Decizia civilă nr. 1437/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1437/R/2012
Ședința publică din 22 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: C.-M. CONȚ GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții B. C., B. T. S. A., B. A. I., B. F. K., B. A. J., împotriva deciziei civile nr. 262 din 29 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), privind și pe intimații P. M. C.-N., M. C.-N., SC U. T. H. SA și C. LOCAL AL M. C.-N., având ca obiect acțiune în constatare - constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pârâții recurenți B. T. Ș.
A., B. A. I. și B. A. Iozsef, avocat L. M., reprezentanta intimatei interveniente
SC U. T. H. SA, consilier juridic D. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, pârâtul recurent B. Iozsef Albert arată că nu are alt frate și că domiciliază în Budapesta, str. Bulesu nr. 11, ap.14. Totodată, arată că a domiciliat în C.-N., str. Herculane nr. 53 și că a părăsit țara în anul 1986 și a mai avut și alte adrese.
Reprezentantul pârâților recurenți depune la dosar încheierea din 7 mai 2009 pronunțată în dosar nr. (...) al Înaltei Curți de C. și Justiție, decizia civilă nr. 3. pronunțată în dosar nr. (...) al Curții de A. C., copie de pe contractul de donație, certificat de moștenitor nr. 1243 din 10 august 1982 emis de N. de S. J. C., o adresă de la D. J. de E. a P. C. prin care se comunică date cu privire la numitul B. A. I., copie de pe pașaportul acestuia și mai multe acte pentru a face dovada că reclamantul recurent este în viață, iar persoana care figurează înmormântată este tatăl reclamantului recurent B. Iozsef.
Se comunică un exemplar din acte cu reprezentanta intimatei interveniente, care arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar chitanța privind achitarea onorariului avocațial și o notă de cheltuieli și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului și pe cale de consecință, în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe Judecătoria Cluj-Napoca.
În subsidiar, solicită modificarea în tot a deciziei civile atacate în sensul respingeri acțiunii formulate de către C. Local al M. C.-N. și a cererilor de intervenție formulate de către P. M. C.-N., M. C. și SC U. T. H. SA, în principal pe excepție și în subsidiar ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată.
Susține că certificatul nr. 6. este un fals, fapt dovedit printre altele și de argumentul că originalul acestuia nu există sau cel puțin nu a fost vreodată înfățișat în original iar reclamanții recurenți, în calitate de rude și moștenitori după defuncta B. P. M. nu au avut cunoștință despre existența acestuia. Ignorând dispozițiile art.12 din decretul 40/1953, privitor la procedura succesorală notarială în vigoare la data eliberării certificatului de moștenitor nr. 6., notarul public intrumentator nu a dispus citarea la dezbaterea succesorală, în calitate de moștenitor a mamei reclamanților.
Totodată, susține că reclamantul C. Local al M. C.-N., precum și intervenienții P. M. C.-N. și SC U. T. H. SA nu au interes pentru a ataca certificatul de moștenitor nr. 83 din data de (...), emis de către B. N. P. F. P.
Reprezentanta intimatei interveniente SC U. T. H. SA solicită respingerea ca nefondat a recursului și pe cale de consecință menținerea în totalitate a deciziei civile nr. 2. pronunțată de Tribunalul Cluj la data de (...).
Arată că certificatul de moștenitor nr. 61 din 1962 a fost declarat nul, dar trebuie să se țină cont de starea de fapt, singurii moștenitori fiind frații
B..
Menționează că intimata intervenientă este prejudiciată, că au un interes în cauză întrucât sunt proprietarii pe de o parte din imobilul respectiv.
Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. Reprezentantul reclamanților recurenți arată că se opune cererii de amânare a pronunțării.
Curtea, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12712 pronunțată la data de (...) în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N. au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și de interes a reclamantului C. local al municipiului C.-N., precum și excepția prescripției dreptului la acțiune.
A fost admisă acțiunea civila formulata de reclamantul C. Local al M. C.-N., în contradictoriu cu pârâții B. C., B. T. Ș. A., B. A., B. F. K. și B. A. J. și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții P. M. C.-N. și M. C.-N. și S. U. T. H. S. și în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a C. de moștenitor de calitate nr. 89 din data de 14 octombrie 2004, eliberat de B. N. public Petru F. și au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 12,30 lei, către intervenientul P. municipiului C.-N. a sumei de 12,30 lei și către intervenienta SC U. T. H. SĂ a sumei de 12,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Asupra imobilului înscris în CF nr. 1203 C., sub nr. crt. A+l, nr. top
381, compus din construcție și teren a fost proprietar tabular B. G.ne,născuta Josika P., imobilul fiind preluat de S. R., în folosința Sfatului popular al orașului C., în temeiul Decretului nr. 92/1950, apoi transcris în CF nr. 22478, conform copiilor CF de la filele 28-30 și 76-84 din dosarul cauzei.
Asupra apartamentului nr. 1 din imobilul sus identificat este în prezent proprietar tabular intervenienta SC U. T. H. SĂ, conform extrasului CF de la fila 43 dos. i J
Prin testamentul olograf din (...), numita B. G., născuta Josika P., a dispus, pentru cauza de moarte, asupra întregii sale averi în favoarea soțului sau B. G., iar dacă acesta nu va revendica averea lăsata de el sau orice parte din aceasta avere, ori ar fi decedată înaintea sa, în favoarea nepoatei
(verișoarei) sale, baroneasa B. J.ne născuta baroneasa W. Mana, conform copiilor după original și a celei tradusă și legalizată de la filele 117, 118 din dosarul de fond.
Prin C. de moștenitor nr. 6. eliberat de fostul N. de S. al R. R. C. s-a stabilit masa succesorală după defuncta B. P. M. și calitatea de moștenitor legal a numitului B. G., în calitate de soț supraviețuitor, fiind declarați străini de succesiune V. M. Ana și W. A. M., surorile defunctei, care au renunțat la moștenire.
La data de (...), cu notificarea comunicata prin executor judecătoresc, pârâții au solicitat C.ui local al municipiului C.-N. restituirea în natura a imobilului situat în C.-N., P-ta Unirii nr. 9(10), în calitate de moștenitori ai defunctei B. M., la rândul sau moștenitoare după defuncta B. P. nasc. Josika, în baza testamentului olograf.
Ulterior, prin C. de moștenitor de calitate nr. 89/(...), eliberat de B. N. public Petru F. s-a stabilit ca după defuncta B. P. M. născuta Josika, identică cu B. G.ne din testamentul olograf, decedată la data de (...), are calitate de moștenitor numita B. M. născuta W., decedată la data de (...), având ca moștenitori pe pârâți, conform C. de moștenitor nr. 1. eliberat de
B. N. public R. M. F.
Rezultă că reclamantul este administratorul imobilului S.ui R. a cărei restituire în natura este urmărită de pârâți, în temeiul Legii nr. 10/2001, prevalându-se de C. de calitate de moștenitor atacat. Așa fiind și având în vedere ca acțiunea în constatarea nulității absolute poate fi promovată de orice persoana interesata, raportat la prevederile art. 12 din Legea nr.
213/1998, instanța de fond a constatat că reclamantul are atât calitate procesuală activă cât și interes, motive pentru care excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și a lipsei de interes a acestuia în promovarea acțiunii, invocate de pârâți prin întâmpinare, au fost respinse de instanță ca neîntemeiate.
Având în vedere că primarul unității administrativ-teritoriale deținătoare a imobilului vizat de reclamanți este persoana chemată să dispună asupra restituirii sau respingerii cererii de restituire în natură, în speța intervenienții P. municipiului C.-N. și M. C.-N., în temeiul prevederilor art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, iar intervenienta SC U. Tursim Holdin SA este proprietarul apartamentului nr. 1 din același imobil, iar pârâții se prevalează în cererea lor de restituire de actul a cărei nulitate absolută se cere a fi constatată, instanța a apreciat ca intervenienții justifică interes pentru a interveni în prezenta cauza.
Apărarea pârâților care se sprijină pe prevederile art. 88 din Legea nr.
36/1995 nu a putut fi primita de instanța întrucât, pe de o parte, acțiunea promovată nu este o acțiune în anularea certificatului de moștenitor, care intervine în situația în care se invocă nulitatea relativă, ci în constatarea nulității absolute a certificatului de calitate de moștenitor, iar pe de alta parte, ipoteza prevăzută de norma legală invocată nu reglementează situația în care este atacat un al doilea certificat constatator a calității de moștenitor, după același defunct, cum este cazul în speța, când devin incidente dispozițiile art. 86 alin. 1 din Legea nr. 36/1995.
Nu se poate susține ca acțiunea în constatarea nulității absolute a certificatului de calitate de moștenitor poate fi exercitata numai de persoanele cu vocație succesorală după defunct și a interzice o astfel de acțiune persoanelor care încearcă a-și apăra un drept de proprietate a cărui consolidare depinde de existența sau inexistența calității de moștenitor a celui înscris în certificatul de calitate de moștenitor.
În acest sens, în nenumărate rânduri s-a pronunțat doctrina și practica judiciară, care au considerat ca acțiunea în constatarea nulității, sau anularea certificatului de moștenitor poate fi promovată de orice persoana al cărui bun a fost inclus în masa succesorală, independent de faptul că are sau nu vocație succesorală la respectiva moștenire, pentru apărarea dreptului său de proprietate, situație aplicabilă în speța prin analogie.
Este adevărat ca acțiunea în anularea certificatului de moștenitor este o acțiune personală, supusă termenului de prescripție general de 3 ani, însă acțiunea de față este o acțiune în declararea nulității și dat fiind regimul juridic al nulității absolute, acțiunea în constatare este imprescriptibilă extinctiv, motiv pentru care nici excepția prescripției dreptului la acțiune nu a fost apreciată întemeiata și în consecință a fost respinsă.
În drept, prevederile art. 804 permit substituția vulgara cuprinsă în testamentul olograf sus-menționat, ceea ce înseamnă că dacă B. G. accepta moștenirea, cel de al doilea legat devine caduc.
Din aceasta perspectiva, cum potrivit C. de moștenitor nr. 6., moștenirea după defuncta B. G.ne a fost deferita moștenitorului B. G., legatul instituit de defuncta în favoarea lui B. M. a fost apreciat ca fiind lipsit de efecte.
Conform prevederilor art. 86 din Legea nr. 36/1995, după emiterea certificatului de moștenitor nu se mai poate întocmi alt certificat, decât în situațiile prevăzute de lege. Cu acordul moștenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorală, în vederea completării încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând un certificat de moștenitor suplimentar.
Așadar, C. de moștenitor de calitate nr. 8. a fost eliberat cu încălcarea prevederilor legale sus-amintite, de stricta interpretare, cu atât mai mult cu cât primul certificat de moștenitor nu a fost anulat și moștenitorul stabilit prin acesta, ori succesorii lui, iar în caz de vacanta, S., nu au fost legal citați la întocmirea lui.
Nu are nici o relevanță faptul că la eliberarea celui de al doilea certificat de calitate de moștenitor, pârâții s-au prevalat de testamentul defunctei, necunoscut la data eliberării primului certificat constatator acalității de moștenitor, întrucât de esența substituției vulgare, pentru ca cel de-al doilea legatar să fie instituit moștenitor, este ca primul legatar să nu accepte sau să nu fie în măsura să accepte legatul, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Nici prevederile art. 4 din Legea nr. 10/2001 nu justifică eliberarea celui de al doilea certificat de calitate de moștenitor în condițiile în care după defuncta B. G.ne a rămas ca moștenitor B. G., antecesoarea pârâților nemaifiind chemata să își exercite dreptul de opțiune succesorală și devenind astfel străină de succesiune, persoane față de care nu operează repunerea în termen.
Este real ca în considerentele Deciziei civile nr. 1. s-a reținut calitatea de persoane îndreptățite la restituire a pârâților, însă obiectul acțiunii a fost altul, așa încât nu sunt incidente dispozițiile art. 1201 C. civ., iar din motivarea acestei hotărâri judecătorești nu a rezultat ca părțile ar fi făcut cunoscut instanței existența certificatul de moștenitor nr. 6..
Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat că nu pot coexista doua certificate constatatoare a calității de moștenitor a unor persoane diferite după același defunct, cel de-al doilea fiind eliberat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, ceea ce atrage nulitatea lui absolută.
Prin decizia civilă nr. 2./(...) a T.ui C., a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâții B. C., B. T. Ș. A., B. A. I., B. A. J., B. F. K. împotriva Sentinței civile nr. 12712, pronunțată la data de (...) în dosarul nr.
(...) al Judecătoriei C.-N., care a fost păstrată în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, contrar susținerilor apelanților prin motivele de apel, prima instanță a analizat excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes atât în ceea ce-l privește pe reclamant cât și în privința intervenienților, apreciind în mod corect că aceștia justifică atât calitate procesuală în cauză cât și interes în promovarea acțiunii.
Astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. local al mun. C.-N., precum și a intervenienților P. mun.
C.-N., M. C.-N. reprezentat prin P. și a S. U. T. H. S., raportat la situația ce rezultă din cuprinsul cărții funciare nr. 22478 C., imobilul din C.-N., str. Piața Unirii nr. 10 se află in proprietatea S.ui R. în administrarea operativă a C.ui P.ular al mun. C.-N..
Prin urmare reclamantul a formulat acțiunea în calitate de reprezentant al S. Român, acesta își justifică calitatea tocmai raportat la situația de carte funciară și din acest punct de vedere nu pot fi primite criticile apelanților referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor art. 12 din Legea
213/1998 potrivit cărora S. Român ar trebui să fie reprezentat de Ministerul
Finanțelor Publice.
După cum întemeiat a reținut prima instanță, reclamantul este administratorul imobilului S.ui R. a cărei restituire în natura este urmărită de pârâți, în temeiul Legii nr. 10/2001, prevalându-se de C. de calitate de moștenitor atacat, primarul unității administrativ-teritoriale deținătoare a imobilului vizat de reclamanți este persoana chemată să dispună asupra restituirii sau respingerii cererii de restituire în natură, în speța intervenienții P. municipiului C.-N. și M. C.-N., în temeiul prevederilor art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, iar intervenienta SC U. Tursim Holdin SAeste proprietarul apartamentului nr. 1 din același imobil, astfel că atât reclamantul cât și intervenienții justifică un interes în promovarea cererilor lor și, implicit, calitate procesuală activă.
Din punct de vedere al obiectului prezentei acțiuni, apărările formulate de pârâții apelanți în sensul că doar ei sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, raportat la dispozițiile art. 4 alin.4 Legea 10/2001, nu pot lipsi de eficiență promovarea prezentei acțiuni din moment ce atât reclamantul cât și intervenienții justifică un interes propriu în prezentul demers judiciar, astfel cum rezultă din considerentele expuse anterior.
Contrar susținerilor apelanților cu referire la excepția prescripției dreptului la acțiune, prima instanță a stabilit că în cauză obiectul acțiunii îl constituie constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor raportat la prevederile art. 86 din Legea nr. 36/1995, și nu a unei acțiuni în anulare prescriptibile în termenul general de prescripție de 3 ani, și astfel în mod corect a respins excepția invocată.
Ipoteza reglementată de dispozițiile legale cuprinse în textul legal menționat anterior vizează atacarea celui de-al doilea certificat constatator a calității de moștenitor, după același defunct, și poate fi promovată de orice persoană interesată, neputând fi acceptate criticile apelanților în sensul că o astfel de acțiune cum este cea din speța dedusă judecății ar putea fi promovată doar de alți prezumtivi moștenitori.
Prin urmare, având în vedere faptul că potrivit C. de moștenitor nr. 6., moștenirea după defuncta B. G.ne a fost deferita moștenitorului B. G., legatul instituit de defuncta în favoarea lui B. M. este lipsit de efecte.
În considerarea prevederilor art. 86 din Legea nr. 36/1995, prima instanță în mod corect a concluzionat în sensul că al doilea certificat de calitate de moștenitor nr. 8. a fost eliberat cu încălcarea acestor prevederi legale, și a admis astfel acțiunea.
În ceea ce privește apărarea apelanților privind aplicarea dispozițiilor art. 804 c.civ., instanța în mod corect a concluzionat că prevederile textului legal permit substituția vulgara cuprinsă în testamentul olograf, aceasta având semnificația în sensul că dacă B. G. accepta moștenirea, cel de al doilea legat devine caduc.
Referitor la susținerea potrivit căreia soțul supraviețuitor B. Gyorg s-a prevalat de calitatea sa de moștenitor legal și nu de cea moștenitor testamentar, nu poate conduce la lipsirea de efecte a C. de moștenitor nr. 6. ce este avut în vedere în aplicarea prevederilor art. 86 din Legea nr.
36/1995, la momentul opțiunii între cele două calități a avut reprezentarea faptului că este unicul succesor.
În cauză s-a mai pus problema prezentării originalului C. de moștenitor nr.6., de care se prevalează reclamantul și intervenienții în promovarea cererilor lor, însă imposibilitatea depunerii lui la dosar nu le poate fi imputată acestor părți, ele neavând obligația conservării originalului actului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal pârâții, solicitând în principal casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond și în subsidiar, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii promovată de reclamantul C. Local al municipiului C.-N. și a cererilor de intervenție.
În motivarea cererii principale din recurs, recurenții au arătat că își întemeiază cererea pe faptul că instanța a încălcat dispozițiile art. 139
Cod proc.civ., întrucât reclamanții și intervenienții nu au depus în păstrarea grefei originalul certificatului de moștenitor nr. 6. și nu au înfățișat niciodată originalul acestuia. Acest fapt nu este lipsit de relevanță în condițiile în care, pe copia certificatului de moștenitor nr. 6. nu apare ștampila notarului de stat.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intervenienților, excepție invocată la data de (...). Instanța a conceptat greșit în încheierea de ședință că excepția ar fi fost invocată față de reclamant. În realitate excepția fiind invocată și față de toți intervenienții.
Ulterior, excepția lipsei calității procesuale a intervenienților a fost unită cu fondul, iar prima instanță nu s-a pronunțat asupra ei.
Cu privire la cererea subsidiară, recurenții au arătat că față de proprietarul de carte funciară, reclamantul C. Local al municipiului C.-N. în mod greșit a formulat acțiunea în nume propriu, întrucât nu deține dreptul de proprietate asupra acestui imobil, drept care este deținut de S. Român, astfel că, C. Local al municipiului C.-N. nu are cum să justifice calitatea procesuală activă.
Soluțiile pronunțate sunt nelegale și pentru faptul că instanțele au confundat natura juridică și obiectul prezentei acțiuni prin aceea că nu observă că prin certificatul de calitate nr. 8., antecesoarei lor W. M. nu i-a fost transmis dreptul de proprietate asupra imobilului din piața Unirii nr.
10, pentru că, așa cum rezultă din certificat, la capitolul bunuri imobile nu au rămas asemenea bunuri. Prin urmare, prin emiterea certificatului de calitate, reclamantul nu ar fi vătămat în dreptul său, astfel că nu se încadrează în categoria persoanelor la care se referă art. 88 din 36/1995.
Prima instanță face o aplicare greșită și a dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 213/1998. Dacă cele două instanțe au considerat că în prezenta cauză se discută dreptul de proprietate asupra imobilului din C.-N., Piața Unirii nr. 10, lucru pe care recurenții îl contestă, atunci ar fi trebuit să se dea eficiciență dispozițiilor art. 12 alin. 4 și 5 din Legea nr. 213/1998 și să constate că doar S. Român prin C. Local al municipiului C.-N. ar putea avea eventual calitate procesuală activă. P. mun. C.-N. și M. C.-N. prin P. nu pot justifica calitatea procesuală activă, întrucât nu sunt și nu au fost niciodată proprietarii imobilului în litigiu.
În ce o privește pe intervenienta SC U. T. H. SA, recurentele au arătat că aceasta nu este succesoarea defunctei B. P. și, prin urmare având în vedere că acțiunea în contestarea calității de moștenitoare poate fi promovată doar de către o persoană care justifică un drept de moștenire la masa succesorală, nu justifică calitatea procesuală activă.
Recurentele au susținut și excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii și a cererilor de intervenție în interes propriu pentru aceleași considerente expuse în alineatele precedente.
În ce privește cererea de modificare a deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii, recurenții au arătat că instanța de apel ignoră faptul că B. G. a acceptat doar moștenirea legală, în cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 6. menționându-se la titlul moștenirii că aceasta este legalăpentru moștenitorii 1.B. G., iar la pct. 2 testamentară, nu sunt moștenitori testamentari.
T.amentul olograf din (...) scris, semnat și datat personal de contesa B. G.ne născ. baroneasă Iojika P., este recunoscut în doctrină ca fiind o substituție vulgară, valabilitatea acestei instituții juridice fiind consacrată de art. 804 C. civil.
În speță, ne aflăm în situația că soțul supraviețuitor a renunțat de a fi beneficiar al testamentului defunctei B. P. M., atunci când, în fața notarului care a instrumentat certificatul de moștenitor nr. 6. a consemnat că acesta a optat prin acceptare doar moștenirea legală, în calitate de soț supraviețuitor, dar nu și ca moștenitor testamentar, ceea ce echivalează cu o renunțare la calitatea lui de moștenitor testamentar.
Prin urmare, soțul supraviețuitor declarat moștenitor legal vine în concurs cu mama lor B. Iozefina născută Wesseleni M., care are și ea calitate de moștenitoare legală, fiind rudă de gr. III, nepoată de soră cu aceasta. Așadar în mod corect a fost rectificat certificatul de moștenitor, stabilindu-se calitatea de moștenitoare legală și testamentară a mamei lor după defuncta B. P. M.. Asupra calității de moștenitoare a mamei lor s-a pronunțat în mod irevocabil Curtea de A. C. prin decizia civilă nr. 1..
Față de cele arătate, recurenții au concluzionat că B. G. nu este îndreptățit să pretindă o cotă parte din imobilul revendicat de ei, întrucât acesta nu a înregistrat o cerere de restituire, singurele persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii fiind cele care au formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001.
Prin întâmpinarea depusă intervenienta SC U. T. H. SA s-a opus recursului declarat de pârâți, arătând următoarele:
Cu privire la cererea de casare cu trimitere spre rejudecare, intervenienta a arătat că, ambele instanțe s-au pronunțat asupra tuturor excepțiilor invocate de pârâți.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, intervenienta a arătat că imposibilitatea prezentării originalului certificatului de moștenitor nr. 6. nu le poate fi imputată lor și reclamanților, întrucât nu au obligația conservării originalului actului. De altfel, prezentarea originalului înscrisului apare doar în momentul în care apar dubii asupra veridicității actului depus în copie certificată, cerință care nu este îndeplinită în cauză.
Examinând recursul declarat de pârâți prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. și 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Asupra imobilului înscris în CF 1203 C., A+1, nr. top 381 compus din construcție și teren, a fost proprietar tabular B. G.ne, născută Josika P., imobilul fiind preluat de S. Român în baza Decretului nr. 92/1950.
Asupra apartamentului nr. 1 din imobil, în prezent este proprietar tabular SC U. Tursim H. SA, apartamentul fiind înscris în CF 91059/1 (fila
49).
Prin testamentul olograf întocmit la 23 noiembrie 1947, proprietara de carte funciară B. G.ne, născută Josika P., a dispus de averea ei astfel:
„dispun ca moștenitor al întregii mele averi pe soțul eu, contele B. Gyory.
Dacă soțul meu nu ar revendica averea lăsată de mine sau orice parte dinaceastă avere, ori ar deceda înaintea mea, pentru aceste cazuri, institui ca moștenitoare a averii mele pe nepoata (verișoara) mea, baroneasa B. J.ne, născută baroneasa W. M.";.
În anul 1962, prin certificatul de moștenitor nr. 61 autentificat de N. de S. C. s-a stabilit masa succesorală rămasă după defuncta B. P. M. și calitatea de moștenitor legal al numitului B. G. (G.), în calitate de soț supraviețuitor, fiind declarați străini de succesiune prin renunțare V. M. Ana și W. A. M., surorile defunctei.
Din acest certificat de moștenitor rezultă natura succesiunii în ce-l privește pe B. G. (G.), respectiv succesiune legală în condițiile în care la rubrica moștenire testamentară s-a menționat că nu sunt moștenitori testamentari.
Prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 8. octombrie 2004 eliberat de B. N. P. P. F., s-a stabilit că după defuncta B. P. M. născută
Josika, identică cu B. G.ne din testul olograf, decedată la data de 9 martie
1962, are calitate de moștenitor numita B. M., născută W., decedată la 25 martie 1984, care la rândul ei are ca moștenitori pe pârâți, conform certificatului de moștenitor nr. 1., eliberat de B. N. P. R. M. F.
Prezenta acțiune are ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de calitate de moștenitor nr.89/(...), eliberat de B. N. P. F.
P.
Problema care se pune în cauză este aceea a naturii juridice a moștenirii, problemă în legătură cu care, curtea constată că reținerile celor două instanțe sunt greșite pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 804 Cod civil, substituția vulgară este o dispoziție prevăzută în actul de liberalitate, prin care dispunătorul desemnează pe lângă primul gratificat și un al doilea, care să beneficieze de liberalitate în cazul în care primul nu ar putea sau nu ar voi să o primească, liberalitatea devenind ineficace în privința lui.
Rezultă că substituția vulgară reprezintă o dublă liberalitate, având același obiect, cele două liberalități fiind alternative și nu succesive, prima fiind pură și simplă, iar cea de-a doua este făcută sub condiția suspensivă a ineficacității celei dintâi. Prin urmare, dacă prima liberalitate se realizează dreptul celei de-al doilea gratificat, nu se mai naște din cauza neîndeplinirii condiției suspensive, dimpotrivă, dacă prima liberalitate este ineficace, prin efectul realizării condiției suspensive se va naște dreptul celui de-al doilea gratificat, dobândit direct de la dispunător.
În testamentul olograf din 23 noiembrie 1947, contesa B. G.ne, născută baroneasa Josika P. a dispus de averea ei, astfel: „dispun ca moștenitor al întregii mele averi pe soțul eu, contele B. Gyory. Dacă soțul meu nu ar revendica averea lăsată de mine sau orice parte din această avere, ori ar deceda înaintea mea, pentru aceste cazuri, institui ca moștenitoare a averii mele pe nepoata (verișoara) mea, baroneasa B. J.ne, născută baroneasa W. M.";.
Dispoziția prevăzută în testament reprezintă o substituție vulgară, prin care testatoarea a desemnat pe lângă primul gratificat, soțul ei B. G. (G.) și un al doilea gratificat, W. M., pentru cazul când soțul ei nu ar revendica averea, ori ar deceda înaintea testatoarei, cazuri în care liberalitatea ar fi devenit ineficace în privința lui. Prin urmare, suntem în prezența a douăliberalități alternative, dintre care prima este pură și simplă, iar ce de-a doua este făcută sub condiție suspensivă a ineficacității celei dintâi.
În speță, prima liberalitate este ineficace prin faptul că beneficiarul ei B. G. (G.), a optat prin acceptare doar pentru moștenirea legală în calitatea sa de soț supraviețuitor, și nu ca moștenitor testamentar, calitate la care a renunțat implicit, astfel că, prin efectul realizării condiției suspensive, s-a născut dreptul lui W. M., drept dobândit direct de la testatoarea B. G.ne născută baroneasa Josika M..
Așadar, soțul supraviețuitor B. G. (G.), vine în concurs cu B. Josefina, născută W., care la rândul ei are calitatea de moștenitoare legală a proprietarei de carte funciară, fiind nepoată de soră acesteia, astfel că în mod corect s-a stabilit calitatea de moștenitoare testamentară și legală a antecesoarei pârâților după defuncta Bethen P. M..
M.ivul pentru care reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de calitate nr. 8. este acela că prin certificatul de moștenitor nr. 6. al N. de S. al R. C. s-a dezbătut succesiunea după B. P. M., stabilindu-se că singurul moștenitor legal al acestuia este B. G. (G.), renunțătoare fiind rudele acestuia, că legatul instituit în favoarea antecesoarei pârâților a rămas ineficace și în baza art. 86 din Legea nr.
36/1995, certificatul de calitate de moștenitor nu mai poate produce efecte.
Asupra certificatului de moștenitor nr. 6. s-a pronunțat Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința civilă nr. 1. iunie 2011, irevocabilă, în sensul că s-a constatat nulitatea absolută a acestui certificat și, în consecință, dreptul de opțiune succesorală a lui B. G. (G.), exclusiv asupra moștenirii legale și a constatat dreptul de opțiune legală și testamentară a antecesoarei pârâților după B. M., născută W. M..
Prin urmare, acțiunea promovată de reclamant și cererile de intervenție în condițiile în care certificatul de moștenitor eliberat în favoarea lui B. G. nu mai produce nici un efect juridic, deoarece s-a constatat nulitatea absolută a acestuia, și prin urmare, nu există nicio justificare pentru a se constata nulitatea absolută a certificatului de calitate de moștenitor eliberat în favoarea pârâților, sunt vădit nefondate.
În consecință, în baza art. 304 pct 9 și 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va admite recursul declarat de pârâți, va modifica decizia civilă nr.
362/A/(...) a T.ui C., și rejudecând, va admite apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 12712/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj-
Napoca în dosar civil nr. (...), pe care o va schimba în tot, în sensul că va respinge în întregime, ca nefondată cererea principală formulată de reclamantul C. Local al municipiului C.-N. și va respinge în întregime, ca nefondate cererile de intervenție în interes propriu, formulate de intervenienții P. M. C.-N. și M. C.-N. și, respectiv, de SC U. T. H. SA.
Urmare admiterii recursului și respingerii acțiunii și cererilor de intervenție, fiind în culpă procesuală, reclamanții și intervenienții vor fi obligați să plătească recurenților suma de 5.230 lei, cheltuieli de judecată în recurs, fond și apel reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâții B. C. născ. B., B. T. S. A., B. A. I., B. F. K., B. A. J. împotriva deciziei civile nr. 2. din (...), a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică și rejudecând, admite apelul declarat de pârâții B. C., B. T. S. A., B. A. I., B. F. K., B. A. J., împotriva sentinței civile nr. 12712/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr. (...), pe care o schimbă în tot, după cum urmează:
Respinge în întregime, ca nefondată cererea principală formulată de reclamantul C. Local al municipiului C.-N. în contradictoriu cu pârâții B. C., născută B., B. T. S. A., B. A. I., B. F. K., B. A. J..
Respinge în întregime, ca nefondate cererile de intervenție în interes propriu, formulate de intervenienții P. M. C.-N. și M. C.-N. și, respectiv, de SC U. T. H. SA.
Obligă pe intimați, reclamantul și intervenienți să plătească recurenților suma de 5.230 lei, cheltuieli de judecată în recurs, fond și apel.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 martie 2012.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
ANA I. A. C. C. M. CONȚ
C.
B.
Red. IA dact. GC
3 ex/(...)
Jud.apel: I.R.M., D.I.Tașcă
| ← Decizia civilă nr. 4357/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4526/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
