Decizia civilă nr. 1274/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1274/R/2012
Ședința publică din 09 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. C.
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. V. F. M. S., împotriva deciziei civile nr. 9/A din (...) a T.ului C., pronunțată în dosar nr.
(...), privind și pe reclamantul intimat M. C.-N., PRIN P., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, doamna consilier juridic T. C., care depune la dosar delegație de reprezentare, lipsă fiind reprezentantul reclamantului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâta S. V. F. M. S., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar mobil de 0,15 lei.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...) a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, care a fost expediată prin poștă de către reclamantul intimat M. C.-N., prin P., prin care acesta solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă, motiv pentru care, Curtea prezumă că nu se va prezenta la dezbateri niciun reprezentant al reclamantului intimat.
Curtea înmânează reprezentantei pârâtei recurente un exemplar din întâmpinarea reclamantului intimat.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat și nici nu solicită lăsarea cauzei la o strigare ulterioară, în vederea lecturării întâmpinării.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâtei recurente în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei de către instanța de contencios administrativ care ar putea să judece cauza la parametrii legali, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în memoriul de recurs, pe care le susține verbal.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 10233/(...), pronunț ată de Judec ător ia Clu j Napoca în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea civilă formulată de M. C.-N.împotriva pârâtei SC V. F. M. SA și s-a dispus desființarea panoului publicitar amplasat pe calcanul imobilului situat în C.-N., str. R. nr. 1, jud.
C. și aducerea imobilului la starea inițială în termen de o lună în caz contrar fiind autorizată reclamanta să procedeze la desființarea panoului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că pârâta a amplasat două panouri publicitare în baza a două autorizații de construire emise în anul 1996 respectiv în 1998 anterior aprobării HCL nr. 130/2009 act care prevede interzicerea instalării afișelor și reclamelor publicitare pe imobilele din zonele de protecție în jurul monumentelor istorice. Imobilul pe care este amplasat panoul publicitar este în zona prevăzută de sus amintitul act, iar primarul a emis o dispoziție prin care a dispus desființarea de îndată a mijloacelor publicitare.
Somației comunicate, pârâta a răspuns că va desființa „de îndată ce toate mijloacele publicitare neautorizate existente în municipiul C.-N. vor fi desființate";.
Pârâta a schimbat conținutul reclamantei fără acordul autorității locale în conformitate cu art. 14 alin. 9 din HCL 130/2009. Pârâta ar fi încălcat și prevederile art. 27 lit. d din același act normativ fiind sancționată prin procesul verbal nr. (...).
Pe rolul instanței au mai fost formulate și alte plângeri ceea ce denotă că pârâta nu este la prima abatere.
Apărarea că deține autorizație de construire nu a fost reținută în condițiile în care în cuprinsul autorizațiilor obținute se prevede că se referă la montarea unui panou cu caracter provizoriu și demontabil.
Împ o tr iv a aces te i ho tăr âr i a decl ar at apel , în ter me n leg al, rec l aman ta,solicitând admiterea acestuia cu consecința modificării hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
Intimata a depus întâmpinare,solicitând respingerea apeluluiapreciind că soluția de fond este temeinică.
T ribun alul Clu j, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 9/A/(...), pronunț ată în dos ar nr.
(...), a respins ca nefondat apelul declarat de SC V. F. M. SA împotrivasentinței Judecătoriei C.-N., care a fost păstrată în întregime.
M.ivând decizia dată, Tribunalul Cluj a reținut următoarele:
„Pe calcanul imobilului situat în C.-N. str. R. nr. 1 apelanta pârâtă a amplasat două panouri publicitare. Executarea acestor panouri s-a făcut în baza unor autorizații de construire (f. 8-9 dosar fond).
HCL nr. 130/2009 privind organizarea, autorizarea și amplasarea mijloacelor de publicitate pe raza municipiului C.-N. în art. 8 menționează zona de protecția a municipiului C.-N., această zonă fiind delimitată de traseul mai multor străzi, precum și a zonelor adiacente.
Acest act normativ stabilește că în incinta fortificată, din care face parte și zona în care este amplasat panoul publicitar, este interzisă instalarea afișelor și reclamelor publicitare.
În executarea acestei hotărâri, primarul municipiului C.-N. a emis dispoziția nr. 1460/2009 prin care s-a dispus desființarea acestorautorizații. Apelanta a mai fost anterior sancționată contravențional prin procese-verbale în legătură cu realizarea unor panouri de publicitate.
A. de construire nr. 2036/(...) autorizează executarea lucrării de montare a unui panou publicitar cu caracter provizoriu și demontabil.
Legalitatea acestui act administrativ nu este pusă în discuție.
Este real, că autorizația de construcție precum și realizarea lucrării sunt anterioare adoptării HCL nr. 130/2009, însă acest act normativ produce efecte juridice de la momentul adoptării sale. Din acest moment modalitatea de realizare a publicității trebuie să se circumscrie cerințelor acestui act obligatoriu valabil în circumscripția municipiului C.-N.
Noile dispoziții, valabile pe raza unei unități administrative, trebuie puse în aplicare.
Dispozițiile L. nr. 50/1991 definesc ce este o construcție provizorie, printre acestea numărându-se și corpurile și panourile de afișaj. A. de construire are rolul de a certifica realizarea în conformitate cu dispoziții legale în vigoare, a unei lucrări chiar dacă ea este provizorie. Este firesc să fie așa, întrucât cerințele de urbanism pot evolua astfel încât anumite situații să nu mai fie de actualitate sau în acord cu cerințele timpului.
Nu se poate aprecia că apelanta putea considera în mod temeinic că autorizația de construire conferă un caracter permanent și inviolabil a unei lucrări provizorii autorizația fiind doar actul care certifică că în perioada de activitate a legislației privind publicitatea lucrarea respectă cerințele legale.
De altfel așa cum s-a arătat, legalitatea autorizației nu a fost contestată, ci doar existența în mod valabil a construcției realizate în baza acestei autorizații.
Argumentele instanței de fond referitoare la încălcarea art. 27 lit. d din HCL nr. 130/2009 trebuie interpretată în sensul relevării unei situații de fapt decurgând din existența acestor panouri fără ca acestea să fi fost esențiale în luarea hotărârii.
Art. 7 alin. 11 din Legea nr. 50/1991 invocat în cuprinsul motivelor de apel nu este incident în cauză, întrucât autorizația de construire nu are un caracter provizoriu, autorizația fiind însă emisă pentru un bun cu caracter provizoriu și demontabil, bun care în actuala legislație nu mai poate exista în mod valabil. Cu alte cuvinte existența panoului în locul în care s-a realizat nu mai poate continua.
Răspunsul apelantei la somație, comunicat intimatei că va desființa mijloacele publicitare „de îndată ce toate mijloacele publicitare existente în municipiul C.-N., vor fi desființate"; nu este de natură să justifice atitudinea apelantei în ceea ce privește respectarea dispozițiilor HCL nr. 130/2009.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 296 C.pr.civ., a respins ca nefondat apelul declarat de SC V. F. M. SA, păstrând în întregime sentința atacată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta S. VF. M. S.,solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecareacauzei de către o instanță competentă material.
În motivarea recursului s-a arătat că ambele instanțe, de fond și de apel, nu au reținut corect starea de fapt, întrucât, recurenta este deținătoarea a două autorizații de construcție emise în baza L. nr. 50/1991, în baza cărora a amplasat pe spațiu privat două panouri publicitare. Întrucât aceste autorizații de construire fac parte din categoria actelor administrative individuale care și-au produs efecte pe piață, ele nu mai pot fi revocate, ci doar anulate de către instanța de judecată.
Dispozițiile H. nr. 130/2009 nu pot conduce la concluzia că simpla intrare în vigoare a acestui act normativ poate avea semnificația unei invalidări a unei autorizații de construire.
Întrucât acțiunea inițială a reclamantului este întemeiată juridic pe dispoziții ale unui act normativ de natură administrativă, iar nu civilă, și întrucât între recurentă și reclamantul intimat nu există un raport juridic care să dea naștere unei obligații de a face, cauza trebuie rejudecată de instanța competentă material.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, recl aman tul in timata solicitatrespingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că autorizația de care se prevalează recurenta a fost emisă pentru un bun cu caracter provizoriu și demontabil, bun care în actuala legislație nu mai poate exista în mod valabil.
Recursul este nefondat.
Cu pr iv ire l a mo tiv ul de recurs pr in c are se invoc ă nec o mpe tenț a
mate r ial ă a ins tanț e i c iv ile, pe mo tiv c ă n atur a jur id ic ă a acț iun ii atr age
co mpe tenț a ins tanțe i de con tenc ios ad min is tr ativ.
Reclamantul M. C.-N. a învestit instanța cu o acțiune având ca obiect o obligație de a face, întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. 9 și art. 27 lit. d din H. nr. 130/2009, privind organizarea, autorizarea și amplasarea mijloacelor de publicitate pe raza municipiului C.-N., solicitând obligarea pârâtei la desființarea panoului publicitar amplasat pe calcanul imobilului proprietate privată din str. R. nr. 1, aflat în incinta fortificată din municipiul C.-N. și aducerea imobilului la starea inițială, într-un termen considerat de instanță ca fiind suficient.
Prin Hotărârea Consiliului Local al M. C.-N. nr. 130/(...) (f. 12 dosar fond) s-a aprobat Regulamentul privind organizarea, autorizarea și amplasarea mijloacelor de publicitate pe raza municipiului C.-N., conform Anexei care face parte integrantă din această Hotărâre, art. 14 din Anexa prevăzând în ce condiții pot fi amplasate panourile publicitare, iar art. 14 alin. 9 impunând operatorului de publicitate obligația ca înainte de fiecare schimbare a conținutului reclamantei de pe un panou publicitar, să se obțină acordul autorității publice locale, acord care va fi emis în termen de două zile lucrătoare de la depunerea solicitării (f. 13 - 22 dosar fond).
În același timp, prin D. nr. 1460/(...), emisă de P. M. C.-N. în conformitate cu prevederile art. 68 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, s-a dispus desființarea de îndată de către recurentă a celor două mijloace publicitare amplasate pe calcanul imobilului proprietate privată, situat pe str. R. nr. 1, la intersecția cu str. N., aflate în incinta fortificată a M. C.-N.
Din starea de fapt reținută de primele două instanțe - și care nu mai poate fi schimbată în recurs, întrucât, ca urmare a abrogării art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ., instanța de recurs nu mai poate reaprecia probele, reanaliza ori schimba starea de fapt, respectiv, nu mai poate analiza hotărârea recurată sub aspectul netemeiniciei sale, ci doar sub aspectul strictei nelegalități -, reiese faptul că recurenta a schimbat conținutul reclamei de pe panoul publicitar fără a obține acordul autorității publice locale, contravenind astfel dispozițiilor art. 14 alin. 9 din H. nr. 130/2009.
Este adevărat că reclamantul nu a invocat ca temei juridic al acțiunii sale dispozițiile art. 1073 C.civ., însă, raportat la obiectul cererii introductive de instanță, este evident că reclamantul a învestit instanța cu o acțiunea având ca obiect o veritabilă obligație de a face, în sensul dispozițiilor art. 1073, art. 1077 C.civ.
Este știut faptul că, potrivit art. 84 C.pr.civ., coroborat cu art. 112
C.pr.civ., instanța nu este ținută de calificarea juridică a cererii, astfel cumea a fost făcută de către reclamant, putând proceda la încadrarea juridică corectă a pretenției deduse judecății prin cererea de chemare în judecată.
Drept urmare, Curtea constată că în mod legal s-a apreciat de către instanțele de fond că acțiunea pendinte are ca obiect o obligație de a face.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei, referitoare la natura administrativă a litigiului, și care ar atrage implicit competența materială a instanței de contencios administrativ, având în vedere următoarele considerente:
Art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 5., actualizată, arată ce anume se înțelege prin noțiunea de act administrativ, prevăzând că acesta este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ";.
În conformitate cu art. 8 alin. 2 din Legea nr. 5., actualizată, „Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ";.
Prin prisma considerentelor anterior precizate și a acestui text legal mai sus citat, este evident că nu ne găsim în prezența unui act administrativ, și nici a unui litigiu de contencios administrativ, având în vedere cel puțin următoarele argumente:
Art. 2 lit. f din Lege nr. 5. repbl. nu face altceva decât să definească termenul de contencios administrativ, astfel :
„f) contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;";
Art. 2 lit. f trebuie coroborat în mod obligatoriu cu art. 2 lit. b, c și d, care definesc termenii de autoritate publică, de act administrativ - și de act administrativ-jurisdicțional, după cum urmează :
" b) autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ- teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică; c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice;prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ; d) act administrativ-jurisdicțional - actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă special";.
Art. 8 din aceeași lege precizează expres care e obiectul acțiunii judiciare întemeiate pe prevederile L. nr. 5., respectiv, „(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr- un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
(1^1) Persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.
(1^2) Prin derogare de la dispozițiile alin. (1), acțiunile întemeiate pe încălcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorității pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operațiune administrativă, sub sancțiunea penalităților de întârziere sau a amenzii, prevăzute la art. 24 alin. (2).";
În același timp, art. 8 alin. 2 din aceeași lege prevede care sunt litigiile de competența instanței de contencios administrativ, astfel cum aceasta este precizată în art. 1 lit. g, stipulând următoarele: "(2) Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrative";.
Întrucât în speță nu sunt incidente nici dispozițiile art. 2 și nici dispozițiile art. 8 din Legea nr. 5., iar obiectul acțiunii pendinte este o obligație de a face fundamentată pe prevederile art. 1073, art. 1077 C.civ.,
Curtea constată că natura juridică a litigiului este una civilă, iar nu administrativă, impunându-se, deci, respingerea ca nefondat a motivului de recurs prin care se invocă necesitatea rejudecării cauzei de către instanța de contencios administrativ.
Nu s-a solicitat în speță obligarea pârâtei recurente la desființarea panoului publicitar pe motiv că nu deține autorizații de construcție în regim provizoriu, ci pe motiv că, recurenta nu a respectat dispozițiile actualului Regulament privind organizarea, autorizarea și amplasarea mijloacelor de publicitate pe raza M. C.-N., aprobat prin H. nr. 130/(...), respectiv, ale art. 14 alin. 9 din această hotărâre, și anume, schimbarea conținutului reclamantei de pe panoul publicitar - chiar dacă panoul publicitar fusese amplasat pe baza unei autorizații de construire (f. 9 dosar fond) -, cu nesocotirea cerințelor impuse de acest articol.
Obiectul acțiunii pendinte nu îl constituie anularea unor autorizații de construire, care fac parte din categoria actelor administrative individuale, ciîl reprezintă o obligație de a face, respectiv, de obligare a pârâtei, ca urmare a încălcării de către aceasta a prevederilor art. 14 alin. 9 din Anexa la H. nr. 130/(...), la demontarea unui panou publicitar al cărui conținut publicitar a fost schimbat cu nesocotirea acestor dispoziții. Prin urmare, nu poate fi primită susținerea recurentei, conform căreia în mod nelegal au fost anulate aceste autorizații de construire printr-o Dispoziție a P.ui.
Așa fiind, în tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
Reclamantul intimat nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. V. F. M. S., împotriva deciziei civile nr. 9/A din (...) a T.ului C., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. C.
GREFIER A.-A. M.
Red.CMC/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: E.E. P.
Jud.apel: F.S. Bolchiș/D. Tatu
| ← Decizia civilă nr. 3703/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4717/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
