Decizia civilă nr. 3692/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3692/R/2012
Ședința publică din 20 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: I.-D. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. T. împotriva sentinței civile nr. 445 din 29 MAI 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe intimații W. G., K. G., T. G. și A. P., având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 1..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamanților intimați, avocat P. B., cu împuternicire avocațială la dosar, precum și reprezentantul reclamanților intimați avocat G. I., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 17 septembrie 2012, s-au depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamanților intimați, concluzii scrise redacatate de av. P. B., prin care solicită respingerea recursului.
Reprezentantul reclamanților intimați, av. G. I., depune, la rândul său, la dosar, concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților intimați, avocat P. B., solicită respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Cluj ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul reclamanților intimați, avocat G. I., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate prin concluziile scrise depuse la dosar.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată la data de (...), reclamanții W. G., K. G., T.
G. și A. P. l-au chemat în judecată pe pârâtul P. municipiului T., solicitând instanței să dispună anularea Dispoziției P. municipiului T. nr. 2246/(...); să constate calitatea de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de L. 1. cu privire la imobilului situat administrativ în T., str. T. nr. 7, jud. C., înscris în Cf 4357 T. nr. top. 2674/1 și în condițiile constatării îndreptățirii lor la măsurile reparatorii prevăzute de lege, să oblige intimatul P. municipiului T. la emiterea unei noi dispoziții de admitere a solicitării reclamanților de restituire în natură a imobilului în litigiu; să oblige intimata la plata cheltuielilor de judecată.
Prin precizarea formulată la (...), reclamanții au solicitat constatarea calității lor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prevăzute de L. nr.1. cu privire la imobilul situat în T., str. T., nr.7, jud. C., înscris în CF
4357 T., nr. top. 2674/1 și să oblige pârâtul la emiterea unei noi dispoziții de admitere a solicitării lor de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului ce nu poate fi restituit în natură.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 4. mai 2012 a T.ui C., a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții W. G., K. G., T. G. A. P., împotriva pârâtului P. municipiului T., în consecință:
- a fost anulată dispoziția nr. 2246/2011 emisă de pârâtul P. M. T.
- s-a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul construcție și teren înscrisă în CF 4357
T., nr. top 2674/1
- pârâtul a fost obligat să emită o nouă dispoziție în favoarea reclamanților cu propunere de acordare despăgubiri pentru imobilul situat în T., str. T., nr. 7, jud. C., înscris în CF 4357 T., nr. top 2674/1 despăgubiri ce se vor stabili și achita în condițiile Titlului VII al Legii 247/2005
- a fost respinsă cererea de restituire în natură.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei.
S.a de fapt
Potrivit copiei CF 4357 T., imobilul cu r.top.2674/1 având categoria de folosință"; vie in post II Fordulo"; în suprafață de 170 stjp a constituit proprietatea numitei G. J. născ. Wilhelm.
În baza Deciziei nr.447 din 13 iulie 1966 dată de S. P. al orașului T., în conformitate cu prevederile Decretului nr.218/1966, imobilul a fost trecut în proprietatea Statului Român.
Din documentația întocmită în vederea înscrierii construcției în CF, reiese că aceasta a fost edificată de fostul proprietar, de la care s-a preluat terenul. De altfel, din anexa la decretul de preluare, reiese că, pe strada T. nr.7, este construiră o casă de locuit compusă din 8 camere, 11 dependințe, starea clădirii bună, iar suprafața construită este de 132 mp. În vederea înscrierii imobilului în CF s-a procedat la dezmembrarea sa în două parcele, cărora li s-au atribuite numere topografice noi astfel: parcela cu nr.top.2674/1/2 în suprafață de 210 mp pe care este amplasată construcția constând din D+P+M compus din 5 apartamente și parcela cu nr.top 2674/1 în suprafață de 402 mp cu destinația de curte.
În ceea ce privește cele 5 apartamente, la dosarul cauzei au fost depuse, în copie, contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu foștii chiriași, cărora li s-au încheiat și contracte de închiriere cu privire la suprafețe determinate din curte. Până în prezent, contractele de vânzare- cumpărare nu au fost înscrise în CF, unde apare tot vechea situație.
În condițiile apariției Legii nr.1., reclamanții au notificat sub nr.871/2001 al BEJ M. D. pârâtul pentru acordarea de măsuri reparatorii constând în restituirea în natură a imobilului situat în T., str. T., nr.7, jud. C., înscris în CF 4357 T., nr.top2674/1 vie în post II Furdulo, pe care este edificată cu etaj și demisol.
În justificarea calității de persoane îndreptățite, reclamanții au depus copia certificatului de naștere și botez al proprietarei din CF W. J. M. T., născută l 6 ianuarie 1897, fiica lui W. L. și R. E., născută Kaufmann. Potrivit certificatului nr.82/1962 eliberat de O. de S. civilă A., J. M. T. G., văduvă după R. Adolf G. a decedat la 2 octombrie 1962 în localitatea A.
G. R. și soția W. J. au avut ca și copii pe numiții: W. F. L. G., născut la
2 iunie 1912 și W. L. R. G. La rândul său W. F. L. G. a avut ca și copii pe W. G. și T. G. W. L. R. G. a avut ca și copii pe G. K. și A. P., născută G.
Prin actul notarial semnat la 21 septembrie 2001, W. F. L. G. și Waltwr L. R. Gutler au declarat că renunță la moștenirea celor două case situate în T. strada T., în favoarea copiilor lor, care sunt cei 4 reclamanți.
Prin Dispoziția nr.2246/2011 emisă de pârâtul P. municipiului T., s-a respins notificarea nr.871/2001 formulată de W. G., K. G. , T. G. și A. P. pentru nedovedirea calității de moștenitori legali. S-a reținut, în cuprinsul dispoziției, că existența actului de renunțare la moștenire a antecesorilor în favoarea notificatorilor echivalează cu o renunțare definitivă la patrimoniul succesoral, astfel că reclamanții nu au calitatea de moștenitori.
Dezlegarea în drept
Potrivit dispozițiilor art.4 alin. 3 din L. nr.1., succesibili care, după 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
Din interpretarea acestui text de lege, reiese că, în situația în care nu există certificat de moștenitor, pentru că moștenitorii nu au acceptat succesiunea, acceptarea succesiunii pentru bunurile revendicate se face cu cererea de restituire, căreia legiuitorul i-a dat valoare de act de acceptare a succesiunii.
În ceea ce privește actul de renunțare depus la fila 45 din dosar, prin care cei doi fii ai proprietarei de CF J. M. T. G. au renunțat la succesiune în favoarea celor 4 copii, reclamanții din prezenta cauză, pârâtul a făcut o interpretare nelegală, contrară dispozițiilor Codului civil.
Pe de o parte, declarația menționată nu este o renunțare la moștenirea defunctei J. M. T. G., ci o acceptare in favorem, ceea ce presupune că părinții reclamanților au acceptat succesiunea, după care drepturile obținute din succesiune, în ceea ce privește cele două imobile din T., au fost transmise reclamanților.
Chiar mergând pe concluzia P. municipiului T., renunțarea părinților la succesiunea după J. M. T. G., nu afectează dreptul reclamanților la aceeași succesiune, aceștia având în continuare calitatea de moștenitori după bunica paternă, pe care au acceptat-o prin notificarea formulată prin BEJ M. D. sub nr.870/2001. Potrivit dispozițiilor art.697 Cod civil, partea renunțătorului profită coerezilor săi; dacă este singur, succesiunea trece la gradul următor.
De altfel, fiind în materia specială și derogatorie a Legii nr.1., singurii descendenți ai proprietarei de CF J. M. T. G. sunt reclamanții. A., deoarece, în materia Legii nr.1., în lipsa unui certificat de moștenitor care să ateste acceptarea succesiunii, cererea de restituire echivalează cu aceasta.
Potrivit art. 4.4 din HG nr.250/2007, în toate cazurile, stabilirea calității de moștenitor (legal sau testamentar) se face potrivit legii civile române. A. presupune dovada gradului de rudenie, a vocației utile și a acceptării în termen a succesiunii. A. condiții au fost îndeplinite de către reclamați, astfel că sub acest aspect interpretările date de pârât sunt total nelegale.
Pe fondul cauzei, imobilul preluat de la bunica paternă a reclamanților a fost compartimentat în 5 apartamente care au fot vândute în baza Legii nr.112/1995. În ceea ce privește terenul reprezentând curte în suprafață de
402 mp din planul de situație depus la dosar, rezultă că întreaga suprafațăde teren de 612 mp este afectată de construcție sau de buna sa exploatare.
Astfel, forma parcelei este dreptunghi cu laturile de 1. ml. L. casei este de
14,5 m, astfel că posibilitatea de restituire a curții din spatele construcției ar duce la instituirea unui drept de servitute, care ar afecta intrarea în imobil și ar conduce la fărâmițarea excesivă a parcelei. În fapt, parcela ce constituie curtea imobilului este împărțită în două de construcție, astfel că posibilitatea de utilizare pentru construire sau orice altă utilizare în afară de curte este exclusă.
Prin urmare, potrivit dispozițiilor art.18 alin.1 lit. c din L. nr.1. măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în situația în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale. Înstrăinarea fiind prezumată legală, în condițiile în care nu au fost atacate contractele de vânzare-cumpărare, pentru construcție se pot acorda doar măsuri reparatorii prin echivalent. În ceea ce privește terenul, suntem în ipoteza prevăzută de art.10 alin.2 din lege, întreaga suprafață fiind afectată de servituții legale și este necesară bunei exploatări a construcției.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. 3 din L. nr.1. tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a anulat dispoziția nr. 2246/2011 emisă de pârâtul P. M. T. T. a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul construcție și teren înscrisă în CF 4357 T., nr. top 2674/1
Întrucât nu există posibilitatea restituirii în natură, a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție în favoarea reclamanților cu propunere de acordare despăgubiri pentru imobilul situat în T., str. T., nr. 7, jud. C., înscris în CF 4357 T., nr. top 2674/1 despăgubiri stabilite și achitate în condițiile Titlului VII al Legii 247/2005 și va respinge cererea de restituire în natură.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă a obligat pârâtul să le plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei.
Recursul
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal recurs pârâtul P. municipiului T., solicitând modificarea ei, în sensul respingerii plângerii.
În motivarea recursului său, pârâtul învederează că instanța fondului a analizat greșit condițiile de fond ale declarației de renunțare la succesiune pe care reclamanții își întemeiază dreptul, întrucât această declarație dată în fața unui notar din Germania de către copiii proprietarilor tabulari, declarație prin care aceștia renunțau la moștenire în favoarea reclamanților, nu reprezintă o renunțare pur abdicativă, ci o renunțare in favorem, act care nu este recunoscut de legislația română. Aceștia puteau doar să doneze cota lor de moștenire reclamanților, cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 66 lit. b din L. nr. 105/1992 privind raporturile juridice de drept internațional privat, moștenirea este supusă legii române, aceasta având ca obiect un imobil.
Pentru că declarația de renunțare făcută în fața notarului din
Germania nu îmbracă condiția formei și nu respectă nici condițiile de fond prevăzute de legea română, reclamanții nu au dobândit vreun drept din masa succesorală rămasă după proprietara tabulară.
În plus, aceștia aveau obligația de a-și dovedi calitatea de moștenitori prin depunerea unui certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, actele de stare civilă depuse la dosar fiind insuficiente, dovada calității demoștenitor putându-se face doar cu certificatul de moștenitor emis în condițiile art. 88 alin. 1 din L. nr. 36/1995.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanții intimați au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat
la disp. art. 304 pct. 3 și 9 Cod proc. civ., ce constituie temeiul său în drept,
curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce u rmează a fiexpuse.
Astfel, în ceea ce privește dovada calității de moștenitor, aceasta se face cu acte de stare civilă și nu cu certificat de moștenitor, conform jurisprudenței constante a instanțelor.
Reclamanții au dovedit că sunt nepoții proprietarei tabulare, decedată la (...), cu alte cuvinte descendenți de gradul II, rămânând în discuție interpretarea actului semnat de părinții lor referitor la moștenirea proprietarei tabulare.
Actul de renunțare fiind redactat la data de (...), sub imperiul Legii nr. 1., intenția clară a celor doi copii ai proprietarei tabulare a fost de a-și lăsa propriii copii să solicite acordarea măsurilor reparatorii în baza legii speciale de reparație, aceștia și formulând notificare după declarația intitulată de renunțare, respectiv la data de (...).
Actul juridic trebuie interpretat conform voinței reale a celor care au consimțit la încheierea lui, or, în mod clar, aceștia au urmărit să permită reclamanților formularea notificării în temeiul Legii nr.1., prin actul redactat arătând că nu înțeleg să formuleze pretenții privind moștenirea după părinții lor, în ceea ce privește cele două imobile din T., preluate de stat abuziv.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 4 din L. nr. 1., cererea de restituire formulată în temeiul acestei legi reprezintă o excepție de la regula indivizibilității transmisiunii succesorale, cei care formulează astfel de cereri fiind repuși în termenul de opțiune succesorală și fiind considerați ca acceptând moștenirea cu privire la imobilul preluat de stat abuziv prin notificarea adresată unității deținătoare.
Câtă vreme nu s-a dovedit existența altor moștenitori acceptanți, așa cum corect a reținut instanța fondului, reclamanții având vocație succesorală, în calitate de descendenți de gradul II, sunt persoane îndreptățite la restituire, conform dispozițiilor art. 4 alin. 2 din L. nr. 1., fiind singurii care au formulat notificare.
De altfel, de remarcat că renunțarea la moștenire trebuie făcută în termenul de 6 luni, prevăzut de art. 700 C. civ., or proprietara tabulară a decedat încă în anul 1962. Repunerea în termenul de opțiune succesorală are ca unic scop posibilitatea acceptării moștenirii prin notificarea adresată unității deținătoare, or aceasta s-a făcut de către reclamanți. F. de situația concretă, intenția părinților reclamanților, materializată în înscris, a fost aceea de a asigura cadrul formal pentru ca aceștia să poată formula cererea de restituire pentru sine și trebuie interpretată în acest sens, inclusiv ca lipsa intenției de a depune notificarea și de a accepta, astfel, moștenirea după proprietara tabulară, uzând de repunerea în termen, pentru ca, urmare a acesteia, moștenirea să poată fi acceptată de reclamanți prin notificarea formulată în temeiul legii speciale.
În temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., din considerentele arătate, curtea va respinge recursul pârâtului ca nefondat.
Acesta fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1 C. pr.civ., va fi obligat să le plătească intimaților reclamanți cheltuieli de judecată înrecurs, în sumă de 2400 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanțelor de la filele 17 și 21 din dosar.
PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. T. împotriva sentinței civile nr. 445 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurentul să le plătească intimaților W. G., K. G., T. G. și A. P. suma de 2400 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
ANA I. I. D. C.
A. A. C.
C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. fond.: A.S. S.
| ← Decizia civilă nr. 1450/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4949/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
