Decizia civilă nr. 4180/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 4180/R/2012
Ședința publică din 05 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C. G.IER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. B., PRIN P., împotriva deciziei civile nr. 6. din 16 mai 2012 a Tribunalului B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. Ș.-M., PRIN P., precum și pe pârâta intimată S. P. S., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art. 52 alin. 2 din L. nr. 7.).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent M. B., prin P., doamna consilier juridic L.-M. H. și reprezentanta reclamantei intimate C. Ș.-M., prin P., doamna avocat P. E., care depune la dosar delegația de substituire ce atestă împrejurarea că a fost împuternicită de către domnul avocat P. V. să se prezinte în substituirea sa, în prezentul dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate S. P. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul M. B., prin P., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și a fost legal timbrat cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei (f. 6) și cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei (f. 7-8).
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...), reclamanta intimată C. Ș.-M., prin P., prin intermediul domnului avocat P. V. a formulat și a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 3 exemplare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorar de avocat în recurs, la care a fost anexată împuternicirea avocațială nr. 128/(...), care atestă împrejurarea că reclamanta intimată C. Ș.-M., prin P., l-a împuternicit pe domnul avocat P. V. pentru redactarea întâmpinării în recurs și pentru a-i reprezenta interesele în dosarul Curții de A. C.
Instanța înmânează reprezentantei pârâtului recurent un exemplar din întâmpinarea reclamantei intimate.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), pârâta intimată S. P. S., prin intermediul domnului consilier juridic C. D., a formulat și a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 3 exemplare, prin care solicită respingerea recursului formulat de M. B., prin P., cu privire la capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiat și nelegal, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe, iar în baza art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei și în eventuala lipsă de la dezbateri, din care un exemplar instanța îl înmânează reprezentantei reclamantei intimate.
Reprezentanta pârâtului recurent și reprezentanta reclamantei intimate arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., înțelege să invoce excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, prin care se tinde la reaprecierea stării de fapt de către instanța de recurs, ca urmare a reanalizării probelor de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și 11
C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei pârâtului recurent în susținerea recursului și reprezentantei reclamantei intimate pentru a pune concluzii asupra recursului declarat de M. B., prin P. și, de asemenea, pune în vedere acestora, ca odată cu concluziile pe fond să se refere și la excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, invocată din oficiu de către C. Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a plângerii formulată de reclamanta C. Ș.-M., prin P., pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține verbal. Reprezentanta pârâtului recurent arată că instanța de apel a reținut că prin încheierile din dosar nu s-au îndreptat erori materiale făcute de O. B., însă O. B. a dispus anularea numerelor cadastrale menționate în C. nr. 2048 Ș.-M., C. nr. 1938 Ș.-M., C. nr. 1948 Ș.-M. și C. nr. 1945 Ș.-M. și a încheierilor de îndreptare a erorii materiale nr. 2387/2008, nr. 2., nr. 2. și nr. 2. și, de asemenea, a dispus ca terenul în litigiu să fie înscris în mod corect în cărțile funciare. Totodată, arată că nu a fost afectat dreptul de proprietate al S. P. S., doar s-a procedat la înscrierea acestui drept de proprietate în mod corect în cărțile funciare și, de asemenea, arată că atunci când s-au făcut ultimele tranzacții s-a arătat că situația litigioasă a apărut ca urmare a anumitor înscrieri aflate în baza de date a O. B. Reprezentanta pârâtului recurent arată că în baza Legii nr. 215/2001, O. B. doar a îndreptat o situație faptică pentru a fi în concordanță cu situația scriptică și, totodată, arată că prin memoriul de recurs a arătat motivul pentru care raportul de expertiză a fost necesar și a făcut referire la soluțiile pronunțate cu privire la plângerile penale declanșate ca urmare a acestui litigiu și, de asemenea, a arătat că s-a discutat despre planșele și schițele privind terenul în litigiu. La întrebarea instanței, adresată reprezentantei pârâtului recurent, referitoare la cheltuielile de judecată, aceasta arată că nu solicită cheltuieli de judecată în recurs. Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului declarat de M. B., prin P. ca nemotivat și obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor pe care le depune la dosar. Reprezentanta reclamantei intimate arată că în recurs nu mai pot fi analizate aspecte ce au fost analizate de către instanța de apel și de către instanța de fond, singurele aspecte care pot fi analizate în recurs fiind cele de nelegalitate, motiv pentru care, apreciază că în ceea ce privește aspectele de netemeinicie a hotărârii atacate, recursul este inadmisibil. De asemenea, reprezentanta reclamantei intimate arată că recursul trebuie analizat sub aspectele de nelegalitate, privind aplicarea în cauză a prevederilor art. 53 din L. nr. 7. și art. 281 C.pr.civ. Totodată, arată că instanța de apel a analizat corect aspectul privind îndreptarea erorilor materiale strecurate în încheierile de C. și a făcut aplicarea art. 2811 C.pr.civ., în speță fiind vorba de simple date referitoare la numele părților. De asemenea, reprezentanta reclamantei intimate arată că în acest caz, prin încheierile de C. s-au închis cărțile funciare privind pe C. Ș.-M.. Totodată, arată că pur și simplu s-au luat terenuri de la C. Ș.-M. și s-au trecut la M. B. De asemenea, reprezentanta reclamantei intimate arată că în speță se pune problema dacă printr-o încheiere de C. se pot face delimitări între terenuri aparținând comunei Ș.-M. și terenuri aparținând municipiului B., sens în care, arată că potrivit prevederilor art. 114 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate aprobat prin O. nr. 6. se pot face astfel de delimitări doar când sunt situații conflictuale, or în speță, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au arătat că pe calea îndreptării erorii materiale nu se pot aduce modificări fondului dreptului. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 1., din data de 09 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. (...) a fost admisă plângerea petentei C. Ș. M., prin P. și s-a dispus anularea încheierilor de îndreptare a erorii materiale. Au fost obligate intimatele la plata cheltuielilor de judecată Pentru pronunțarea acestei sentințe instanța a reținut următoarele: Prin încheierile de îndreptare a erorii materiale nr. 2387/2008 s-a dispus închiderea cărții funciare nr. 2048 Ș.-M., cu număr cadastral 1186 în suprafață de 4.300 m.p. și transcrierea imobilului în cartea funciară nr. 17.478 B. sub nr. cadastral nou 11.595; nr. 2. s-a dispus închiderea cărții funciare nr. 1938 Ș.-M., cu număr cadastral 1100 în suprafață de 4.200 m.p. și transcrierea imobilului în cartea funciară nr. 17.479 B. sub nr. cadastral nou 11.596; nr. 2. s-a dispus închiderea cărții funciare nr. 1948 Ș.-M., cu număr cadastral 1112 în suprafață de 1.700 m.p. și transcrierea imobilului în cartea funciară nr. 17.483 B. sub nr. cadastral nou 11.592; nr. 2. s-a dispus închiderea cărții funciare nr. 1945 Ș.-M., cu număr cadastral 1105 în suprafață de 2.800 m.p. și transcrierea imobilului în cartea funciară nr. 17.480 B. sub nr. cadastral nou 11.591. Prin încheierile de carte funciară menționate s-a dispus închiderea cărților funciare ca aparținând comunei Ș.-M. și imobilele au fost transcrise în c.f. noi ca aparținând M. B., apreciindu-se că imobilele mai sus menționate nu sunt situate pe teritoriul administrativ al Comunei Ș.-M., ci a M. B., susținându-se că delimitarea avut loc în anul 1971, dar nu s-a făcut vorbire de ea până în anul 2008, când parte din zona industrială a mun. B. a fost transferată pe aceste terenuri, inclusiv petenta SC P. SA. Instanța a apreciat că încheierile atacate sunt netemeinice și nelegale întrucât în speță nu este vorba de o eroare materială, ci de o înscriere efectivă în cartea funciară, având în vedere următoarele argumente: Cu ocazia efectuării înscrierilor în cartea funciară pot interveni greșeli materiale, astfel încât, din cauza acestora, starea tabulară să nu mai corespundă cu situația juridică a imobilului. L. nu enumeră cazurile carepot fi apreciate ca reprezentând erori materiale, însă în practică se aplică, prin analogie, dispozițiile art. 281 Cod Procedură Civilă. În sfera acestor erori ce pot fi îndreptate intră numele părții, adresa de situare a imobilului, prețul menționat în act, numărul cadastral etc., însă nu greșeli de fond. A., dacă în mod greșit s-a procedat la intabularea unui drept, deși acesta trebuia să fie doar înscris provizoriu, nu se poate considera că este doar o eroare materială, ci este o veritabilă greșeală de fond, care nu poate fi îndreptată decât prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. În acest sens, art. 88 din Regulamentul adoptat prin O. 6. arată că pot fi îndreptate doar erorile materiale care nu afectează fondul dreptului. Pe calea procedurii de îndreptare a greșelii materiale nu se poate dispune radierea dreptului de proprietate intabulat în cartea funciară și revenirea la situația anterioară, în sensul intabulării acelui drept în favoarea fostului proprietar, deoarece, în acest caz, modificarea stării cărții funciare ar afecta însuși fondul dreptului, modificare ce nu poate fi efectuată decât pe calea rectificării cărții funciare, în baza unei hotărâri judecătorești. În cauză, prin radierea comunei Ș.-M. și înscrierea municipiului B., prin procedura adoptată de O. BN, este afectat însuși fondul dreptului comunei Ș.-M.. Pentru a concluziona în această modalitate, relevante în cauză sunt aspectele de fond legate de apartenența terenului în litigiu, la comuna Ș. M., în sensul în care acestea vin să confirme faptul că acesta, cunoscut sub denumirea de R. „. a aparținut administrativ, de comuna Ș.-M., respectiv de satul S., că toate înscrierile în c.f. privitoare la terenurile din acest rid anterioare prezentelor modificări operate prin încheierile din anul 2008 și atacate cu plângeri au fost făcute cu mențiunea ca aparținând comunei Ș.- M. și nu municipiului B., aspecte confirmate prin probatoriul testimonial administrat în cauză și expertiza tehnică topometrică, efectuată de expert P. Ion, cu toate completările sale. Prin prisma probatoriului administrat este de reținut că, odată cu desființarea formelor colective de proprietate după 1990 și aplicarea Legii 18/1991, s-a considerat că această parte de hotar aparține comunei Ș.-M. și nu municipiului B. În acest sens toate cererile formulate în baza Legii fondului funciar au fost înregistrate și soluționate de comuna Ș.-M.. A., s-au emis un număr de peste 30 de titluri de proprietate de către comuna Ș.-M.. Toate aceste titluri au fost validate de C. J. pentru Stabilirea dreptului de proprietate B.-N. și vizate de O. B.-N., fiind intabulate în CF ca aparținând de comuna Ș.-M.. Potrivit anexei 45 publicată în M.Of. nr. 647 bis din 31 august 2002, comuna Ș.-M. are înscris în domeniul public al comunei suprafața de 6 ha teren în ridul „.. De asemenea , potrivit extrasului de c.f. nr. 32 S., această localitate are în proprietate, în același rid, o suprafață de 70.232 m.p., iar potrivit extrasului de c.f. 1. al comunei Ș.-M. și această comună are în același rid, sub nr. cadastral 696 (intabulat în anul 2006) suprafața de 40.000 m.p. Toate aceste intabulări sunt recente și făcute cu avizul O. B.-N. potrivit mențiunilor din CF ca aparținând comunei Ș.-M.. Împrejurările reținute mai sus nu sunt contestate în cauză, ceea ce se contestă efectiv, este susținerea potrivit căreia imobilele în litigiu sunt situate administrativ pe teritoriul comunei Ș. M., și nu pe teritoriul municipiului B., apreciind că, procedura legală pentru a se realiza neconcordanța între situația de fapt și cea de drept a acestora, este cea a îndreptării erorilor materiale, deoarece, potrivit susținerilor intimateimunicipiului B., este nefiresc ca terenul pe care este situat SC P. SA, situat din punct de vedere administrativ pe teritoriul municipiului B., să fie înscris și identificat în CF 1938 Ș. M. - S.. Relevant în cauză este și aspectul că, după apariția Legii nr.18/1991 și respectiv aplicarea ei, pe terenurile situate în ridul „. s-au făcut reconstituiri ale dreptului de proprietate în favoarea persoanelor îndreptățite de către C. locală de aplicare a acestei legi, Ș. M., că acestea au fost operate în CF, cu viza O. BN, au intrat în circuitul civil ca aparținând de teritoriul com. Ș. M., teritoriu care potrivit probatoriului administrat în cauză (testimonial, expertiza, înscrisuri), nu a suferit modificări în timp, sub aspectul configurației și limitelor sale, astfel încât, a admite teza potrivit căreia, pe calea îndreptării erorii materiale se poate modifica, respectiv transfera terenul din hotarul comunei Ș. M., în cel al municipiului B., odată cu transferarea unor societăți comerciale, (cum este și intimata SC P. SA), duce la concluzia că primează interesul economic al intimatei - municipiul B., și nu cel legal, pe de o parte, iar pe de altă parte, prin această modalitate de transferare s-ar aduce atingere securității raporturilor juridice, sens în care s-a pronunțat și Curtea Europenă a Drepturilor Omului, care prin H. în cazul Brumărescu contra României, unde s-a statuat că, „… unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice….";. Așa fiind și apreciind că, pe calea procedurii de îndreptare a erorilor materiale nu se poate dispune radierea dreptului de proprietate intabulat în CF, în sensul intabulării acelui drept în favoarea fostului proprietar, deoarece, modificarea CF afectează însuși fondul dreptului, intimatele având la dispoziție o acțiune de o altă natură, pe calea dreptului comun, pentru realizarea acesteia, drept urmare, prima instanță a constatat că plângerile formulate de petentă sunt întemeiate și în consecință a dispus anularea încheierilor de îndreptare a erorilor materiale nr. 2387/2008 prin care s-a dispus închiderea cărții funciare nr. 2048 Ș.-M., cu număr cadastral 1186 în suprafață de 4300 mp, nr. 2. prin care s-a dispus închiderea cărții funciare nr. 1938 Ș.-M., cu număr cadastral 1100 în suprafață de 4200 mp, nr. 2. prin care s-a dispus închiderea cărții funciare nr. 1948 Ș.-M., cu număr cadastral 1112 în suprafață de 1700 mp, nr. 2. prin care s-a dispus închiderea cărții funciare nr. 1945 Ș.-M., cu număr cadastral 1105 în suprafață de 2800 mp și menținerea precizărilor anterioare din cartea funciară. În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, prima instanță i-a obligat pe intimații SC P. SA și M. B. prin P. la plata către petentă a sumei de 1453,01 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel intimatul M. B., prin primar, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentințeiatacate, iar pe fond, respingerea ca neîntemeiată a plângerii. Împotriva aceleași sentințe, în termen legal, a declarat apel, intimata SC P. SA solicitând admiterea apelului, schimbarea parțială a sentinței, în sensul ca intimatul M. B., prin primar, să fie obligat la plata integrală a cheltuielilor de judecată către petentă. Analizând sentința atacată, tribunalul a apreciat că se impune respingerea apelului declarat de M. B., prin primar și admiterea apelului declarat de SC P. SA. Tribunalul constată că prin plângerea înregistrată sub numărul de mai sus, petenta C. Ș. M. prin P. a solicitat primei instanțe în contradictoriu cu intimatele SC P. S. și M. B. - prin P. desființarea încheierii de îndreptarea erorii nr. 2387/2008 emisă de O. prin care suprafețele de teren cuprinse în extrasele de carte funciară nr. 2048, nr. 1186 intabulate pe comuna Ș. M., sat S. se dispune a fi transcrise pe unitatea administrativ teritoriala B., C.17478 nr. cadastral 11595, ca fiind nelegală. În motivare petenta arată că nu este vorba de o eroare săvârșită cu ocazia intabulării în cartea funciara deoarece registratorul a admis cererea de intabulare iar înscrisul a îndeplinit condițiile legale. Trebuie reliefat că același obiect și aceleași motive au stat și la baza celorlalte plângeri conexate la acest dosar în care s-au atacat alte încheieri de îndreptare a erorii materiale emise de O. Prin încheierile atacate de îndreptare a erorii materiale nr. 2387/2008 s-a dispus închiderea cărții funciare nr. 2048 Ș.-M., cu număr cadastral 1186 în suprafață de 4.300 m.p. și transcrierea imobilului în cartea funciară nr. 17.478 B. sub nr. cadastral nou 11.595; nr. 2. s-a dispus închiderea cărții funciare nr. 1938 Ș.-M., cu număr cadastral 1100 în suprafață de 4.200 m.p. și transcrierea imobilului în cartea funciară nr. 17.479 B. sub nr. cadastral nou 11.596; nr. 2. s-a dispus închiderea cărții funciare nr. 1948 Ș.-M., cu număr cadastral 1112 în suprafață de 1.700 m.p. și transcrierea imobilului în cartea funciară nr. 17.483 B. sub nr. cadastral nou 11.592; nr. 2. s-a dispus închiderea cărții funciare nr. 1945 Ș.-M., cu număr cadastral 1105 în suprafață de 2.800 m.p. și transcrierea imobilului în cartea funciară nr. 17.480 B. sub nr. cadastral nou 11.591. Tribunalul a observat că prin încheierile de îndreptare a erorii atacate întocmite de O., registratorul de carte funciară a avut în vedere ca temei juridic pentru această măsură luată prevederile art. 53 din L. nr. 7. și art. 114 din regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate aprobat prin O. nr. 6.. Potrivit art. 53 din L. nr. 7., în forma în vigoare la data emiterii încheierilor atacate, erorile materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta, prin încheiere motivată, de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu comunicarea acesteia persoanei interesate. În acest caz se vor aplica, prin asemănare, dispozițiile art. 36 - 38. Tribunalul a constat că această lege nu definește erorile materiale, situație în care sunt aplicabile prevederile art. 281 Cod de procedură civilă în materie, după cum corect a reținut și prima instanță, iar potrivit acestui text de lege prin erori materiale se înțeleg cele referitoare la numele ori calitatea părților, cele de calcul ori alte erori materiale strecurate în încheieri ori hotărâri. Așa fiind, tribunalul arată că prin procedura îndreptării erorilor materiale prevăzută de art. 53 din L. nr. 7. se pot remedia doar acele date ori elemente indicate greșit în încheierile emise anterior de registratorul de la O., precum ar fi simple greșeli de redactare a numelui părților, a datei de înregistrare, a numărului încheierii, etc., iar pe această cale în mod evident nu se pot înlocui ori modifica măsurile de înscriere ori de radiere a drepturilor tabulare în cartea funciară sau să se dispună închiderea cărților funciare și transcrierea imobilelor în alte cărți funciare. Față de aceste statuări, tribunalul, observând conținutul concret al măsurilor luate prin încheierile atacate prin care nu s-au îndreptat simple erori materiale strecurate, ci s-a dispus închiderea cărții funciare aparținând comunei Ș. M. și transcrierea acelorași imobile în cartea funciară aparținând apelantului M. B., arată că au fost aplicate prevederile art. 53 din L. nr. 7. în alte situații decât cele impuse de legiuitor, prin depășirea cadrul legal în materie, nefiind vorba în speță de o îndreptare a unor erori materiale, ci de efectuarea altor operațiuni în cartea funciară, mai exact modificări subaspectul titlului cărții funciare și a părții I, referitoare la descrierea imobilelor, sub aspectul numărului de ordine și cel cadastral al imobilului, așa cum sunt definite de art. 19 din lege, caz în care se impunea anularea ca nelegale a acestor încheierii intitulate de îndreptare a erorilor materiale. Potrivit art. 114 din regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate aprobat prin O. nr. 6. în situațiile în care s-au înscris în cartea funciară, acte juridice referitoare la imobile aflate în evidența unui teritoriu administrativ, iar amplasamentul acestora este pe un alt teritoriu administrativ, punerea în concordanță a situației scriptice cu situația faptică se va realiza la cerere sau din oficiu, conform procedurii descrise în cuprinsul acestui articol, trebuind a fi subliniate mai ales prevederile de la pct. d, ce arată că în cazul în care unitățile administrativ- teritoriale de evidență, respectiv de amplasament ale imobilului sunt în raza de activitate ale aceluiași birou teritorial, registratorul va dispune prin încheiere notarea anulării numărului cadastral și transcrierea imobilului în cartea funciară a unității administrativ-teritoriale de amplasament a terenului. Totodată se va proceda la închiderea cărții funciare inițiale și la deschiderea unei cărți funciare noi, pe unitatea administrativ-teritorială aferentă amplasamentului terenului. Cartea funciară nou deschisă va prelua descrierea imobilului din documentația cadastrală și situația juridică din cartea funciară închisă. Încheierea va fi comunicată tuturor persoanelor interesate. Tribunalul a considerat că nici prevederile art. 114 din regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate aprobat prin O. nr. 6., invocate în cuprinsul încheierilor de registratorul emitent, nu au fost judicios aplicate în speță, pentru că acest text legal se impune a fi aplicat doar atunci când în mod cert și necontestat un imobil e aflat în evidența unui teritoriu administrativ, însă amplasamentul acestuia este sigur situat pe un alt teritoriu administrativ, iar nu într-o situație litigioasă așa cum este cazul și în speță, în care petenta intimată C. Ș. M. contestă faptul că imobilele cu privire la care s-au dat încheierile de îndreptare a erorii materiale de registratorul din cadrul O. B. N. ar aparține administrativ teritorial de M. B. D. s-ar aplica în orice caz acest text regulamentar, s-ar putea ajunge la potențiale modificări ale limitelor unităților administrativ teritoriale, lucru de neacceptat, pentru că limitele de hotar dintre unitățile administrativ teritoriale trebuie să fie cele stabilite inițial în urma delimitării inițiale operate în urma aplicării Legii nr. 12/1968. Trebuie subliniat faptul că potrivit art. 22 din L. nr. 215/2001 delimitarea teritorială a comunelor, orașelor, municipiilor și județelor se stabilește prin lege. O. modificare a limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua numai prin lege și numai după consultarea prealabilă a cetățenilor din unitățile administrativ-teritoriale respective prin referendum, care se organizează potrivit legii. Așa fiind nu se poate realiza decât prin lege delimitarea teritorială, procedura instituită de art. 114 din regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate aprobat prin O. nr. 6. fiind aplicabilă exclusiv în cazurile necontestate când anumite imobile sunt aflate în evidența unui teritoriu administrativ, dar amplasamentul acestora este sigur situat pe un alt teritoriu administrativ. De altfel și concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză relevă o situație oarecum contradictorie sub aspectul delimitării celor două unități administrativ teritoriale în sensul că delimitarea limitelor comunei Ș. M. a fost realizată în anul 1970, hotarul fiind stabilit pe râul B., iar delimitarea realizată în anul 1971 în cazul apelantului municipiului B. astabilit ca linie de hotar canalul morii, fără a se ține seama de delimitarea inițială a comunei. Mai mult, în privește procesul verbal întocmit în (...) de delimitare a unității administrativ teritoriale a municipiului B., ce a avut în vedere drept limită de asemenea canalul morii, tribunalul observă că nu a fost semnat de reprezentantul legal al comunei Ș. M., respectiv primarul comunei potrivit art. 62 din L. nr. 215/2001, fiind o semnătură aplicată în dreptul unui delegat, pe când în cazul apelantului acest document a fost semnat de primar, caz în care acest document nu poate fi considerat a fi un act juridic asumat de către reprezentantul Comunei Ș. M. și de natură a produce consecințe potențial vătămătoare în privința intimatei petente. Așa fiind nu se poate reține existența unui act juridic valid asumat de reprezentanții legali ai ambelor unități administrative prin care să se delimiteze linia de hotar între acestea. Față de aceste considerente, tribunalul a arătat că în mod nelegal s-a reținut prin încheierile atacate că sunt incidente prevederile art. 114 din regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate adoptat prin O. nr. 6., caz în care și din această perspectivă aceste încheieri emise de registrator au fost date cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie. Întrucât încheierile de îndreptare a erorilor materiale date de registratorul din cadrul O. B. N. au fost emise în mod nelegal conform argumentelor anterior arătate, nu se mai impune analizarea celorlalte motive privind fondul cauzei sub aspectul limitelor de hotar între cele două unități administrativ teritoriale invocate de apelant și de intimata petentă prin întâmpinare, acestea putând a fi analizate în alt cadru procesual pornit la cererea persoanei interesate, în cazul în care reprezentanții legali ai acestor părți, cu respectarea procedurii impuse de lege în materie, nu convin în mod amiabil asupra acestora, ocazie cu care urmează să se restabilească exact limitele de hotar între aceste unități administrative și asupra cărora acestea în prezent nu sunt de acord. Având în vedere aceste considerente, tribunalul, în baza art. 296 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de intimatul M. B., prin primar, împotriva sentinței civile nr. 1. a J. B., pronunțată în dosarul nr. (...) și a menținut soluția de anulare a încheierilor de îndreptare a erorilor materiale atacate de petente și indicate în dispozitivul sentinței și cea prin care s-a dispus menținerea precizărilor anterioare din cartea funciară. În ce privește apelul declarat de intimata SC P. SA, tribunalul l-a admis potrivit argumentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează. Potrivit art. 274 Cod procedură civilă o parte care cade în pretenții poate fi obligată la cererea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, așadar condiția esențială pentru obligarea unei părți la plata cheltuielilor de judecată justificate de partea adversă este culpa procesuală. În speță, tribunalul observând obiectul cauzei și soluția dată de prima instanță, reținând și faptul că apelanta intimată nu s-a opus admiterii plângerilor formulate de petentă, aceasta având o poziție procesuală oarecum neutră, solicitând scoaterea din cauză, tribunalul consideră că aceasta nu a căzut în pretenții în primă instanță, dimpotrivă drepturile ei tabulare fiind necontestate și menținute ca atare, caz în care nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată față de petentă, singurul aflat în culpă procesuală fiind celălalt intimat, M. B., care trebuia obligat să suporte în întregime cheltuielile de judecată justificate de petentă. Având în vedere aceste considerente, tribunalul, în baza art. 296 Cod procedură civilă, a admis apelul declarat de intimata SC P. SA, împotriva sentinței civile nr. 1. a J. B., a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat doar pe intimatul M. B., prin primar, să plătească suma de 1453,1 lei cheltuieli de judecată la fond petentei C. Ș. M., prin P. În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, față de soluția respingerii apelului declarat, tribunalul a constatat că apelantul M. B., prin primar, se află în culpă procesuală în apel și în consecință l-a obligat să plătească intimatei C. Ș. M. - prin P. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial. Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs M. B. prin P., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacată, iar pe fond, respingerea ca neîntemeiată a plângerii. În motivarea cererii s-a susținut că procedura urmată de O. este una corectă și legală, chiar instanța de apel confirmând că L. nr. 7. nu definește erorile materiale și că doar aplicând prin analogie prevederile Codului de procedură civilă pot fi găsite definiții. A., apreciază că enumerarea situațiilor care pot fi catalogate erori materiale nu este limitativă, astfel încât măsurile dispuse de către O. BN - ca organ emitent al încheierilor, pot fi circumscrise prevederilor art. 53 din L. nr. 7. și ale art. 114 din O. nr. 6.. Contrar celor reținute de către instanța de apel, nu au fost efectuate modificări sub aspectul titlului cărții funciare și a părții I, astfel că nu se impunea anularea încheierilor de îndreptare a erorilor materiale. Apreciază că O. BN a procedat corect atunci când a dispus prin încheiere anularea numerelor cadastrale din cărțile funciare ale comunei, sistarea cărților funciare și transcrierea imobilelor în cărți funciare ale municipiului B. A. este de altfel procedura prev. de art. 114 lit. d) din Regulamentul adoptat prin O. nr. 6.. Prin încheierile atacate, nu s-a dispus radierea dreptului de proprietate și revenirea la situația anterioară, în sensul intabulării în favoarea fostului proprietar. În speță, nu a fost radiat nici un drept de proprietate, iar proprietarul tabular a rămas același, SC P. S.. Fondul dreptului nu a fost modificat, întrucât starea de carte funciară rămas aceeași: titularul dreptului de proprietate este tot societatea comercială, ramul de cultură al terenului și suprafața sunt aceleași. Nu a fost radiată comuna Ș.-M. ca proprietar tabular, și înscris municipiul B. Mai arată că nu ne se aflăm în situația unei veritabile rectificări de C., întrucât nu este afectat fondul dreptului de proprietate al celor intabulați, acest drept nefiind contestat în prezentul litigiu, singura problemă care se pune privește limita de hotar dintre cele două unități administrativ- teritoriale. Contrar celor invocate de către petentă privitor la apartenența la domeniul public al comunei Ș.-M. a suprafeței de teren din ridul „. arătă că nimic nu împiedică o unitate administrativ-teritorială să dețină în proprietate pe teritoriul administrativ al unei alte unități teritoriale bunuri ce fac parte din domeniul public al său. Așadar, nefiind afectat fondul dreptului, prin încheierile date, neconcordanța dintre situația de fapt și cea de drept a acestui imobil a fost înlăturată, fiind nefiresc ca faptic terenul să fie situat pe teritoriul administrativ al municipiului B., dar înscris și identificat în cărțile funciare Ș. M. - S., cât timp există înscrisuri care atestă o altă situație juridică. Privitor la procedura prevăzută de către art. 114 din O. nr. 6., consideră că fost respectată de către O. BN: s-a procedat la anularea numerelor cadastrale, s-au alocat imobilelor noi numere cadastrale, a dispus prin încheieri notarea anulării numerelor cadastrale și transcrierea imobilelor în noi cărți funciare și închiderea cărților funciare inițiale. Greșit a reținut instanța de apel că prevederile art. 114 din O. nr. 6. nu trebuiau aplicate în speță, cât timp situația apartenenței terenului este una litigioasă. Pentru acest considerent, nu se poate reține că prevederile art. 114 au fost eronat aplicate, cât timp la momentul emiterii încheierilor contestate nu exista nici un litigiu cu privire la suprafața de teren în discuție. Corect a reținut instanța de apel că doar prin lege, conform art. 22 din L. nr. 215/2001, poate fi stabilită delimitarea teritorială a unităților administrativ - teritoriale, însă prin hotărârea pronunțată tocmai acest lucru se întâmplă, cu toate că toate probele administrate în cauză demonstrează contrariul. Expertiza efectuată a avut ca fundament doar o schiță de hotar, și aceea modificată. Că acea schiță nu corespunde realității a fost dovedit - prin răspunsul O. BN, în care se menționează că cel care a modificat schița de hotar în anul 1970, S. M., a fost angajatul instituției în perioada respectivă, că modificarea de pe schiță nu este menționată în procesul - verbal și că traseul liniei de hotar trece prin punctul 26. De asemenea, se mai arată că la efectuarea îndreptărilor erorilor materiale s-au avut în vedere toate evidențele cadastrale ale celor două unități. A., din registrul cadastral cu calculul suprafețelor al comunei Ș. - M. rezultă suprafața totală a comunei, care este de 5988,60 ha și care a fost raportată la fel an de an (2005, 2006 și 2007). În concluzie, suprafața comunei nu a suferit modificări, este aceeași, iar în situația în care terenul în litigiu din tarla 136 s-ar aprecia că este situat pe teritoriul comunei, atunci suprafața totală a acesteia s-ar mări cu suprafața acestei tarlale, iar suprafața municipiului s-ar diminua corelativ, ceea ce ar contraveni evidențelor cadastrale ale O. BN. Acesta este și motivul pentru care a solicitat ca expertul să arate dacă la introducerea datelor cadastrale conform planurilor cadastrale și registrelor cu calculul suprafețelor ale celor două unități teritoriale, terenul în litigiu a fost cuprins în teritoriul administrativ al municipiului B., aceasta întrucât suprafața totală a fiecărei unități administrative În litigiu este bine determinată și compusă dintr-un anumit număr de parcele. Se poate observa din planul parcelar eliberat de către O. că tarla 136 este situată pe raza municipiului B., pe raza comunei Ș.-M. neexistând această tarla, terenul din vecinătate și situat dincolo de limita de hotar se identifică în tarla 67 ș.a. Din același plan parcelar se poate observa că, pe teritoriul comunei Ș.- M. din imediata vecinătate cu limita de hotar, nici nu există vreo tarla cu număr mai mare de 100, în schimb pe teritoriul municipiului B. există tarla 134, 135, 137 etc. Cu toate acestea, expertul a întocmit lucrarea, în principal, raportându-se la schița de hotar modificată, anexând raportului mai multe planșe și hărți, fără a le explica, care nu lămuresc cu nimic situația din litigiu. Prin ultima variantă a întocmit o schiță în baza datelor de la O. BN (marcate cu roșu și albastru) din care rezultă că limita de hotar nu este cea urmare a modificării efectuată de către o persoană neautorizată să o realizeze și neînsușită de către O. BN, singura instituție legal abilitată să certifice realitatea unor astfel de date. Din rezoluția procurorului plângerea penală formulată împotriva numitului S. M. din dosarul penal nr. 2931/P/2009, rezultă că numitul S. M. a făcut parte din comisia de delimitare din anul 1970 ca delegat O., fiind însărcinat cu întocmirea lucrării. Acesta mai arată că nu a finalizat lucrarea, ci un alt specialist, întrucât a părăsit instituția. Potrivit declarației acestuia, a întocmit schița în discuție și a semnat-o în partea stângă, însă modificarea din partea dreaptă nu îi aparține. Declarația dată procurorului confirmă, alături de răspunsul O. BN anterior invocat, că modificarea schiței de hotar, de care se prevalează reclamanta, nu a fost efectuată de către o persoană autorizată de către O., că este nelegală, astfel că nu poate fi invocată ca probă în susținerea plângerii. Cu privire la declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză, arătăm că acestea nu au adus lămuririi cu privire la prezentul litigiu. Aceștia nu își amintesc de lucrările din anul 2004, deși unul dintre martori a fost la acea vreme chiar primarul comunei, potrivit declarației sale. Există confirmarea de primire, semnată de un angajat al primăriei comunei, a invitației nr. 5031/(...) de participare la operațiunile de recunoaștere a limitei de hotar din anul 2004. Având în vedere răspunsul O. BN, declarațiile numitului S. M. din rezoluția procurorului din dosarul nr. 2931/P/2009 și faptul că în anul 2004 s-a procedat doar la recunoașterea limitelor de hotar, stabilite anterior în anul 1970, este evident că terenul în litigiu face parte din teritoriul administrativ al municipiului B., că modificarea efectuată pe schița hotarelor este însușită de către O. BN și nu este conformă cu realitatea și operațiunile de delimitare teritorială. În anul 1970 a fost întocmit un proces - verbal (formular nr. 6) la data de (...) de către reprezentanții tuturor părților, însoțit de formularul nr. 5, ce conțin punctele de hotar ce stabilesc limita dintre cele două unități administrative: punctele 25-26-27. În acest formular cuprinde partea descriptivă a fiecărui punct ce compune linia de hotar. E., și la acea dată s-a întocmit o schiță de hotar pe care sunt poziționate punctele susmenționate. Însă, după cum se poate observa, schița a fost modificată de către numitul S. M., astfel încât punctul de hotar nr. 26 a fost eliminat. Însă persoana care a alterat schița de hotar a «. să procedeze la efectuarea «. modificări» și în formularul nr. 5 cu partea descriptivă, astfel încât este mai mult decât evident că respectiva modificare este în contradicție cu procesul - verbal și cu formularul nr. 5. Apreciind corectă, legală și în concordanță cu realitatea limita de hotar așa cum a fost ea modificată pe schița de hotar, reclamanta își fundamentează plângerea, solicitând de fapt instanței de judecată să legitimeze modificarea schiței de hotar, care nu are altă urmare decât modificarea delimitării teritoriale dintre două unități administrativ-teritoriale și a suprafețelor teritoriilor acestora. Or, o asemenea operațiune nu poate fi efectuată, așa cum arătam mai sus, decât în condițiile art. 22 din L. nr. 215/2001 privind administrația publică locală. În ceea ce privește admiterea apelului declarat de către intimată SC P. SA cu privire la plata în solidar a cheltuielilor de judecată, apreciază că și această intimată poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, cât timp a avut o poziție neutră cum reține Instanța de apel, o poziție neutră neputând fi considerată echivalentă cu cea de neopunere la admiterea unei acțiuni. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Curtea, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., constată incidența excepției inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, prin care se tinde la reaprecierea stării de fapt de către instanța de recurs, ca urmare a reanalizării probelor de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, prin urmare, acestea fiind inadmisibile, nu vor fi analizate. Sunt astfel de motive cele ce se referă la expertiză, schiță, modificarea acesteia, evidențele cadastrale ale celor două unități, calculul suprafețelor unităților administrativ-teritoriale, planul parcelar eliberat de către O., referirile la situarea tarlalei 136, rezoluția procurorului din plângerea penală, declarația lui S. M., declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză, procesul-verbal (formular nr. 6) din data de (...) și altele asemenea. În ce privește celelalte motive de recurs, de nelegalitate, se susține că procedura urmată de O. este una corectă și legală, chiar instanța de apel confirmând că L. nr. 7. nu definește erorile materiale și că doar aplicând prin analogie prevederile Codului de procedură civilă pot fi găsite definiții. Apreciază că enumerarea situațiilor care pot fi catalogate erori materiale nu este limitativă, astfel încât măsurile dispuse de către O. BN - ca organ emitent al încheierilor, pot fi circumscrise prevederilor art. 53 din L. nr. 7. și ale art. 114 din O. nr. 6.. Acest motiv de recurs este nefondat deoarece procedura urmată de O. nu a fost una legală, pentru că prevederile art. 53 din L. nr. 7. pot fi aplicate doar atunci când este vorba de erori materiale. Este adevărat că art. 53 din L. nr. 7. nu definește eroarea materială prin urmare în mod corect instanțele au apelat la singurul text care definește această noțiune, anume art. 281 Cod procedură civilă. Nu s-a oferit nici un argument rezonabil pentru care eroarea materială să fie definită și să aibă un conținut în codul de procedură civilă și un alt conținut și înțeles în L. nr. 7.. Apoi, este real și că enumerarea situațiilor care pot fi catalogate erori materiale nu este limitativă, dar orice alte situații trebuie să fie de aceași natură, anume erori materiale cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și altele asemenea. Mai trebuie arătat aici că procedura de îndreptare a erorilor materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor sau radierilor este prevăzută, pe lângă art. 53 din L. nr. 7., și în art. 88 din O. nr. 6., iar punerea în concordanță a situației scriptice cu situația faptică în situațiile în care s-au înscris în cartea funciară acte juridice referitoare la imobile aflate în evidența unui teritoriu administrativ, iar amplasamentul acestora este pe un alt teritoriu administrativ, este prevăzută la art. 114 din O. nr. 6.. Prin urmare sunt două proceduri diferite, reglementate în două texte diferite, care se aplică fiecare situațiilor acolo prevăzute, prin urmare nu se poate susține că punerea în concordanță a situației scriptice cu situația faptică prevăzută la art. 114 din O. nr. 6. se va face prin procedura art. 88 din O. nr. 6., pentru că sunt ipoteze diferite. Au fost efectuate modificări sub aspectul titlului cărții funciare deoarece potrivit art. 19 alin. 1 din L. nr. 7., în forma în vigoare la data efectuării înscrierilor, cartea funciară este alcătuită din titlu, indicând numărul ei și numele localității în care este situat imobilul, astfel că seimpunea anularea încheierilor de îndreptare a erorilor materiale pentru că numele localității nu s-a înscris urmare a unei erori materiale, ci urmare a localizării inițiale a imobilelor și a întocmirii cărților funciare, prin urmare nefiind vorba de o eroare materială nu se poate utiliza procedura art. 53 din L. nr. 7. și art. 88 din O. nr. 6. și poate fi schimbat numele localității doar în procedura prevăzută de art. 114 din O. nr. 6., atunci când situația nu este litigioasă, sau cea prevăzută de art. 908 și urm. din Codul civil combinat cu dispozițiile Legii nr. 215/2001 în cazul situațiilor litigioase. Limita de hotar dintre cele două unități administrativ-teritoriale se stabilește doar în modalitatea arătată de art. 22 din L. nr. 215/2001 iar nu pe calea îndreptării erorii materiale. Prin urmare fiind stabilit că nu era aplicabilă procedura pentru îndreptarea erorilor materiale nu mai pot fi analizate acele motive de recurs legate de acest aspect pentru că această analiză este inutilă și putea fi făcută doar dacă era vorba de o eroare materială în înțelesul art. 53 din L. nr. 7. și art. 88 din O. nr. 6., și ar fi fost incidentă această procedură. Sunt astfel de motive cele ce menționează că nu s-a dispus radierea dreptului de proprietate și revenirea la situația anterioară, în sensul intabulării în favoarea fostului proprietar, că fondul dreptului nu a fost modificat, sau altele de acest gen. Nu suntem nici în ipoteza în care se poate analiza situația în care o unitate administrativ-teritorială deține în proprietate pe teritoriul administrativ al unei alte unități teritoriale bunuri ce fac parte din domeniul public al său, pentru că aceste cazuri nu se analizează în procedura art. 53 din L. nr. 7. și art. 88 din O. nr. 6.. D. există înscrisuri care atestă o altă sau o atare situație juridică, situație care este contestată de cealaltă unitate administrativ-teritorială, acestea nu pot fi utilizate în procedura îndreptării erorii materiale, pentru că este vorba de o situație litigioasă iar nu de o eroare materială, și nici în procedura prevăzută de art. 114 din O. nr. 6., pentru că aceasta se folosește doar în cazul necontestării situației. Prin urmare înscrisurile sau alte probe în situația litigioasă pot fi analizate doar în modalitatea arătată de art. 22 din L. nr. 215/2001. Nu se poate susține că prevederile art. 114 au fost corect aplicate, și că la momentul emiterii încheierilor contestate nu exista nici un litigiu cu privire la suprafața de teren în discuție, dat fiind că nu a existat un litigiu doar din lipsa înștiințării intimatei, pentru că în momentul în care a luat la cunoștință de încheiere litigiul s-a născut, or existența litigiului se verifică în acest fel, în situația în care cealaltă parte are cunoștință de situație, iar nu în lipsa înștiințării. D. acesta ar fi criteriul, acest litigiu nu ar fi existat nici până azi dacă încheierea nu s-ar fi comunicat. Or această afirmație este absurdă pentru că nici recurenta nu ar fi făcut această apărare dacă nu ar fi fost citată în prezentul recurs sau nu ar fi luat la cunoștință de existența procesului pe altă cale. Prin hotărârea instanței de apel nu se schimbă delimitarea teritorială a unităților administrativ-teritoriale, ci se păstrează respectiva delimitare, anterioară încheierii de cf emisă la solicitarea recurentei, delimitare pe care de fapt recurenta a dorit să o schimbe, dar face această afirmație în contra realității, fiind tot de domeniul absurdului ca și cea din motivul de recurs analizat anterior. În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează admiterea apelului declarat de către intimată SC P. SA cu privire la plata în solidar acheltuielilor de judecată, recurentul apreciază că și această intimată poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, cât timp a avut o poziție neutră cum reține instanța de apel, o poziție neutră neputând fi considerată echivalentă cu cea de neopunere la admiterea unei acțiuni. Curtea constată că și acest motiv de recurs este nefondat deoarece poziția neutră a acestei intimate a fost analizată prin prisma culpei procesuale, astfel că și dacă o poziție neutră nu poate fi considerată echivalentă cu cea de neopunere la admiterea unei acțiuni, ceea ce are relevanță la stabilirea cheltuielilor de judecată este doar culpa procesuală, adică din vina cui s-a pornit procesul și din cauza cui s-au efectuat cheltuielile de judecată. Din această perspectivă intimata SC P. SA nu a dat naștere procesului și nu a prilejuit cheltuieli de judecată prin poziția sa, fiind chemată în judecată doar pentru ca hotărârea să îi fie opozabilă, având înscris în cf dreptul de proprietate, iar cu privire la titlurile acestor cărți funciare unde este proprietară intimata SC P. SA s-a solicitat schimbarea numelui localității, dar nu la inițiativa intimatei SC P. SA ci a recurentei, astfel că aceasta din urmă are întreaga culpă procesuală. În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă. În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentul M. B. prin P., aflat în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimatei C. Ș.-M., prin P. suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat potrivit ordinului de plată de la fila 21. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. B. prin P. împotriva deciziei civile nr. 6. din 16 mai 2012 a Tribunalului B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei C. Ș.-M., prin P. suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 05 octombrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A.-A. P. C. M. CONȚ I. D. C. A. A. M. G.IER, I.D.C./R.V./ 2 ex/(...) Jud. apel M. L. B., G. C. Frențiu - Tribunalul Bistrița Năsăud Jud. fond.V. V. - Judecătoria Bistrița
| ← Decizia civilă nr. 2483/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3699/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
