Decizia civilă nr. 38/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 38/RR/2012

Ședința publică din data de 23 mai 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE:

A.-T. N.

JUDECĂTORI:

T. D. - președintele Secției I-a civilă

M.-C. V.

GREFIER:

M.-L. T.

S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de reclamantul C. H.- E., împotriva deciziei civile nr. 6. din 11 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de A. C., în dosar nr. (...), privind și pe intimații M. C.-N. PRIN P. și P. M. C.-N., având ca obiect restituire preț în baza art. 50/1 din L. nr. 10/2001.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă revizuientul C. H.-E., asistat de avocat M. C.-L., lipsă fiind reprezentanții intimaților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cererea de revizuire este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și

0,30 lei timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea cererii de revizuire.

Reprezentanta revizuientului susține primul petit al cererii de revizuire așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei a cărei revizuire se solicită, în sensul respingerii recursului declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate.

Apreciază că în mod greșit instanța de recurs a respins excepția nulității cererii de recurs, numind-o altfel în încercarea creării unei aparențe de legalitate a acestei respingeri, concluzionând că motivele de recurs se încadrează în cazul prevăzut art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. În cazul în care se apreciază că în mod corect s-a trecut peste această nulitate, în mod cu totul greșit și nejustificat instanța de recurs a trecut peste excepția autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 1. a C. de A. O. prin care s-a stabilit că antecesoarea revizuientului a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu S. Român, cu respectarea tuturor dispozițiilor L. nr. 1. anterior modificării acesteia prin HG nr. 1., analizând încă odată ceea ce era intrat în autoritatea lucrului judecat.

Raportat la aceste aspecte, conform principiului disponibilității, instanța de recurs nu era investită cu analizarea unor stări de fapt care au intrat sub autoritate de lucru judecat, ci trebuia să se pronunțe asupra motivelor de greșită aplicare a legii care au incidența în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Astfel, instanța de recurs trebuia să aibă în vedere exclusiv incidența în speță a art. 50 alin. 1 din L. nr. 10/201 și nicidecum analizarea unor stări de fapt asupra cărora s-a statuat irevocabil. Din acest punct de vedere este îndeplinit motivul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. 2 Cod procedură civilă.

Instanța de recurs a procedat la analizarea întregului dosar, fără ca cineva să ceară acest lucru. S-a referit la faptul că instanțele de fond au acordat prețul de piață în favoarea revizuientului și pentru teren, deși terenul nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare în baza L. nr. 1.. Obiectul contractului l-a constituit apartamentul nr. 3 din str. David Francisc nr. 12, precum și suprafața e 1. mp teren care este înscris în CF 1. C.-N. și la AFP pentru plata taxelor și impozitelor. Față de faptul că terenul este aferent apartamentului, această motivare este surprinzătoare. Este o nouă modalitate în care instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și nicidecum o modalitate prin care prima instanță a acordat revizuientului mai mult decât a cerut. În mod cu totul greșit instanța de recurs a susținut că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, S. Român nu era întabulat în cartea funciară, însă din studierea cărții funciare nr. 1666 C.-N., existent la dosar cauzei, rezultă că dreptul acestuia era întabulat cu titlu de naționalizare încă din anul 1955, Astfel, odată în plus, instanța de recurs a dat dovadă de o analiză greșită a unor hotărâri care în realitate nu trebuiau analizate.

Analizând hotărârea instanței de recurs din această perspectivă, se poate spune cu certitudine că aceasta a dat mai mult decât s-a cerut, motiv de revizuire ce se încadrează în prevederile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă.

Referitor la petitul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 322 pct. 9 Cod procedură civilă, apreciază că aceasta este fondată. Pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată de această dispoziție, trebuie îndeplinite două condiții de admisibilitate, respectiv printr-o hotărâre CEDO s-a stabilit încălcarea unor drepturi sau libertăți fundamentale datorită unei hotărâri judecătorești și consecințele încălcărilor constatate continuă să se producă și nu pot fi remediate decât admițând revizuirea și retractând hotărârea.

Conform prevederilor art. 1 Protocol 1 CEDO orice persoană fizică sau morală are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale ale dreptului internațional. Din această perspectivă a fost posibilă pronunțarea hotărârii de la Curtea de A. O., prin care s-au menținut soluțiile pronunțare de Curtea de A. C. și Judecătoria Cluj-Napoca, și s- a dispus printre altele, nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu S. Român, însă din această perspectivă, nu este posibilă neacordarea contravalorii reale a dreptului de proprietate al revizuientului, dobândit cu bună- credință și cu respectarea dispozițiilor legale naționale de la momentul dobândirii dreptului de proprietate. Așa cum se reține și în decizia C. de A. O., pârâții din acel dosar, au deținut un bun în înțelesul art. 1 protocolul 1 CEDO, motiv pentru care sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii proporționale cu pierderea suferită din patrimoniul acestora.

Dacă se analizează această situație și din perspectiva hotărârilor CEDO

Raicu contra România, Atanasiu contra România și Tudor C. contra România, se poate constata că încălcările acestui drept fundamental, datorate unei hotărâri judecătorești (respectiv decizia pronunțată în recurs), continuă să se producă și nu pot fi remediate decât retractând hotărârea pronunțată, prin admiterea prezentei cereri de revizuire.

Pentru aceste motive se impune admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei a cărei revizuire se solicită în sensul respingerii recursului și menținerii în tot a deciziei instanței de apel, cu obligarea S. Român prin MFP la plata cheltuielilor de judecată, conform dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.

C U R T E A

Prin cererea formulată de revizuientul C. H. E., acesta a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 6. a C. de A. C., solicitând în baza art. 322 pct. 2 și art. 322 pct. 9 Cod proc.civ., schimbarea în tot a acestei decizii în sensul respingerii recursului declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 4. a T. C. și menținerii acesteia în totalitate.

Totodată revizuientul a solicitat în temeiul art. 322 pct. 7 Cod proc.civ., anularea deciziei civile nr. 6. a C. de A. C., cu consecința menținerii în totalitate a deciziei civile nr. 4. a T. C.

S-a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii revizuientul a arătat că prin decizia civilă nr. 6. a C. de

A. C., în urma admiterii recursului declarat de recurentul pârât S. Român prin

Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 427/(...) a T. C., aceasta a fost modificată în sensul admiterii apelului declarat de același pârât împotriva sentinței civile nr. 5146/(...) a J. C.-N., aceasta fiind schimbată în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii formulate de reclamanta C. A. și continuată de revizuient, în calitate de moștenitor, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice.

Curtea de A. a respins excepția inadmisibilității recursului, deși această excepție nu a fost invocată.

Revizuientul a invocat excepția nulității recursului în temeiul art. 306

Cod proc.civ., coroborat cu art. 3021lit. c Cod proc.civ.

Motivele invocate în recurs de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice se refereau doar la excepția inadmisibilității acțiunii și la motive care nu se încadrau în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod proc.civ., recurentul neindicând nici un temei de drept care a fost încălcat de instanță, neindicând nici dispoziția legală în baza căreia a fost declarat.

Raportat la aceste împrejurări, revizuientul a invocat excepția nulității recursului.

În mod greșit curtea a respins excepția invocată de către revizuient, intimat în recurs, denumind-o altfel, încercând să dea astfel o aparență de legalitate acestei respingeri, concluzionând că motivele de recurs se încadrează în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.

Excepția de inadmisibilitate a recursului este cu totul altceva decât excepția nulității recursului.

În mod cu totul greșit și nejustificat instanța de recurs a trecut peste autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1. a C. de A. O., decizie prin care s-a stabilit în mod irevocabil că antecesoarea revizuientului a încheiat contractul de vânzare cu S. Român cu respectarea tuturor dispozițiilor L. nr. 1., analizând încă o dată ceea ce era intrat în autoritate de lucru judecat.

Mai mult, curtea a analizat cererea antecesoarei revizuientului, de cumpărare a imobilului, invocând dispozițiile HG nr. 1., dispoziții care nu erau în vigoare la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu S. R.

Instanța de recurs nu era investită cu analizarea unor stări de fapt care au intrat în autoritate de lucru judecat, ci trebuia să se pronunțe asupra motivelor de greșită aplicare a legii, conform art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.

Analiza care trebuia să fie făcută de instanța de recurs trebuia să aibă în vedere exclusiv respectarea sau nerespectarea incidenței art. 501din L. nr.10/2001 și nicidecum analizarea unor stări de fapt asupra cărora s-a statuat irevocabil.

Din acest punct de vedere, este îndeplinit motivul arătat de art. 322 pct.

2 Cod proc.civ., instanța încălcând principiul disponibilității, pronunțându-se asupra unor lucruri car nu s-au cerut.

Instanța a omis să se pronunțe asupra unui aspect invocat prin întâmpinare, respectiv autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri irevocabile.

Mai mult, fără ca nimeni să invoce acest aspect, instanța de recurs s-a referit la faptul că instanțele de fond au acordat în favoarea revizuientului și prețul de piață al terenului liber, deși acesta nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza L. nr.1..

Obiectul contractului de vânzare-cumpărare l-a constituit apartamentul nr. 3 situat în mun. C.-N., str. David Francisc nr. 12, precum și cota de 1. parte din terenul aferent construcției, astfel încât cele reținute de instanța de recurs sub acest aspect constituie o motivare surprinzătoare.

Este o nouă modalitate în care instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.

Cu totul greșit instanța de recurs în motivarea deciziei a reținut că antecesoarea revizuientului nu a făcut nici un demers pentru a analiza dreptul de proprietate a S. Român asupra imobilului cumpărat, susținând că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, statul nu era intabulat în CF.

Potrivit extrasului CF nr. 1666 C.-N., S. Român era intabulat cu titlu de naționalizare din anul 1955.

Pentru toate aceste motive, revizuientul apreciază că este incident cazul de revizuire prev. de art. 322 pct. 2 Cod proc.civ., întrucât instanța de recurs a dat mai mult decât s-a cerut și s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.

În ce privește incidența art. 322 pct. 9 Cod proc.civ., revizuientul și-a întemeiat cererea de revizuire pe următoarele aspecte:

Din perspectiva art. 1 a Protocolului nr. 1 la C. E. a D. O., nu este posibilă neacordarea contravalorii reale a bunului dobândit în proprietate cu bună credință și cu respectarea dispozițiilor legale de la momentul dobândirii dreptului de proprietate.

Așa cum se reține în decizia nr. 1. a C. de A. O., toți pârâții din acea cauză au deținut un bun în înțelesul art. 1 a Protocolului nr. 1 la C. E. a D. O., motiv pentru care sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii, proporționale cu pierderea suferită în patrimoniul lor.

Analizând încă o dată și din perspectiva hotărârilor C., Raicu c/a

României, Tudor Tudor c/a României și Atanasiu c/a României, consecințele încălcării acestui drept, datorate unei hotărâri judecătorești - decizia nr. 6. a C. de A. C. - continuă să se producă și nu pot fi remediate decât retractând hotărârea pronunțată, prin admiterea cererii de revizuire.

Un ant motiv de revizuire invocat este cel întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod proc.civ., revizuientul arătând că în dosarele nr. (...) și nr. (...), în care părți au fost alți cumpărători, ai altor apartamente situate în același imobil, părți care, la rândul lor au avut această calitate și în dosarul finalizat irevocabil prin decizia civilă nr. 1. a C. de A. O., s-au pronunțat hotărâri judecătorești în baza cărora acestora li s-a acordat prețul de piață pentru apartamentele cumpărate, în urma anulării contractelor de vânzare-cumpărare.

În cadrul acestor dosare a fost avută în vedere autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1. a C. de A. O., iar în dosarul în care parte a fost revizuientul, această excepție a fost ignorată.

Prin întâmpinarea formulată (f. 49), pârâtul a solicitat respingerea cereriide revizuire, arătând că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 322 pct. 2, 7

și 9 Cod proc.civ.

La termenul de judecată din (...), instanța, în baza art. 137 alin. 1 raportat la art. 158 alin. 1, 3, art. 159 pct. 2 Cod proc.civ., din oficiu a invocat excepțianecompetenței materiale a C. de A. C., în soluționarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod proc.civ., iar în baza art. 165 raportat la art. 323 Cod proc.civ., a pus în discuție necesitatea disjungerii capătului cererii de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 Cod proc.civ., curtea de apel nefiind competentă material să soluționeze cererea întemeiată pe acest motiv de revizuire.

Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor întemeiate pe art. 322 pct. 2, 9 Cod proc.civ., curtea constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Prin decizia civilă nr. 6./(...) pronunțată în dosar nr. (...) a C. de A. C. s-a admis recursul declarat de pârâtul S. R. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr. 427 din 12 octombrie 2011 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care a fost modificată în sensul că s-a admis apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 5146/(...) a J. C.-N., care a fost schimbată în sensul că s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta C. A. și continuată de moștenitorul acesteia, reclamantul C. H.-E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.

Instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele:

Excepția inadmisibilității recursului invocată de reprezentantul intimatului

C. H. E., a fost respinsă, deoarece motivele de recurs se încadrează în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Pe fondul cauzei, curtea a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 31295 din (...), încheiat între S.C. CONSTRUCTARDEALUL SA C.-N. și C. A., s-a vândut respectiv cumpărat în temeiul L. nr. 1., apartamentul nr. 3, situat în C.-N., str. David Francisc nr. 12, compus din 3 camere și dependințe în suprafață utilă de 113,06 mp, o cotă indiviză de 61,51% din suprafața de folosință a imobilului identificat sub nr. top168/1/III și o boxă în suprafață de 38,56 mp, pentru prețul de 22.649.825 lei.

Prin sentința civilă nr.3259 din (...) a J. C.-N., definitivă prin decizia civilă nr. 2. din (...) a C. de A. C. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1. din (...) a C. de A. O., acest contract de vânzare-cumpărare a fost anulat.

Întrucât prin sentința civilă nr. 3. a J. C.-N. s-a constatat că imobilul situat în C.-N., str. David Francisc nr. 12, din care face parte apartamentul în litigiu a fost preluat de S. Român fără titlu valabil, rezultă că apartamentul deținut cu chirie de C. A., nu făcea obiectul de reglementare al L. nr. 1., care are în vedere numai imobilele preluate „cu titlu";, astfel încât el nu putea face obiectul înstrăinării în temeiul acestei legi, situație în care la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3/295/(...), au fost încălcate prevederile imperative ale art. 1 alin. (1) din L. nr. 1..

L. nr. 1. a intrat în vigoare la data de 29 ianuarie 1996, iar cererile de restituire formulate de către foștii proprietari trebuiau depuse în termen de 6 luni, adică până la data de 29 iunie 1996. Înăuntrul acestui termen de 6 luni, fostul proprietar al imobilului preluat fără titlu valabil de S. Român, a depus cererea nr. 378 din (...), prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului, cerere ce a fost soluționată abia prin hotărârea nr. 156 din (...) a Comisiei județene C. pentru aplicarea L. nr. 1..

Fără să se aștepte soluționarea cererii de restituire a imobilului depuse în termen legal de fostul proprietar, la data de (...), între S.C. Constructardealul SA C.-N. și C. A., s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare asupra apartamentului în litigiu, încălcându-se astfel și prevederile art. 9 alin. (1) din L. nr. 1., în baza cărora puteau fi vândute numai „. ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora";, ceea ce înseamnă că nu putea fivândut apartamentul mai înainte de a fi soluționată prin respingere cererea de restituire în natură.

Prin decizia civilă nr. 2. a C. de A. C., s-a reținut că pârâții au recunoscut la interogatoriu că nu au întreprins absolut nicio investigație pentru a ști dacă imobilul figurează pe lista celor ce pot fi vândute, dacă s-a solicitat sau nu restituirea lui sau la cartea funciară, unde ar fi constatat că vânzătorul nu era intabulat în cartea funciară. Art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938 atunci în vigoare, prevedea că drepturile se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară, din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită și expropriere, (dar) titularul nu va putea dispune de ele prin cartea funciară, decât după de s-a făcut înscrierea. Așadar, pentru a înstrăina apartamentul preluat fără titlu valabil, asupra căruia nu a fost niciodată proprietar, ci doar un non dominus, S. Român trebuia ca în prealabil să-și intabuleze dreptul său de proprietate în cartea funciară.

Față de faptul că prin sentința civilă nr. 3. a J. C.-N. s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pentru că imobilul a fost preluat de S. Român fără titlu valabil și că prin decizia civilă nr. 2. a C. de A. C. s-a respins apelul declarat de C. A. împotriva sentinței judecătoriei, iar aceste hotărâri judecătorești au fost „menținute în întregime"; așa cum rezultă din dispozitivul deciziei civile nr. 1. a C. de A. O., soluția primei instanțe în prezenta cauză nu putea fi decât aceea de respingere a acțiunii precizate.

Considerentele deciziei civile nr. 1. a C. de A. O. trebuiau să fie în concordanță cu dispozitivul ei, nu să fie străine de natura cauzei (cele referitoare la îndreptățirea la măsuri reparatorii în temeiul L. nr. 1.), sau contradictorii (cele referitoare la respectarea dispozițiilor L. nr. 1.), caz în care trebuia să admită recursul și apelul și să respingă acțiunea, ceea ce nu a făcut.

De altfel însuși Tribunalul Cluj în opinia majoritară a sesizat că „prin pronunțarea Deciziei nr. 1., Curtea de A. O. s-a pronunțat asupra unor chestiuni cu care nu a fost sesizată";, dar cu toate acestea, a preluat cu titlu de putere a lucrului judecat, aspecte din considerentele deciziei, care nu erau în concordanță cu dispozitivul ei.

Erorile grave de judecată ale instanțelor de fond constau nu numai în acordarea prețului de piață în favoarea reclamantului pentru un apartament cumpărat de antecesoarea acestuia în temeiul L. nr. 1., cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale acestui act normativ, dar și pentru că obiect al contractului de vânzare-cumpărare nr. 31295/(...) l-a constituit numai apartamentul nr. 3 situat în C.-N., str. D. Francisc nr. 12, cumpărat cu prețul de

22.649.825 lei vechi (ROL), evaluat de expert la prețul de piață de 112.300 euro, iar reclamantul prin precizarea de acțiune depusă la dosar f. 79-80 la data de 4 iunie 2010, a solicitat „să obligați pârâtul la restituirea prețului de piață al imobilului apartament nr. 3 situat în C.-N. str. David Francisc, nr. 12, jud. C., stabilit conform standardelor internaționale de evaluare";, totuși prima instanță i-a mai acordat pârâtului în plus și suma de 93.300 euro pentru terenul liber, fără ca reclamantul să fi cerut așa ceva, iar tribunalul a menținut această soluție nelegală, deși terenul nu a făcut obiectul contractului de vânzare- cumpărare încheiat în baza L. nr. 1., situație în care acordarea prețului de piață al terenului nu se putea dispune în temeiul art. 501din L. nr. 10/2001, republicată, modificată și completată prin L. nr. 1., întrucât nu se încadrează în ipoteza acestui text legal.

Reținându-se că îi revine în competență C. de A. soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 9 Cod proc.civ., urmează a se analiza decizia pronunțată în recurs, prin prisma acestor prevederi.

1. Art. 322 pct. 2 Cod proc.civ.

Revizuientul susține că este incident acest caz de revizuire, întrucât instanța de recurs:

- nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute: excepția nulității cererii de recurs și autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr.

1. a C. de A. O.

- s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut: faptul că instanțele de fond au acordat și prețul de piață pentru terenul liber, deși acesta nu a făcut obiectul contractului de vânzare- cumpărare încheiat în baza L. nr. 1., faptul că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare antecesoarea revizuientului nu a făcut nici un demers pentru a analiza dreptul de proprietate a S. Român asupra imobilului cumpărat, reținând că la momentul încheierii contractului S. Român nu era intabulat în CF.

Analizând punctual aceste motive de revizuire, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate: a. Neanalizarea excepției nulității cererii de recurs .

Prin întâmpinarea formulată în dosar nr. (...) al C. de A. C., intimatul C.

H. E. a solicitat în principal anularea recursului ca nemotivat, întemeindu-și această solicitare pe afirmația conform căreia prin cererea de recurs recurentul nu a invocat motive de nelegalitate a deciziei pronunțate în apel, ci doar a reluat motivele expuse în cererea de apel, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și nu a indicat niciunul din motivele de modificare sau casare prevăzute de C. de procedură civilă.

Instanța de recurs s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității recursului, reținând că motivele de recurs invocate de pârât se încadrează în cele prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.

Verificând excepția invocată de intimat în întâmpinare și excepția soluționată de instanță, se constată că motivul invocat de revizuient nu este incident.

Potrivit art. 306 Cod proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Verificând recursul pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reiese că acesta a fost motivat în termen, astfel încât excepția nulității, urmare a nemotivării recursului nu este operantă.

Așa cum rezultă din practicaua deciziei civile nr. 6. a C. de A. C., curtea, după deliberare, a apreciat că motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., respingând astfel excepția nulității recursului invocată de intimat, urmând ca motivele prin care se critică netemeinicia hotărârii din apel să fie respinse ca inadmisibile.

Reiese din cele arătate că, în mod explicit, instanța de recurs a respins excepția nulității recursului invocată de intimat prin întâmpinare, constatând că o parte din motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9

Cod proc.civ.

În ce privește motivele de recurs ce vizau netemeinica hotărârii, acestea au fost înlăturate ca fiind inadmisibile. Statuarea instanței de recurs asupra acestui aspect nu poate fi apreciată în sensul că instanța s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, întrucât, potrivit art. 304 Cod proc.civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Instanța de recurs, constatând că o parte din motivele de recurs invocate de pârât vizează aspecte de netemeinicie, în mod corect a constatat că acestea sunt inadmisibile în calea de atac a recursului: faptul că apartamentul cumpăratde antecesoarea revizuientului depășea cu mult nevoile de locuit ale acesteia și că apartamentul a fost cumpărat în scop de speculă.

În concluzie, pe de o parte, instanța de recurs s-a pronunțat asupra excepției nulității recursului invocată de intimat, în sensul respingerii, iar, pe de altă parte, a înlăturat ca inadmisibile acele motive de recurs care vizau alte aspecte decât cele de nelegalitate ale deciziei pronunțate în apel. b. I nstanța de recurs nu s -a pronu nțat asupra autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 1. a C. de A. O.

Așa cum reiese din considerentele deciziei pronunțate în recurs (f. 9 din decizie), instanța de recurs a făcut ample referiri la această hotărâre judecătorească, cele reținute fiind în sensul că aceasta nu se impune cu autoritate de lucru judecat.

Aceste statuări sunt corecte, întrucât conform celor statuate în doctrina în materie, considerentele hotărârii nu participă la autoritatea de lucru judecat, decât în măsura în care conțin sau lămuresc cele cuprinse în dispozitiv.

Stările de fapt, motivele fără valoarea dispozitivă, avute în vedere în fundamentarea soluției pronunțate, nepurtând asupra unui raport juridic dedus judecății, nu au putere de lucru judecat.

Într-o abordare mai nuanțată, se poate susține că operează autoritatea de lucru judecat pentru acele considerente în lipsa cărora n-ar fi posibilă înțelegerea dispozitivului, precum și pentru considerentele care constituie

susținerea dispozitivului .

Or, analizând decizia civilă nr. 1./(...) a C. de A. O., se constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3259/(...) a J. C.-N. s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de C. A. (precum și a altor contracte de vânzare-cumpărare, încheiate de alți cumpărători).

Prin decizia civilă nr. 2./(...) a C. de A. C., apelul declarat de pârâta C. A. a fost respins.

Prin decizia civilă nr. 1./(...) a C. de A. O. s-a respins recursul declarat de pârâta C. A. prin mandatar C. H. E., decizia civilă nr. 2570/(...) a C. de A. C. fiind menținută în întregime.

Faptul că în considerentele deciziei pronunțate în recurs s-au făcut referiri la aspecte vizând aplicabilitatea L. nr. 1/2001, că pârâta a deținut un bun în înțelesul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a D. O., aspecte referitoare la culpa maximă ce revine vânzătorului, acestea, conform celor anterior arătate, sub nicio formă nu se impun cu autoritate de lucru judecat, întrucât acestea nu susțin dispozitivul deciziei și nu lămuresc conținutul acestuia.

Dispozitivul deciziei civile nr. 1./(...) a C. de A. O. este explicit și clar în sensul că respinge recursul declarat de pârâtă, astfel încât hotărârea judecătorească de anulare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza

L. nr. 1. de aceasta, a devenit irevocabilă.

Prin urmare, excepția autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 1. a

C. de A. O. invocată de revizuientul C. H. E. atât în cadrul prezentei cereri de revizuire, cât și în cadrul întâmpinării depuse la recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 427/(...) a T. C., nu este incidentă, pentru cele arătate.

Considerentele din conținutul deciziei invocată de revizuient ca impunându-se cu autoritate de lucru judecat, nu susțin dispozitivul deciziei în cuprinsul căreia sunt inserate.c. Pronunțarea instanței de recurs asupra faptului că în mod greșit

instanțele de fond a u acordat prețul de piață și pentru tere nul liber, deși acest a

nu a făcut obiectul contractului de vânzare -cumpărare încheiat în baza L. nr. 1..

Instanța de recurs procedând la analizarea legalității hotărârilor instanțelor de fond, a concluzionat, în mod corect, că acestea, cu totul nelegal, au dispus obligarea pârâtului la restituirea prețului de piață al imobilului teren liber în sumă de 93.300 euro.

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 31.295/(...), încheiat de antecesoarea revizuientului (f. 73 dosar fond), suprafața de 186 mp teren aferentă construcției, respectiv cota de 61,51 parte, a fost atribuită cumpărătoarei.

Or, prin expertiza de evaluare, expertul a stabilit prețul de circulație și pentru terenul liber, de 72,94 mp, în condițiile în care acesta nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare.

Acordarea acestui preț de piață în condițiile în care antecesoarea revizuientului nu a achitat un preț pentru terenul aferent construcției, cu ocazia perfectării contractului de vânzare-cumpărare, încheiat în baza L. nr. 1., constituie un motiv de nelegalitate al instanțelor de fond, corect și pertinent reținut de instanța de recurs. d. Faptul că la m omentul încheierii c ontractului de vânz are -cumpărare

antecesoarea revizuientului nu a făcut nici un demers pentru a analiza dreptul

de proprietate a S. Român asupra i mobilului cumpăr at, reținând că la momentul încheierii contractului S. Român nu era intabulat în CF.

Aceste afirmații nu aparțin instanței de recurs, ci sunt preluate din considerentele deciziei civile nr. 2./(...) a C. de A. C., menționată anterior. În cadrul acestor considerente, s-a reținut că pârâta C. A. a dat dovadă de rea credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, întrucât a cumpărat apartamentul cu nr. top inexistent, 168/1/IV, asupra căruia nici măcar S. Român nu era intabulat, dezmembrarea imobilului în cele trei apartamente și intabularea statului în noua CF 1. C., având loc abia în (...).

Ca atare, aceste rețineri criticate de revizuient nu aparțin instanței de recurs, fiind preluări din considerentele unei alte hotărâri judecătorești.

Din cele arătate reiese că niciunul din motivele invocate, întemeiate pe art. 322 pct. 2 Cod proc.civ. nu sunt fondate, astfel încât cererea de revizuire fundamentată pe acest temei urmează a fi respinsă.

2. Art. 322 pct. 9 Cod proc.civ.

Potrivit acestei prevederi, revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă

Curtea E. a D. O. a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Din textul legal evocat, rezultă că admisibilitatea cererii de revizuire fundamentată pe acest temei este condiționată de întrunirea cumulativă a existenței unei încălcări continue a unor drepturi sau libertăți printr-o hotărâre judecătorească și singurul remediu al acestor încălcări să fie revizuirea hotărârii pronunțate.

Revizuientul invocă trei hotărâri: Tudor c/a României, Atanasiu c/a României și Raicu c/a României, însă indicarea acestora în susținerea cererii de revizuire fundamentată pe art. 322 pct. 9 Cod proc.civ., nu este fondată.

Pentru a fi incident acest motiv de revizuire, s-ar impune ca C. să constate că prin decizia civilă nr. 6./(...) a C. de A. C. s-a produs o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale a revizuientului, or, la momentul actual nu există o astfel de hotărâre și o astfel de constatare făcută de instanța europeană.

Prin urmare, condițiile cumulative prev. de art. 322 pct. 9 Cod proc.civ., nefiind întrunite, cererea de revizuire întemeiată pe această dispoziție urmează a fi respinsă.

Pentru toate considerentele arătate, în baza art. 326 Cod proc.civ., cererea de revizuire va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Respinge cererea de revizuire declarată de revizuientul C. H. E. împotriva deciziei civile nr. 6. din 11 ianuarie 2012 a C. de A. C., pronunțată în dosar nr.

(...), pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 23 mai 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A.-T. N. T. D. M. C. V. M. L.T.

Red. M.V. dact. GC

2 ex/(...)

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 38/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă