Decizia civilă nr. 219/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 219/R/2012
Ședința publică din 19 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C.
JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR :C.-M. CONȚ GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare- pentru pronunțare- recursul declarat de reclamantul S. V. împotriva deciziei civile nr. 456 din 21 octombrie 2011 a T.ului C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații S. E., S. K. E., S. E. M., A. O. R. A V. F. ȘI C.ULUI, M. C.-N. PRIN P., având ca obiect obligația de a face.
La data de 18 ianuarie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea recurentului S. V., concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 12 ianuarie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 19 ianuarie 2012.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. (...) pronunțată la data de (...) în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N. a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulară de reclamanții S. V., S. E., S. E. M., S. K. E. în contradictoriu cu pârâții M. C.-N., prin P. și A. O. R. a V. F. si C., ca neîntemeiată.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de A. O. R. a V. F. si C. și în consecință, s-a dispus evacuarea reclamanților S. V., S. E., S. E. M. si S. K. E. din imobilul situat în C.-N. str. T. M. nr. 43 ap. 2 jud. C.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele: Între reclamantul S. V. și G. întreprinderilor de gospodărire comunala si locativă ale județului C. s-a încheiat contractul de închiriere nr.
39261/(...) având ca obiect apartamentul din C.-N. str. D. nr. 43 jud. C. La data de (...) între reclamantul S. V. și C. local al municipiului C.-N. s-a încheiat contractul de închiriere nr. 36318 având ca obiect același imobil, apartament nr. 2 situat în C.-N. str. General T. M. nr. 43, contract prelungit prin actul adițional nr. 1din data de (...) până la data de (...).
Prin Decizia nr. 307/(...) a Comisei Speciale de R. imobilul situat în C.-
N. str. T. M. nr. 43 ( fostă str. D.) a fost retrocedat pârâtei A. O. R. a V., F. si
C. (f. 61). Imobilul din str. T. M. nr. 43 a fost predat pârâtei la data de (...).
Față de aceste înscrisuri, în temeiul art. 5 al. 1 din OUG nr. 9. privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România instanța reține că pârâta A. O. R. a V., F. si C. a făcut dovada calității de proprietar asupra imobilului situat în C.-N. str. T. M. nr. 43 jud. C.
Reclamanții ocupă și în prezent imobilul apartament nr. 2 din C.-N. str. T. M. nr. 43 jud. C., cu titlu de chiriași și au solicitat prelungirea contractului de închiriere, în principal de către pârâta A. O., în subsidiar de câtre M. C.-N.
Față de solicitarea reclamanților privind prelungirea contractului, instanța a reținut în primul rând că în prezent reclamanții ocupă imobilul fără a deține un titlu care să îi îndreptățească la folosință. Până în data de (...), data predării imobilului proprietarului actual, reclamanții au fost chiriașii M.ui în temeiul contractului 36318/(...) astfel cum a fost prelungit prin actul adițional din (...). Instanța mai reține că potrivit propriilor susțineri reclamanții au încheiat un contract de închiriere cu pârâta A. O..
Conduita procesuală a reclamanților, care au solicitat îndepărtarea din cadrul probațiunii a contractului de închiriere încheiat cu pârâta A. O., nu are nici un efect juridic, câtă vreme însuși reclamantul S. V. a recunoscut că a achitat chiria din iulie 2005 până în anul 2011 pârâtei. F. că reclamanții au plătit chirie pârâtei A. O. din iulie 2005 până în aprilie
2011 reiese și din chitanțele depuse de pârâta la dosar. Prin urmare, din anul 2005 până în prezent reclamanții au folosit imobilul apartament nr. 2 situat în C.-N. str. T. M. nr. 43 jud. C. în calitate de detentori precari, chiriași. Susținerile reclamanților și înscrisurile referitoare la litigiile purtate între C. local și pârâta A. O. nu sunt relevante raportat la obiectul dedus judecății, câtă vreme, după cum s-a arătat, în prezent pârâta de rând 1 este singura proprietară a imobilului.
Conform art. 5 al. 2 și art. 8 al. 2 din OUG nr. 9. termenul contractului de închiriere cu foștii chiriași ai unității deținătoare nu poate depăși 5 ani de la redobândirea dreptului de proprietate, în cazul de față de la emiterea deciziei nr. 307/(...). În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 40/1999 ci ale OUG nr. 94/200 care reglementează situația juridică a imobilelor retrocedate cultelor religioase
Din situația de fapt prezentată mai sus a mai reținut că pârâta A. O. R. a V., F. si C. a permis reclamanților să folosească imobilul proprietatea sa începând cu data de (...) primind în schimb chirie până în luna aprilie 2011.
Față de situația de fapt prezentată mai sus, în temeiul art. 5 al. 2 art. 8 al. 2 din OUG nr. 9. instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților de prelungire a contractului de închiriere, îndreptată împotriva pârâtei A. O. R. a V., F. si C.
Aceeași cerere de prelungire a închirierii îndreptată împotriva pârâtului M. C.-N. prin P., a fost respinsă deoarece acest pârât nu mai are nici un drept cu privire la imobilul în cauză de la data predării, (...).
Față de solicitarea reclamanților de a li se pune la dispoziție o locuință corespunzătoare de către pârâtul M. C.-N. instanța a constatat că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor reglementate de capitolul nr. 5 din Legea nr. 1. referitoare la obținerea unei locuințe sociale.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă
A. O. R. a V., F. si C. instanța a reținut din situația de fapt prezentată, că reclamanții ocupă fără un titlu valabil imobilul apartament nr. 2 din C.-N. str. T. M. nr. 43 jud. C. Pentru aceste motive în temeiul art. 480 C.civ. a admis cererea reclamantei reconvenționale și a dispus evacuarea reclamanților S. V., S. E., S. E. M. si S. K. E. din imobilul situat în C.-N. str. T. M. nr. 43 ap. 2 jud. C.
Prin decizia civilă nr. 456/(...) a T.ului C. a fost respinsă excepția lipsei de obiect și a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți S. V., S. E., S. E. și S. K. E. împotriva sentinței civile nr. (...)pronunțată la data de (...) în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., care a fost păstrată în întregime și a fost respinsă cererea privind cheltuielile de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că imobilul in litigiu a fost restituit in temeiul OUG 9. paratei de rândul 1 prin decizia nr.
307 din 24 mai 2004 emisa de către C. S. de R. a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.
La data de (...) M. C.-N. a predat efectiv paratului de rândul 1 imobilul in litigiu.
Împrejurarea ca imobilul in litigiu in care locuiesc reclamanții apelanți si pentru care solicita prelungirea unui contract de închiriere si imobilul restituit este unul si același rezulta in mod neechivoc din coroborarea actelor de la f. 14-25,30-39,12,13,49-55,61-63 dosar fond din care rezulta in mod neechivoc ca imobilul in care se afla si apartamentul 2 din litigiu este situat administrativ in C.-N.,str. T. M. nr. 43 .Aceasta strada la data preluării se numea D. si imobilul era înscris in CF 8708 C. nr. top. 3728. Ori acest număr topografic si adresa administrativa apare atât in actele de preluare ale imobilului cit si in actele de restituire ale acestuia către fostul proprietar in contractele de închiriere ale reclamanților apelanți ceea ce indica in mod neechivoc aceasta identitate.
In decizia de restituire sus menționata se retine ca imobilul a fost preluat de către S. R. cu titlu.
Aceasta împrejurare nu duce la concluzia ca restituirea imobilului ar fi abuziva sau in discordanta cu cele statuate prin hotărârile judecătorești depuse in fata primei instanțe.
Astfel art. 1 din OUG 9. permite restituirea imobilelor preluate abuziv de la cultele religioase indiferent daca preluarea s-a făcut cu titlu sau fără titlu, titlul S.ui R. l-a reprezentat donația dovedita prin actele de la f. 14-16 dosar fond.
Împrejurarea ca pârâtei A. O. R. a V., F. și C. i s-au respins acțiunile prin care solicita ca petit principal constatarea nulității acestei donații nu duce la concluzia ca aceasta restituire este una abuziva si ca acest parat nu ar fi proprietarul actual al imobilului. Respingerea acestor petite duce doar la concluzia ca donația a fost valabila si deci preluarea imobilul s-a făcut cu titlu .Insa așa cum s-a arătat mai sus OUG 9. in art. 1 permite restituirea imobilelor chiar daca preluarea lor s-a făcut cu titlu in același sens fiind si considerentele deciziei prezentate chiar de către apelanții reclamanți respectiv ale deciziei nr. 712/R/2008 a Curții de A. C.
Ca atare toate motivele de apel privind valabilitatea donației deși reale sunt irelevante in speță legea prevăzând si restituirea imobilelor preluate cu titlu indiferent care ar fi acest titlu deci inclusiv donațiile.
Oricum valabilitatea deciziei nu poate fi cenzurata in prezenta cauza pe cale de excepție ci doar pe calea unei acțiuni in anulare împotriva deciziei sus menționate ,in lipsa unei hotărâri de anulare a acesteia ea reprezentând pentru parata de rândul 1 titlul sau de proprietate .
Coroborând toate aceste date rezulta ca începând cu data de (...) paratul de rândul 1 este proprietarul imobilului din speță .
Din dispozițiile art. 4 alin. 1 și 2, art. 5 alin. 2 din OUG nr. 9. rezultă așadar ca parata de rândul 1 in calitatea sa de proprietar al imobilului in litigiu era obligata sa încheie cu reclamanții un contract de închiriere pana la data de (...), fără a avea obligația la reînnoirea contractului așa cum rezulta in mod neechivoc din textele de lege sus menționate .
Oricum sub aspectul posibilității de reînnoire succesiva prevăzuta de art. 14 din OUG 40/1999 care insa nu este aplicabil in speță practica judiciara decide in mod constant ca reînnoirile succesive cu plata unei chirii legale aduce atingere esenței dreptului de proprietate garantat de C. R. si ocrotita de art. 1 din Primul Protocol adițional la C. .
Ca atare indiferent ca in speță contractul de închiriere de la f. 12-13 este un fals sau nu si indiferent daca aceștia au achitat chiria sau nu este cert ca in intervalul de timp 2004-2011 reclamanții au locuit in imobilul in litigiu fără ca parata de rândul 1 sa ceara evacuarea lor astfel ca parata de rândul 1 a asigurat protecția chiriașilor in limitele prevăzute de OUG 9. care ii este aplicabil .In acest moment o data cu expirarea termenului de 5 ani el nu mai are obligația de a încheia un nou contract de închiriere astfel ca petitul 1 astfel cum a fost formulat inițial este neîntemeiat .
După ce reclamanții au început sa susțină in speța ca contractul de închiriere pe care se întemeiază este un fals reclamanții au solicitat obligarea paratului de rândul 2 la încheierea unui nou contract de închiriere .Este evident ca o asemenea cerere nu poate fi admisa cita vreme S. R. nu mai este proprietar si ca atare M. C.-N. nu mai are in administrare acest imobil .
In ceea ce privește petitul 2 din acțiunea formulata inițial pentru ca paratul de rândul 2 sa fie obligat sa le asigure cu prioritate o locuința in condițiile in care păstrarea locuinței folosite de apelanta actualmente nu este posibila este necesar ca reclamanții apelanți sa urmeze prevederile legale aplicabile oricărei persoane care formulează o cerere pentru acordarea unei locuințe din fondul locativ de stat respectiv sa formuleze o cerere ,sa depună actele doveditoare iar apoi in funcție de criteriile aplicabile sa se stabilească poziția acestora in ordinea de atribuire ,atribuirea directa a unei locuințe in favoarea lor in lipsa unei dispoziții speciale in acest sens încâlcind prevederile L. 1. si a actelor normative care asigura aplicarea acestei legi .
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamantul S. V., solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii acțiunii și admiterii cererii reconvenționale.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că adevăratul proprietar al imobilului în litigiu este S. Român și nu B. ortodoxă, fapt dovedit prin mai multe hotărâri judecătorești depuse la dosarul cauzei, astfel că, evacuarea lui din imobil este nelegală.
În ce privește încheierea contractului de închiriere, recurentul a arătat că a solicitat ca acesta să fie reînnoit de către P. mun. C.-N. în calitate de proprietar al imobilului în litigiu și nu de către B. O. R..
Prin întâmpinarea depusă, intimata s-a opus admiterii recursului, arătând că imobilul în litigiu le-a fost restituit în baza OUG nr. 9.. că prin P. nr. (...) le-a fost predat imobilul de către C. Local al municipiului C.-N., că au încheiat cu reclamantul un contract de închiriere înregistrat sub nr.
1767/ 1 iulie 2005, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 2 și art. 8 alin. 2 din OUG nr. 9. pe o perioadă de 5 ani, că acest contract a expirat și nu mai au nicio obligație legală să-l prelungească peste cei 5 ani prevăzut de
OUG nr. 9..
Reclamanții au solicitat prelungirea contractului de închiriere și cu M. C.-N. prin P., însă acesta nu mai are nici un drept asupra imobilului în litigiu.
La (...) recurentul a depus la dosar un script în legătură cu care, la solicitarea instanței a precizat că acesta conține motive noi de recurs față de cele cuprinse în declarația de recurs din (...).
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 307 din 24 mai 2004 a Comisiei Speciale de R. a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, imobilul situat în C.-N., str. T. M. nr. 43, a fost retrocedat pârâtei A. O. R. a V. F. și C., fiind predat acesteia prin protocolul încheiat la (...).
Așadar, pârâta a făcut dovada calității de proprietar asupra apartamentului în litigiu, așa cum cere art. 5 alin. 1 din OUG nr. 9., potrivit cărora, dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat se redobândește pe baza deciziei comisiei speciale de retrocedare.
Reclamanții au avut încheiat un contract de închiriere înregistrat sub nr. 36138/(...) cu pârâtul C. Local al municipiului C.-N., iar la 1 iulie
2005 au încheiat cu pârâta A. O. R. a V. F. și C., contractul de închiriere înregistrat sub nr. 1767 pe o durată de 5 ani, respectiv până la data de 1 iulie 2010. Prin urmare, indiferent dacă reclamanții au achitat sau nu vreo sumă de bani cu titlu de chirie, ei au locuit încă o perioadă de 5 ani de la data preluării imobilului de către pârâta A. O. R. a V. F. și C., pârâtă care, în această modalitate a asigurat protecție chiriașilor în limitele prev. de art. 5 alin. 2 din OUG nr. 9., coroborate cu cele ale art. 8 alin. 2 din același act normativ.
Din dispozițiile art. 5 alin. 2 din OUG nr. 9. rezultă că pârâta A. O. R. a V. F. și C., în calitate de proprietar al imobilului în litigiu, avea obligația de a încheia cu reclamanții un contract de închiriere, obligație pe care și-a îndeplinit-o prin încheierea la data de 1 iulie 2005 a contractului înregistrat sub nr. 1767, pe o durată de 5 ani.
Reclamanții au solicitat în fața instanței de fond prelungirea contractului de închiriere cu P. mun. C.-N., apreciind că, contractul de închiriere pe care l-au încheiat cu pârâta A. O. R. a V. F. și C., este nul, fără a arăta motivele care conduc la nulitatea acestuia, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 14, 15 și 16 din OUG nr. 40/1999 și prevederile L. nr. 1. cu privire la capătul de acțiune de obligare a pârâtului S. Român de a-i pune la dispoziție o locuință corespunzătoare în cazul în care refuză prelungirea contractului de închiriere.
Prevederile art. 14 din OUG nr. 40/1999 invocate de reclamanți nu sunt aplicabile în speță, aceste prevederi fiind conforme de altfel și cu prevederile C.i Europene a Drepturilor Omului și nu sunt în contradicție cu art. 1 din P. 1 adițional la C.
A accepta contrariul prin reînnoirea contractului de închiriere, ar echivala cu o ingerință în dreptul pârâtei la respectarea bunurilor sale în sensul art. 1 din P. nr. 1.
În același sens este și jurisprudența Curții Constituționale, care, verificând conformitatea art. 14 alin. 1 și 2 din OUG nr. 40/1999 cu prevederile cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adițional la C., a statuat că, textele legale criticate sunt în deplină concordanță cu alin. 2 din art. 1 din Primul Protocol (decizia nr. 22/2005).
În consecința celor reținute, sub aspectul cererii de reînnoire a contractului de închiriere de către pârâta A. O. R. a V. F. și C., legal a reținut instanța de fond că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din OUG nr. 40/1999.
În ce privește punctul 2 din declarația de recurs prin care recurentul solicită obligarea pârâtului P. mun. C.-N. să-i reînnoiască contractul de închiriere, deoarece în cartea funciară este proprietar S. Român, căhotărârea Comisiei Speciale de R. a I. este nelegală, întrucât donația este valabilă, fapt constatat prin hotărâri judecătorești, decizia nr.
712/R/2008 a Curții de A. C., curtea reține următoarele:
Art. 1 din OUG nr. 9. prevede că „imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență";.
Prin decizia nr. 712/R/2008 a Curții de A. C. invocată de recurent, s- a respins capătul de acțiune având ca obiect constatarea nulității actului de donație autentificat sub nr. 9180/1961. Respingerea acestui capăt de acțiune duce doar la concluzia că preluarea imobilului s-a făcut cu titlu, situație în care art. 1 din OUG nr. 9. permite restituirea imobilelor preluate cu titlu, indiferent care ar fi acest titlu, inclusiv donațiile.
Rezultă că începând cu data de 24 mai 2004, pârâta A. O. R. a V. F. și
C., este proprietarul imobilului în litigiu, cererea reclamanților de obligare a pârâtului M. C.-N. prin P. la prelungirea contractului de închiriere este neîntemeiată.
Cererea reclamanților de obligare a pârâtului M. C.-N. prin P. de a-i pune la dispoziție o locuință corespunzătoare, cerere întemeiată pe dispozițiile L. nr. 1., a fost legal respinsă, având în vedere conduita pe care aceștia trebuie să o urmeze, conduită reglementată de dispozițiile acestui act normativ, constând în formularea unei cereri pentru repartizarea unei locuințe din fondul locativ de stat, însoțită de acte doveditoare, iar apoi, în funcție de criteriile aplicabile, să se stabilească poziția acestora în listele de atribuire. Atribuirea direct de către instanță a unei locuințe în favoarea reclamanților, ar echivala cu încălcarea prevederilor L. nr. 1..
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L. DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. V. împotriva deciziei civile numărul 456 din 21 octombrie 2011 a T.ului C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
A. A. C. ANA I.
C. M. CONȚ C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: A.A.M., O.R.Ghișoiu
| ← Decizia civilă nr. 437/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4357/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
