Decizia civilă nr. 1450/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.Ă

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

D. C.Ă NR. 1450/R/2012

Ședința publică din 23 martie 2012

I. constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.

A.-A. P. GREFIER: A.-A. M.

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții P. T. și P. M., respectiv de pârâtul M. M., împotriva deciziei civile nr. 4. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect succesiune.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pentru pârâtul recurent, doamna avocat M. F., care arată că se prezintă în substituirea domnului avocat I. M., conform delegației de substituire pe care o depune la dosar, lipsă fiind părțile personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de reclamanții P. T. și P. M., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și a fost legal timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 266 lei și cu timbre judiciare în valoare de 5 lei (f. 7 din dosar)

Recursul declarat de pârâtul M. M., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat până la acest moment.

S-a făcut referatul cauzei după care doamna avocat M. F. depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 2118 lei și timbre judiciare pentru recurs în valoare de 5 lei.

Curtea constată că recursul declarat de pârâtul M. M. este legal timbrat.

Având în vedere lipsa reprezentantei reclamanților recurenți la prima strigare a cauzei, Curtea lasă cauza la doua strigare, pentru a da acesteia posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.

La a doua strigare a cauzei, respectiv la ora 0., la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul recurent, doamna avocat M. F., care arată că se prezintă în substituirea domnului avocat I. M., lipsă fiind părțile personal și reprezentanta reclamanților recurenți.

Curtea constată că reprezentanta reclamanților recurenți nu a formulat o cerere de strigare a cauzei la o anumită oră, motiv pentru care, va lua cauza la a treia strigare.

De asemenea, Curtea constată că ambele recursuri au fost formulate și motivate în termen legal, au fost comunicate părților adverse și au fost legal timbrate.

La a treia strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă în instanță reprezentanta reclamanților recurenți, doamna avocat

C. D., precum și doamna avocat M. F., care arată că se prezintă în substituirea domnului avocat I. M., în reprezentarea pârâtului recurent.

În privința recursului declarat de reclamanții P. T. și P. M., Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C. raportat la art. 294 alin. 1 C., invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității motivelor de recurs prin care se arată de către reclamanți că sunt de acord cu atribuirea apartamentului în favoarea pârâtului, având în vedere că niciodată în fața instanței de fond nu s-a formulat în mod expres o cerere de atribuire a apartamentului către pârât..

Tot în privința recursului declarat de reclamanții P. T. și P. M., Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității parțiale a motivelor de recurs de netemeinicie, prin care se face referire la starea de fapt, la depozițiile martorilor și la probele administrate în cauză, având în vedere că acestea intră sub incidența dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 C., care au fost abrogate.

În privința recursului declarat de pârâtul M. M., Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C. raportat la art. 294 alin. 1 C., invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității cererii prin care pârâtul invocă exercitarea unei posesii în temeiul art. 1857 și 1858 C., după tatăl său, practic acesta invocând pentru prima dată în recurs uzucapiunea, respectiv a cererii prin care pârâtul arată că instanța nu a verificat dacă nu cumva testamentul lăsat de defunctă nu încalcă rezerva succesorală a pârâtului, având în vedere că nicăieri în fața primei instanțe, pârâtul nu a solicitat reducțiunea liberalității testamentului autentificat sub nr. 2753/2006.

Tot în privința recursului declarat de pârâtul M. M., Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității parțiale a motivelor de recurs, respectiv a acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C. au fost abrogate.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantelor părților asupra recursurilor ce formează obiectul prezentului dosar, cu mențiunea ca acestea să se refere și la excepțiile invocate din oficiu de către instanță.

Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului declarat de reclamanți așa cum a fost formulat, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, cu obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat conform dovezilor pe care le depune la dosar și taxa judiciară de timbru, conform chitanței depuse la dosar.

Reprezentanta reclamanților recurenți arată că în situația în care pasivul succesoral despre care a făcut vorbire în memoriul de recurs este recunoscut de către părți, acesta ar trebui să facă obiectul separat al altui dosar și nu obiectul actualului dosar, altfel părților li se ia singura garanție prin care pot să recupereze acest pasiv succesoral, însă a solicitat ca la pasivul succesoral inițial să se adauge pasivul succesoral în valoare de 7000 lei.

Cu privire la recursul declarat de reclamanți, reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea excepțiilor invocate din oficiu de către instanță.

De asemenea, reprezentanta pârâtului recurent solicită respingerea excepțiilor invocate din oficiu de către instanță cu privire la recursul declarat de pârâtul M. M., având în vedere că din actele depuse la dosar, în temeiul rolului activ, instanța putea observa solicitările pârâtului.

Pe fond, reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului declarat de pârâtul M. M. și modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii în totalitate a apelului formulat de pârâtul M. M. și, în consecință, admitereacererii reconvenționale formulată de către acest pârât, cu obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând taxa judiciară de timbru și, totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată pentru celelalte faze procesuale.

Cu privire la recursul declarat de pârâtul M. M., reprezentanta reclamanților recurenți solicită respingerea acestui recurs, având în vedere că lipsa pârâtului din țară și condițiile intrării țării noastre în Uniunea Europeană, au fost imposibil de dovedit în cauză.

Reprezentanta reclamanților recurenți arată că la dosarul cauzei există certificatul de moștenitor, iar dosarul nr. (...)al J. C.-N. a fost suspendat în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C. până la soluționarea prezentului dosar și, totodată, arată că al treilea motiv de recurs invocat de către pârâtul recurent se referă din nou la un certificat de moștenitor.

Curtea aduce la cunoștința reprezentantei reclamanților recurenți că aceasta este o cerere nouă formulată în recurs și nu se poate discuta.

Reprezentanta reclamanților recurenți arată că ultimul motiv de recurs invocat de către pârâtul recurent se referă la repunerea reclamanților în termenul de apel, însă această repunere în termen a fost justificată, iar instanța de apel a reținut acest aspect în mod corect.

În concluzie, reprezentanta reclamanților recurenți solicită respingerea recursului promovat de către pârâtul M. M.

Reprezentanta pârâtului recurent solicită respingerea recursului declarat de reclamanți și amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru a se da avocatului titular posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise.

Curtea aduce la cunoștința reprezentantei pârâtului recurent că nu se impune amânarea pronunțării hotărârii în cauză, deoarece recursul declarat de pârâtul M. M. a fost pe larg motivat de către domnul avocat I. M.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 17631/(...), pro nunț ată în dos ar nr. (...) al J. C. N.,s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, s-a admis acțiunea civilă astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamanții P. T. și P. M., în contradictoriu cu pârâtul M. M., s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâtul M. M.,s-a constatat că masa succesorală a defunctului M. T., dec. la data de (...), având ultimul dom. în C.-N., se compune din cota de ½ parte din imobilul apartament situat din punct de vedere administrativ în C.-N., str. U., nr. 21, ap. 19, jud. C., înscris în C.F. 79044 C. A61, nr. top. 23027/C/XIX și 100 acțiuni la S. N. S. C., unic moștenitor acceptant fiind M. M., soție supraviețuitoare, s-a constatat că masa succesorală a defunctei M. M., dec. la data de (...), având ultimul dom. în C.-N., se compune din - activ: imobilul apartament situat din punct de vedere administrativ în C.-N., str. U., nr. 21, ap. 19, jud. C., înscris în C.F. 79044 C. A61, nr. top. 23027/C/XIX, 100 acțiuni la S. N. S. C., pasiv: 15.400 lei; s-a constatat că masa succesorală a defunctei M. M. revine reclamanților, moștenitori testamentari, în cotă de ½ parte și pârâtului M. M., fiu, în calitate de moștenitor legal, în cotă de ½ parte, a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 7.700 lei, reprezentând cota de ½ parte din pasivul succesoral; s-a dispus sistarea indiviziunii cu privire la imobilul apartament situat din punct de vedereadministrativ în C.-N., str. U., nr. 21, ap. 19, jud. C., înscris în C.F. 79044

C. A61, nr. top. 23027/C/XIX, evaluat la suma de 175.000 lei prin atribuire în natură pe seama reclamanților, cu plata sultei către pârât, în sumă de

87.500 lei;s-a dispus sistarea indiviziunii cu privire la cele 100 acțiuni la S.

N. S. C. prin formarea de loturi, care să cuprindă câte 50 de acțiuni pentru reclamanți și 50 de acțiuni pentru pârât, întabularea dreptului de proprietate dobândit de reclamanți asupra imobilului apartament situat din punct de vedere administrativ în C.-N., str. U., nr. 21, ap. 19, jud. C., înscris în C.F. 79044 C. A61, nr. top. 23027/C/XIX, ca bun comun, cu titlu drept moștenire și partaj; s-au compensat cheltuielile de judecată constând în taxe timbru, timbru judiciar și onorarii avocațiale, a fost obligat pârâtul să achite reclamanților cota de ½ parte din onorariul expert în sumă totală de 925 lei, respectiv suma de 462,5 lei.

Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele: La data de (...) a decedat numitul M. T., tatăl pârâtului, astfel cum reiese din certificatul de deces depus la dosar (f.11). Defunctul M. T. deținea în proprietate cota de ½ din apartamentul situat în C.-N. str. U., nr.21, ap.19, jud. C., înscris în CF 79044 C. A61, nr. topo. 23027/C/XIX și 100 de acțiuni la S. N. S. C., după cum reiese din copia extrasului de carte funciară depusă la dosar (f.33) și copia certificatului de acționar (f.36).

La data decesului defunctului M. T., pârâtul-reclamant reconvențional se afla în Germania, revenind în țară abia în anul 2007, astfel cum reiese din răspunsurile date către acesta la interogatoriu(f.77-81). În aceste condiții, acesta nu a efectuat niciun act de acceptare a moștenirii. Cu privire la sumele de bani pe care acesta susține că le-a trimis mamei sale pentru cheltuielile de întreținere ale imobilului, instanța a reținut faptul că acestea nu au fost dovedite, declarația martorei R. R., reprezintă o mărturie indirectă, aceasta susținând faptul că a luat cunoștință din discuțiile telefonice cu defuncta despre faptul că fiul său îi trimite anumite sume de bani și de asemenea, această declarație nu se coroborează cu nici o altă probă de la dosar.

M. M. a decedat la data de (...), astfel cum reiese din certificatul de deces depus la dosar (f.12), aceasta având în proprietate la data decesului cota de ½ din apartamentul situat în C.-N. str. U., nr.21, ap.19, jud. C., înscris în CF 79044 C. A61, nr. topo. 23027/C/XIX astfel cum reiese din înscrisurile CF depuse la dosar.

M. M. a încheiat un testament autentificat (f.16) conform încheierii de autentificare nr.2753 din (...) prin care a lăsat cota de ½ din toate bunurile sale mobile și imobile reclamanților. La data încheierii testamentului, defuncta a fost consultată de către un medic psihiatru, care a stabilit că aceasta este în deplinătatea facultăților mintale, astfel cum reiese din scrisoarea medicală depusă la dosar f.13.

Cu privire la susținerile pârâtului-reclamant reconvențional potrivit cărora o astfel de consultație nu a avut loc la data perfectării testamentului în fața notarului public, ci a fost întocmită ulterior, întrucât, din verificările efectuate de către pârât, aceasta nu se regăsește în registrul de consultații, instanța a reținut faptul că acestea sunt neîntemeiate întrucât în cauză s-a făcut dovada faptului că este înregistrată adeverința în registrul de consultații sub nr.850 din data de (...), prin prezentarea acestui registru ținut de S. M. de U., C.-N., în original în fața instanței, copia fiind depusă la fila 99 din dosar. De asemenea, martorul C. R., medicul care a consultat-o pe defunctă a arătat faptul că deși nu își amintește despre persoana consultată, atâta timp cât consultația a fost înregistrată în registru deevidență, adeverința este valabilă și nu s-au strecurat erori cu privire la întocmirea acesteia (f.171,172).

Reclamanții-pârâți reconvenționali au încheiat un contract de asistență juridică, în aprilie 2007 cu avocata M. A. M., în vedere asistării lor în procesul privind succesiunea defunctei M. M., astfel cum reiese din cuprinsul acestui înscris depus la dosar f.73, chitanțele de plată a onorariului și registrele de încasări prezentate (f.65-67,70), însă aceasta nu și-a îndeplinit mandatul și le-a ascuns reclamanților faptul că nu a efectuat nici un act în cauză. Doar în cursul lunii septembrie 2008 reclamanții au descoperit faptul că nu există pe rolul instanțelor un astfel de proces, mandatara neîndeplinindu-și obligația de a introduce cererea de chemare în judecată, aspecte relatate în declarația avocatei autentificată depusă la dosar f.68.

Pârâtul-reclamant, întors în țară cu câteva luni înainte de decesul mamei sale, a intrat în posesia apartamentului în litigiu, astfel cum reiese din declarațiile martorului R. R. coroborate cu răspunsurile date de către acesta la interogatoriu dar până în prezent nu s-au dezbătut cele două succesiuni.

În ceea ce privește cheltuielile de înmormântare ale defunctei, acestea au fost suportate de către reclamanți, astfel cum se poate concluziona în urma coroborării înscrisurilor doveditore depuse la dosar (f.108-114) cu declarațiile martorilor R. M. (f.173,174) și P. M. (f.175) și răspunsurile pârâtului reclamant la interogatoriu, care recunoaște faptul că reclamanții- pârâți au fost cei care au avansat sumele necesare înmormântării defunctei.

Cu privire la suma de 28.000 lei pe care reclamanții susțin că au cheltuit-o cu întreținerea defunctei în perioada ianuarie 1999 - ianuarie

2007, instanța a reținut faptul că din coroborarea declarațiilor martorilor R. M. (f.173,174) și P. M. (f.175) reiese faptul că aceștia au participat la întreținerea defunctei M. M., care a fost imobilizată la pat în ultimii ani de viață, fiind grav bolnavă și având nevoie de îngrijire permanentă. Cu privire la cuantumul acestor cheltuieli instanța a apreciat că suma de15.400 lei este justificată, fiind depuse chitanțe în acest sens

Din raportul de expertiză tehnică judiciară, depus la dosar f.149-163 reiese faptul că imobilul în litigiu este evaluat la suma de 175.000 lei.

În baza art.137 alin.1 C.proc. civ. instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea fondului cauzei.

A., în ceea ce privește lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de către pârâtul-reclamant reconvențional, ca urmare a neacceptării în termenul legal prevăzut de art.700 C. a succesiunii după defuncta M. M., pierzând astfel calitatea de moștenitori testamentari, aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Termenul de opțiune succesorală fiind considerat, un termen de prescripție, este susceptibil de suspendare, întrerupere și repunere în termen în condițiile prevăzute de D. 1. privitor la prescripția extinctivă care, odată cu intrarea în vigoare a abrogat tacit prevederile art.700 al.2 C. civ. ( redactarea data de D. 7.). A., și în această materie sunt aplicabile prevederile dreptului comun, nefiind necesar a se face proba forței majore astfel cum prevede art.700 al.2 C. pentru repunerea în termenul de acceptare a moștenirii.

Art.19 din D. 1. solicită existența unor cauze temeinic justificate pentru care termenul de prescripție a fost depășit. Prin cauze temeinic justificate trebuie să se înțeleagă doar acele împrejurări, care fără a aveacaracterul forței majore sunt exclusive de culpă, respectiv nu i se poate imputa vreo culpă titularului dreptului la acțiune. În speță, reclamanții au făcut dovada faptului că au întreprins demersurile necesare în vederea exprimării dreptului de opțiune succesorală pe cale judecătorească, în termenul legal de 6 luni de la decesul defunctei, prin angajarea unui avocat care să-i asiste, dar din motive neimputabile lor, acesta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, fapt adus la cunoștință reclamanților în septembrie 2008. De asemenea, din probatoriul administrat, reiese faptul că reclamanții s-au interesat în mod repetat de soarta procesului cu privire la care mandatara i-a asigurat că este în curs de desfășurare, manifestând diligență și neputându-se astfel reține o culpă a acestora în nefinalizarea procedurilor succesorale.

Acțiunea introductivă de instanță a fost înregistrată la data de (...), astfel că este îndeplinită și condiția prevăzută de alin.2 al art.19 din D. 1., respectiv ca cererea de repunere în termen să fie formulată în decurs de o lună de la data încetării cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție.

În concluzie, deși acceptarea moștenirii nu a fost făcută în termen de 6 luni de la data decesului testatoarei, de către reclamanți - legatari cu titlu universal, instanța a reținut faptul că sunt îndeplinite condițiile repunerii în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală și astfel, prin introducerea prezentei cereri de chemare în judecată, reclamanții și-au exprimat în mod valabil, în condițiile art.689 C.civ, dorința de a accepta succesiunea defunctei M. M.. În aceste condiții reclamanții nu au pierdut cu efect retroactiv titlul de moștenitor dobândit ca efect al deschiderii succesiunii și existând identitate între titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății și reclamanți, aceștia au calitate procesuală activă.

Cu privire la primele două capete de cerere ale acțiunii precizate, referitore la succesiunea defunctului M. T., instanța le-a apreciat ca fiind întemeiate având în vedere următoarele considerente:

Din probatoriul administrat reiese faptul că defunctul avea în proprietate la data decesului, respectiv (...) cota de ½ din apartamentul situat în C.-N. str. U., nr.21, ap.19, jud. C., înscris în CF 79044 C. A61, nr. topo. 23027/C/XIX și 100 de acțiuni la S. N. S. C., aceste bunuri intrând în masa succesorală.

Vocație succesorală la această moștenire au avut defuncta M. M., în calitate de soție supraviețuitoare și pârâtul-reclamant în calitate de descendent. D. M. M. a efectuat acte de acceptare tacită a moștenirii rămânând în posesia și administrarea bunurilor, în schimb pârâtul nu și-a exprimat dreptul de opțiune succesorală în termenul legal de 6 luni de la deschiderea succesiuni, neefectuând nici un act care ar putea fi interpretat, în lumina dispozițiilor art.689 C. ca fiind un act de acceptare tacită a moștenirii, astfel cum susține acesta, cu motivarea că a suportat cheltuielile aferente administrării imobilului, dar fără să probeze aceste aspecte.

Pentru a constitui act de acceptare tacită a moștenirii, actul săvârșit de succesibil trebuie să implice cu puterea necesității intenția de a accepta moștenirea și să nu poată primi o altă interpretare. Actele echivoce nu pot constitui o manifestare tacită a voinței de a accepta, astfel că și în ipoteza în care s-ar fi făcut dovada faptului că pârâtul-reclamant a trimis sporadic anumite sume de bani în țară după decesul tatălui său, acest act nu este unul neechivoc, putând fi interpretat ca reprezentând un ajutor acordat mamei sale și în plus, atâta timp cât nu are caracterul unor acte de administrare definitivă, întrucât conform art.690 C. „actele conservatorii, deîngrijire și administrație provizorie, nu sunt acte de primire a moștenirii, dacă cel care le-a făcut n-a luat titlu sau calitate de erede";

În concluzie, pârâtul prin expirarea termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală a pierdut cu titlu retroactiv calitatea de moștenitor legal al defunctului M. T. și astfel, instanța a constatat faptul că masa succesorală a defunctului M. T., decedat la data de (...), se compune din cota de ½ parte din imobilul apartament situat în C.-N. str. U., nr.21, ap.19, jud. C., înscris în CF 79044 C. A61, nr. topo. 23027/C/XIX și 100 acțiuni la S. N. S. C., unic moștenitor acceptant fiind M. M., soția supraviețuitoare.

Pe cale de consecință, instanța a respins cererea reconvențională formulată de către pârâtul-reclamant ca neîntemeiată în ceea ce privește pretențiile sale asupra moștenirii defunctului M. T.

Cu privire la succesiunea defunctei M. M., instanța a reținut faptul că masa succesorală se compune din activ: imobilul apartament situat în C.-N. str. U., nr.21, ap.19, jud. C., înscris în CF 79044 C. A61, nr. topo.

23027/C/XIX și 100 acțiuni la S. N. S. C., bunuri aflate în proprietatea sa la data deschiderii succesiunii.

A. succesiune are și pasiv, reprezentat, conform art.774 C. din datoriile și sarcinile moștenirii. Prin datorii succesorale se înțeleg acele obligații patrimoniale ale defunctului care, indiferent de izvorul lor, există în patrimoniul succesoral la data deschiderii moștenirii, inclusiv datoriile defunctului față de moștenitori. A., instanța a reținut faptul că intră în această categorie și cheltuielile efectuate de către reclamanți cu înmormântarea defunctei și întreținerea ei, fără a exista o obligației legală în sarcina lor, cheltuieli care se ridică la suma de 15.400 lei.

De asemenea, din pasivul succesoral fac parte și cheltuielile de înmormântare, ce reprezintă sarcini succesorale și care, în speță se ridică, în baza probelor administrate la suma de 1.400 lei.

În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită constatarea faptului că această masa succesorală a revenit reclamanților în cotă de ½ în calitate de moștenitori testamentari și pârâtului în cota de ½ în calitate de moștenitor legal, instanța a apreciat ca întemeiat, pentru următoarele considerente:

T.amentul autentic încheiat la data de (...) prin care defuncta a lăsat cota de ½ din toate bunurile sale mobile și imobile reclamanților a fost valabil încheiat și nu a fost revocat de către aceasta, fiind respectate și dispozițiile legale privind limitele dreptului de dispoziție asupra moștenirii (art.841 C.civ).

C. pârâtului-reclamant, formulată pe cale reconvențională prin care a solicitat constatarea nulității testamentului autentic pentru lipsa discernământului dispunătoarei, este neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Lipsa discernământului, din cauza alienației sau debilității mintale ori datorită unor cauze vremelnice, cum ar fi starea de boală, trebuie să fie dovedită în mod neechivoc, prin probe concludente, deoarece ea determină o incapacitate naturală, care nu rezultă din lege, spre deosebire de incapacitatea celui care a fost pus sub interdicție, or, în cauza de față, pârâtul-reclamant, care, în temeiul art.1169 C.civ, avea sarcina probei, nu a reușit să facă o astfel de probă. În plus, din adeverința medicală și declarațiile martorilor reiese faptul că defuncta era o persoană lucidă și în deplinătatea facultăților mintale în perioada în care a testat în favoarea reclamanților.

I. a admis și capătul de cerere privind obligarea pârâtului-reclamant la suportarea a jumătate din pasivul succesoral întrucât, potrivit legii, art.775 C., pasivul succesoral se suportă de către succesorii universali sau cu titlu universal, deoarece ei dobândesc prin moștenire un patrimoniu, sau o fracțiune de patrimoniu, adică o universalitate care cuprinde nu numai drepturi, dar și obligații.

În privința sistării stării de indiviziune, în temeiul art.728 C. instanța a dispus sistarea acesteia cu privire la imobilul apartament situat în C.-N. str. U., nr.21, ap.19, jud. C., înscris în CF 79044 C. A61, nr. topo.

23027/C/XIX, evaluat la suma de 175.000 lei prin atribuirea în natură reclamanților, în temeiul art.673 ind.10 alin.4 C.proc.civ., cu obligarea la plata sultei către pârât în sumă de 87.500 lei.

I. a procedat la atribuirea imobilului în întregime reclamanților, având în vedere cererea acestora și criteriile prevăzute în art.673 ind.9 C.proc.civ., apartamentul nefiind comod partajabil în natură.

Pe cale de consecință, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate dobândit de reclamanți asupra imobilului apartament situat în C.-N. str. U., nr.21, ap.19, jud. C., înscris în CF 79044 C. A61, nr. topo. 23027/C/XIX, ca bun comun, cu titlu de drept de moștenire și partaj.

De asemenea, a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la cele

100 acțiuni la S. N. S. C., prin formarea de loturi care să cuprindă câte 50 de acțiuni pentru reclamanți și 50 de acțiuni pentru pârât, potrivit cotelor lor de moștenire.

În temeiul art.274 și art.276 C.proc.civ. instanța a compensat cheltuielile de judecată constând în taxe timbru, timbru judiciar și onorarii avocațiale.

I. a obligat pârâtul-reclamant să achite reclamanților cota de ½ parte din onorariul expert în sumă totală de 925 lei, respectiv suma de 462,5 lei întrucât această expertiză a profitat părților în egală măsură, iar onorariul a fost achitat de către reclamanții pârâți.

Împotriva aceste i sen tințe a decl ar at apel, în ter men leg al, pârâtul M. M.,solicitând instanței admiterea apelului, casarea în parte a hotărârii atacate cu reținerea cauzei spre rejudecare în fond, cu administrare de probe și să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se respingă cererea de chemare în judecată precizată a reclamanților și să se admită în întregime cererea reconvențională formulată de parat, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată și în apel.

În motivarea apelului, pârâtul apelant arată că sentința civilă atacată este nelegală și netemeinică din următoarele considerente, reclamanții au recunoscut prin cererea de chemare în judecată faptul că paratul are calitatea de moștenitor legal după cei doi părinți M. T. și M. M., reclamanții intimați recunoscând calitatea sa de moștenitor și prin faptul că au anexat în probațiune Certificatul de calitate de M. nr. 21 din 09 martie 2009 eliberată în dos. succesoral nr. 2. conex. cu dos. nr. 24/2009.

Potrivit art. 689 C. Civ., acceptarea moștenirii poate fi și tacită, nefiind nevoie de dezbatere notarială sau judecătorească a succesiunii defunctului M. T., pentru a exista calitatea de moștenitor acceptant față de succesiunea după defunct.

Acceptarea moștenirii se poate dovedi și prin aceea că pârâtul a avut întotdeauna domiciliul comun cu tatăl său, respectiv; C.-N., str. U., nr. 21, ap 19, jud. C. adresă unde a fost și citat în (...);

Prin Certificatul de calitate de moștenitor menționat anterior s-a constatat calitatea de moștenitor după defunctul M. T. în favoarea mameiacestuia M. M. în cotă de 1/4 parte și a paratului în cotă de ¾ parte din masa succesorală;

Prin același certificat s-a constatat calitatea de moștenitor după defuncta M. M. în favoarea paratului, în cota de 1/1 parte din masa succesorală, iar potrivit art. 84 din Legea 36/1995 în cazul în care nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri, patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesită operațiuni de durată și moștenitorii solicită să li se stabilească numai calitatea, se poate emite certificat de calitate moștenitor.

Așa după cum reiese din motivarea cererii de chemare în judecată a reclamanților/intimați M. M. a recunoscut calitatea paratului de moștenitor al tatălui său dar și al acesteia, mama sa nu a dorit înlăturarea sa nici de la moștenirea tatălui său și nici de moștenirea sa, având în vedere că defuncta M. M. nu l-a contestat în mod expres, ceea ce echivalează cu faptul că a recunoscut în mod implicit calitatea sa de moștenitor la masa succesorală a tatălui său.

Acceptarea tacită făcută de mama sa are efecte față de ceilalți moștenitori.

Pe de altă parte, în testamentul autentificat la notar mama sa dispune doar cu privire la cota de ½ parte din bunurile sale, dacă ea nu ar fi recunoscut calitatea paratului de moștenitor după tatăl său, ar fi testat cu privire la cota de 5/8 parte din bunurile sale.

Mai mult, M. M. a declarat că are ca fiu-moștenitor rezervator, respectiv a menționat numele acestuia, M. M.

I. în mod eronat a dat o interpretare contrară declarației martorei R. R., acesta arătând că paratul îi trimitea mamei sale sume de bani pentru cheltuielile de întreținere a imobilului în care locuia, dar și pentru întreținerea sa ceea ce echivalează cu acte de acceptare tacită a moștenirii după defunctul său tată.

Reclamanții sunt străini de moștenire prin neacceptare în termenul legal de 6 luni moștenirea după mama sa M. M.; și în mod greșit prima instanță a reținut că în cauză ar fi incidente prevederile art. 19 din D. 1., această susținere fiind nefondată.

Nu se poate aprecia ca motiv temeinic justificat credulitatea și pasivitatea unor adulte care pe o perioadă de aproximativ 1 an și jumătate nu fac acte care să echivaleze cu acceptarea moștenirii.

Este greu de crezut faptul că de la data de 24 aprilie 2007 când reclamanții s-au dus la avocat și până în septembrie 2008 aceștia au avut motive temeinic justificate de a nu promova acțiunea în instanță.

În ceea ce privește pasivul succesoral prima instanța a constatat în mod eronat compunerea acestuia.

Apreciază că reclamanții nu puteau cere niște prestații pe care le-au făcut cu titlu gratuit în calitate de rude și în spirit umanitar, astfel încât să se poată interpreta că acestea ar fi obligații ale defunctei față de reclamanți și că acestea intră în pasivul succesoral.

Având în vedere ca M. M. a afirmat că încheie testamentul cu speranța că moștenitorii testamentari o vor îngrijii în viitor, apreciază că reclamanții nu pot solicita cheltuieli anterioare încheierii testamentului, respectiv anterior anului 2006.

Apelantul solicită totodată constatarea nulității absolute a testamentul autentificat de B. N. P. P. L. sub nr. (...)06 întrucât a fost întocmit fără ca la acel moment testatoarea să fi avut discernământ, deoarece era foarte grav bolnavă, de altfel a și decedat după mai puțin de două luni de la data semnării testamentului.

I. de fond a reținut greșit că reclamanții au efectuat cheltuieli cu înmormântarea defunctei, aceste cheltuieli au fost achitate de apelant, dar datorită stării de sănătate și a stării de stres prin care a trecut la acel moment, a solicitat să fie ajutat de reclamanți și nu a solicitat actele justificative, deoarece nu s-a gândit că va avea nevoie de acestea.

L a d ata de (...) recl aman ț ii P. au depus l a dos ar în tâmp in are,prin care au solicitat respingerea apelului declarat de pârâtul apelant.

Pe cale de excepție, reclamanții au invocat excepția netimbrării apelului, excepția insuficientei timbrări a acțiunii la Judecătoria Cluj- Napoca, și excepția lipsei calității de mandatar al reprezentantului apelantului-pârât, care a redactat și semnat apelul, sens în care solicită să fie depus la dosarul cauzei copia contractului de mandat semnat de către apelant.

Pe fond, s-a arătat că prima instanță a reținut corect că motivele care i-au împiedicat pe parați să promoveze acțiunea au fost independente de voința lor, și ca atare sunt întrunite condițiile de repunere în termenul de acceptare succesorală cu privire la succesiunea defunctei M. M..

Referitor la certificatul de calitate de moștenitor invocat de apelant, se arată că la data de (...), B.N.P. A. R., fără a cerceta în vreun fel dacă există vreun testament lăsat de cei doi defuncți, îi eliberează pârâtului certificatul de calitate de moștenitor contestat în prezenta cerere, certificat în care se stabilește că M. M. este unic moștenitor al defuncților săi părinți în cota de

1/1 parte.

Cele declarate și autentificate de notar în certificatul de calitate de moștenitor nr. 21/(...) nu corespund realității iar în mod corect instanța nu a acordat nicio valoare juridică acestui certificat de calitate de moștenitor.

Arată intimații reclamanți că au atacat acest certificat de moștenitor în dosarul cu nr. (...) al J. C.-N..

Intimații au mai arătat faptul că din depozițiile de martori audiați, s-a conturat starea de fapt susținuta de aceștia, respectiv că la data decesului lui M. T. (în ian. 1999) deja M. M., soția lui, a rămas complet singură, ea nu mai ieșea din apartament, datorită stării ei de sănătate și a faptului ca locuiau la etajul IV într-un bloc fără lift. În acest sens, întreaga înmormântare a soțului ei au organizat-o intimații.

Arată reclamanții intimați că au îngrijit-o pe M. M. timp de 8 ani, de la decesul soțului ei, i-au dus periodic de mâncare, au ajutat-o la menaj, au ajutat-o la cheltuielile de întreținere ale locuinței, în caz de boala, i-au cumpărat medicamente,și i-au făcut toate cumpărăturile necesare.

Chiar dacă pârâtul a afirmat faptul că în anul 1992, a trimis bani părinților lui, aceste sume au fost de valoare medie, iar unele dintre contracte nu-l vizează pe el.

Arată reclamanții faptul că pretind cota de 1/2-a parte din întreținerea pe care i-au prestat-o în natură, deoarece "ajutorul umanitar" de care vorbește apelantul, nu a dus la testarea întregii averi a defunctei, ci doar la cota de 1/2-a parte.

Suma pretinsă este o suma modică în comparație cu efortul pe care l- au desfășurat în legătură cu sprijinirea și îngrijirea ei, obligații care îi incumbă și fiului, în mod legal, proporțional cu cota lui-parte de moștenire, obligația de întreținere a părintelui ajuns la neputință fiind o obligație legală. Faptul că a solicitat întreținerea pe ultimii 8 ani nu implică intervenirea termenului general de prescripție atâta timp cât pasivul succesoral se poate solicita doar începând de la data deschiderii succesiunii.

Totodată afirmațiile mandatarului apelantului cu privire la suportarea de către ei a cheltuielilor de înmormântare sunt contrazise chiar de către recunoașterile făcute personal la interogatoriu.

Din înscrisurile depuse la dosar, anexate la întâmpinarea formulata pentru termenul din data de (...), respectiv adeverința Administrației districtuale din Preptow-Kopenik din Berlin, eliberată de un „. în neurologie și psihiatrie, dr. G. Doring, atestă faptul că din anul 1992 d-nul M. M. se afla în serviciul social-psihiatric fiind bolnav din cauza alcoolului cu depresii recidivante de îngrijire, care a necesitat și o curatelă, respectiv o infirmieră, suferind și de alte multe boli corporale cronice... etc. A. situație a dus la eliberarea C. de handicapat grav, eliberat in (...), unde se atestă faptul că are nevoie de însoțitor permanent, sens în care pârâtul are ca singur mijloc de subzistență, dovedit o pensie socială, infimă, care în Germania îi conferă un nivel de trai sub cel de subzistență, fapt invocat și de el personal în cererea și anexele depuse pentru acordarea ajutorului judiciar, prin solicitarea de scutire totală de la plata taxei de timbru. D., din anul 1992 numitul M. M. nu avea cum să-și ajute financiar părinții, nici măcar de la distanță, el era cel internat, tratat, îngrijit și monitorizat.

Cu privire la testamentul autentic notarial și discernământul defunctei, se arată că, un medic psihiatru a stabilit faptul că def. M. M. avea discernământ, tocmai în considerarea faptului că nu a dorit să-și prejudicieze prin nimic fiul, indiferent cât de dramatică a fost turnura existenței ei. A. idee se desprinde și din testamentul dactilografiat, cel sub semnătură privată, încheiat la data de (...).

M.ivul pentru care paratul a solicitat anularea testamentului rezidă dintr-o mică scăpare a d-nei notar care a autentificat testamentul la domiciliul defunctei și a uitat să rețină cu ocazia autentificării actului și adeverința medicală pe care intimații i-au prezentat-o cu acea ocazie. Pentru clarificarea acestor împrejurări a fost audiat ca martor dr. C. R., care a fost înfățișat registrul de intrări în care a fost înregistrată adeverința medicală depusă la dosarul cauzei și care a rămas în posesia sa, dar care, la solicitarea telefonică a d-nei notar a predat-o acesteia, păstrându-și doar copia.

De altfel, martorii audiați au arătat faptul că def. M. M. a fost lucidă până la sfârșitul vieții ei, că nu a prezentat nici un simptom de boală psihică; că avea o memorie foarte bună, că își pomenea mereu băiatul cu afecțiune, deci că s-a comportat ca o bătrână normală, raportat la afecțiunile ei fizice și la situația dramatică pe care a avut-o în ultimii ani ai vieții ei.

L a ter menul de jude c ată d in d ata de (... ) apel an tul p âr ât a depus l adosar un script intitulat dezvoltarea motivelor de apel,reluând, în esență, susținerile din apelul declarat.

În plus, arată pârâtul faptul că în dosarul nr. 1692/2005 al J. H., și-a exercitat drepturile procesuale în calitate de moștenitor acceptant al tatălui său M. T., alături soția sa supraviețuitoare, M. M..

Reclamanții din acest dosar aveau cunoștință despre faptul că în dosarul nr. 1692/2005 al J. H., se judecă sistarea indiviziunii asupra unui teren aflat în coproprietatea rudelor lor, deoarece R. M., care este martoră în acest dosar, le este rudă apropiată, iar mama sa, cu care afirmă că țineau o strânsă legătură, a fost, de asemenea, parte în proces, fiind citată, împreună cu acesta - la aceeași adresă.

M. M. a fost citată în proces împreună cu paratul, motivându-se calitatea lor procesuală pasivă ca urmași ai lui M. T. I. nu avea posibilitatea de a pronunța o sentință legală de sistare a indiviziunii în contradictoriu cuo persoană decedată, deci lipsită de capacitate procesuală, iar soția supraviețuitoare M. M. și fiul M. M. nu ar fi avut nici o calitate procesuală pasivă în lipsa calității lor de moștenitori.

A., s-a dovedit că a înțeles să accepte tacit și activul și pasivul succesiunii, fără a invoca vreo excepție care să ducă la exonerarea sa de obligațiile ce-i incumbau din calitatea de moștenitor, a făcut dovada exterioară a manifestării voinței interioare a lui și a mamei sale, de a accepta amândoi, ca moștenitori legali, succesiunea deschisă prin moartea lui M. T.

Reclamanții au cunoscut calitatea sa de moștenitor după tată, calitate recunoscută și afirmată întotdeauna de mama sa și în prezența lor.

Intimații sunt titularii unui drept la acțiunea oblică pentru constatarea calității de moștenitori ai persoanelor cu vocație la succesiunea tatălui său, M. T.

În această situație, reclamanții au avut posibilitatea de a adopta o poziție procesuală conformă cu interesele lor, dar fără a ignora evidența pe care o cunoșteau, astfel că aceștia au mărturisit, prin cererea lor de chemare în judecată și prin motivarea acesteia, că le recunosc calitatea de moștenitori legali după M. T. atât apelantului, cât și mamei sale.

Dar instanța este legată, pe de o parte, de prevederile: art. 222-225 C. privind interogatoriul, cât și de art. 1204-1. Cod C., privind mărturisirea, recunoașterea.

Așa cum acceptarea succesiunii nu mai poate fi negată; decât în cazul când această acceptare a fost urmarea unei viclenii ce s-a întrebuințat în privința-i, nici reclamanții nu mai pot reveni asupra unei recunoașteri făcute în conformitate cu prevederile art. 1204-1206 Cod C.. De aceea se poate opune reclamanților mărturisirea ce au făcut-o în cursul judecații, prin cererea ca instanța să îi recunoască paratului, alături de mama sa, calitatea de moștenitor acceptant al tatălui său.

Mărturisirea judiciară nu poate fi făcută decât în întregime împotriva celui care a mărturisit și nu poate fi revocată de acesta, afară numai de va proba că a făcut-o din eroare de fapt, iar cererea sa reconvențională nu este nicidecum o eroare de fapt, ci o apărare care a determinat schimbarea poziției procesuale a reclamanților.

Pe calea acțiunii, oblice reclamanții nu sunt repuși în termenul de 6 luni de la decesul lui M. T., pentru a se manifesta în locul, în gradul și în dreptul reprezentantului M. M., ci sunt ținuți de atitudinea pe care aceasta a manifestat-o, de la decesul soțului până la propriul ei deces, atitudine care a fost întotdeauna de recunoaștere a calității de moștenitor a apelantului. La fel, nu au dreptul de a invoca alte apărări, excepții care intră în sfera nulităților relative, apărări pe care avea dreptul să le folosească doar M. M. în limitele termenelor de prescripție legale și de care nu a dorit să uzeze.

A., M. M., singură, în interval de 3 ani de la decesul lui M. T. avea dreptul să invoce excepția prescripției dreptului apelantului la opțiunea succesorală, dar nu a înțeles să procedeze în acest mod. Este tardivă orice invocare a acestei excepții, pentru prima oară de către reclamanți, la mai bine de 3 ani de la decesul lui M. T.

În susținerea celor afirmate pârâtul invocă art. 653 C. civil.

În ce privește excepțiile invocate prin întâmpinare, reprezentanta intimaților a precizat la termenul de judecată din data de (...) că nu mai înțelege să le susțină, astfel încât nu se mai impune a fi analizate.

T ribun alul Clu j, pr in dec iz ia c iv il ă n r. 4.(.. .), pronunț ată în dos ar nr. (...),a admis în parte apelul declarat de pârâtul M. M., împotriva sentinței civile nr. 17632/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., care a fost schimbatăîn parte, în sensul că a fost stabilit că pasivul moștenirii rămase după defuncta M. M. este în sumă de 1400 lei.

Pârâtul a fost obligat să achite reclamanților P. T. și P. M. suma de

700 lei, reprezentând cota de 1/2 parte din pasivul succesoral.

A fost menținut restul dispozițiilor sentinței.

S-a dispus compensarea parțială a cheltuielilor de judecată în apel și obligă apelantul să achite intimaților P. T. și P. M. suma de 1331,5 lei.

M.ivând decizia, T. a reținut următoarele:

„În ce privește soluția asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților intimați P. T. și P. M., se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.

A., potrivit art. 700 din Codul C., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, respectiv de la data decesului antecesoarei paratului, M. M.. Termenul menționat, este un termen de prescripție, susceptibil de suspendare sau întrerupere, în condițiile D.ui nr. 1..

Prin împlinirea termenului de 6 luni, dreptul de a accepta moștenirea se stinge, aceasta constituind o renunțare implicită la moștenire. A. sancțiune operează de drept, însă prin excepție, sunt unele cazuri în care se admite de către literatura și practica judiciară în materie, că termenul de prescripție nu curge de la data deschiderii moștenirii ci de la un alt moment, cum ar fi cazul prevăzut de 19 din D. nr. 1., în care repunerea în termenul de opțiune succesorală este extinsă la orice situație neimputabilă succesibilului care a dus la pierderea termenului de prescripție. C. de repunere în termen trebuie făcută de către moștenitor, în termen de o lună de la data când a luat la cunoștință de vocația sa succesorală.

În speță, corect s-a reținut că motivele invocate de reclamanți se circumscriu sintagmei ";cauze temeinic justificate"; utilizate de legiuitor.

Nu pot fi primite criticile apelantului sub acest aspect, în condițiile în care probațiunea administrată în fața primei instanțe a relevat faptul că reclamanții nu au rămas în pasivitate, ci dimpotrivă, manifestând diligență, au angajat un avocat, așadar un profesionist în domeniul dreptului, pentru a demara dezbaterea succesiunii defunctei M. M..

Este de menționat că repunerea în termenul de prescripție este, așa cum s-a arătat atât în teorie cat și în practică, o noțiune care exclude forța majoră dar și culpa. Împrejurările susceptibile de a justifica repunerea în termen sunt numai împiedicări relative, având caracter de obstacol pentru reclamant și pentru cei care s-ar afla în aceleași condiții cu acesta, dar nu necesarmente pentru orice reclamant diligent.

Ca atare, instanța de fond în mod corect a statuat ca sunt întrunite condițiile repunerii în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală și, prin formularea acțiunii înregistrate la data de (...) și-au exprimat valabil dorința de a accepta succesiunea defunctei M. M., justificând calitate procesuală activă în cauză.

T. apreciază că nu sunt întemeiate nici criticile apelantului referitoare la soluția pronunțată asupra capetelor de cerere vizând succesiunea rămasă de pe urma defunctului M. T.

Potrivit art. 700 din Codul civil, dreptul de accepta succesiunea se va prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii.

A. regulă se aplică tuturor transmisiunilor succesorale, universale sau cu titlu universal, succesiunilor legale, și celor testamentare.

Din probele dosarului rezultă că la momentul decesului tatălui său, respectiv luna iunie 1999, apelantul se afla în Germania, de unde a revenit doar în anul 2006.

Potrivit art. 689 din Codul civil acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită, iar în cauză nu s-a invocat că apelantul ar fi acceptat expres succesiunea defunctului său tată.

În aceste condiții, urmează a se analiza în ce măsură conduita acestuia echivalează cu acceptare tacită a succesiunii în sensul art. 689 Cod civil. C. acestei dispoziții legale, acceptarea este tacită când eredele face un act pe care nu ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.

În măsura în care actul succesibilului poate primi și o alta interpretare, el nu poate avea valoarea unei acceptări, Codul civil dispunând ca actele echivoce nu pot constitui o manifestare tacită a voinței de a accepta.

Pe de alta parte, actele de conservare pe care legea le asimilează cu cele de administrație provizorie, nu constituie o acceptare tacită, potrivit art. 690 din Codul civil. Ori, în mod corect a apreciat prima instanță în raport de probele administrate, că nu se poate reține ca acceptare tacită a apelantului, faptul de a trimite sporadic mamei sale anumite sume de bani, fapt care, dincolo de împrejurarea că nu a fost dovedit, nici nu are caracterul unui act de administrare definitivă care să exprime neechivoc intenția de a accepta succesiunea.

Nu pot fi primite nici susținerile în sensul că mama sa, M. M., ar fi recunoscut, implicit, calitatea apelantului de moștenitor al defunctului M. T., prin aceea că nu i-a contestat expres această calitate, că a testat doar pentru ½ parte din bunurile sale și că a declarat că îl are ca fiu - moștenitor rezervatar pe M. M.

Este de principiu că acceptarea tacită, ca și cea expresă, poate fi făcută și prin reprezentant, dacă singurul succesibil care a făcut acceptarea se dovedește că a lucrat nu numai pentru sine, dar și pentru ceilalți, din împuternicirea ce aceștia i-au dat-o, sau ca simplu gestionar de afaceri, dacă gestiunea a fost ratificată, în termenul de opțiune, de cei pentru care s-a făcut actul de acceptare.

Acceptarea succesiunii prin reprezentant presupune însă că s-a făcut dovada neîndoielnică a mandatului sau a ratificării actului de acceptare.

În speță, se constată că probele administrate nu sunt de natură a forma neîndoielnic convingerea că între părți a existat un astfel de mandat, și oricum ele nu au avut loc în termenul de opțiune succesorală prevăzut de art.700 C.

Raportat la cele anterior expuse, tribunalul apreciază că în niciun caz faptul că M. M. nu a contestat expres calitatea de moștenitor al defunctului M. T., că a testat în anul 2006, doar pentru ½ parte din bunurile sale și că a declarat că îl are ca fiu - moștenitor rezervatar pe M. M., nu poate echivala cu o acceptare tacită a succesiunii în înțelesul art. 689 C.

Contrar susținerilor apelantului, cele dezlegate prin S. civilă nr.135/2007 a J. H. nu au relevanță în prezenta cauză sub aspectul reținerii acceptării tacite a succesiunii rămasă de pe urma defunctului M. T. Chiar dacă în respectivul litigiu apelantul a fost citat ca succesibil al defunctului, s-a avut în vedere doar vocația sa succesorală, necontestată, nefiind analizată însă împrejurarea dacă apelantul a exercitat sau nu dreptul de opțiune succesorală prev. de art.700 C., aspect care este supus verificării doar în prezenta cauză.

Ori, numai după exercitarea dreptului de opțiune succesorală, succesibilul își consolidează calitatea de moștenitor, dacă acceptă moștenirea în condițiile prevăzute de lege.

Pe de altă parte, aceeași este situația și în ce privește dosarul (...) al J.

H., având ca obiect fond funciar, reținându-se prin D. civilă 2. împrejurarea că apelantul justifică legitimare procesuală activă determinat de faptul că, chiar dacă nu ar fi acceptat succesiunea după tatăl său, aceasta a revenit mamei, iar ulterior, după decesul acesteia, i-a revenit apelantului.

Nu pot fi primite nici criticile vizând soluția primei instanțe asupra nulității testamentului autentificat sub nr.2753/(...) de BNP P. L., întrucât lipsa de la dosarul notarial a adeverinței medicale care să ateste existența discernământului testatoarei, nu este o dovadă a lipsei discernământului, și ca atare nu este de natură să atragă nulitatea testamentului. Mai mult, probele administrate au relevat că această adeverință a existat în materialitatea ei, medicul a constatat că testatoarea era „normală clinic psihiatric"; la momentul întocmirii testamentului, împrejurarea confirmată și de martorii audiați, astfel încât în mod corect solicitarea apelantului a fost respinsă.

Sunt însă întemeiate criticile referitoare la stabilirea greșită a compunerii pasivului succesoral.

A., este admis că în pasivul succesoral sunt cuprinse cheltuielile de înmormântare care în speță au fost suportate de către intimați, fiind în sumă de 1400 lei însă, astfel cum s-a statuat în literatura și practica în materie, nu pot fi incluse în acest pasiv și cheltuielile suportate de unul dintre viitorii succesori cu întreținerea defunctului pe timpul vieții acestuia, fără participarea celorlalți. Dacă, potrivit legii, aceste cheltuieli pot fi recuperate, în parte de la ceilalți obligați la întreținere, problema urmează a fi soluționată direct între aceștia, fără implicarea patrimoniului succesoral.

Drept urmare, nu ca fi cuprinsă în pasivul succesoral suma de 6.300 lei reprezentând cheltuielile efectuate de intimați cu întreținerea antecesoarei apelantului .

Având în vedere considerentele expuse, dispozițiile art. 295,296 C. va admite în parte apelul declarat de pârâtul M. M., împotriva Sentinței civile nr. 17632/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., pe care o va schimba în parte, în sensul că va stabili că pasivul moștenirii rămase după defuncta M. M. este în sumă de 1400 lei și va obliga pârâtul să achite reclamanților P. T. și P. M. suma de 700 lei, reprezentând cota de 1/2 parte din pasivul succesoral; va menține restul dispozițiilor sentinței.

În temeiul art.276 C., raportat la soluția adoptată, va dispune compensarea parțială a cheltuielilor de judecată în apel și va obliga apelantul să achite intimaților P. T. și P. M. suma de 1331,5 lei, reținând că intimații au efectuat în apel cheltuieli în sumă de 1600 lei, conform contractului de asistență juridică și chitanțelor de la fila 50, iar pretențiile admise ale apelantului, au ocazionat cheltuieli pentru acesta în sumă de

286,5 lei constând în taxă de timbru și timbre judiciare";.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pe de o

p ar te, recl aman ț ii P. T . și P. M., iar pe de al tă p ar te, p âr âtul M. M.

Prin propriul recurs, r ecl amanț ii P. T . și P. M.au solicitat, în temeiul art.

304 pct. 9 C., raportat la art. 312 alin. 3 C., modificarea în parte a deciziei atacate, cu consecința obligării pârâtului la plata cotei de ½ - a parte proporțional cu cota parte moștenită în favoarea reclamanților din pasivul succesoral de 14000 lei reprezentând suma de 7000 lei care grevează masa succesorală a defunctei lui mame, reprezentând ½ - a parte dincontravaloarea întreținerii defunctei pe ultimii 8 ani, respectiv ianuarie

1999 - ianuarie 2007, calculat la suma de 14000 lei, revenind o sumă modică medie de 146 lei/lună, respectiv ½ - a parte = 73 lei în sarcina pârâtului. Cu cheltuieli de judecată în recurs.

Recurenții arată că sunt de acord cu atribuirea apartamentului din litigiu în favoarea lui M. M. în întregime cu plata unei sultei corespunzătoare în favoarea reclamanților recurenți, în temeiul art. 673^{1C., sultă care să fie calculată conform evaluării efectuate la dosar de către expert ing. Crăciunaș Sorin Constantin, la valoarea totală de 175.000 lei : 2= 87500 lei sultă, însă cu stabilirea unui termen de 2 luni de la data rămânerii definitive a deciziei menționate, pentru achitarea sumei.}

Reclamanții recurenți au arătat că se impune obligarea pârâtului intimat de a suporta ½ -a parte din contravaloarea unei foarte modice întrețineri a mamei lui (un cuantum de 7.000 lei) pentru ultimii ani de viață si boala si neputința.

Obligația de întreținere a părinților de către copii atunci când ajunși la o vârstă înaintată, în boală și neputință, își are izvorul in norme legale imperative, la data introducerii acțiunii fiind incidente dispozițiile art. 86, 89 al. 1 lit. b), art. 90 (obligația in solidar), art. 93, 94, 59 Codului familiei.

Datorită Noului Cod civil, aceasta obligație este reiterata prin dispozițiile art.513 și urm., art. 524, 519 lit. b), 521 (pluralitatea de debitori),

529 (cuantumul întreținerii).

In acest sens, la instanța de fond recurenții au solicitat cu titlu de pasiv succesoral inițial 1/2-a parte din 2000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare (din care s-au încuviințat 1400 lei, fiind obligați la plata sumei de 700 lei.

Totodată, au solicitat suma de 14.400 lei (1/2 - a parte din 28.800 lei calculați la o suma modică de 300 lei/luna pentru ultimii 8 ani de neputința a defunctei M. M., din care instanța de fond a admis o suma totala de

14.000 lei din care a fost obligat la suma de 7.000 lei.

I. de apel a apreciat faptul ca nu pot fi incluse în pasivul succesoral cheltuielile suportate de unul dintre viitorii succesori cu întreținerea defunctului pe timpul vieții acestuia, fara participarea celorlalți, urmând ca aceste cheltuieli sa fie recuperate direct între aceștia, fara implicarea patrimoniului succesoral.

D., instanța, pe de o parte, îndruma la declanșarea unui nou proces

(in condițiile in care este evident ca relațiile dintre părți sunt foarte tensionate), pe de altă parte, le curmă reclamanților singura garanție de executare a acestor cheltuieli ("prin neimplicarea patrimoniului succesiunii") deoarece așa cum rezulta din toate datele dosarului numitul M. M. locuiește in alta tara, are doar o pensie sociala si un nivel financiar care nu va permite niciodată recuperarea vreunei sume după încheierea litigiului succesoral.

Masa succesorala respectiv patrimoniul succesoral fiind format atât din datoriile cât si din activele succesiunii, din activ si pasiv, numitul pârât, in calitate de moștenitor legal, cu titlu universal, având alături de drepturi succesorale și obligații filiale, pe care nu și le-a îndeplinit și care în mod normal, trebuie sa fie obligat sa si le îndeplinească în echivalent retroactiv.

Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, s-a făcut dovada că pârâtul nu a contribuit la îngrijirea defunctei sale mame în ultimii 8 ani de viață, deoarece acest fiu a avut mai multe probleme personale si de sănătate, care l-au împiedicat in perioada 1992-2007 sa revină in tara, el venind cu o luna înainte de decesul mamei lui, în luna decembrie 2006.

Din depozițiile martorilor a rezultat faptul ca la data decesului lui M. T. (in ian 1999) deja soția lui, nu mai ieșea din apartament, dat fiind vârsta ei (avea atunci 71 de ani), datorita stării ei de sănătate si a faptului ca locuiau la etajul IV intr-un bloc fara lift, la aceste funeralii ale solului ei, abia a fost transportata.

Reclamanții au îngrijit-o pe numita M. M. timp de 8 ani, de la decesul soțului ei, chiar in condițiile in care după accidentul casnic când a rămas imobilizata la pat, chiar daca a avut asistenta sociala, aceasta a trebuit sa fie in continuare ajutata, fie pentru igiena si îmbrăcare, fie după cele 8 ore de program, sau la sfârșit de săptămână trebuiau sa preia îngrijirea, defuncta având totodată o pensie de subzistență (cca. 1.500.000 ROL pensie= 150 lei).

Totodată, pretinsul ajutor al fiului ei după plecarea in Germania este infirmat prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei chiar de către acesta, anexate la întâmpinarea formulată pentru termenul de (...). din adeverința eliberata de un specialist in neurologie si psihiatrie, dr. G. Doring, se atesta faptul că până în anul 1992 M. M. se afla în serviciul social psihiatric din cauza îmbolnăvirii sale din cauza alcoolului cu depresii recidivante de îngrijire, care a necesitat și o curatelă, respectiv infirmiera, suferind si de alte multe boli corporale cronice, etc. A. situație a dus la eliberarea C. de handicapat grav, eliberat in (...), unde se atesta faptul ca are nevoie de însoțitor permanent, sens in care pârâtul are ca singur mijloc de subzistență dovedit o pensie sociala, infima, care in Germani îi conferă un nivel de trai sub cel de subzistenta, fapt invocat si de el in cererile depuse pentru acordarea ajutorului judiciar, prin scutirea totala de la plata taxei de timbru atât la fond cat si in apel. D., după anul 1992 numitul M. M. nu avea cum să își ajute financiar părinții, nici măcar de la distanță, el fiind cel internat, tratat, îngrijit și monitorizat, neavând această capacitate.

Cu privire la atribuirea apartamentului în litigiu în favoarea lui M. M. în întregime cu plata de sultă corespunzătoare în favoarea recurenților reclamanți, în temeiul art. 673^{1C., sultă care să fie calculată conform evaluării efectuate la dosar de către expert ing. Crăciunaș Sorin Constantin, la valoarea totală de 175.000 lei : 2= 87.500 lei sultă, însă cu stabilirea unui termen de 2 luni de la data rămânerii definitive a deciziei menționate, pentru achitarea sumei.}

Recurenți arată că au promovat de la început acțiunea de masa succesorala si partaj, solicitând inițial atribuirea apartamentului fiului defunctei M. M. cu plata unei sulte către reclamanți.

Pârâtul s-a rezumat la o acțiune reconventionala si la o apărare prin care a tins la desființarea testamentului de care beneficiază recurenții si nu a formulat niciun petit de atribuire și partaj, apărarea lui nefiind concordanță cu probele administrate in cauza

Având în vedere înverșunarea cu care lupta în continuare, recurenții arată că sunt de acord cu atribuirea apartamentului în litigiu, așa cum au solicitat mai sus.

Având în vedere si criteriile de atribuire prevăzute de art. 673^{9și urm. C., a faptului ca în speța cotele-parte de coproprietate sunt egale, însă pârâtul nu deține nicio locuința pe raza M. C., în timp ce reclamanții recurenți posedă, apreciind că este în spiritul legii si al altor considerente umane si morale de a i se atribui lui apartamentul din litigiu, cu plata unei sulte către reclamanții recurenți, în termen maxim de 2 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei decizii.}

Prin propriu recurs, pârâtul M. Ma solicitat ca, în temeiul prevederilor art. 312 C., să se admită recursul, să se modifice in parte hotărârea recuratăsi sa se admită în totalitate apelul formulat, cu consecința respingerii cererii de chemare in judecata precizata a reclamanților si a admiterii in întregime a cererii reconvenționale formulată de pârâtul recurent. Cu cheltuieli de judecată în toate etapele procesuale. În motivarea recursului, au fost invocate prevederile art. 304 C., punctele 6, 7, 8, 9, arătându-se că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s- a cerut.

Prima instanță a fost investită de către reclamanți cu cererea de chemare în judecată prin care a solicitat să se constate că pârâtul are calitatea de moștenitor legal alături de mama sa M. M. după tatăl său M. T. A. cerere conține implicit o recunoaștere a reclamanților în ceea ce privește calitatea pârâtului de moștenitor legal, această recunoaștere fiind determinată de conștientizarea, transmisă de către mama sa, a existenței condițiilor prevăzute de art. 88 din Legea nr. 36/1995.

Precizarea de acțiune depusă ulterior nu poate să înfrângă recunoașterea pe care reclamanții au făcut-o prin cererea de chemare în judecată.

Ne găsim în situația care a primit reglementare și prin art. 270 C., deoarece reclamanții sunt pârâți față de pretențiile acestuia, pe care ulterior cererii lor le-a promovat prin acțiune reconvențională.

Așadar, față de capătul de cerere privind constatarea calității de moștenitor după M. T., părțile au avut o poziție procesuală de recunoaștere, care nu mai poate fi modificată ulterior, ca o consecință a unor pretenții terțe.

Noul cod de procedură civilă reglementează prin art. 9 dreptul de dispoziție al părților, potrivit căruia partea poate recunoaște pretențiile părții adverse. Reclamanții au recunoscut prin cererea de chemare in judecata faptul ca subsemnatul am calitatea de moștenitor legal după cei doi părinți M. T. si M. M..

Reclamanții au recunoscut calitatea pârâtului de moștenitor si prin faptul ca nu au cerut nici anularea certificatului de calitate de moștenitor nr. 21 din 09 martie 2009, eliberat în dosar succesoral nr. 2. conex cu dosarul nr. 24/2009, prin care se certifică natura moștenirii după defunctul M. T. ca fiind legală și calitatea de moștenitori a soției supraviețuitoare M. M. cu o cotă de ¼ parte și a fiului, M. M. cu o cotă de ¾ parte.

Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

I., invocând art. 700 C., îl folosește, pe de o parte, în favoarea reclamanților, înmuind pentru ei nevoia de a accepta succesiunea în termenul legal și acordându-le repunerea în termenul de acceptare prin introducerea cererii de chemare în judecată, iar pe de altă parte, pârâtului recurent îi aplică sancțiunea considerării ca străin de moștenire după tatăl său, pentru motivul că nu a fost prezent în țară în intervalul de șase luni de la decesul tatălui.

De ce instanța este atât de înțelegătoare cu reclamanții care, prezenți fiind la locul devoluțiunii, nu au făcut niciun demers pentru acceptarea moștenirii până la data de (...), adică timp de peste un an și zece luni, dar este neîndurătoare cu pârâtul recurent, care trăia și trăiește în străinătate, având acolo domiciliul stabil.

De ce este mai explicabil argumentul că reclamanții, alegând să meargă la un avocat în loc de notarul public unde trebuia a se aplica după lege, au fost într-un obstacol care nu le este imputabil, iar eu aș fi străin de moștenire pentru că nu am făcut deplasarea în țară?

I. este într-o gravă eroare, în ceea ce privește constatarea calității de moștenitor a pârâtului recurent.

În primul rând, în prezența certificatului de calitate de moștenitor nr.

21/(...), care nu a fost atacat, instanța nu are dreptul să facă o altă constatare în contradicție cu cea care a fost certificată de notarul public, investit de lege cu o astfel de competență. Fără a fi sesizata cu o acțiune In constatarea nulității absolute a certificatului de calitate de moștenitor acesta are putere obligatorie, peste care nu se poate trece.

În al doilea rând, instanța nu a cercetat dacă exercitarea unei puteri de fapt de către mama sa, M. M., asupra bunului rămas în urma decesului tatălui pârâtului, întrunește cele două elemente necesare: unul material - corpus - și altul psihologic - animus.

A lipsit întotdeauna elementul psihologic, ani mus, care constă în intenția sau voința posesorului de-a exercita stăpânirea lucrului pentru sine, adică sub nume de proprietar sau titular al altui drept real.

Posesia se deosebește de detenția precară deși se aseamănă printr-un element comun: corpus.

Cu alte cuvinte, atât posesorul cât și detentorul precar exercită o putere fizică asupra unui lucru, fiecare dintre ei având elementul corpus. In schimb, detentorul precar se deosebește de posesor sub aspectul elementului psihologic deoarece el nu deține lucrul cu intenția de-a se comporta ca proprietar sau titular al unui alt drept real detenției precare îi lipsește elementul animus domini sau ani mus tibi habendi.

Stăpânirii în fapt a întregului apartament îi lipsește elementul animus domini sau animus tibi habendi, acest aspect rezultând expres din înscrisul semnat de mama pârâtului și redactat de reclamanți, in care se specifică in mod clar că dorește să lase moștenire doar cota parte ce i se cuvine ei din apartament. O cotă parte din apartament și bunuri rămâne unicului său fiu, M. M., care este plecat definitiv din țară.

Mama pârâtului nu înțelege că este singura proprietară a apartamentului, ci declară că o cotă parte îi aparține pârâtului după tatăl său, cotă care îi rămâne în continuare și după semnarea acelui înscris.

De asemenea, pentru că era, probabil, presată de reclamanți pentru a reglementa situația de carte funciară după decesul tatălui, mama pârâtului l-a rugat de mai multe ori, prin scrisori să vin acasă la succesiune după tata sau să facă o procură la notar prin care să o împuternicească pe ea să semneze și în locul pârâtului.

Este evident că mama pârâtului, locuind în apartament, l-a folosit în totalitate, dar este la fel de clar că a exercitat doar o detenție precară în ceea ce privește cota pârâtului din acest bun.

A., acceptarea succesiunii s-a făcut de către amândoi moștenitorii, deoarece între ei a existat această înțelegere care a generat starea de drept a detenției precare, iar această înțelegere s-a realizat între ei, fără a fi necesară deplasarea la locul de amplasare a bunului, libertatea contractuală neimpunând formule sacre sau deplasarea în locuri speciale.

Oricum, o deplasare a pârâtului în intervalul de șase luni de la deces la apartamentul în litigiu nu ar fi fost urmată de ridicarea acestui bun imobil și de mutarea lui fizică în patrimoniul său cu titlu de moștenire.

Legătura sufletească a pârâtului cu mama sa a fost mai presus de orice îndoială și nu poate să facă obiectul criticii reclamanților.

Deși blamabil moral comportamentul pârâtului, în concret, constând din nevizitarea în concret a mamei, el este justificabil prin starea sa de sănătate și lipsurile materiale. Dar corespondența cu mama sa, pârâtul apurtat-o mereu, prin telefon sau scrisori, iar ea l-a simțit aproape, iubindu-l, așa cum o mamă își iubește copilul.

Starea de drept a detenției precare exercitate de mama pârâtului asupra părții sale din moștenirea tatălui său rezultă dintr-un titlu în temeiul căruia este îndreptățită să exercite puterea sa asupra unui lucru, acesta fiind cel al calității sale de coproprietar al lucrului.

Se poate ridica întrebarea dacă detenția precară nu a fost intervertită

(transformată) în posesie. Răspunsul negativ este dat, pe lângă prevederile art. 1857 Cod civil, de recunoașterea permanentă de către mama mea a existenței dreptului meu. Mama pârâtului nu a uzat de nici unul din cele patru cazuri limitativ prevăzute de art. 1858 Cod civil, nici chiar de cel de la litera d), pentru că, după cum s-a arătat, prin înscrisul din data de (...) explică întinderea bunurilor sale. Oricum, reclamanții ca succesori universali nu pot fi considerați, în sensul acestei prevederi, ca fiind de buna- credința în privința calității mamei pârâtului, de unic proprietar al bunului, dovadă fiind tocmai recunoașterea de către aceștia, prin cererea de chemare în judecată, a întinderii dreptului său asupra averii tatălui.

Posesiunea exercitată de pârât, în calitate de moștenitor al tatălui său, asupra apartamentului s-a dobândit prin întrunirea celor două elemente, corpus și animus, deoarece dobândirea posesiunii are loc prin întrunirea cumulativă a celor două elemente.

Dar, deși întrunirea cumulativă a celor două elemente este indispensabilă pentru existența posesiei, elementul material al posesiei poate fi dobândit și exercitat atât personal de către posesor, cât si printr-un reprezentant al acestuia, nefiind necesară preluarea sacramentală prin manus, ca în dreptul civil roman. A., mama pârâtului a folosit efectiv bunul respectiv, dar corpus aparține și pârâtului recurent, corespunzător cotei sale moștenite, deoarece asupra acesteia cea care a posedat efectiv, a făcut-o doar ca reprezentantă a posesorului. În ce privește animus, acesta fiind un element de natură psihică, el trebuie să fie prezent și este direct și nemijlocit în persoana posesorului.

I. a greșit în constatarea posesiunii deoarece, pentru a dovedi existența posesiei, este necesar a se dovedi existența celor două elemente. Dacă elementul material al posesiei este relativ ușor de dovedit prin price mijloc de probă, proba elementului psihologic este mult mai dificilă. De aceea legea instituie o prezumție a existenței acestui element, dedusă din elementul material al posesiei, prin art.1854 Cod civil, care prevede că posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar. A. presupunere nu este absolută, dar instanța nu s-a aplecat asupra analizei elementului animus.

I. a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul temeinic și vădit neîndoielnic al acestuia.

Certificatul de calitate de moștenitor menționat anterior a constatat calitatea de moștenitor după defunctul M. T. în favoarea mamei pârâtului M.

M. în cota de ¼ parte si a pârâtului în cotă de ¾ parte din masa succesorala.

Acest certificat nu a fost anulat și nu s-a cerut instanței anularea lui. A., dacă este în deplină putere, ce urmare va avea, existența unei duble certificări, dar diferite, a calității de moștenitor după M. M.?

De asemenea, cerând constatarea nulității absolute a testamentului, implicit pârâtul nu a fost de acord cu dispozițiile sale, dar instanțele nu au verificat în acest sens îndeplinirea sau nu, prin testare, a dispozițiilor legaleprivind rezerva succesorală a pârâtului, raportat la întreaga masă succesorală.

Hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau greșita aplicare a legii.

În privința aprecierii dreptului reclamanților intimați la succesiunea mamei pârâtului, raportat la acceptarea sau neacceptarea în termen, instanțele au dat o dezlegare greșită cauzei, prin aplicarea greșită a legii.

Într-adevăr, potrivit art. 700 C., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, respectiv de la data decesului antecesoarei sale, M. M.. Termenul menționat, este un termen de prescripție, fiind susceptibil de suspendare sau întrerupere, în condițiile D.ui nr. 1..

Prin împlinirea termenului de 6 luni, dreptul de a accepta moștenirea se stinge, aceasta constituind o renunțare implicită la moștenire. A. sancțiune operează de drept.

Este greșită aplicarea prevederilor art. 19 din D. nr. 1., prin care instanța judecătorească poate face repunerea în termenul de opțiune succesorală în cazul în care constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit.

Cauzele privesc situații neimputabile succesibilului, care au dus la pierderea termenului de prescripție.

În speță, s-a reținut că motivele invocate de reclamanți se circumscriu sintagmei "cauze temeinic justificate" utilizate de legiuitor.

Nu au fost primite criticile apelantului sub acest aspect. Instanțele apreciază că probațiunea administrată în fața primei instanțe a relevat faptul că reclamanții nu au rămas în pasivitate, ci dimpotrivă, manifestând diligență, au angajat un avocat, așadar un profesionist în domeniul dreptului, pentru a demara dezbaterea succesiunii defunctei M. M..

Nu suntem in prezența unor împrejurări susceptibile de a justifica repunerea în termen, deoarece împiedicările relative reținute nu au caracter de obstacol pentru reclamant și pentru cei care s-ar afla în aceleași condiții cu acesta, deoarece chiar instanța admite că acestea nu sunt obstacole necesarmente pentru orice reclamant diligent.

Or, diligența presupune sârguință, osteneală, zel, promptitudine, dar și urmarea căii potrivite pentru realizarea unui scop. Iar lipsa de diligență atrage sancțiuni, printre care și prescripția.

Prin îngăduința manifestată de magistrați și nesancționarea comportamentului juridic greșit al reclamanților s-a înfrânt principiul "nemo ignorare legem censetur".

Reclamanții aveau obligația să respecte prevederile art. 689 C., dar sunt străini de moștenire prin neacceptare neurmând aceste dispoziții, care nu au caracter secret, iar între reclamanți și prevederile art. 689 C. nu se interpune niciun obstacol.

I. nu a apreciat nici incidența alin. 2 al art. 19 din D.-lege nr. 1., potrivit căruia cererea de repunere în termen va putea fi făcuta numai în termen de o luna de la încetarea cauzelor care justifica depășirea termenului de prescripție nicidecum în octombrie 2008.

După cum rezultă din chiar apărarea reclamanților, aceștia aveau habar că avocatul lor nu a pornit nicio acțiune încă de la data la care au ridicat de la cartea funciară extrasul cf pentru a observa că acțiunea lor nu este notată. Cel târziu din acest moment instanța trebuie să constate că a trecut cu mult termenul de o lună.

Pr in în tâmp in are a f or mul ată î n c auz ă (f . 22 -28) reclaman ț ii recurenț i

P. T . ș i P. M.au solicitat respingerea recursului promovat de pârâtul recurent

M. M. ca nefondat si obligarea lui la plata cheltuielilor de judecata in recurs.

1. Primul motiv de recurs, art. 304 pct. 6 C., vizează o susținere forțata făcuta de către recurent in sensul ca reclamanții ar fi declarat si i-ar fi recunoscut calitatea de moștenitor, prin însăși modul de formulare al acțiunii inițiale.

Se menționează faptul ca reclamanții nu îl puteau declara neacceptat ab initio pe parat deoarece acesta putea sa probeze si acte de acceptare tacita, sau chiar expresa in cursul declanșării procesului, reclamanții cunoscând situația de fapt, reala, însă neștiind ce probe deține paratul in apărarea sa.

Mai mult chiar, daca reclamanții îl declarau neacceptant prin acțiunea introductiva, atunci el in niciun caz nu ar fi răspuns la interogatorul luat in dosarul de fond in sensul celor recunoscute, deoarece l-ar fi pus in garda" atât pe el, cat si pe apărătorul lui. Mai mult chiar, situația de fapt a neîntoarcerii lui in tara si a nefolosirii apartamentului" timp de mai mulți ani, in condițiile de libera circulație între România si Germania, in spațiul UE, ar fi fost practic imposibil de dovedit de reclamanți, fiind un fapt negativ. In lipsa recunoașterii lui, sarcina probei acestui element era foarte grea pentru reclamanți, împrejurare anticipata de mandatara acestora.

Faptul ca reclamanții au solicitat instanței sa constate inițial cotele succesorale pe care la acorda legea, in mod corect, insa in anumite condiții legale de acceptare, nu este o recunoaștere din partea lor, reclamanții neavând nici calitatea si nici prerogativele de a stabili daca cineva are sau nu calitate de moștenitor, acesta fiind doar prerogativul instanței de judecata.

De altfel, precizarea de acțiune prin care au invocat lipsa calității lui de moștenitor legal după defunctul lui tata s-a făcut imediat după luarea interogatorului lui, aceasta precizare impunându-se din cursul dezbaterilor pe fondul cauzei.

Al doilea motiv de recurs (art.304 pct.7) vizează:

- a) existența certificatului de calitate de moștenitor, precum si - b) constatarea de către instanța de lipsei calității de moștenitor legal a recurentului după def. lui tata. a) Acest certificat nr. 21/(...) a fost făcut "pro cauza" de către recurentul-parat in luna martie 2009, după declanșarea de către reclamanții a procesului pentru dezbaterea succesiunii după defuncții lui părinți, M. T. si M., paratul-apelant M. M., cu rea credința si in baza unor declarații proprii nesincere date in fața notarului public a solicitat eliberarea certificatului de calitate de moștenitor nr. 21/(...) prin intermediul căruia a încercat sa-si demonstreze in fata instanței vocația la succesiunea după defunctul sau tata. Singurul fapt care ne nedumerește in argumentația motivelor de recurs vizează susținerea ca acest certificat de moștenitor nu ar fi fost atacat, element pe care reclamanții l-au invocat in întâmpinarea depusa la Tribunalul Cluj.

Reclamanții au atacat acest certificat de moștenitor in dosarul (...) a J. C. N., dosar in prezent este suspendat in temeiul art. 244 pct.1 C., până la soluționarea irevocabila a actualului dosar. D., recurentul nu se poate prevala de o calitate de moștenitor care in prezent este contestata in instanța de reclamanți. b) Cu privire la lipsa calității de moștenitor după defunctul său tata, recurentul-parat arata faptul ca, după decesul tatălui sau, el a înțeles saaccepte tacit atât activul cat si pasivul succesiunii, prin intermediar sau prin mandatara" in sensul ca mama sa a acceptat aceasta succesiune deschisa prin moartea tatălui sau M. T., pentru amândoi, având amândoi calitatea de mostenitori legali acceptanți, in logica acestuia.

I. de apel analizând aceasta critica adusa hotărârii instanței de fond, a soluționat apelul in mod legal, menținând aceasta dispoziție din hotărârea atacata.

Este real ca de principiu, art. 689 C. da posibilitatea acceptării in mod tacit a succesiunii, dar aceasta acceptare trebuie sa rezulte din îndeplinirea de către succesibil a unor acte juridice si materiale din care rezulta voința neîndoielnica de a accepta moștenirea pur si simplu.

Actele materiale la care face referire apelantul sunt acte juridice sau fapte care ar fi trebuit sa le facă numai in calitatea sa de erede si care lasă sa se presupună neapărat intenția de acceptare.

In acest sens, jurisprudența in materia a rămas de-a lungul timpului cat se poate de constanta acestui principiu, respectiv actele de acceptare tacita trebuie sa reflecte in mod neîndoielnic intenția succesibilului cu privire la acceptare.

De ex., T. Suprem in decizia civilă nr. 1. si nr. 4., enumera exemplificativ actele care au valoare de acceptare tacita, respectiv "plata de impozite pentru bunurile succesorale, predarea de cote aferente din moștenire altor persoane, cererea de valorificare sau evaluare a bunurilor, actele de folosința îndelungate neîndoielnice, făcute in calitate de proprietar, acte de dispoziție", s.a. In general se arata faptul ca poate sa fie orice act pe care eredele nu ar putea ca sa-l facă decât in aceasta calitate si care lasă sa se presupună neapărat intenția de a accepta succesiunea. (T. Sup, dec. civ. nr.490/1980).

De asemenea, instanțele de judecata au statuat faptul ca nici măcar luarea unor bunuri succesorale nu echivalează cu o acceptare tacita (situație care nu s-a dovedit in prezenta cauza). Luarea unor bunuri din succesiune, care prin natura, numărul si valoarea lor pot fi caracterizate ca "amintiri de familie" nu este de natura a justifica calitatea de moștenitor al succesibilului.

In continuarea acestei idei, Curtea S. de Justiție prin dec. civ. nr.

2193/1990, a stabilit faptul ca in măsura in care actul succesibilului poate primi si o alta interpretare, el nu poate avea valoarea unei acceptări, deoarece actele echivoce nu pot constitui o manifestare tacita a voinței de a accepta, nici măcar simplele acte de administrare (insa in speță nu s-a dovedit nici măcar așa ceva), respectiv cele de administrare care legea le asimilează cu cele de conservare, nu constituie o manifestare tacita a voinței de a accepta, neîntrunindu-se prevederile art. 690 Cod civil.

Același caracter trebuie ca sa-l aibă si un eventual mandat tacit invocat de către apelant respectiv sa fie neîndoielnic, neechivoc!

Cu atât mai mult cu cat defuncta lui mama a avut la rândul ei propria calitate de moștenitor, a cărei cota era concurențiala fata de cea a paratului- apelant, existând măcar aparent o contrarietate de interese intre presupusul mandat susținut ca ar fi fost dat si defuncta lui mama si interesele personale ale acestei mandatare.

Acceptarea tacita a succesiunii se poate face si prin reprezentant, (s-a stabilit de către Curtea S. de Justiție, prin dec. nr.1412/1993), dar numai daca se dovedește ca prin împuternicirea data, succesibilul acceptant a lucrat nu numai pentru sine, ci mai ales pentru mandatarul succesibil acceptant, sau a acționat ca simplu gestor de afaceri, iar gestiunea a fostratificata in termenul legal de opțiune, respectiv in termenul de 6 luni (T.sup, dec.civ.nr.814/1986).

Acțiunile făcute in virtutea pretinsului mandat (care in realitate nu a existat niciodată) trebuiau de asemenea făcute tot in perioada legala de 6 luni de la data decesului defunctului lui tata.

Drept urmare, actele făcute de alte persoane, considerate ca o simpla gestiune de afaceri, nu pot produce efectele unei acceptări de succesiune

(T.s. dec. nr. 778/1992) .

In acest sens, mama lui a locuit toata viata in apartamentul din litigiu, pana la deces, ea a continuat sa locuiască in mod firesc si după decesul soțului ei, insa din toate probele administrate in cauza nu rezulta faptul ca ar fi îndeplinit vreun act in mod deosebit. care in mod neîndoielnic sa fi fost făcut in virtutea unui mandat dat de fiul ei, numitul M. M.

Mai mult chiar, acesta recunoaște faptul ca a fost anunțat de decesul tatălui sau, dar ca nu s-a putut deplasa in România nici atunci si nici mai târziu, el putând insa da o declarație autentica notariala de acceptare in termenul legal, in Germania.

In argumentarea generala si evaziva făcuta in "Precizările motivelor de apel" apelantul-parat nu indica in mod expres care sunt actele pe care fie el, fie pretinsa lui mandatara, def. mama le-a făcut in numele lui si pentru el, acte care sa duca la concluzia indubitabila ca acesta ar fi acceptat succesiunea prin mandatar.

In mod evident s-a probat la dosarul cauzei faptul ca apelantul M. M. nu are calitatea de succesor legal după defunctul M. T., deoarece acceptarea trebuie sa fie personala, expresa si neîndoielnica acesta nefăcând in niciun fel dovada de acceptare a succesiunii după tatăl sau, nici expresa, nici tacita, acest lucru rezultând chiar din răspunsurile personale date la interogatorul luat de reclamanții-intimați in dosarul de fond, la termenul din data de (...), respectiv întrebările 1, 4 si 19.

Neacceptarea in termenul legal a moștenirii are drept consecința pierderea calității de moștenitor succesibilul fiind considerat ca o persoana străina de moștenire (dec. civ. nr. 1566/1986 a T. Suprem).

In acest context, al tuturor celor anterior detaliate, susținerea formulata de parat in sensul ca mama sa a acceptat si pentru el succesiunea după tatăl lui, este fara nici un fundament probator in ideea in care dansul a fost plecat din tara încă in perioada 1992 - dec. 2006 (a revenit cu o luna înainte de moartea mamei sale), in tot acest timp apelantul a suferit de boli grave, care au determinat pensionarea lui medicala, ajungând sa trăiască încă înainte de anul 2000 dintr-o pensie sociala care ii asigura minimum de existența posibila acolo, mama lui fiind sprijinita si întreținuta de intimații- reclamanți.

Argumentele conform cărora au existat legături personale intre paratul-apelant si părinții lui nu au relevanta in cauza, deoarece pe de o parte obiectul actualului litigiu nu-l constituie un contract de întreținere, iar pe de alta parte, reclamanții nu au contestat ca el a mai ținut legătura cu părinții, insa mai rar si in plus mulți ani nu i-a mai putut sprijini financiar.

Având in vedere cele mai sus menționate, instanța de apel a procedat corect când a respins acest motiv de apel si a menținut constatarea faptului ca in urma decesului numitului M. T. unic moștenitor legal a fost M. M. in calitate de soție supraviețuitoare, iar in urma decesului numitei M. M. la data de (...), moștenitorii cu vocație la succesiune au rămas reclamanții, in cota de ½, in calitate mostenitori testamentari si pârâtul M. T., in cota de ½, în calitate de moștenitor legal.

Al treilea motiv de recurs, art.304 pct. 8 C., se refera din nou la certificatul de calitate de moștenitor, sens in care reclamanții solicită a se vedea explicația de la pct. 2. a)

Ultimul motiv de recurs, art.304 pct. 9 C., se refera la reținerea instanței cu privire la calitatea de mostenitori testamentari si implicit a calității procesuale active.

Atât instanța de fond, cât si cea de apel in mod legal a respins excepția lipsei calității procesuale si a calității de mostenitori testamentari invocate de către paratul M. M., pentru următoarele considerente:

Așa cum a fost reținut in mod corect si in hotărârea criticata, motivele care i-au împiedicat ca sa introducă prezenta acțiune cu privire la masa succesorala si partajul imobilului din prezentul litigiu au fost independente de voința reclamanților, fiind mostenitori testamentari asupra cotei de 1/2-a parte din masa succesorala rămasa in urma def. M. M..

In acest sens, la pag.nr.11, s-a reținut de către instanța de apel faptul ca prin angajarea unui apărător calificat, care s-a realizat prin contractul de asistenta juridica încheiat in luna aprilie 2007 cu av. M. A. M. (f.,73 din dos. de fond), data la care s-a achitat un avans de onorar si un avans pentru cheltuieli de judecata (f.65-67,70), reclamanții s-au manifestat in mod neîndoielnic dorința si voința de a demara acțiunea succesorala.

Mandatara anterior angajata le-a ascuns faptul ca nu a promovat acțiunea, reclamanții ieșind din termenul legal in mod involuntar. Abia înainte de promovarea acțiunii la Judecătoria Cluj-Napoca reclamanții au aflat acest lucru, fapt rezultat si din declarația data de d-na av., fosta mandatara (f. 68).

In acest sens, instanța a reținut ca sunt întrunite dispozițiile art.19 din D. nr. 1., respectiv reclamanții au reușit sa facă dovada faptului ca termenul de prescripție a fost depășit din motive temeinic justificate, independent de voința lor, "instanța putând chiar si din oficiu sa repună in termenul de prescripție in cazul in care aceasta constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit si sa dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea pricinii. .. " motivele pentru care s-a întârziat promovarea actualei acțiuni nu li se pot imputa câtuși de puțin si nici nu se poate invoca pasivitatea lor, care ar fi sancționata prin instituția prescripției dreptului la acțiune!

I. de apel a constatat ca "In speța, corect s-a reținut ca motivele invocate de reclamanți se circumscriu sintagmei "cauze temeinic justificate" utilizate de legiuitor .... ca atare instanța de fond in mod corect a statuat ca sunt întrunite condițiile repunerii in termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorala si prin formulare acțiunii înregistrate la data de (...) si- au exprimat valabil dorința de a accepta succesiunea defunctei M. M., justificând calitate procesuala activa in cauza."

Pe fondul cauzei, instanța de apel a analizat toate elementele juridice invocate in apelul declarat si motivat de către parat, pe care l-a admis in parte si a diminuat pasivul succesoral, precum si cheltuielile de judecata.

S-a făcut dovada la dosarul cauzei a faptului ca reclamanții au îngrijit- o pe mama defunctului, care in ultimii 8 ani nu a mai putut sa coboare din apartamentul ei (de la et. IV), ca aproape 2 ani a fost imobilizata la pat, perioada in care au îngrijit-o, ajutați de o doamna asistent social, ca fiul ei nu numai ca nu a venit din 1992 până în decembrie 2007 in tara (a revenit înainte de a deceda mama lui) dar starea lui de sănătate si situația economica nu i-a permis nici să-și sprijine părinții la bătrânețe (nu maiinsistam asupra probațiunii administrate in acest sens, deoarece nu constituie un motiv de recurs).

In acest sens, afirmațiile recurentului cu privire la intenția expres manifestata de def. lui mama prin testament, respectiv de dorința de a nu-si dezmoșteni fiul, aceasta practic s-a realizat. În realitate, fiul vrea tot apartamentul părinților lui, fara nicio obligație corelativa. Ce bine ca i-au îngrijit mama alte persoane, deoarece el când a sosit la capul patului ei, a venit doar sa-si culeagă mostenitori in virtutea calității de fiu", care in accepțiunea lui presupune doar drepturi, nu si obligații corelative! Reclamanții pretind cota de ½ - a parte din întreținerea pe care au prestat-o in natura, deoarece "ajutorul umanitar" de care vorbește apelantul, nu a dus la testarea întregii averi a defunctei, ci doar la cota de ½ - a parte.

Iar suma pretinsa pentru întreținere este o suma modica in comparație cu efortul desfășurat in legătura cu sprijinirea si îngrijirea ei, care ii incumba si fiului in mod legal proporțional însa cu cota lui parte de moștenire obligația de întreținere a părintelui ajuns la neputința fiind o obligație legala. Faptul ca au solicitat întreținerea pe ultimii 8 ani nu implica intervenirea termenului general de prescripție atâta timp cat pasivul succesoral se poate solicita doar începând de la data deschiderii succesiunii, respectiv de la data decesului defunctei.

D., dorința defunctei ca "o parte sa rămână întreținătorilor si o parte fiului ei" chiar s-a realizat prin hotărârile anterioare in prezenta cauza, hotărâri care sunt temeinice si legale, neavând relevanță in cauza "ce parte" a apreciat defuncta că va rămâne si cui. D., aceste hotărâri sunt concordante cu voința testatoarei, sunt conforme dispozițiilor legale si echitabile.

Recursu l reclaman ților e s te n ef ond at, iar recur su l p âr â tu lu i este fondat în parte.

În ceea ce privește recursul reclamanților, Curtea, din oficiu, la termenul de judecată din data de (...) a invocat excepția inadmisibilității parțiale a motivelor de recurs de netemeinicie, respectiv a acelor motive de recurs prin care se expune starea de fapt a cauzei, relațiile dintre părți, istoricul litigiului, se fac trimiteri la probele administrate în cauză, la înscrisuri, la declarațiile martorilor, etc., excepție care urmează să fie admisă, având în vedere că toate motivele de recurs de netemeinicie se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 C., în prezent abrogate.

Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare a probațiunii administrate și o expunere a relațiilor dintre părți.

Toate aceste motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele

10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ., în prezent abrogate.

Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C. proc. civ., prin art.

I pct. 111^{1din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul}

49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doarchestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.

Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu de către instanță, la termenul de judecată din (...), este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.

La același termen de judecată, Curtea a invocat, din oficiu, în privința recursului reclamanților, excepția inadmisibilității cererii noi formulate pentru prima dată în recurs, și prin care reclamanții recurenți au arătat că sunt de acord cu atribuirea apartamentului din litigiu în favoarea lui M. M., excepție care urmează să fie admisă în temeiul art. 316 C., coroborat cu art. 294 alin. 1 C., având în vedere că nicăieri în fața primei instanțe, reclamanții nu au formulat o astfel de cerere.

Cu privire la motivul de recurs de nelegalitate, din recursul reclamanților, și care vizează solicitarea de obligare a pârâtului la plata cotei de ½ - a parte din pasivul succesoral în sumă de 14.000 lei, adică 7.000 lei, reprezentând contravaloarea întreținerii defunctei în ultimii 8 ani de viață, respectiv ianuarie 1999 - ianuarie 2007, Curtea constată, că acesta este nefondat, motivat pe următoarele considerente:

Art. 673^{5alin. 1 teza a II-a C., prevede că dacă se împarte o moștenire instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii.}

Se impune, așadar, a se preciza ce anume se înțelege prin obligațiile, datoriile și sarcinile moștenirii.

Este știut faptul că pasivul moștenirii este o parte a patrimoniului succesoral care cuprinde obligațiile (datoriile) și sarcinile cu conținut economic ale moștenirii, în noțiunea de datorii ale moștenirii intrând acele obligații patrimoniale care au fost asumate de către de cujus în timpul vieții sale, indiferent de izvorul lor: lege (impozite și taxe); contracte (restituirea unui împrumut , chirie neachitată); delict civil (cauzarea unui prejudiciu unei persoane); îmbogățire fără just temei, etc.

Nu se cuprind în pasivul moștenirii obligațiile intuitu personae, care se sting odată cu încetarea din viață a lui de cujus, cum ar fi de exemplu:obligația de întreținere - fiind irelevante din această perspectivă, prevederile Codului familiei, cu privire la obligația de întreținere pe care copiii o datorează părinților -; obligațiile izvorâte din contractul de muncă al defunctului; obligațiile izvorâte dintr-un contract de mandat, etc.

Sarcinile moștenirii sunt anumite obligații privitoare la succesiune care se nasc în persoana moștenitorilor la data deschiderii succesiunii sau ulterior acestei date, independent de voința celui despre a cărui moștenire este vorba, ele revenind succesiunii, ca de exemplu: cheltuielile ocazionate de înmormântare; cheltuielile făcute cu inventarierea, conservarea, administrarea și lichidarea moștenirii.

Este bine cunoscut, așadar, faptul că în pasivul succesoral nu pot fi incluse cheltuielile suportate de unul ori altul dintre viitorii succesori, fie ei legali ori testamentari, cu întreținerea defunctului, pe timpul vieții acestuia.

Drept urmare, Curtea constată că este nefondat motivul din recursul reclamanților, prin care se solicită obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 7.000 lei, cu titlu de pasiv succesoral, reprezentând contravaloarea întreținerii defunctei pe ultimii 8 ani de viață.

Așa fiind, pentru motivele mai sus expuse, în temeiul art. 304 pct. 9

C., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul reclamanților.

În privința motivelor de recurs de netemeinicie, din recursul pârâtului, Curtea urmează să admită excepția inadmisibilității, invocate din oficiu, de către instanță la termenul de judecată din data de (...), dat fiind că aceste motive se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 C., în prezent abrogate.

Cu privire la recursul pârâtului, Curtea, din oficiu, la termenul de judecată din data de (...), a invocat excepția inadmisibilității cererilor noi formulate pentru prima dată în recurs, respectiv, a motivului de recurs prin care s-a invocat exercitarea unei posesii utile în condițiile art. 1857 și art. 1858 C., și a motivului de recurs prin care s-a susținut că instanța nu a verificat dacă nu cumva prin testamentul pe care defuncta l-a lăsat, nu a fost atacată rezerva succesorală a pârâtului.

Nicăieri în fața primei instanțe, în mod procedural, pârâtul nu a invocat o eventuală uzucapiune asupra bunurilor succesorale, respectiv, nu a solicitat reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 2753/(...), pe motiv că i-ar încălca rezerva succesorală, limitându-se la a solicita „nulitatea testamentului, pe motiv că, la momentul autentificării acestuia, nu exista o adeverință care să ateste prezența discernământului defunctei";.

Prin urmare, formularea pentru prima dată în recurs a acestor cereri, contravine dispozițiilor imperative ale art. 294 alin. 1 C., coroborat cu art. 316 C., astfel încât, Curtea urmează să admită excepția inadmisibilității.

Cu privire la motivul din recursul pârâtului, prin care se invocă greșita nereținere de către instanța de fond și de apel a calității pârâtului, de moștenitor al defuncților săi părinți, în virtutea certificatului de calitate de moștenitor nr. 21/(...), eliberat de BNP A. R., motiv întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C., Curtea constată că acesta este fondat, urmând să fie admis în temeiul art. 312 alin. 1 C., în limitele și pentru motivele ce urmează a fi expuse:

Prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 21/(...), eliberat de BNP A. R., s-a constatat că de pe urma defunctului M. T., decedat la data de (...), sunt moștenitori legali M. M., în calitate de fiu, cu o cotă de ¾ parte, și M. M., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ parte; s-a constatat că de pe urma defunctei M. M., decedată la data de (...), unicul moștenitor legal este numitul M. M., în calitate de fiu, în cotă de 1/1 parte (f. 37 dosar fond).

Acest certificat de moștenitor nu a fost anulat, respectiv nu s-a constatat nulitatea acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel încât, acesta apare ca fiind pe deplin legal și valabil, bucurându-se de forța probantă absolută pe care i-o conferă art. 1171 C.

De altfel, prin cererea introductivă de instanță reclamanții au recunoscut implicit că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului M. T. a revenit soției supraviețuitoare și fiului defunctului, pârâtul M. M., respectiv, că masa succesorală după defuncta M. M. a revenit în cotă de ½pârâtului M. M., în calitate de fiu al defunctei, și reclamanților, în calitate de moștenitori testamentari (f. 3 dosar fond).

Drept urmare, câtă vreme acest certificat de moștenitor este în vigoare, nu i se poate nega pârâtului calitatea de moștenitor al defuncților săi părinți, după cum, nu se pot face niciun fel de statuări, peste cuprinsul certificatului de calitate de moștenitor, cu privire la eventuala incidență în cauză, în ceea ce îl privește pe pârât, a prevederilor art. 700 alin. 1 C., întrucât, notarul public este cel care, în virtutea atribuțiilor ce i-au fost conferite prin lege, a verificat dacă pârâtul și-a manifestat sau nu dreptul de opțiune succesorală în termenul legal prevăzut de art. 700 alin. 1 C.

Pe cale de consecință, Curtea constată că soluția primei instanțe, menținută de instanța de apel, prin care s-a constatat că la succesiunea defunctului M. T. ar veni doar soția supraviețuitoare, M. M., este nelegală, impunându-se a fi schimbată.

În temeiul art. 650 C., art. 652 alin. 1, art. 653, art. 659 C., Curtea urmează să constate că la masa succesorală după defunctul M. T., compusă din cota de ½ parte din apartamentul nr. 19, situat în C.-N., str. U. nr. 21, înscris în CF nr. 79044 C., A + 61 - întrucât cota de ½ - a parte formează partea devălmașă a soției M. M. -, precum și din cele 100 de acțiuni la S. N. S. C., au calitatea de moștenitori M. M., soție supraviețuitoare, în cotă de ¼

- a parte (1/4 din ½ = 1/8 din întregul imobil), și pârâtul M. M., în calitate de fiu, în cotă de ¾ parte (3/4 din ½ = 3/8 din întregul imobil).

În temeiul acelorași texte legale, Curtea va constata că în masa succesorală după M. M. intră cota de 5/8 parte din apartamentul litigios (1/8 reprezentând cota moștenită de M. M. după soțul său, M. T., plus ½ din întregul imobil reprezentând cota sa devălmașă), precum și cele 100 de acțiuni, moștenitorii defunctei fiind pârâtul M. M., în cotă de ½ - a parte din această masa succesorală (1/2 din 5/8 = 5. parte din întregul imobil), precum și reclamanții P. T. și M., în calitate de moștenitori testamentari, în baza testamentului autentificat sub nr. 2753/(...) (f. 16 dosar fond), în cotă de ½ din această masa succesorală (1/2 din 5/8 = 5.).

În final, reclamanții P. T. și M. vor avea o cotă de 5. parte din întregul imobil, iar pârâtul M. M. va avea o cotă de 1. parte (5. parte moștenită după mama sa, M. M., și 3/8 parte moștenită după tatăl său, M. T.).

În temeiul art. 312 alin. 1 C., vor fi menținute dispozițiile privind sistarea stării de indiviziune asupra celor 100 de acțiuni prin formarea de loturi, respectiv, sistarea indiviziunii cu privire la apartament, prin atribuirea acestuia în natură pe seama reclamanților, la valoarea de 175.000 lei, stabilită prin expertiza întocmită în fața primei instanțe de expert inginer evaluator Crăciunaș Sorin Constantin (f. 147 - 169 dosar fond), valoare care nu a fost contestată de către părți.

În temeiul art. 742 C., coroborat cu art. 673^{5alin. 2 teza finală C., reclamanții vor fi obligați să-i plătească pârâtului o sultă în sumă de}

120.312,5 lei, corespunzătoare cotei sale de 1. parte din întregul imobil.

În temeiul art. 312 alin. 1 C., coroborat cu art. 296 teza I C., Curtea va menține restul dispozițiilor din sentința fondului.

În temeiul art. 312 alin. 1 C., Curtea va menține dispozițiile din decizia recurată privind stabilirea pasivului succesoral și obligarea pârâtului la plata a ½ din acest pasiv în favoarea reclamanților, reprezentând cheltuielile de înmormântare.

În temeiul art. 274 C., rap. la art. 1169 C., reclamanții vor fi obligați să-i plătească pârâtului suma de 2.373,6 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru datorată de pârât pentru apelul pecare l-a promovat, și care a fost avută în vedere prin luarea în considerare a încheierii civile nr. 107/A/CC/(...) a T.ui C., prin care a fost soluționată cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de către pârât, la stabilirea acestor cheltuieli instanța ținând seama de faptul că pârâtului apelant i se cuvin în apel cheltuielile de judecată proporțional cu pretențiile admise din cererea sa reconvențională, astfel cum taxele judiciare de timbru pentru cererea reconvențională au fost stabilite prin încheierea ședinței publice din (...) (f. 180 dosar fond).

În temeiul art. 274 C., coroborat cu art. 1169 C., intimații reclamanți vor fi obligați să plătească pârâtului recurent, față de soluția de admitere în parte a recursului pârâtului, respectiv, de respingere a recursului reclamanților, suma de 2.123 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferent recursului (f. 83, 84 dosar recurs).

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții P. T. și P. M., împotriva deciziei civile nr. 4. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...).

Admite în parte recursul declarat de pârâtul M. M., împotriva deciziei civile nr. 4. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că:

Admite în parte apelul declarat de reclamantul M. M., împotriva sentinței civile nr. 17631 din (...) a J. C.-N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în parte, astfel:

Constată că moștenitorii defunctului M. T., sunt: M. M., soție supraviețuitoare, în cotă de 1/4, și pârâtul M. M., în calitate de fiu, în cotă de ¾.

Constată că în masa succesorală după defuncta M. M. se include cota de 5/8 parte din apartamentul situat în C.-N., str. U. nr. 21 ap. 19, înscris în CF 79044 C.-N., nr. top 23027/C/IX.

Constată că moștenitorii defunctei M. M. sunt reclamanții P. T. și P. M., în calitate de moștenitori testamentari, în cotă de ½ parte și pârâtul M. M., în calitate de fiu, în cotă de ½ parte.

Obligă reclamanții P. T. și P. M. să plătească pârâtului M. M. suma de

120.312,5 lei cu titlu de sultă pentru apartament.

Menține dispozițiile sentinței în ce privește: Respingerea excepției.

Includerea în masa succesorală după defunctul M. T. a cotei de ½ din apartament și a unui număr de 100 acțiuni la SC N. SA C.

Sistarea stării de indiviziune asupra apartamentului, evaluat la

175.000 lei, prin atribuirea acestuia în natură reclamanților.

Sistarea indiviziunii cu privire la cele 100 acțiuni la SC N. SA C.

Întabularea apartamentului în cf pe numele reclamanților.

Compensarea cheltuielilor de judecată în fond și obligarea pârâtului la plata a ½ din onorariul pentru expert.

Menține dispoziția din decizia din apel privind stabilirea pasivului succesoral și obligarea pârâtului la plata a ½ din acest pasiv în favoarea reclamanților.

Obligă reclamanții P. T. și P. M. să plătească pârâtului M. M. suma de

2.373,6 lei cheltuieli de judecată în apel.

Obligă reclamanții P. T. și P. M. să plătească pârâtului M. M. suma de

2.123 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.

GREFIER A.-A. M.

Red.CMC/dact.MS

3 ex./(...) Jud.fond: C.M. C.

Jud.apel: M. Oncică-S./D.I. Tașcă

← Decizia civilă nr. 3699/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Decizia civilă nr. 3692/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 326/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 2483/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 4180/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 3699/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 3692/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 4949/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 3538/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 1709/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă