Decizia civilă nr. 1844/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1844/R/2012
Ședința publică din 26 aprilie 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE : ANA I.
JUDECĂTORI : A. C.
: A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta T. I. împotriva deciziei civile nr. 88 din (...) a Tribunalul Cluj, pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul S. R. PRIN BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, având ca obiect restituire metale prețioase.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente T. I., avocat V. P. O., reprezentanta pârâtului intimat S. R. prin Banca Națională a României, consilier juridic D. F., care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 20 aprilie
2012, s-a depus la dosar, din partea pârâtului intimat, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta reclamantului recurent.
Reprezentanta reclamantului recurent invocă faptul că întâmpinarea nu a fost depusă în termenul legal, însă nu solicită acordarea unui termen pentru studierea acesteia.
Reprezentantele părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Cluj-Napoca în vederea cercetării fondului cauzei și efectuării probațiunii, conform art. 312 alin. 3
C.proc. civ., pentru motivele invocate prin memoriul de recurs pe care îl susține în totalitate, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a hotărârii instanței de apel a temeinică și legală, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar pe care o susține în totalitate.
C U R T E A
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 8619/(...), a J. C.-N., a fost respinsă excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâtul S. R. prin B.
A fost respinsă excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâtul S. R. prin B.
A fost admisă, în parte, acțiunea reclamantei T. I., în contradictoriu cu
S. R. prin reprezentant B. N. R., și, în consecință:
A fost obligat pârâtul S. R., prin B., să restituie reclamantei:
- contravaloarea cantității de 633, 41 grame aur fin, 5008, 99 argint fin,
0, 19 grame platină fină la prețul de evidență al B. la data plății;
- suma de 3.371, 38 lei reprezentând contravaloarea pietrelor prețioase, calculată la prețul de evidență pe anul 2.
- inel de aur de 7 grame și inel de argint de 3 grame.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Excepțiile premergătoare fondului
În ceea ce privește excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâtul S. R. prin Banca Națională a României, instanța a reținut că la data de (...) această excepție a fost respinsă dat fiind că în dosarul nr. (...) al J. C.- N. soluția ce s-a pronunțat nu a privit fondul cauzei ci acțiunea a fost respinsă ca urmare a admiterii unei excepții.
Prin sentința civilă nr. 9. din dosarul nr. (...) al J. C.-N. a fost respinsă acțiunea în urma admiterii excepției lipsei calității procesuale a reclamantei, reținându-se că aceasta nu a dovedit calitatea de moștenitoare față de B. T., din actele de stare civilă depuse nerezultând identitatea dintre B. I., soția defunctului B. T. și Finta Jolan.
Prin decizia civilă nr. 654/A/(...) a T.ui C. a fost admis apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr.9., acțiunea fiind respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pârâtul a mai invocat și inadmisibilitatea formulării cererii având în considerare faptul că s-a acordat dreptul de a formula cererile doar persoanelor ale căror acțiuni fuseseră respinse definitiv și irevocabil până la data intrării în vigoare a Legii nr. 5. ((...)), prelungind termenul până la data de (...). Se arată că reclamanta nu se încadrează în această categorie, acțiunea sa să fi fost respinsă irevocabil până la data de (...), în condițiile în care în dosarul aflat în curs de soluționare reclamanta putea să-și susțină pretențiile.
Susținerile pârâtului au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, dat fiind că potrivit art. 26 (1) din OUG nr. 1. privind regimul metalelor prețioase si pietrelor prețioase în R.ia, astfel cum a fost modificată prin L. 5. și respectiv L. nr. 8., persoanele fizice ale căror obiecte din metale prețioase, aliaje ale acestora si pietre prețioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv de către stat pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază, până la data de (...). De aceste prevederi beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice, respectiv succesorii de drept ai persoanelor juridice îndreptățite.
În art. II se mai prevede că "persoanele îndreptățite în baza prevederilor art. 26 alin. (1) și (1^1) din Ordonanta de urgenta a G. nr. 1., cărora, pana la data intrării în vigoare a prezentei legi, li s-au respins acțiunile judecătorești definitive și irevocabile, pot introduce acțiuni noi în baza prezentei legi, pana la data de 31 decembrie 2006."
Raportat la împrejurarea că, în speță, dreptul reclamantei nu a fost analizat pe fond și ținând cont că acțiunea formulată a fost introdusă până la data de (...), instanța a apreciat excepția inadmisibilității invocată de pârât ca neîntemeiată și o va respinge.
In conformitate cu disp. art. 40 alin. (2) din HG nr. (...) de aprobare a N. metodologice pentru aplicarea prevederilor OUG nr. 1. privind regimul metalelor prețioase si pietrelor prețioase in R.ia, cu modificările si completările ulterioare, reprezentarea statului in fata instanțelor de judecata in litigiile prevăzute de art. 341alin. (1) din OUG nr. 1., aprobata cu modificări si completări, este asigurată de Banca Națională a României. I. verificând calitatea procesuală pasivă a reținut că, de această dată, în mod corect a fost chemat în judecată S. R. reprezentat prin B. Așa cum s-a menționat mai sus, legiuitorul a conferit doar anumitor categorii de persoane legitimare procesuală activă în a formula cererile de restituire, respectiv persoanelor deposedate de bunuri și moștenitorilor acestora. Starea de fapt I. analizând cauza sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege privind restituirea obiectelor din metale prețioase, aliajele acestora si pietre prețioase, a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 879/1959 a T.ui P.ular al Raionului Turda s-a dispus condamnarea lui B. T. născut la 2 octombrie 1896 în com. Tritenii de jos raionul Turda, fiul lui I. și V. cu domiciliul în Turda str. E. Teodoroiu nr. 25 de profesie medic, pentru infracțiunea de deținere de aur și valută în scopul eludării legii, bunurile fiindu-i confiscate în favoarea statului, la fel fiindu-i confiscată averea, inclusiv casa de locuit și cabinetul medical. Prin aceeași sentință a fost condamnată și Finta I. născută la 7 iulie 1904 în Turda fiica Lui Adalbert și R. cu domiciliul în Turda str. E. Teodoroiu nr. 25, pentru fapta de tăinuire a deținerii de aur. În considerentele hotărârii se arată că B. T. deținea în august 1947 cantități însemnate de aur pe care nu le-a cedat B. de S. potrivit art. 1 și 2 din L. nr. 2.. În anul 1952 B. T. a fost cercetat de M. din Abrud ocazie în care a predat o cantitate de peste 2 kg aur sub diferite forme. La fel în 23 martie 1959 la domiciliul acestuia s-au găsit 16 monede de aur din care 3 monede jubiliare românești emise în baza Decretului 656/1944, patru monede austro- ungare, două monede belgiene, 325, 50 grame de aur în bijuterii diferite, 8 grame de aur dentar, 565 grame aur în bijuterii diferite. În sentința penală se mai arată că Finta I. locuia cu B. T. în aceeași locuință de 19 ani și că nu a denunțat faptul că acesta din urmă nu a predat cantitatea de aur deținută. În ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită la restituire, instanța a reținut că: Din înscrisurile de la filele 12, 13, B. T. (T.) fiul lui I. și V. născut la data de (...) s-a căsătorit cu Finta I., născută la data de (...), căsătoria fiind înregistrată în registrul stării civile al loc. Brad la data de 28 mai 1960. Din certificatul de moștenitor, instanța a reținut că B. T. a decedat la data de (...), moștenitoarea sa fiind B. I., soție supraviețuitoare. În ceea ce privește moștenitorii lui B. I., instanța a reținut că: Finta Albert (același cu Adalbert) și Finta R. au avut două fiice: Finta I. (căsătorită B.) născută la data de (...) și Finta I. (aceeași cu I.) născută la data de (...) și căsătorită Pal, așa cum rezultă din actele de stare civilă de la filele 24, 57, 58 și 59. Din certificatul de naștere de la fila 18 rezultă că reclamanta este fiica și moștenitoarea lui Pal I., decedată la data de (...). B. I. născută la data de (...) a decedat în C.-N. la data de (...) cu ultimul domiciliu în Turda str. E. Teodoroiu nr. 25. Conform art. 659 Cod civil, succesiunile sunt deferite descendenților defunctului, ascendenților și rudelor sale colaterale. În principiu, legeacheamă la moștenire rudele apropiate ale defunctului indiferent dacă legătura de rudenie rezultă din căsătorie sau din afara căsătoriei, precum și soțul supraviețuitor al acesteia. Ordinea de preferință în care rudele defunctului sunt chemate de lege la moștenire este stabilită prin cele patru clase de moștenitori, din care clasa a IV a este formată din rudele în linie colaterală (unchii, mătușile, verii primari, frații și surorile bunicilor). În speță, în linie colaterală, moștenitoare a defunctei B. I. este nepoata sa de soră, T. I., neexistând alți moștenitori în grad succesibil. Din declarația martorilor J. Ana - M. și H. V. E. a rezultat că B. T. și I. nu au avut copii, că reclamanta este cea care a acceptat tacit moștenirea după mama sa Pal I. (I.) și respectiv după mătușa sa B. I., suportând cheltuielile de înmormântare, ocupându-se de bunurile mobile și imobile rămase după defuncte. Prin urmare instanța a reținut că în calitate de moștenitoare a defunctei B. I., reclamanta T. I. (născută Pal) are calitatea procesuală activă în formularea cererii. Potrivit adresei nr. 376/2009 a B. au fost identificate bunuri din metale prețioase pe numele lui B. T. (T.) fiul lui I. și V. născut la data de (...)( f. 42 din dosarul (...)), respectiv 15 monede din aur și o cantitate de aur dentar, bunuri care nu mai există fizic și care au avut un conținut total de 111, 69 grame aur fin și 0, 19 grame platină fină, precum și pietrele prețioase montate în bijuteriile care nu mai există fizic în valoare de 3.371, 38 lei, sumă calculată la prețul de evidență pe anul 2009. De asemenea, un inel în greutate brută de 7, 00 grame aur și un inel în greutate brută de 3, 00 grame argint care se regăsesc depozitate în tezaurul B. S-a precizat că restul bunurilor din metale prețioase nu mai există fizic și au avut un conținut total de 521, 72 grame au fin, 4, 72 grame argint fin. În ceea ce privește obiectele din argint acestea nu mai există fizic, iar conținutul total al acestora a fost de 5.004, 27 grame argint fin. Banca Națională a României a comunicat și inventarele întocmite la preluarea metalelor prețioase și care se află în copie la filele 37-41 din dosarul nr. (...) care fac dovada preluării efective a bunurilor din metale prețioase. In OUG 1. modificată, se definește noțiunea de „. abuziva";, arătându-se că prin aceasta se înțelege preluarea efectuata in baza anumitor acte normative printre care se numără, și nr. 2. pentru cedarea către Banca Națională a României a aurului, valutelor efective și altor mijloace de plata străine; act normativ în temeiul căruia s-au preluat de la B. T.(T.) obiectele din metal prețios. Prin urmare, coroborând probele de la dosar (înscrisuri și declarații testimoniale) instanța a apreciat că s-a făcut dovada că reclamanta este persoana îndreptățită să formuleze cererea, că de la antecesorul său au fost preluate obiecte din metale prețioase în mod abuziv și prin urmare este îndreptățită la restituire în limitele prevăzute de lege. Cât privește cererea reclamantei ca la restituire, valoarea celor 3 monede jubiliare să fie calculată conform valorii numismatice a acestora, instanța a reținut că potrivit inventarului de la fila 46 s-au confiscat de la B. T. 15 monede de aur, din care 3 bucăți monede din aur „Ardealul Nostru";. În conformitate cu art. 39 din Normele Metodologice din 18 noiembrie 2003 pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în R.ia, cu modificările și completările ulterioare (aprobate prin HG nr. (...)), restituirea obiectelor din metale prețioase, aliajele acestora și pietre prețioase, confiscate abuziv în perioada de după anul 1946 și până în anul 1990, depuse în gestiunea despecialitate a S. municipiului B. a B. N. a R., restituirea fizică a acestora se efectuează numai în măsura în care acestea se mai regăsesc ca atare în depozitul respectiv. Cum în speță cele 3 monede nu se mai regăsesc fizic în gestiunea de specialitate din cadrul S. municipiului B. a B. N. a R., conform art. 39 alineatul 2 din aceleași norme, urmează a se plăti persoanelor îndreptățite, contravaloarea metalului prețios fin conținut în respectivele obiecte, calculată la prețul practicat de Banca Națională a României la data plății. Actele normative menționate ce reglementează regimul metalelor prețioase si pietrelor prețioase nu fac vorbire - în problema restituirii - de valoarea de circulație, valoarea numismatică ori de altfel a bunurilor care nu se mai regăsesc fizic, ci de contravaloarea metalului prețios fin conținut de aceste bunuri. Prin urmare, solicitarea reclamantei cu privire la restituirea valorii numismatice a fost respinsă nefiind legală. Având în vedere cele de mai sus, instanța, in baza disp. art. 26 din OUG nr. 1. modif., a admis, în parte, acțiunea reclamantei T. I. și, în consecință a obligat pârâtul S. R. prin B., să restituie reclamantei: - contravaloarea cantității de 633, 41 grame aur fin, 5008, 99 argint fin, 0, 19 grame platină fină la prețul de evidență al B. la data plății; - suma de 3.371, 38 lei reprezentând contravaloarea pietrelor prețioase, calculată la prețul de evidență pe anul 2. - inel de aur de 7 grame și inel de argint de 3 grame. Văzând disp. art. 274 Cod procedură civilă și raportat la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial. Apelul Prin decizia civilă nr. 88/(...) a T.ui C., a fost admis în parte apelul declarat de reclamanta T. I. împotriva sentinței civile nr. 8. din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., care a fost anulată în parte și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la restituirea a 2 kg de aur, menținându- se restul dispozițiilor sentinței apelate. Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele: În ceea ce privește prima critică a adusă sentinței apelate, în sensul că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei privind solicitarea reclamantei de restituire a bunurilor confiscate abuziv de către stat în anul 1952, respectiv cele două kilograme de aur confiscate de M. din Abrud impunându-se astfel trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, tribunalul a apreciat-o fondată având în vedere argumentele ce vor fi expuse în continuare: În conformitate cu dispozițiile art. 297 alin 1 C pr. civ., în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, în cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. De asemenea, instanța de apel a anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în carejudecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel. D. dată problemelor de drept de către instanța de apel, ca și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. T. a considerat, raportat la dispozițiile legale anterior evocate, că, pentru a se dispune anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, se impune a fi respectate două condiții indisolubile, respectiv necercetarea fondului și solicitarea expresă de trimitere spre rejucare primei instanțe de către una dintre părțile litigante. În ceea ce privește condiția solicitării de către una dintre părțile litigante a anulării sentinței apelate și a trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, tribunalul a considerat că aceasta este îndeplinită în condițiile în care în cuprinsul memoriului de apel, apelanta a solicitat în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare J. C.-N. În ceea ce privește a doua condiție impusă de legiuitor, respectiv necercetarea fondului tribunalul a constatat că și aceasta este pe deplin incidentă în prezenta speță având în vedere următoarele considerente : O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro sau contra, de fapt și de drept care au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată. Aceste argumente juridice trebuie să se raporteze pe de o parte la susținerile și apărările făcute de părți, iar pe de altă parte la dispozițiile legale aplicabile în speță. Or, în speța de față, așa cum rezultă din cuprinsul dispozitivului sentinței apelate a admis în parte acțiunea reclamantei, a fost obligat pârâtul S. R., prin B., să restituie reclamantei:. cantității de 633, 41 grame aur fin, 5008, 99 argint fin, 0, 19 grame platină fină la prețul de evidență al B. la data plății , suma de 3.371, 38 lei reprezentând contravaloarea pietrelor prețioase, calculată la prețul de evidență pe anul 2009 , inel de aur de 7 grame și inel de argint de 3 grame, respingându-se restul pretențiilor. Din cuprinsul considerentelor sentinței apelate, nu rezultă motivele pentru care prima instanță a respins solicitarea reclamantei de restituire a unei cantități de 2 kg de aur, solicitare care se regăsește în mod explicit în cererea de chemare în judecată de la filele 35 din dosarul de fond. Or, obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a respins pretențiile părților, pentru ce motiv a găsit nepertinentă și nesinceră o probă, de ce aplicat o normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare este o obligație esențială, neîndeplinită în speța de față, a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii. Astfel instanța a apreciat că apelanta este îndreptățită să susțină că hotărârea primei instanțe nu este suficient motivată și că cererea ei de obligare a pârâtului la restituirea a 2 kg de aur, finalizată prin această hotărâre nu a fost examinată în mod echitabil (C.E.D.O hotărârea din 28 aprilie 2005 în cauza Albina împotriva R.). În aceste condiții, lipsa unei motivări convingătoare echivalează cu necercetarea fondului. În schimb, în privința criticilor aduse sentinței apelate, critici circumscrise punctelor IV , V din cuprinsul memoriului de apel , tribunalul le-a considerat ca fiind nefondate având în vedere argumentele ce vor fi expuse în continuare: În conformitate cu dispozițiile art. 39 din HG 1344/2003 la alin 1 se prevede că restituirea obiectelor din metale prețioase, aliajele acestora si pietre prețioase, confiscate abuziv în perioada de după anul 1946 și până în anul 1990, aflate în depozitul B. N. a R., se efectuează de către Banca Națională a României numai la cererea persoanelor îndreptățite, în baza hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, investite cu formulă executorie. Pentru obiectele si bijuteriile confiscate abuziv în perioada de după anul 1946 si până în anul 1990, depuse în gestiunea de specialitate a S. municipiului B. a B. N. a R., restituirea fizică a acestora se efectuează numai în măsura în care acestea se mai regăsesc ca atare în depozitul respectiv. La alin 2 din textul legal anterior evocat se precizează că dacă bunurile prevăzute la alin. (1) au fost valorificate în folosul statului si nu se mai regăsesc fizic în gestiunea de specialitate din cadrul S. municipiului B. a B. N. a R., urmează a se plăti persoanelor îndreptățite, in baza hotărârilor judecătorești definitive si irevocabile, investite cu formulă executorie, contravaloarea metalului prețios fin conținut în respectivele obiecte, calculată la prețul practicat de Banca Națională a României la data plătii. Or, așa cum în mod judicios a reținut instanța de fond , potrivit adresei nr. 376/2009 a B. au fost identificate bunuri din metale preționase pe numele lui B. T. (T.) fiul lui I. și V. născut la data de (...), respectiv 15 monede din aur și o cantitate de aur dentar, bunuri care nu mai există fizic și care au avut un conținut total de 111, 69 grame aur fin și 0, 9 grame platină fină, precum și pietrele prețioase montate în bijuteriile care nu mai există fizic în valoare de 3.371, 38 lei, sumă calculată la prețul de evidență pe anul 2009. De asemenea, un inel în greutate brută de 7, 00 grame aur și un inel în greutate brută de 3, 00 grame argint care se regăsesc depozitate în tezaurul B. În aceste condiții nu au putut reținute ca fiind pertinente susținerile apelantei potrivit cărora instanța de fond nu a avut în vedere faptul că în Procesul-verbal de la filele 51-65 nr.7336/5 (care completează inventarul de la fila 39 nr.1740) menționează ca doar o parte din bunurile descrise sunt cu destinația „topit" (doar un număr de 19 poziții), un număr mare de poziții nefigurând cu aceasta destinație, că inventarul de la filele 47-48 (ce cuprinde descrierea bunurilor din inventarele de la filele 37 si 38V cu nr.6873/16, menționează ca doar bunurile de la pozițiile 1-3 au destinația „topit", nu si pozițiile 4-5 (care se refera la un număr de 15 monede de aur), că Procesul- verbal de la fila 41 si identic cu fila 68 completat cu inventarul cu descrierea bunurilor de la filele 69-71, ambele cu nr.7395/16, deși cuprinde 8 poziții, doar ultima poziție apare cu destinația „topit", deoarece adresa nr. 376/2009 a B.N.R, depusă în fața primei instanțe, în primul ciclu procesual este neechivocă. De asemenea în fața instanței de apel intimatul prin întâmpinarea depusă a precizat în mod explicit că în legătură cu mențiunea «topit» de pe inventarele (expertizele) în cauză, în timpul expertizării, experții în metale prețioase treceau la rubrica « destinație » mențiunea «topit» pentru obiectele deteriorate sau incomplete. Ulterior, comisia de valorificare decidea modul de valorificare al obiectelor și unele bunuri mergeau la topit după întocmirea expertizei tehnice, chiar dacă nu era trecută mențiunea «topit » pe acest document. Într-o atare situație tribunalul a apreciat că este inutilă, neconcludentă solicitarea apelantei de a obliga pârâtul să depună la dosar dovada concretă a topirii bunurilor inserate în procesele-verbale susmenționate și în dreptul cărora nu apare mențiunea "topit ", poziția exprimată de intimat fiind fermă în sensul inexistenței în prezent, în materialitatea lor a acestor bunuri. Critica adusă de apelantă, raportat la aspectele reținute de prima instanță în privința pietrelor prețioase, de asemenea nu a putut fi primită ca fiind fondată, deoarece, pe de o parte , așa cum s-a arătat anterior, potrivitadresei nr. 376/2009 a B. au fost identificate bunuri din metale preționase pe numele lui B. T. (T.) fiul lui I. și V. născut la data de (...), respectiv 15 monede din aur și o cantitate de aur dentar, bunuri care nu mai există fizic și care au avut un conținut total de 111, 69 grame aur fin și 0, 19 grame platină fină, precum și pietrele prețioase montate în bijuteriile care nu mai există fizic în valoare de 3.371 38 lei, sumă calculată la prețul de evidență pe anul 2009 , iar pe de altă parte, solicitarea apelantei de efectuare a unei expertize care să stabilească contravaloarea acestora depășește cadrul legislativ în condițiile în care alin 3 din art. 39 din HG 1344/2003 statuează că pentru pietrele prețioase libere sau montate în bijuterii, confiscate abuziv in perioada de după anul 1946 si pana in anul 1990, care nu se mai regăsesc fizic în gestiunea de specialitate din cadrul S. municipiului B. a B. N. a R., urmează a se plăti persoanelor îndreptățite, in baza hotărârilor judecătorești definitive si irevocabile, investite cu formulă executorie, contravaloarea acestora, calculată potrivit prețului de evidenta al B. N. a R. la data plății. Din aceleași considerente tribunalul a respins ca nefondată critica apelantei circumscrisă punctului IV.2 din cuprinsul memoriului de apel. În ceea ce privește critica existentă la punctul I. tribunalul, de a apreciat-o ca fiind nefondată, în condițiile în care, în mod corect și pertinent prima instanță a statuat că apelanta este îndreptățită la contravaloarea a 15 monede din aur conform inventarului de predare în bancă nr. 6873/16 al Direcției Miliției Regiunii C.. De asemenea nu a putut fi reținută ca fiind fondată critica apelantei potrivit căreia din adresa nr. 376/(...) a BNR nu rezultă nici un mod de calcul al aurului fin, fiind necesară efectuarea unei expertize, întrucât așa cum a menționat prima instanță actele normative incidente în speță ce reglementează regimul metalelor prețioase si pietrelor prețioase nu fac vorbire - în problema restituirii - de valoarea de circulație, valoarea numismatică ori de altfel a bunurilor care nu se mai regăsesc fizic, ci de contravaloarea metalului prețios fin conținut de aceste bunuri. În fine, tribunalul a considerat că în speță nu sunt încălcate principiul reparației integrale a prejudiciului și principiile răspunderii civile delictuale în condițiile existenței unei legislații speciale în materie, care este neechivocă și lămuritoare din perspectiva reparației materiale privind metalele prețioase și pietrele prețioase preluate abuziv și care nu se mai regăsesc materialicește în prezent. De asemenea, pretinsa încălcare a dispozițiilor art.6 par 1 din Convenția Europeană, a Rezoluției nr.1096/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, a Rezoluției nr.1481/2006 nu a putut fi reținută ca fiind fondată, deoarece jurisprudența din cauzele care au abordat problematica restituirii proprietăților sau a acordării de compensații pentru proprietățile naționalizate înainte de 1989, Curtea a subliniat următoarele : Autoritățile naționale dispun de o largă marjă de apreciere în domeniul restituirii proprietăților și/sau al acordării de compensații, iar Convenția nu impune statelor nicio obligație de a restitui sau de a plăti compensații pentru proprietățile preluate de stat. În cazul în care un stat decide să își asume responsabilitatea pentru naționalizările anterioare, acesta are posibilitatea de a decide cu privire la întinderea dreptului la restituire, precum și o largă marjă de apreciere în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor în absența restituirii; această marjă de apreciere depinde de o serie de factori, cum ar fi: situația financiară a statului respectiv sau contextul politic general; situația financiară precară și/sau împrejurarea că statul își asumă responsabilitatea în contextul unei reformeradicale a sistemului politic și economic pot justifica, astfel, limitări drastice în ceea ce privește despăgubirile. A fost, de asemenea, remarcat faptul că, atât restituirea proprietăților, cât și acordarea compensațiilor, pot afecta numeroase alte persoane care, la rândul lor, pot fi prejudiciate în drepturile lor garantate de C. De aceea, mecanismele de restituire și/sau de acordare a compensațiilor, precum și eforturile subsecvente de a remedia posibilele disfuncționalități impun o analiză atentă, pentru a se evita alte încălcări ale drepturilor garantate de C. (în primul rând, a articolului 6 din C. și a articolului 1 din primul Protocolul adițional la C.). Recursul Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs reclamanta, solicitând, în principal, casarea ei în parte în ceea ce privește bunurile preluate de S. român în anul 1959 și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe și în ceea ce privește aceste bunuri, în subsidiar, trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Cluj, în fine, dacă instanța de recurs nu și-ar însuși vreuna dintre aceste alternative, casarea cu reținere spre rejudecare. a) În motivarea recursului ei, reclamanta învederează că nu au fost administrate toate probele necesare pentru dovedirea bunurilor preluate în anul 1959, încălcându-se dispozițiile art. 39 alin. 3 din HG nr. 1344/2003, întrucât s-a menținut dispoziția referitoare la cuantumul sumei privind valoarea pietrelor prețioase la nivelul anului 2009 și nu la nivelul prețului de evidență al BNR la data plății, cum prevede textul de lege. b) Nu a fost dovedită topirea bunurilor, neexistând un proces verbal al comisiei de valorificare, aceasta fiind o simplă afirmație a pârâtei, astfel că fondul cauzei a fost cercetat insuficient. c) În ceea ce privește a 16-a monedă de aur, a cărei preluare abuzivă a fost dovedită prin cuprinsul sentinței penale, faptul că procesul verbal de predare către BNR cuprinde doar 15, nu exonerează statul de obligația de a restitui și contravaloarea monedei neevidențiate în procesul verbal, însă confiscată de la antecesorul reclamantei. d) Sunt invocate motive privind calculul greutății aurului fin, reiterându-se motive invocate în apel, invocându-se faptul că instanța de apel nu a motivat hotărârea sub acest aspect., subzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 C. pr. civ.. e) În fine, se solicită și prin motivele de recurs repararea prejudiciului prin acordarea valorii de circulație/numismatice/de colecție/de lucrătură și nu prin cantitatea de aur fin. Întâmpinarea Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esență, cele invocate în fața instanțelor de fond. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate,raportat la dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. pr. civ., ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta este parțial fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.a) Astfel, în ceea ce privește motivul de recurs referitor la contravaloarea pietrelor prețioase, aceasta trebuind calculată conform dispozițiilor art. 39 alin. 3 din HG nr. 1344/2003 pentru aprobarea N. metodologice privind aplicarea OUG nr. 1., ce prevede că: „Pentru pietrele prețioase libere sau montate în bijuterii, confiscate abuziv in perioada de după anul 1946 si pana in anul 1990, care nu se mai regăsesc fizic in gestiunea de specialitate din cadrul S. municipiului B. a B. N. a R., urmează a se plăti persoanelor îndreptățite, în baza hotărârilorjudecătorești definitive si irevocabile, investite cu formula executorie, contravaloarea acestora, calculată potrivit prețului de evidență al B. N. a R. la data plății."; Subzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. pr.civ., privind greșita aplicare a legii, în temeiul art. 312 alin.1-3 C. pr.civ., sub acest aspect, recursul reclamantei va fi admis și decizia obiect al său modificată în sensul celor mai sus reținute. b) În ceea ce privește existența fizică a unor bunuri preluate abuziv, instanțele de fond au administrat toate probele necesare stabilirii stării de fapt, nefăcându-se dovada că ar putea exista probe aflate în posesia pârâtei care nu au fost administrate și neindicându-se ce alte probe ar mai putea fi administrate pentru a se justifica o soluție de casare în acest scop, instanța de apel indicând înscrisurile pe care și-a întemeiat hotărârea, stabilind starea de fapt. c) Existența și preluarea celei de-a 16-a monede fiind dovedită, faptul că aceasta nu figurează în procesul verbal de predare către BNR nu exonerează S. român de obligația de despăgubire, BNR figurând în prezentul proces în calitate de reprezentant al S. român, astfel că, în condițiile în care aceasta nu se mai regăsește fizic, urmează a fi acordată măsura reparatorie constând în contravaloarea în aur fin, prevăzută de art. 39 alin. 3 din HG nr. 1344/2003, conform căruia: „Dacă bunurile prevăzute la alin. (1) au fost valorificate în folosul statului și nu se mai regăsesc fizic in gestiunea de specialitate din cadrul S. municipiului B. a B. N. a R., urmează a se plăti persoanelor îndreptățite, în baza hotărârilor judecătorești definitive si irevocabile, investite cu formula executorie, contravaloarea metalului prețios fin conținut in respectivele obiecte, calculată la prețul practicat de Banca Națională a României la data plății."; Subzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. pr.civ., în temeiul art. 312 alin. 1-3 C. pr. civ., și sub acest aspect, decizia pronunțată în apel urmează a fi modificată. d) Referitor la greșita stabilire de către instanța de apel a cantității de aur fin, nu se impune efectuarea unei expertize tehnice, modul de calcul rezultând din lege, cantitatea în aur fin fiind diferită de cea în aur brut. e) În ceea ce privește solicitarea de acordare a valorii de piață, numismatice etc. a bunurilor preluate abuziv, această cerere nu este justificată, instanțele de fond acordând măsurile reparatorii prevăzute de legea internă, nepunându-se problema încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, statul având libertatea de a stabili măsurile reparatorii pentru abuzurile săvârșite de statul comunist. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E : Admite în parte recursul declarat de reclamanta T. I. împotriva deciziei civile nr. 88 din 0(...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică, în sensul că schimbă sentința civilă nr. 8619/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în sensul că obligă pârâtul S. R. prin B. N. a R. și la contravaloarea în aur fin la prețul de evidență al B. N. a R. la data plății a unei monede din aur similară celorlalte 15 pentru care s-au acordat despăgubiri și a sumei reprezentând contravaloarea pietrelor prețioase calculate la prețul de evidență la data plății. Menține restul dispozițiilor. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, azi,(...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. A. C. A. A. C. C. B. Red. CAA dact. GC 2 ex/(...) Jud. apel: A.F. Doica, O.R. Ghișoiu
| ← Decizia civilă nr. 69/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2813/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
