Decizia civilă nr. 2561/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2561/R/2012
Ședința publică din data de 23 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTOR:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
M.-C. V.
G.:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta L. E., împotriva sentinței civile nr. 447 din 14 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.
2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de doamna procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 11 mai
2012, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat,. Și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei P.ui de pe lângă C. de
A. C.
Se constată că prin memoriul de recurs, reclamanta-recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, și în consecință menținerea sentinței recurate, întrucât măsura prizonieratului și deportării în fosta U., aplicată antecesorului reclamantei, este o consecință a participării țării noastre la cel de-al doilea război mondial, nu este o măsură cu caracter politic luată de organele fostei securități, astfel că nu se încadrează în prevederile Legii nr.
2..
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 447 din 14 martie 2012, pronunțată de Tribunalul
Maramureș, în dosar nr. (...) s-a respins acțiunea civilă formulată dereclamanta L. E., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin
Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Conform susținerilor reclamantei, tatăl său a fost prizonier de război și deportat în U. în perioada mai 1945 - septembrie 1948.
În speță, coroborând susținerile reclamantei cu actele de la dosar reiese că tatăl său, numitul O. A. a fost luat prizonier și dus în U. în perioada 9.V.1945 - 1 IX 1948. Deci, măsura prizonieratului a fost luată de un alt regim decât cel comunist, instaurat la noi în țară începând cu data de 6 martie 1945 când la conducere a fost numit primul guvern comunist sub conducerea lui P. G.
Reținând pe de o parte că măsura dispusă față de antecesorul reclamantei nu se încadrează în cele prevăzute de L. nr. 2., iar pe de altă parte, cele statuate prin decizia nr. 1. a C. C. și decizia nr. 1. a Î. C. de C. și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, instanța a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitândmodificarea, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului reclamanta arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că măsura administrativă luată față de antecesorul său nu justifică aplicarea dispozițiilor Legii nr. 2..
Faptul că măsura administrativă a fost luată de fosta U., nu înlătură răspunderea statului în repararea prejudiciului produs.
Aceasta se impune a fi angajată și prin prisma faptului că după (...) nu a depus diligențe pentru recuperarea propriilor cetățeni sau pentru încetarea măsurilor vădit abuzive luate față de aceștia.
Reclamanta a invocat practică C.E.D.O., art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, art. 20 alin. 2 din
Constituția R.iei și art. 14 din C.E.D.O., care consacră principiul nediscriminării.
Totodată, a invocat faptul că în situații similare, C. de A. O. a dat câștig de cauză mai multor reclamanți.
Referitor la decizia nr. 1. a Î. C. de C. și Justiție, reclamanta arată că aceasta nu îi este aplicabilă, fiind ulterioară datei promovării litigiului.
Prin întâmpinarea formulată (f. 9-13), pârâtul a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut prima instanță că L. nr. 2. se referă la repararea prejudiciilor cauzate de S. R. prin condamnări politice sau măsuri administrative cu caracter politic aplicate unor persoane care s-au opus regimului comunist, deportarea în fosta Uniune Sovietică neconstituind obiect de reglementare al legii speciale de reparație.
Oricum, chiar dacă s-ar trece peste aceste considerente, textul privind dreptul persoanelor cărora li s-au aplicat măsuri administrative cu caracter politic de a obține daune morale a fost declarat neconstituțional, acțiuni de natura celei declarate de reclamanți rămânând fără suport juridic.
Referitor la motivul privind discriminarea, nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece excepția de neconstituționalitate a fost admisă anterior înregistrării cererii de chemare în judecată și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă.
Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei, iar admiterea ei lasă fără suport legal, nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională, în măsura în care ar fi fost pronunțată o astfel de hotărâre anterior admiterii excepției.
Nu se pune problema încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece, deși, la un moment dat, acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr. 1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Nu a existat nici o jurisprudență constantă în sensul acordării acestora și stabilirii unor criterii pentru cuantificarea lor, instanțele confruntându-se recent cu astfel de acțiuni raportat la data intrării în vigoare a actului normativ ce a constituit la un moment dat fundamentul lor.
Tocmai de aceea, nu se pune nici problema unei eventuale discriminări, în sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice pentru că reclamanta a înregistrat cererea de chemare în judecată după pronunțarea deciziei C. C., nefiind într- o situație juridică identică cu cei care au exercitat astfel de acțiuni anterior acestei date.
În fine, practica judiciară a C. de A. O., invocată ca motiv de recurs, nu poate fundamenta admiterea căii de atac, în actuala procedură jurisprudența neconstituind izvor de drept.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta L. E. împotriva sentinței civile nr. 447 din 14 martie 2012 a T.ui M. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. A.-T. N. T. D. M. C.V. M. L.T.
Red. MV dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: G.G.P.
| ← Decizia civilă nr. 73/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4256/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
