cod proc.civ., întrucât în declarația de recurs nu a indicat vreun motiv din cele prev. de art. 304 Cod proc.civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Niciunul dintre motivele invocate de recurenți, motive care se referă la greșita apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză, nu poate face obiect de analiză în recurs, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 Cod proc.civ., pct. 11 al art. 304, singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor, a fost abrogat. De altfel, din însăși declarația de recurs rezultă că recurenții nu și-au încadrat motivele invocate într-unul din punctele art. 304 Cod proc.civ., arătând că aceste motive se încadrează în toate punctele de la 1 la 9 ale acestui articol. În consecință, având în vedere că dispozițiile imperative ale legii mai sus reținute nu au fost îndeplinite, că în cauză nu sunt motive de ordine publică susceptibile de a fi puse în discuția părților din oficiu, în baza art. 306 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va constata nulitatea recursului declarat de reclamantele A. M. și A. C. C. Urmare constatării nulității recurentului, recurentele fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod proc.civ., vor fi obligate să plătească intimaților V. I. și V. C., suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanțelor de la f. 36 și 37. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE L. DECIDE : Constată nul recursul declarat de reclamantele A. M. și A. C. C. împotriva deciziei civile nr. 221 din 6 aprilie 2012 a T.ului C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numitele recurente să plătească intimaților V. I. și V. C., suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 28 iunie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. C. A. A. C. ANA I. C. B. Plecată în C.O.,semnează Vicepreședintele curții, JUDECĂTOR A. I. A. Red. IA dact. GC 2 ex/(...) Jud.apel: O.R.Ghișoiu, A.S.Seleșiu
| ← Decizia civilă nr. 3285/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1270/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
