Decizia civilă nr. 4949/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.4949/R/2012
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
Președinte : A. C.
Judecători : D.-L. B.- icepreședinte al Curții de A. C
M.-C. V. Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții P. V., P. A. și F. E. precum și recursul declarat de pârâții P. M. C.-N. ȘI M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 5., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect P. în baza Legii nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți doamna avocat I. I. M. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanții recurenți și reprezentanții pârâților recurenți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care , nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamanților recurenți în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului și pe cale de consecință casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, respectiv T. C., având în vedere faptul că reclamanta P. Ana antecesoarea reclamanților recurenți a decedat la data de 22 iunie 2012 iar închiderea dezbaterilor a avut loc la data de 29 iunie 2012, sentința atacată fiind pronunțată la data de 6 iulie 2012, reclamanta fiind decedată înaintea închiderii dezbaterilor la prima instanță, inclusiv la data pronunțării hotărârii, hotărârea fiind pronunțată în contradictoriu cu o persoană decedată, acest motiv constituind un motiv de casare de ordine publică.
C U R T E A
1. Cererea introductivă de instanță. Prin plângerea înregistrată în data de 18 august 2011, pe rolul T. C., reclamantă P. Ana a solicitat în contradictoriu cu pârâții primarul municipiului C.-N. și M. C.-N., să se constate caracterul abuziv al preluării imobilului ce a făcut obiectul notificării nr.137/25 I. 2001 înregistrată la executorul judecătoresc P.a N.; să se dispună anularea în parte a Dispoziției nr.3384/20 I. 2011 pentru modificarea Dispoziției nr.8992/01 O.
2007 emisă de P. municipiului C.-N. să se dispună obligarea pârâtului de rândul unu la emiterea unei noi dispoziții privind acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale, pentru întreg imobilul construcții și teren de 1.746 mp. ce a făcutobiectul notificării la L. nr.1., imobil ce a fost situat pe strada A. nr.32 C.-N., cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.1., art.274 Cod procedură civilă, art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Pârâții deși legal citați nu au formulat întâmpinare.
2. Judecata în primă instanță. Prin sentința civilă nr.529 din 6 iulie
2012, Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantă P. Ana împotriva pârâților P. municipiului C.-N. și M. C.-N. și, în consecință, a anulat parțial D. nr.3884/20 I. 2011 emisă de pârâtul P. municipiului C.-N., dispunând acordarea de despăgubiri în condițiile Legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din L. nr.247/2005, având în vedere despăgubirile declarate acordate la expropriere pentru cota de ½ parte din construcțiile expropriate și demolate și terenul în suprafață de 1.728 mp., înscris în C.F. nr.18514 C., cu nr. topo
11914/1.
Totodată, a fost obligat pârâtul P. municipiului C.-N. să achite reclamantei suma de 400 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că imobilul „grădină în strada E. M. nr.38-40, în prezent strada A. nr.32";, cu nr. topo 11914/1, înscris în C.F. nr.18514 C., a fost întabulat inițial în favoarea lui P. I. și soția lui, născută Mureșan M., părinții soțului defunct al reclamantei, în cotă de 3/5 parte, respectiv 2/5 parte.
În urma dezbaterii succesiunii după defuncta P. M., s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea soțului defunct al reclamantei asupra cotei de 2. parte din porțiunea care revenea defunctei, iar ulterior, în baza Sentinței civile nr.6886/1975 a J. C.-N., dată în dosar nr.5187/1975, s-a notat edificarea unei construcții proprietatea lui P. G., soțul reclamantei.
Prin Decretul de expropriere nr.12/1987, poziția 24, s-a expropriat de la P.
Ana, P. A., P. V. și F. E. casa și terenul în suprafață de 250 mp. situate administrativ în C.-N., strada A. nr.32, la aceeași poziție figurând și numita S. S., proprietară asupra 1.476 mp. teren situat la aceeași adresă (f.108 dosar).
În urma notificării formulate de reclamantă în temeiul Legii nr.1., pârâtul
P. municipiului C.-N. a emis inițial dispoziția nr. 8992/01 O. 2007 prin care a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din L. nr.247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru întregul imobil, în favoarea reclamantei.
Ulterior, prin D. nr.3884/20 I. 2011 s-a modificat dispoziția menționată anterior, în sensul că s-a propus acordarea de despăgubiri doar pentru cota de ½ parte din construcțiile expropriate și demolate și anexe și pentru suprafața de
250 mp. de teren aferent, cu motivarea că potrivit certificatului de moștenitor nr.528/23 M. 1982, eliberat de N. de S. J. C., notificatoarea rămânea doar cu cota de ½ parte din imobil, ca urmare a sistării comunității de bunuri, restul cotei de ½ ce a aparținut defunctului P. G., decedat anterior exproprierii care a avut loc în anul 1987, revenind lui P. A. și F. E. care nu au depus notificarea, iar prin decretul de expropriere s-a preluat suprafața de 250 mp. și construcțiile.
În privința casei de locuit și anexelor, tribunalul constată că într-adevăr prin certificatul de moștenitor menționat anterior, întocmit după defunctul P. G., decedat în data de 25 O. 1981 (f.18, 38), cota de ½ parte prin sistarea comunității de bunuri cu soția supraviețuitoare din casa, anexele gospodărești și terenul în suprafață de 250 mp. situat în C.-N., strada A. nr.32, a revenit copiilor acestuia, P. A., P. V. și F. E., în cotă de câte 1/3 parte fiecare, grevată cu uzufructul viager în favoarea soției supraviețuitoare, P. Ana, conform testamentului autentificat sub nr.99/1972 de C. N. J. C.
Așadar, în condițiile în care la momentul preluării de către S. Român, reclamanta era coproprietară asupra cotei de ½ parte din casă, anexe și terenul aferent de 250 mp., restul cotei revenind copiilor săi cu titlu de moștenire, este evident că nu poate obține măsuri reparatorii decât pentru cota ce îi revine, respectiv ½ parte din construcții și anexe.
În ceea ce privește însă terenul în suprafață totală de 1.728 mp., tribunalul a considerat în prealabil necesar a se lămuri situația numitei S. S., raportat la susținerile reclamantei că aceasta a fost trecută în mod eronat în decretul de expropriere, efectuând o serie de demersuri pentru a o identifica.
S-a constatat că aceasta a decedat, sens în care din oficiu a fost audiat unul dintre fii săi, respectiv numitul T. I. (fila 159 dosar) care a arăta că nici el și nici familia sa nu au deținut vreun imobil în C.-N., strada A., fiind expropriată într-adevăr mama sa, S. S., însă cu o casă pe strada D. nr.94, în C. M., cu aproximație în anul 1974, producându-se probabil o eroare în decretul de expropriere în care a fost menționată mama sa și, drept urmare, nu are nici o pretenție asupra imobilului litigios.
Această declarație se coroborează cu declarațiile celorlalți martori foști vecini, audiați la propunerea reclamantei (fila 149-151) care au arătat că numita S. S. nu era cunoscută în zonă proprietarii întregului imobil find considerați reclamanta și familia sa (fila
Raportat la aceste probe, tribunalul a apreciat că, într-adevăr, din eroare a fost menționată această persoană, rămânând a se stabili în consecință, dacă reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii, în condițiile în care soțul său a deținut cota de 2. parte din 2/5 parte deținută de mama sa, iar prin S. civilă nr.7454/26 S. 1960 pronunțată de T. P. al orașului C. în dosar nr.3219/1960, s- a luat act de tranzacția încheiată între succesorii lui P. I. și P. M., în sensul că fiecăruia dintre aceștia îi revine cota de 2. parte din averea succesorală rămasă după părinții (f.14-15), inclusiv terenul litigios.
În ciuda înscrierilor de carte funciară și având în vedere faptul că din eroare a fost menționată numita S. S. în decretul de expropriere, instanța consideră că potrivit declarațiilor testimoniale ale celor trei vecini ai imobilului litigios, la momentul exproprierii a operat un partaj între coproprietari în favoarea soțului defunct al reclamantei, în condițiile în care martorii au arătat că începând cu aproximație din anii 1950 până la momentul exproprierii familia reclamantei era cunoscută ca și proprietară, la strada paralelă exista o altă proprietate a unei rude a defunctului, P. Pavel, frate, dar fiecare își folosea terenul separat.
De menționat că martorii au relatat că era o comunitate restrânsă pe acea stradă, existând aproximativ 20 de familii, motiv pentru care se cunoșteau foarte bine.
În consecință, tribunalul admite în parte acțiunea, stabilind îndreptățirea reclamantei la măsuri reparatorii doar pentru cota de ½ parte din construcții și anexe și pentru întregul teren, în favoarea sa operând dreptul de acrescământ raportat la prevederile art.4 alin.4 din L. 1. în contextul în care ceilalți moștenitori, deși în virtutea testamentului le revenea întreaga moștenire, nu au urmat procedura prevăzută de L. 1..
În baza art.276 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtului, îl obligă să achite reclamantei suma de 400 lei, cheltuieli de judecată parțiale din totalul de 800 lei, reprezentând onorariu avocațial conform chitanțelor nr.1/14 S. 2011 și nr.59/20 Iunie 2012 eliberate de avocat I. I. M. (f.157-158), raportat la soluția de admitere în parte.
3. Declarația de recurs. Î. acestei sentințe au declarat recurs atât pârâții P.municipiului C.-N. și M. C.-N. prin P., cât și reclamanții P. V., P. A. și F. E.
Prin recursul său, pârâtul P. municipiului C.-N. a solicitat admiterea recursului, modificarea hotararii recurate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca nefondata, cu consecinta mentinerii Dispozitie nr.3384 din 20 iulie
2011 emisa de P. municipiului C.-N., ca temeinica si legala, respectiv exonerarea de la plata cheltuielilor de judecata.
Motivând recursul, pârâtul învederează următoarele:
Hotararea este nefondata, iar instanta, la pronuntarea acesteia nu a avut in vedere criticile invocate de susbscrisul in cuprinsul pozitiei procesuale depuse la dosarul cauzei.
Potrivit dispozitiilor art.g, alin.i din L. nr.1. "Sunt indreptatite, in intelesul prezentei legi, la masuri reparatorii constand in restituire in natura sau, dupa caz, prin echivalent: a)persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziva acestora; b) persoanele fizice, asociati ai persoanei juridice care detinea imobilele si alte active in proprietate la data preluarii acestora in mod abuziv; c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate in mod abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice dupa data de 6 martie 1945.
Îndreptatirea la masurile reparatorii preoazute de prezentul articol este conditionata de continuarea activitatii ca persoana juridica pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi sau de imprejurarea ca activitatea lor sa fie fost interzisa sau intrerupta in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea sa-si fi reluat activitatea dupa data de 22 decembrie 1989, daca, prin hotarare judecatoreasca, se constata ca sunt aceeasi persoana juridica cu cea desfiintata sau interzisa, precum si partidele politice a caror activitate a fost interzisa sau intrerupta in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca si- au reluat activitatea in conditiile legii." De asemenea, art. 4 alin.2 din acelasi act normativ, statueaza in mod clar ca "De prevederile prezentei legi beneficiaza si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite." De asemenea, in art. 23 din actul normativ cu numarul mai sus aratat se stipuleaza ca ". dooeditoare ale dreptului de proprietate ori, dupa caz, ale calitatii de asociat sau actionar al persoanei juridice, precum si, in cazul mostenitorilor, cele care atesta aceasta calitate si, dupa caz, inscrisurile care descriu constructia demolata si orice alte inscrisuri necesare evaluarii pretentiilor de restituire decurgand din prezenta lege, potfi depuse pana la data solutionarii notificarii," Or, din actele depuse la dosarul de revendicare rezulta cu certitudine ca reclamanta are dreptul doar la cota parte de 112 din imobilul revendicat.
Pe cale de consecinta, rezulta ca in mod eronat instanta a admis in parte actiunea reclamantei intrucat D. nr.3884 din 20 iulie 2011 a fost emisa de catre
P. municipiului C.-N. in mod corect cu respectarea dispozitiilor legale.
In ceea ce priveste cheltuielile partiale de judecata in cuantum de 400 lei la care, in mod eronat este obligat paratul pe fondul cauzei. Se invoca dispozitiile Deciziei Curtii Constitutionale nr. 492 din 8 iunie 2006, prin care s-a retinut ca, prerogativa instantei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocatial convenit, prin prisma proportionalitatii sale cu amplitudinea si complexitatea activitatii depuse, este cu atat mai necesara cu cat respectivul onorariu, convertit in cheltuieli de judecata, urmeaza a fi suportat de partea potrivnica, daca a cazut in pretentii, ceea ce presupune in mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, care este tert in raport cu conventia de prestare a serviciilor avocatiale, este consecinta insusirii sale de catre instanta, hotararea judecatoreasca fiind cea prin al carei efect creanta dobandeste caracter cert, lichid si exigibil.
In sensul celor aratate este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care, investita fiind cu solutionarea pretentiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata in care sunt cuprinse si onorariile avocatiale, a statuat ca acestea urmeaza a fi recuperate numai in masura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real facute in limita unui cuantum rezonabil. Or, in prezenta cauza, sub nicio forma suma de 400 lei cheltuieli partiale de judecata in prima instanta ar fi una rezonabila.
Apoi, in sensul prevederilor art. 274 si 275, C.pr.civila, , paratul P. municipiului C.-N. urmeaza a fi exonerat de la plata cheltuielilor de judecata, intrucat si-a indeplinit obligatiile prevazute de legea speciala, incidenta in cauza, cu respectarea metodologiei aferenta acesteia.
Prin recursul său, pârâtul M. C.-N., reprezentat prin primar, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotararii recurate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata in special pe exceptie si in subsidiar ca nefondata, cu consecinta mentinerii DispozitieÎ nr.3384 din 20 iulie 2011 emisa de P. municipiului C.-N., ca temeinica si legala, respectiv exonerarea primarului de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului formulat, pârâtul a arătat că hotararea este nefondata, iar instanta, la pronuntarea acesteia nu a avut in vedere criticile invocate de susbscrisul in cuprinsul pozitiei procesuale depuse la dosarul cauzei.
In principal, sub aspect procedural, sustine exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata in fata primei instante, raportat la dispozitiile art. 26, alin.a , coroborat cu art. 21, alin. 4 din L. nr. 1., republicata.
Conform dispozitiilor legale mai sus mentionate, in cazul in care dispozitia motivata de solutionare a cererii de restituire in natura este atacata in justitie de persoana indreptatita, in functie de probele de la dosar, entitate a care a emis dispozitia va adopta o pozitie precesuala raportata la aceasta.
Imobilele detinute de catre unitatile administrativ-teritoriale, se restituie in natura sau prin echivalent persoanei indreptatite, conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 1., restituirea in natura sau prin echivalent catre persoana indreptatita se face prin decizia motivata a primarilor.
Avand in vedere ca acordarea masurilor reparatorii in favoarea persoanelor indreptatite se dispune prin dispozitia primarului, considera ca nu are nici o obligatie legala in litigiul de drept material dedus judecatii, si pe cale de consecinta solicita admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului M. C.-N. .
In subsidiar, sunt susținute, în integralitatea lor, motivele de recurs ale
P.ui municipiului C.-N.
Prin recursul propriu, reclamanții P. V., P. A., F. E., născută P. au solicitatadmiterea acestuia si in baza art. 312 alin.1, 2, 3 C.pr.civ., art. 304 pct. 5
C.pr.civ. si, pe cale de consecință, casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond T. C.
Motivând recursul, reclamanții au arătat că faptul ca antecesoarea lor a încetat la data de (...), iar închiderea dezbaterilor a avut loc la data de (...), sentința fiind pronunțata la data de (...) deci reclamanta a decedat înaintea înainte de data închiderii dezbaterilor la prima instanța, inclusiv data pronunțării hotărârii înțeleg ca hotărârea a fost pronunțata in contradictoriu cu o persoana decedata, in consecința, lipsita de capacitate de folosința, aceasta constituind un motiv de casare de ordine publica nulitatea hotărârii, prevăzut de art.304 pct.5
C.proc.civ.
Capacitatea procesuala de folosința, constând in aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligații pe plan procesual, reprezintă aplicarea pe planprocesual a capacitații civile si presupune ca partea din proces sa fie in viata pe tot parcursul acestuia.
Având in vedere ca antecesoarea reclamanților era decedata la momentul închiderii dezbaterilor la prima instanța, sentința este lovita de nulitate, fara sa poată fi aplicabile dispozițiile art.243 alin. final C.pr.civ., conform cărora, decesul partii nu împiedica pronunțarea hotărârii, daca a intervenit ulterior închiderii dezbaterilor in dosarul respectiv.
De asemenea, toate actele de procedura savarsite de instanța ulterior decesului reclamantei si in legătura cu aceasta parte, sunt lovite de nulitate absoluta, in condițiile art. 105 alin.(2) C.proc.civ.
Ca urmare, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal, care sa dispună citarea in cauza a moștenitorilor persoanei decedate.
4. Judecata în recurs.
Verificând hotărârea atacată, Curtea constată că sunt fondate recursurile declarate în această cauză, în considerarea celor ce succed.
Hotărârea primei instanțe a fost pronunțată în data de (...), fiind admisă acțiunea reclamantei P. Ana și în consecință, anulată parțial dispoziția emisă de pârâtul P. municipiului C.-N. în temeiul Legii nr. 1..
Potrivit certificatului de deces depus în dosarul instanței de recurs, reclamanta P. Ana a decedat în data de 22 iunie 2012 (pag. 16 dosar), așadar, înainte de închiderea dezbaterilor judiciare asupra fondului, care au avut loc în data de 29 iunie 2012 și evident mult înainte de data la care a fost pronunțată hotărârea T. C.
Prin urmare, prin hotărârea primei instanțe a fost admisă acțiunea civilă a unei persoane decedată, lipsită de capacitatea de folosință care încetează prin deces, în cazul persoanelor fizice (art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954).
Or, potrivit dispozițiilor art. 41 C.pr.civ., parte în procesul civil poate fi orice persoană fizică care au capacitatea procesuală de folosință, respectiv aptitudinea de a dobândi drepturi și de a-și asuma obligații în plan procesual.
Capacitatea procesuală de folosință se verifică atât la momentul sesizării primei instanțe și în tot cursul procesului, actele de procedură îndeplinite de o persoană lipsită de capacitate de folosință ori cele efectuate în contradictoriu cu o asemenea persoană fiind lovite de nulitate absolută.
Cererea introdusă de o persoană lipsită de capacitate de folosință, capacitatea de a sta în justiție este respinsă pentru acest motiv, iar hotărârea judecătorească pronunțată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosință este lovită de nulitate absolută.
Excepția lipsei capacității de folosință este una de fond, peremptorie și absolută, care poate fi invocată în orice etapă a procesului, de către instanță din oficiu, de procuror sau de părți.
În cauză această excepție a fost invocată de moștenitorii reclamantei decedate, P. V., P. A. și F. E., prin declarația proprie de recurs.
În consecință, Curtea constată incidența motivului de casare reglementat prin art. 304 pct. 5 C.pr.civ., incident în cauză în raport cu data începerii procesului și pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și alin. 5
C.pr.civ., va admite recursul moștenitorilor reclamantei decedate și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Cluj, pentru ca aceștia să fie citați procedural și să se asigure condițiile participării lor la dezbaterile judiciare în primă instanță.
Respectând imperativul realizării unei judecăți unitare, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești cu respectarea principiilor ce guvernează procesul civil, în contradictoriu cu toate părțile în proces, Curtea va admite pe cale de consecință și celelalte recursuri declarate în cauză, urmând ca în rejudecare prima instanță să țină seama și de obiecțiunile formulate de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamanții P. V., P. A. și F. E. și pârâții P. M. C.-N. ȘI M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 529 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. C. D.-L. B. M.-C. V.
S. - D. G.
GREFIER
Red. DB/dact.MS
3 ex.
Jud. fond: O.C.T.
| ← Decizia civilă nr. 3692/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3538/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
