Decizia civilă nr. 3699/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)*
DECIZIA CIVILĂ NR. 3699/R/2012
Ședința publică din 20 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: I.-D. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN C.
N. DE A. ȘI D. N. DIN R. SA împotriva sentinței civile nr. 1919 din 16 martie
2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe intimații T. ROMAN, C. J. S. A L. NR. 1., C. LOCAL AL C. M., C. L. A L. NR.
1. A C. M., având ca obiect expropriere- recalculare despăgubiri.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat T. Roman, avocat M. P., care depune împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs, pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar concluzii scrise
și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea excepției netimbrării.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, pentru motivele invocate prin concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate. Apreciază că nu se impune efectuarea unei expertize topografice, având în vedere că s-a efectuat o astfel de expertiză, iar despăgubirile nu au fost contestate.
C. pune în discuția părților excepția invocată prin motivele de recurs în ce privește netimbrarea acțiunii pentru suprafața de teren de 358,00 mp, determinate prin raportul de expertiză tehnică, ca diferență între suprafața pretins ocupată de lucrarea de utilitate publică și suprafața expropriată.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea excepției netimbrării, având în vedere că aceste acțiunii sunt scutite de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar și sunt de competența instanței de drept comun.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de (...), reclamantul T. Roman în contradictoriu cu pârâții S. Român prin C. N. de A.
și D. N. din R. S.A, C. Local M. și Comisa pentru aplicarea L. nr. 198/21004 de pe lângă C. Local M. a solicitat recalcularea despăgubirii acordate în urma exproprierii terenului aflat în proprietatea sa.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului menționat în Titlul de proprietate nr. 41866/31982/(...) intabulat sub nr. cad. 1239. În vederea declanșării procedurii de expropriere, imobilul a fost dezmembrat în 3 parcele cu nr. cad. noi din care a fost preluată parcela cu nr. cad. 1., pădure extravilan în suprafață de 1.340 mp. În realitate, terenul care a făcut obiectul exproprierii are o suprafață de 1.789 mp. și nu de 1.430 mp., adică cu 359 mp. mai mult decât cea prevăzută în H. nr. 198/(...) de stabilire a despăgubirii. Deși din actele care au stat la baza exproprierii rezultă că suprafața expropriată este de 1.430 mp., din schița anexată acestora rezultă că suprafața expropriată este de 1.672 mp., despăgubirile fiind incorect calculate.
Soluția dată în primul ciclu procesual
Prima instanță
Prin sentința civilă nr. 4., Tribunalul Sălaj a respins ca nefondată acțiunea reclamantului împotriva C.ui Local M. și a Comisiei pentru aplicarea L. nr. 1. de pe lângă C. Local M., fiind respinse excepțiile netimbrării cererii și a necompetenței materiale a tribunalului.
Instanța de recurs
Prin decizia civilă nr. 4. C. de A. C., a admis recursul reclamantului, a casat hotărârea primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare.
Starea de fapt
Conform Titlului de proprietate nr. 41866/31982/(...) emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S., reclamantului T. Roman i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 10.000 mp., păduri extravilan, nr. cad. (...)/2,
1239/3.
Prin H. nr. 198/(...) emisă de C. R. S. - C. pentru aplicarea L. nr. 1. jud. S., C. local M., s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul expropriat situat în com. M., categoria de folosință pădure extravilan, în suprafață de 1.430 mp. identificat prin nr.cad. 1., în cuantum de
253.715,40 lei.
Prin procesul-verbal nr. 198/(...), s-a stabilit că reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului din titlul de proprietate nr. 41866/31892/(...), în suprafață de 10.000 mp. identificat sub nr. cad.
1239 din care 1.430 mp. identificat prin nr.cad. 1. a fost expropriat, părțile stabilind de comun acord cuantumul despăgubirii la suma de 253.715,40 lei, reclamantul semnând acest proces-verbal.
În cauză, s-a administrat proba privind raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de exp. A. N. care a concluzionat că imobilul în cauză este situat administrativ la marginea de sud-vest a loc. P., com. M., jud. S., în zona periferică a localității, pe partea stângă a drumului național DN 19 B (Nușfalău-Marghita) la aproximativ 200 m. sud-vest față de marginea de sud-vest a localității. S. rezultată din măsurători a porțiunii expropriate din terenul evidențiat în Titlul de proprietate nr.
41866/31892/(...), pădure cu suprafața totală de 10.000 mp., pe baza punctelor și liniilor de demarcație indicate de către reprezentanții reclamantului și de către vecini, este de 1789 mp. (poligonul 1-2-3-4-5 din planul de situație anexat) cu 359 mp. mai mult decât cea prevăzută în H. nr.
198/(...) de stabilire a despăgubirii. Dimensiunile terenului sunt: lățimea pe latura de N. d-1-2.,50 m.; lungimea pe latura de Est d-2-3.,94 m.; lățimea pe latura de Sud d-3-4.,50 m.; lungimea pe latura de V. d-4-1.,83 m.
Împotriva acestui raport de expertiză, pârâtul a formulat obiecțiuni prin care a solicitat refacerea acestuia, în sensul ca identificarea imobilului teren să fie efectuat sistem Stereo 1970, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 9 din Legea nr. 1. și nu în sistem de proiecție local, așa cum a fost efectuată identificarea în raportul de expertiză.
Instanța de fond nu a încuviințat obiecțiunile la raportul de expertiză
și, în consecință, cererea formulată de pârât pentru refacerea expertizei, însă, în ședința publică din (...), a considerat că se impune completarea raportului, în sensul de a se măsura suprafața terenului expropriat conform schiței de la f. 18 și 19 din dosar, privind limita de proprietate.
Potrivit completării raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de același expert, suprafața reală expropriată este de 1.789 cu 359 mp. mai mare decât suprafața prevăzută în hotărârea de expropriere de 1.430 mp., iar cauza acestei diferențe este nerespectarea, la aplicarea procedurii de expropriere, a formei, dimensiunilor și suprafeței parcelei cu nr. cad. 1., așa cum sunt ele materializate în documentația cadastrală existentă la O. S. E. a precizat că, la efectuarea măsurătorilor din teren, a respectat liniile de hotar indicate și lățimea parcelei rezultată din schița de punere în posesie de la C. locală de fond funciar M. anexată.
Împotriva completării la raportul de expertiză, pârâtul a formulat aceleași obiecțiuni, motiv pentru care, în ședința publică din (...), instanța de fond a dispus refacerea raportului de expertiză, cu mențiunea ca determinarea datelor privind identificarea terenului să se facă în sistem Stereo 1970, sistemul național de coordonate, prin raportare la schița de la fila 18 și nu la procesul-verbal de punere în posesie.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de exp. A. N. s-a stabilit că suprafața rezultată din măsurători, în sistemul de proiecție național - S. 1970 a porțiunii expropriate este de 1.788 mp. (poligonul 1-2-
3-4 din planul de situație anexat), cu 358 mp. mai mult decât cea prevăzută în H. nr. 198/(...).
Dimensiunile terenului sunt: lățimea pe latura de N. d-1-2.,82 m.; lungimea pe latura de Est d-2-3.,50 m.; lățimea pe latura de Sud d-3-4.,93 m.; lungimea pe latura de V. d-4-1.,50 m.(f.169-170 dosar fond)
Împotriva acestui raport de expertiză pârâtul a formulat din nou obiecțiuni arătând că determinările expertului nu sunt susținute de compararea/suprapunerea coordonatelor Stereo 70 ale terenului expropriat cu terenul pretins expropriat identificat de reclamant, obiecțiuni care nu au mai fost încuviințate de către instanța de fond.
Prin urmare, reclamantul a dovedit, fără echivoc, că porțiunea de teren expropriată este de 1.788 mp., în fapt fiind expropriată o suprafață cu 358 mp. mai mult decât cea prevăzută în H. nr. 198/(...).
Dezlegarea dată de curte în primul recurs
Excepția nelegalei timbrări a acțiunii invocată de pârâtul intimat estenefondată având în vedere prevederile art. 10 alin 1 din Legea nr. 1. potrivit cărora cererile adresate instanței judecătorești pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu unitățile administrativ-teritoriale,după caz, a dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru și sunt de competența instanțelor de drept comun.
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, prin care reclamantul contestă cuantumul despăgubirilor, C. apreciază că în speță sunt incidente dispozițiile legale mai sus menționate astfel că acțiunea acestuia este scutită de taxa de timbru.
Pe fond, nu se poate reține cu succes afirmația pârâtului cât șisusținerea eronată primei instanțe referitoare la faptul că, practic, reclamantul contestă suprafața deja expropriată, ceea ce echivalează cu obligarea pârâtului la exproprierea suprafeței de 358 mp, deoarece obiectul cererii de chemare în judecată fixat de reclamant este clar și anume, obligarea pârâtului la recalcularea despăgubirii acordate în urma exproprierii terenului aflat în proprietatea sa.
Totodată, statuarea instanței de fond în sensul că prin acțiune reclamantul contestă suprafața expropriată, deci inclusiv transferul dreptului de proprietate, exclus din competența instanțelor de judecată pe lângă faptul că excede obiectului cererii de chemare în judecată, încalcă dreptul reclamantului la un proces echitabil garantat de art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în componenta sa referitoare la dreptul de acces la o instanță de judecată.
De asemenea, C. observă că, prin dispozitivul sentinței recurate instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin C. N. de A. și D. N. din R. S.A, pârât față de care s-a justificat calitatea procesuală pasivă, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 raportat la art. 10 alin. 1 din Legea nr. 1. care stabilesc că procesele în materie de expropriere se judecă în contradictoriu cu statul român, reprezentat de C. N. de A. și D. N. din R. S.
În mod greșit tribunalul s-a pronunțat față de pârâtele C. LOCAL M. și
C. PENTRU A. L. NR. 1. de pe lângă C. LOCAL M., prima dintre acestea fiind lipsită de calitate procesuală pasivă întrucât potrivit art. 21 alin. 1 și 2 din
Legea nr. 215/2001, consiliul local reprezintă doar autoritatea administrației publice locale cu funcții deliberative, care administrează sau, după caz, dispune de resursele financiare, precum și de bunurile proprietate publică sau privată a comunei, iar cea de-a doua dintre pârâte este lipsită de capacitate procesuală întrucât nu are personalitate juridică.
Având în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită și, în consecință, a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului pricinii
C., în temeiul art. 312 alin. 1 și alin. 5 C. pr. civ., a admis recursul declarat de reclamantul T. ROMAN împotriva sentinței civile nr. 4084 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care a casat-o în întregime și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare pe fond aceleiași instanțe, Tribunalul Sălaj.
În rejudecare, instanța de fond va soluționa acțiunea reclamantului cu respectarea prevederilor art. 129 alin. 6 C. pr. civ. conform căruia, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecații și va administra toate probele pe care le va considera concludente pentru justa soluționare a cauzei, ținând seama și de apărările invocate în recurs de pârâtul intimat.
Soluția în al doilea ciclu procesual
Prin sentința civilă nr. 1919/(...) a T.ui S., a fost admisă acțiunea reclamantului T. Roman împotriva pârâtului S. Român prin C. N. de A. și D.
N. din R. S. și s-a stabilit, în urma recalculării, că valoarea despăgubirii la care reclamantul este îndreptățit pentru imobilul expropriat situat în comuna M., categoria de folosință pădure, identificat cu număr cadastral 1., în suprafață reală de 1788 mp este de 317.232 lei.
Pârâtul a fost obligat la 6.400 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin H. nr.
198/(...) a CNADNR S. C. pentru aplicarea L. nr. 1. de pe lângă C. local M., s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul-pădure extravilan, în suprafață de 1430 mp identificat prin nr. cadastral 1. în favoarea reclamantului pentru suma de 253.715,40 lei.
Reclamantul a contestat despăgubirea primită, susținând că suprafața expropriată este, în loc de 1430 mp, pentru cât a primit despăgubirea, 1672 mp, deci cu 349 mp mai mare.
Expertiza topografică și completarea la aceasta, efectuată în primul ciclu de judecată, relevă că suprafața reală expropriată de către pârât de la reclamant este de 1788 mp, mai mult cu 358 mp decât suprafața prevăzută în H. nr. 198/(...).
Așa fiind, cererea reclamantului cu privire la recalcularea despăgubirii a fost apreciată întemeiată.
Raportat la valoarea despăgubirii acordate pentru suprafața menționată în hotărâre, respectiv 253.715,40 lei pentru 1430 mp, instanța a constatat că, pentru suprafața totală de 1788 mp, reclamantul este îndreptățit la o despăgubire totală de 317.232 lei, sens în care, în baza art. 9 din Legea nr. 1., acțiunea a fost admisă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la 6.400 lei cheltuieli de judecată.
Recursul pârâtei
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal recurs pârâta, solicitând, în principal, casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea efectuării unei noi expertize topografice și, în subsidiar, modificarea ei, cu consecința respingerii acțiunii, în principal, ca inadmisibilă, în subsidiar, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului ei, pârâta reiterează excepția netimbrării acțiunii, pe motiv că cererea nu este scutită de taxă judiciară de timbru, neîncadrându-se în dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 1., întrucât cererea de chemare în judecată are ca obiect obligarea la exproprierea în plus a unei suprafețe de teren, astfel că, în principal, se impune anularea acțiunii ca netimbrată.
Pe fond, reclamantul nu a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite pentru suprafața de 1430 mp teren, ci a cerut stabilirea unei despăgubiri pentru diferența de teren aparent ocupată în plus, contestând suprafața expropriată.
Acceptând concluziile raportului de expertiză, prima instanță, în rejudecare a stabilit că și suprafața de 358 mp a fost expropriată, constituind domeniu public, soluție care este greșită, întrucât echivalează cu obligarea pârâtei la exproprierea acestei suprafețe suplimentare, soluție care excede textului de lege ce permite accesul la instanță doar cu privire la cuantumul despăgubirii.
Reclamantul s-a prezentat în ședința Comisiei pentru aplicarea L. nr.
1. și a fost de acord cu suprafața expropriată, amplasamentul lucrării și suma propusă cu titlu de despăgubiri, astfel că nu poate fi considerat unexpropriat nemulțumit, care contestă despăgubirile în condițiile art. 9 din
Legea nr. 1..
Oricum, dacă ar fi avut o astfel de posibilitate, calea de atac trebuia exercitată în termenul prevăzut de lege, or acesta a fost depășit.
În ceea ce privește expertiza, concluziile expertului sunt invalidate prin chiar măsurătorile efectuate de acesta, întrucât expertul nu s-a raportat la planul parcelar avut în vedere de expropriator, expropriator care a identificat titularul dreptului real în raport de actele de proprietate și de posesia efectivă, supusă controlului O.ui de C. și P. I. S., întocmind documentația de dezlipire a suprafeței afectată de expropriere, determinată potrivit planului parcelar, documentația fiind confirmată de O. de C. și P. I. S. și abia în baza acestei documentații fiind declanșată procedura de expropriere pentru suprafața de 1430 mp.
Reclamantul are la dispoziție calea răspunderii civile delictuale împotriva persoanei care se va dovedi vinovată de încălcarea proprietății, neexistând dovezi din care să rezulte legătura dintre o presupusă faptă ilicită a pârâtei și eventuala ocupare a terenului.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat
la dispozițiile art. 304 1Cod proc. civ., curtea apreciază că acesta nu este
fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, cu ocazia primului recurs, în temeiul art. 315 alin. 1 Cod proc. civ., instanța de recurs a dezlegat trei probleme de drept, și anume calitatea procesuală pasivă a recurentei, obiectul cererii de chemare în judecată, constând în obligarea pârâtei la recalcularea despăgubirii acordate în urma exproprierii terenului proprietatea reclamantului, precum și scutirea de plata taxei judiciare de timbru raportat la obiectul acțiunii.
H. instanței de recurs este opozabilă pârâtei recurente, care a fost citată în recurs și parte în proces, chiar dacă, în concret, cauza a fost trimisă spre rejudecare cu motivarea că prima instanță a omis să se pronunțe față de această pârâtă.
În ceea ce privește starea de fapt, din raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă că, în fapt, a fost expropriată o suprafață de teren cu 358 mp mai mare decât cea prevăzută în hotărârea de expropriere (f. 167-168 dosar tribunal).
Pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, prin care a arătat că inventarul de coordonate precizat de expert nu poate fi comparat cu coordonatele cadastrale folosite de expropriator, existente în documentația cadastrală, pentru a se putea verifica acuratețea aspectelor din raportul de expertiză.
E. a răspuns acestor obiecțiuni, arătând că diferența de suprafață se datorează nerespectării, la aplicarea procedurii de expropriere, a formei și dimensiunilor parcelei, materializate în documentația cadastrală existentă la O. de C. și P. I. S. (f. 189).
Ulterior, expertul a identificat terenul și a determinat suprafața acestuia și raportat la sistemul de proiecție - S. 1970, ajungând la aceleași concluzii (f. 169-170).
Pârâta a formulat din nou obiecțiuni la raportul de expertiză, reiterate
și în motivele de recurs, susținând că, în realitate, concluziile expertului nu rezultă din planul anexă la raportul de expertiză efectuat de acesta, ci, dimpotrivă, se contrazic susținându-se că, potrivit acestei anexe, terenul de
1788 mp se suprapune doar pe o porțiune de 697 mp cu parcela cu nr. cad.
1. expropriată, pe o porțiune de 960 mp se identifică cu o parcelă cu nr.cad. 90/1 expropriată de la alte persoane, o suprafață de 128 mp cade în afara autostrăzii în partea de nord și o parte de 3 m în partea de sud.
În realitate, analizându-se anexa la raportul de expertiză (f. 168 dosar tribunal), susținerile pârâtei din obiecțiunile la raportul de expertiză respinse de prima instanță și reiterate în recurs nu se regăsesc, întreaga suprafață de 1789 mp fiind inclusă în parcela cu nr. cad. 1. și nicidecum în alte parcele învecinate.
Așadar, în fapt, pârâta a expropriat și suprafața de 358 m, deși nu a trecut această suprafață în hotărârea de expropriere.
Pentru exproprierea în fapt, pârâta datorează despăgubiri, care au fost calculate de prima instanță raportat la evaluarea terenului expropriat în drept.
Pentru că este vorba de o expropriere în fapt, reclamantul nu era obligat să se încadreze în vreun termen pentru a ataca hotărârea de expropriere.
Faptul că pârâta nu a întocmit documentația pentru exproprierea întregului teren preluat de la reclamant este culpa ei, fiind obligată să răspundă pentru exproprierea în fapt, ea având calitate procesuală pasivă conform statuărilor instanței de recurs din primul ciclu procesual.
Acțiunea este admisibilă, pentru că exproprierea în fapt a unei suprafețe de teren nu poate să rămână nesancționată, altminteri s-ar încălca dreptul reclamantului la acces în justiție, așa cum a stabilit curtea și cu ocazia soluționării primului recurs, exproprierea în fapt fiind recunoscută ca temei al unor acțiuni în justiție, atât în jurisprudența instanțelor interne (decizia civilă nr. 7542/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție), cât și în cea a Curții Europene (cauza Sporrong si Lönnroth împotriva Suediei, H. din 23 septembrie 1982).
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., din considerentele arătate, curtea va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatului T. ROMAN suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, conform facturii și chitanței de la fila 20.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. DIN R. SA împotriva sentinței civile nr. 1919 din 16 martie 2012 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...)*, pe care o menține.
Obligă recurenta să-i plătească intimatului T. ROMAN suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. I. D. C. A. A. C. C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. fond.: D. I.
| ← Decizia civilă nr. 4180/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1450/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
