Decizia civilă nr. 1459/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 1459/R/2012
Ședința publică din 23 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta R. M., împotriva sentinței civile nr. 5920 din 10 noiembrie 2011 a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. S., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta R. M. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L.a nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantei recurente și reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S.
A., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului intimat.
C. constată că prin memoriul de recurs (f. 5 și 12 din dosar), reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsa ei de la dezbateri și, totodată, constată că la data de (...), a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, care a fost expediată prin poștă de către D. a jud. S. în numele M. F. P., în calitate de reprezentant al S. R. ce are calitate de pârât intimat în cauză, întâmpinare prin care se solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta R. M. și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, iar pe cale de consecință, respingerea ca nefondată a acțiunii formulată de reclamanta R. M. și, de asemenea, solicită judecarea cauzei în lipsă, în temeiul prevederilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
C., din oficiu, invocă și pune în discuție inadmisibilitatea parțială a recursului declarat de reclamantă, în ceea ce privește solicitarea de constatare a caracterului politic al măsurii abuzive de prizonierat în U. aplicată soțului reclamantei, respectiv numitului R. R., care apare ca fiind o cerere nouă formulată pentru prima dată în recurs, această excepție fiind invocată în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 294 alin. 1 C.pr.civ., iar în temeiul acelorași dispoziții legale, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității schimbării parțiale a cauzei juridice a acțiunii în recurs, prin invocarea unor temeiuri juridice noi care nu au fost invocate în fața primei instanțe, respectiv principiul egalității în fața legii și principiul nediscriminării.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. asupra recursului declarat de reclamantă, cu mențiunea ca aceasta să se refere și la excepțiile invocate din oficiu de către instanță.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției inadmisibilității parțiale a recursului în ceea ce privește solicitarea de constatare a caracterului politic al măsurii abuzive de prizonierat în U. aplicată soțului reclamantei, respectiv numitului R. R., invocată din oficiu de către instanță, având în vedere că în fața instanței de fond, reclamanta a formulat un singur petit, respectiv petitul prin care solicită acordarea de daune morale și, de asemenea, solicită admiterea excepției inadmisibilității schimbării parțiale a cauzei juridice a acțiunii în recurs, prin invocarea unor temeiuri juridice noi care nu au fost invocate în fața primei instanțe, având în vedere că reclamanta și-a întemeiat acțiunea doar pe prevederile art. 5 din L.a nr. 2., iar pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 5920 din 10 noiembrie 2011 a Tribunalului S. pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta R. M., împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect obligarea la plata sumei de 37.000 euro cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta R. M. este soția defunctului R. R., titularul livretului militar seria Ev nr. 0., livret care cuprinde mențiunea perioadei în care acesta a fost luat prizonier de către armata U., respectiv (...)-(...).
Întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2., reclamanta a solicitat să fie despăgubită pentru prejudiciul moral încercat prin supunerea soțului său, în prezent decedat, la măsură prizonieratului.
L.a nr. 2. face parte din cadrul unei politici sociale restaurative a statului, de reparare a prejudiciilor create unor mari categorii de persoane de către fostele regimuri totalitare ce s-au succedat în istoria R..
Acest act normativ se situează intr-un cadru legislativ preexistent prin care, în mod fragmentat, s-au acordat măsuri reparatorii pentru diferite tipuri de abuzuri comise în diferite perioade istorice.
Un prim demers legislativ este dat de prevederile D. -. nr. 1. pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatură instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Comparativ cu sfera de aplicare a D.-L. nr. 1., instanța constată că numai prima categorie de persoane la care se referă acest act normativ se circumscrie dispozițiilor L. nr. 2., respectiv persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Articolul 1 din L.a nr. 2. prevede că beneficiază de reglementările acestui act normativ persoanele condamnate politic pentru fapte care auavut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Măsurile administrative care au caracter politic sunt, conform art. 3 din același act normativ, măsuri luate de organele fostei miliții sau securități, textul de lege enumerând doar acele măsuri care au de drept caracter politic.
Articolul 4 alin. 2 permite constatarea caracterului politic si a altor măsuri administrative, necuprinse în enumerarea limitativă de la articolul 3. Prizonieratul însă, nu este o măsură luată de organele fostei miliții sau securități, ci reprezintă o consecință a participării R. la cel de-al doilea război mondial, persoanele care au suferit în urma acestei participări putându-se prevala, în termen legal, cu îndeplinirea tuturor celorlalte condiții de D.-L. nr. 1..
De altfel, prin decizia C. C. nr. 1358/(...) s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art.5 alin.1 lit. A teza întâi din L.a nr. 2.. Teza întâi a acestui text de lege, în urma modificării L. nr. 2. prin O. 6. se referă la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
În baza considerentelor de drept și de fapt arătate, instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta R. M. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice având ca obiect obligarea la plata sumei de 37.000 euro cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta R. M. a formulat recurs, în termenlegal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că decizia nr. 1354/(...)
și decizia nr. 1358/(...), ambele ale C. C., nu sunt aplicabile în speță, astfel încât se solicită stabilirea caracterului politic al măsurii abuzive luată împotriva soțului ei, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din L.a nr.2..
Soțul reclamantei a fost încorporat în martie 1944 și a luptat pe front în cel de-al doilea război mondial. După terminarea războiului a fost capturat de soldați ruși înarmați, legitimat și când s-a dovedit că este originar din R.ia, a fost luat ca prizonier și dus cu forța în lagărele sovietice pentru a efectua munca de reconstrucție a U. Pe teritoriul U. soțul reclamantei s-a aflat în prizonierat până la data de (...), când împreună cu alți concetățeni a fost lăsat la vatră.
Ridicarea de la domiciliu și ducerea în lagărele sovietice de muncă silnică, capturarea soldaților români după terminarea armistițiului și constituirea lor în prizonieri reprezintă o acțiune cu caracter totalitar și represiv astfel încât se poate stabili caracterul politic al acesteia.
Reclamanta arată că în cazul altor prizonieri de război aflați în același loc și în același lagăr cu soțul ei, instanța a constatat caracterul politic al măsurii administrative și acești reclamanți au obținut o rezolvare favorabilă a cererilor lor, inclusiv a pretențiilor bănești, respectiv 1.000 ron pentru fiecare lună de prizonierat, motiv pentru care apreciază că în fața legii toți cetățenii sunt egali, fără nicio discriminare.
Pârâtul intimat S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (f.18-20). În argumentarea poziției sale, pârâtul a arătat că în mod legal tribunalul a respins acțiunea reclamantei, întrucât prizonieratul nu poate fi calificat ca fiind o măsură administrativă cu caracter politic luată de S. R. împotriva antecesorului său, așa cum este definită de art. 4 din L.a nr. 2., ci reprezintă o consecință a participării R. la cel de-al doilea război mondial.
În privința petitului de acordare a daunelor morale, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L.a nr. 2. au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.
1. și prin decizia nr. 1., ambele ale C. C., motiv pentru care în mod corect instanța de fond le-a avut în vedere potrivit L. nr. 47/1992 și a dispozițiile art. 147 din Constituție.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și aapărărilor formulate, C., în temeiul art. 3041C.pr.civ., reține următoarele:
La termenul de judecată din data de (...) C., din oficiu, în temeiul art.316 C.pr.civ. raportat la art.294 alin.1 C.pr.civ. a invocat și a pus în discuție excepția inadmisibilității schimbării parțiale a cauzei juridice a acțiunii, prin invocarea pentru prima dată în calea de atac a recursului, a principiului nediscriminării și a principiului egalității cetățenilor în fața legii excepție care urmează să fie admisă raportat la împrejurarea că nici prin cererea introductivă de instanță și nici ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, reclamanta nu a invocat ca temei juridic al acțiunii sale principiile mai sus menționate astfel încât prin prisma art.316 C.pr.civ. coroborat cuart.294 alin.1 C.pr.civ., invocarea acestora pentru prima dată prin memoriul de recurs este inadmisibilă.
De asemenea, în ședința publică din (...) C., din oficiu, în temeiul art.316 C.pr.civ. raportat la art.294 alin.1 C.pr.civ. a invocat și a pus în discuție excepția inadmisibilității cererii reclamantei, formulată pentru prima dată în calea de atac extraordinară a recursului având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii abuzive de prizonierat în U. aplicată soțului reclamantei, excepție care urmează a fi admisă pentru următoarele argumente.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de (...) pe rolul tribunalului S., reclamanta R. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. S. a solicitat să constate că în calitate de moștenitoare după defunctul R. R., decedat la data de (...), prizonier de război în U. de la (...) până la (...), este îndreptățită la daune morale în sumă de 37.000 euro și să dispună obligarea pârâtului la plata de despăgubiri morale potrivit art.5 alin.1 din L.a nr.2..
Conform art. 316 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 294 alin. 1 C.pr.civ. prevede că, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Având în vedere că reclamanta a solicitat pentru prima dată în calea extraordinară de atac a recursului constatarea caracterului politic al măsurii abuzive de prizonierat în U. aplicată soțului reclamantei, această cerere având caracterul unei cereri noi în sensul art.294 alin.1 C.pr.civ., C. în temeiul art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 316 raportat la art. 294 alin. 1
C.pr.civ., va admite excepția inadmisibilității cererii noi formulată de reclamantă pentru prima dată în recurs invocată din oficiu.
Cu privire la petitul având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor morale, C. constată că este nefondată susținerea recurentei, conform căreia deciziile C. C. nr. 1354/2010 și nr. 1. nu mai sunt aplicabile, dat fiind că a intervenit O. nr. 6., având în vedere O. nr. 6., prin care a fost modificată și completată L.a nr. 2., a fost publicată în Monitorul Oficial nr.
446/(...), intrând deci în vigoare la data de (...), cu mult înainte de pronunțarea celor două decizii ale C. C., la data de (...), respectiv, (...).
În consecință, la data la care au fost publicate cele două decizii ale C. C., instanța de contencios constituțional a avut în vedere L.a nr. 2., astfel cum aceasta fusese modificată și completată prin O. nr. 6..
C. constată, așadar, că acest motiv de recurs este nefondat.
Deși situația particulară a reclamantei recurente nu se circumscrie dispozițiilor L. nr. 2., în virtutea considerentelor anterior expuse totuși, C. se vede nevoită să răspundă motivelor de recurs prin care se solicită acordarea daunelor morale de către recurentă.
Prin D. C. C. nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr. 761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L.a nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și 5 din L.a fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor L. nr.
24/2000, reținându-se în considerentele acestei decizii că L.a nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr. 1., aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție.
Art. 147 din Constituția R. din 21 noiembrie 1991 (*republicată*)
(modificată și completată prin de revizuire a C. R. nr. 4., publicată în
Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de C. L., în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156)), prevede următoarele :
„ (1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat sa reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia C. C..
(3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. T. sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.
(4) Deciziile C. C. se publica în Monitorul Oficial al R.. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";.
Art. 31 din L.a nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea C. C. (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din L.a nr.
177/2010 pentru modificarea și completarea L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., a C. de procedură civilă și a C. de procedură penală al R., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele :
„(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sauordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
(2) În caz de admitere a excepției, C. se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.
(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(4) Deciziile pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două Camere ale P.ului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională.
(5) În cazul în care la data comunicării deciziei C. C. potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia.";
Din coroborarea art. 147 din Constituția R. Revizuită cu art. 31 alin. 1 și 3 din L.a nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile C. C. sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C..
De altfel, așa cum corect a subliniat prima instanță, Curtea
Constituțională a R. a statuat prin D. nr. 1. că obligativitatea Deciziilor C. C. pentru instanțele judecătorești, ca de altfel și pentru celelalte persoane fizice și juridice, decurge din principiul supremației C., potrivit căruia, respectarea C., a supremației sale (și a legilor), este obligatorie.
Or, în cazul de față, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin.
1 din Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L.a nr. 2. cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L.a nr. 2. și-a încetat efectele juridice.
Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, nr. 2., care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza L. nr. 2., având ca obiect acordarea de despăgubiri morale.
În cauză, nu se aplică prevederile O. nr. 214/1999, așa cum nefondat susține recurenta, câtă vreme, prin această ordonanță s-a reglementat acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, ordonanța având în vedere perioada de referință supusă analizei L. nr. 2., respectiv, 6 martie 1945
- 22 decembrie 1989.
Or, situația de prizonierat în fosta U.R.S.S a soțului recurentei nu se încadrează în perioada de referință a legii și nici nu reprezintă o faptă de împotrivire față de regimul totalitar instaurat în R.ia la data de 6 martie 1945.
Împrejurarea că D.-lege nr. 1. a conferit unele drepturi persoanelor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, este irelevantă din perspectiva aplicării L. nr. 2., neputând schimba obiectul acesteia și neputând extinde sfera de aplicare a L. nr. 2. și la alte situații decât cele expres și limitativ prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, C., în temeiul art. 3041și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat prezentul recurs și, în consecință, va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L. D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta R. M. împotriva sentinței civile nr. 5920 din 10 noiembrie 2011 a Tribunalului S. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 23 martie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. GREFIER, A.-A. M. Red.A.A.P./(...). Dact.H.C./2 ex. J.fond: P. A.R..
| ← Decizia civilă nr. 5086/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 9410/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
