Decizia civilă nr. 1408/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
D. CIVILĂ NR. 1408/R/2012
Ședința ata de 21 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. C. V.
JUDECĂTOR: A. T. N. JUDECĂTOR: I.-D. C.
GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții K. B. J. și K. B. A. împotriva sentinței civile nr. 1/a din 10 ianuarie 2012,pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați M. F. P. - D. G. A F. P. C., C. LOCAL AL M. C. N. și S. C., având ca obiect legea 10/2001 pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți K. B. J. și K. B. A., avocat C. N. și reprezentanta pârâtului intimat S. C., avocat C. C., lipsă fiind reprezentantul pârâților intimați Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C. și C. Local al mun. C.-N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 martie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat
Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C. a depus la dosar întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul reclamanților recurenți.
Reprezentantul pârâtului intimat S. C. depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare a părții in instanță și arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul reclamanților recurenți arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți susține recursul așa cum a fost formulat, solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței recurate, cât privește respingerea cererii introductive de instanță referitor la petitul principal de obligare a M. F. P. la plata valorii de circulație a imobilului și a petitului secundar referitor la obligarea aceluiași pârât la plata prețului actualizat al imobilului în litigiu în sensul admiterii petituluiprincipal, sau după caz a petitului secundar așa cum acestea au fost formulate, susținând pe larg motivele invocate în memoriul de recurs depus la dosar.
Solicită obligarea pârâtului intimat Ministerul Finanțelor Publice la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1240 lei conform dovezii pe care o va depune la dosar.
Reprezentanta pârâtului intimat arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat de către reclamanți, întrucât partea de litigiu recurată nu îl privește pe S. C. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1. pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.- N. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții K. B. A. și K. B. J., în contradictoriu cu pârâtul S. C.
A fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă acțiunea introdusă împotriva C.ui local C.-N..
A fost respinsă ca prescrisă acțiunea introdusă împotriva acțiunea introdusă împotriva M. finanțelor publice.
A fost obligat pârâtul S. C. să plătească reclamanților suma de 13000 de lei cu titlu de spor de valoare a apartamentului situat în C.-N., piața Ștefan cel Mare, nr. 19, jud. C..
A fost obligat pârâtul S. C. să plătească reclamanților suma de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat apartamentul situat în C.-N. P-ța Ștefan cel
Mare nr. 19 et. 1, în temeiul Legii nr. 1. prin contractul nr. 36405/(...). Acest contract a fost desființat prin D. civilă nr.371/2005 a C. de A. C. devenită irevocabilă prin D. civilă nr. 364/R/(...) a C. de A. C. pronunțată în dos nr.
212/2006.
Prin dispoziția de restituire din data de (...) Primarul M. C.-N. a dispus restituirea imobilului în cauză pârâtului S. C.
Prin raportul de expertiză depus la dosarul cauzei s-a stabilit că valoarea îmbunătățirilor și sporul de valoare aduse imobilului.
Indiferent de buna sau de reaua credință a reclamanților la cumpărarea imobilului instanța a apreciat că nu se poate reține în speță că reclamanții ar fi cumpărat imobilul pe riscul lor, întrucât aceștia l-au cumpărat nu în ideea că l-ar putea pierde în viitor ci în ideea de al stăpâni și de a-l deține în proprietate. Instanța a reținut de asemenea, că nici art. 48 din L. nr. 10/2001 nu face nici o diferență în funcție de buna sau de reaua credință a chiriașilor cumpărători.
În consecință instanța, a admis acțiunea formulată împotriva pârâtului S. C. reținând că acesta este obligat la restituirea sporului de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile, conform art. 48 din L. nr.10/2001 actualizată.
Cu privire la cheltuielile de judecată instanța a constatat următoarele:
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtului S. C. la plata onrariului avocațial de 2380 lei, iar pârâtul S. C. a căzut în pretenții. Având în vedere însă că reclamanții au formulat capete de cerere și împotriva altor pârâți, independente de capătul de cerere formulat împotriva pârâtului S. C., instanța l-a obligat pe acesta din urmă la plata a 50% din cheltuielile de judecată solicitate de reclamanți.
Prin decizia civilă nr. 1/A/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj a fostrespinsă excepția prescripției cererii privind valoarea de circulație.
A fost admis apelul declarat de reclamanții K. B. A. și K. B. J. împotriva sentinței civile nr. 15329/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al
Judecătoriei C.-N. care a fost anulată în parte în ceea ce privește cererea formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și judecând procesul, evocând fondul, s-a respins cererea principală formulată de reclamanți împotriva pârâtului privind valoarea de circulație a imobilului și cea subsidiară privind restituirea prețului actualizat al imobilului ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că acțiunea precizată formulată de către reclamanți în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Finanțelor Publice din perspectiva valorii de circulație a imobilului a fost respinsă de către judecătorie ca urmare a intervenirii prescripției, iar asupra cererii subsidiare privind restituirea prețului actualizat nu s-a pronunțat.
În ceea ce privește excepția prescripției, tribunalul a apreciat că aceasta nu operează în cauză, nefiind împlinit termenul general de prescripție de 3 ani stabilit de art.3 din Decretul 167/1958.
Astfel, reglementarea dreptului fostului chiriaș de a cere valoare de circulație a imobilului care a făcut obiectul contractului de vânzare- cumpărare ce s-a constat a fi nul a fost introdusă prin L. 1. care a intrat în vigoare în 6 februarie 2009 și care a introdus art.50 ind.1 din L. 10/2001.
D. irevocabilă de constatare a nulității contractului de vânzare- cumpărare a fost pronunțată în data de (...), iar cererea privind valoarea de circulație a fost formulată în (...).
Într-o asemenea situație nu se poate impune unei persoane îndreptățite să se conformeze unei norme de drept civil decât din momentul intrării în vigoare a acesteia ori raportându-ne la acest moment este evident că termenul de prescripție nu s-a împlinit.
Nu a putut fi reținută posibilitatea reclamanților de a promova o cerere pe dreptul comun așa cum a considerat judecătoria, atâta timp cât aceștia au înțeles să se prevaleze de calea specială conferită de noua lege.
În condițiile în care prin apelul formulat și ca urmare a precizărilor orale solicitate de către tribunal reprezentantului reclamanților, s-a solicitat admiterea în întregime a cererii introductive de către instanță așa cum aceasta a fost formulată și precizată, respectiv a cererii principale de obligare la valoarea de circulație și a cererii subsidiare de restituire a prețului actualizat, iar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra celei subsidiare, deși a respins-o pe cea principală, tribunalul a constatat că judecătoria nu a judecat fondul cauzei.
Față de cele ce preced, tribunalul a respins excepția prescripției și în baza art.297 C.pr.civ. raportat la faptul că apelanții nu au solicitat exprestrimiterea cauzei spre rejudecare, a anulat în parte hotărârea în ceea ce privește cererea formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice și judecând procesul, evocând fondul, a respins cererea principală formulată de reclamanți împotriva pârâtului privind valoarea de circulație a imobilului și cea subsidiară privind restituirea prețului actualizat al imobilului ca fiind prescrisă.
Rațiunile care stau la baza acestei judecăți sunt în ceea ce privește cererea principală, faptul că actul de vânzare-cumpărare nu a fost încheiat cu respectarea cerințelor impuse de către L. 1. așa cum prevede art.50 ind.1 din L. 10/2001 aspect ce se desprinde din motivarea deciziei civile nr.364/R/(...) pronunțată de către Curtea de A. B. în dosarul nr.212/2006, ca instanță de recurs, potrivit căreia reclamanții din prezenta cauză încheind contractul de vânzare-cumpărare au nesocotit dispozițiile legii, astfel că instanța de apel a calificat și sancționat corect operațiunea într-adevăr speculativă a acestora, în concret această încălcare vizând art. 9 din L. 1. .
Drept urmare, reclamanții nu sunt îndreptățiți să primească valoarea de circulație a imobilului.
Referitor la petitul subsidiar care a fost analizat ca urmare a respingerii celui principal, tribunalul l-a respins ca prescris, excepție invocată de către pârât prin întâmpinarea formulată, în condițiile în care reglementarea dreptului de restituire a prețului actualizat a fost introdusă prin OUG 1. publicată în Monitorul Oficial nr. 929/(...), termenul de prescripție fiind cel de drept comun de 3 ani conform art.3 din Decretul nr.167/1958.
Această situație este determinată de momentul nașterii dreptului, respectiv data pronunțării deciziei irevocabile de constare a nulității actului,
(...) și data introducerii cererii precizate cu acest petit subsidiar, respectiv
(...), așa cum s-a arătat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea, în sensul admiterii în principal a petitului de obligare a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata valorii de circulație a imobilului, iar în subsidiar a petitului de obligare a aceluiași pârât la plata prețului actualizat al imobilului în litigiu.
În motivarea recursului recurenții au arătat că decizia a fost dată prin interpretarea și aplicarea greșită a legii - motiv de recurs prev. de art. 304 pct.9 Cod proc.civ., instanța de apel, interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul vădit și neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ.
M.ivele contradictorii constau în opinia recurenților în modul de soluționare a excepției prescripției, referitor la aceasta tribunalul precizând că „aceasta nu operează în cauză, nefiind împlinit termenul general de prescripție de 3 ani, stabilit de art. 3 din Decretul nr. 167/1958";, iar ulterior, referito la petitul subsidiar, „tribunalul îl va respinge ca prescris"; în condițiile în care acest drept a fost reglementat prin OUG nr. 1..
Instanța de apel omite faptul că această ordonanță a fost actualizată prin L. nr. 4., precum și faptul că art. 501a fost introdus prin L. nr. 1.. În cazul dat, dreptul de a cere restituirea prețului de piață, sau după caz, a celui actualizat, al imobilului în litigiu s-a născut la data restituirii în natură a imobilului, în favoarea persoanei îndreptățite prin decizia nr. 41277/(...), până la acea dată imobilul fiind în patrimoniul reclamanților. Un alt aspect de nelegalitate privește greșita apreciere a instanței de apel potrivit căreia reclamanții recurenți au cumpărat imobilul în scop speculativ, încălcând astfel dispozițiile art. 9 din L. nr. 1.. Această susținere a instanței nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților, încălcându-se astfel dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., și nici nu a fost dovedită. Faptul că reclamanții au intenționat păstrarea apartamentului în patrimoniul lor, este dovedit de investițiile aduse pentru a-i spori confortul, actualul proprietar, S. C. fiind obligat să plătească reclamanților contravaloarea acestor investiții. Prin întâmpinarea formulată (f. 12-13), pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că instanțele de fond au admis corect excepția prescripției dreptului la acțiune. S. recurenților de obligare a acestui pârât la plata cheltuielilor de judecată nu este fondată, în sarcina acestuia nefiind reținută nicio culpă. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoareleconsiderente: Critica vizând motivarea contradictorie a instanței de apel în privința modului de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune este nefondată. Acțiunea precizată a reclamanților conținea două capete de cerere, alternative: în principal obligarea pârâtului la restituirea prețului de circulație al apartamentului nr. 9, situat în C.-N., Piața Ștefan Cel Mare nr. 19, iar în subsidiar, în ipoteza în care nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 501din L. nr.10/2001, obligarea pârâtului la plata prețului actualizat al aceluiași apartament (f. 144 dosar fond). Întrucât cele două solicitări se întemeiază pe temeiuri juridice diferite, în mod corect instanța de apel a analizat excepția prescripției dreptului la acțiune prin raportarea momentului la care s-a născut dreptul material al reclamanților la acțiunea în obținerea restituirii prețului, la momentul intrării în vigoare al temeiului de drept pe care se fundamentează cererea. În mod corect s-a statuat că dreptul la acțiune s-a născut la momentul constatării nulității absolute a contractului de vânzare- cumpărare dispusă prin decizia civilă nr. 364/R/(...) a C. de A. B., întrucât acesta este momentul la care reclamanții au pierdut dreptul de proprietate asupra apartamentului cumpărat în baza Legii nr. 1., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 36405/(...). La data la care reclamanții au pierdut dreptul de proprietate erau în vigoare prev. pct. 5 din OUG nr. 1., care la articolul 51 din L. nr.10/2001 a introdus alineatele (2) și (3), alin. 2 prevăzând că „cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale cărorcontracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 1., au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxe de timbru";. Reiese că la momentul la care reclamanții au pierdut dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu, legislația prevedea posibilitatea formulării unei acțiuni având ca obiect restituirea prețului actualizat. Fiind o acțiune în despăgubiri de drept comun, promovarea sa era supusă termenului de prescripție prev. de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, acesta împlinindu-se, în cazul reclamanților la (...). Or, prezenta precizare de acțiune prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la restituirea prețului actualizat s-a formulat la data de (...) (f. 146 dosar fond), cu depășirea termenului de prescripție împlinit, potrivit celor anterior arătate, la (...). Prin urmare, în mod corect instanța de apel a respins ca prescris capătul de cerere subsidiar, vizând solicitat obligarea pârâtului la restituirea prețului actualizat. În ce privește capătul de cerere de obligare a pârâtului la plata prețului de piață, instanța corect a reținut că o atare posibilitate a fost conferită de legiuitor prin introducerea art. 501în L. nr.10/2001, modificare adusă acestui act normativ prin L. nr. 1.. Întrucât cererea reclamanților întemeiată pe acest temei de drept s-a formulat prin acțiunea introductivă, promovată la (...), corect a statuat tribunalul că în privința acesteia excepția prescripției nu operează, acțiunea este formulată în termenul legal de exercitare a dreptului material la acțiune, procedând în consecință la analizarea pretenției pe fond. În urma analizării cererii pe fond, corect s-a statuat că solicitarea nu este întemeiată, întrucât în considerentele deciziei civile nr. 3. a C. de A. B., prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare încheiat de reclamanți, s-a reținut că încheierea acestui act s-a făcut cu nesocotirea dispozițiilor Legii nr. 1.. Reiese așadar că motivul de recurs constând în modul contradictoriu de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune este nefondat, întrucât instanța fiind investită cu două capete de cerere distincte, întemeiate pe două prevederi legale diferite, în mod corect a analizat incidența prescripției dreptului la acțiune, în mod distinct, raportat la cele două cereri. Tot corect potrivit celor anterior arătate, a statuat că cererea de obligare a pârâtului la restituirea prețului actualizat al apartamentului este prescrisă, iar cea de obligare a pârâtului la restituirea prețului de piață este nefondată. În ce privește critica vizând susținerea instanței de apel potrivit căreia reclamanții au cumpărat imobilul în litigiu în scop speculativ și că prin aceasta au încălcat dispozițiile art. 9 din L. nr. 1., susținere care nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților și nici nu a fost probată, curtea constată că este nefondată. Această alegație: „ … încheind contractul de vânzare-cumpărare au nesocotit dispozițiile legii, astfel că instanța de apel a calificat și sancționat corect operațiunea într-adevăr speculativă a acestora";, regăsită în conținutul deciziei instanței de apel, nu reprezintă o apreciere a instanței de apel, cieste o preluare ad literam din considerentele deciziei civile nr. 364/R/(...) a C. de A. B. (f. 40 dosar fond). Prin urmare, nu este un aspect reținut de instanța de apel care să fi necesitat discutarea în contradictoriu cu toate părțile litigiului, ci este o preluare a celor statuate printr-o hotărâre intrată deja în autoritate de lucru judecat. Constatând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții K. B. J. și K. B. A. împotriva deciziei civile nr. 1/A din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. 20.(...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 21 martie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. C.V. A.-T. N. I. D. C. A. B. Red. MV dact. GC 2 ex/(...) Jud. apel: O.C.Tatu, A.F.Doica
| ← Decizia civilă nr. 1443/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 73/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
