Decizia civilă nr. 1456/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1456/R/2012
Ședința publică din 23 martie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. C., precum și recursul declarat de reclamanții P. D. și P. M., împotriva deciziei civile nr. 4. din 27 octombrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat C. LOCAL AL M. C.-N., având ca obiect L. 1. - restituire preț actualizat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanții recurenți, asistați de doamna avocat G. M., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 9 din dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ambele recursuri au fost formulate și motivate în termen legal, au fost comunicate părților adverse și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 50 din L. nr. 1..
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că prin memoriul de recurs (f. 3 din dosar), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ., fiind astfel de prezumat că nu se prezintă la dezbateri nici un reprezentant al acestuia.
Curtea constată că la data de (...), reclamanții recurenți, prin intermediul doamnei avocat G. M., au înregistrat la dosar o întâmpi-nare, în
3 exemplare, prin care solicită respingerea recursului declarat de pârâ-tul S.
Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. C. și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorar avocațial justificat cu chitanța anexată la împuternicirea avocațială și, de asemenea, constată că la data de (...), pârâtul recurent a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamanți, însă această întâmpinare a fost depusă la dosar cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 308 alin. 2 C.pr.civ., motiv pentru care, instanța o va considera ca și concluzii scrise.
Instanța înmânează reprezentantei reclamanților recurenți un exemplar din întâmpinarea formulată de pârâtul recurent la recursul declarat de reclamanți.
În privința recursului declarat de pârât, Curtea din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 294 alin. 1 C.pr.civ. invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității cererii noi formulate pentru prima dată în apel și apoi în recurs, care nu a fost invocată nici măcar tangențial în fața primei instanțe, și anume, cererea referitoare la invocarea evicțiunii.
Tot în privința recursului declarat de pârât, Curtea din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 1 C.pr.civ. invocă și pune în discuție un motiv de recurs de ordine publică, respectiv greșita soluționare a cauzei de către T., ca apel, în complet de doi judecători, având în vedere că raportat la valoarea obiectului litigiului, conform prevederilor art. 2821alin. 1 C.pr.civ., calea de atac ce putea fi exercitată împotriva hotărârii primei instanțe era recursul și nu apelul. Reprezentanta reclamanților apelanți arată că în prezenta cauză a declarat recurs, în considerarea faptului că la Tribunalul Cluj, cauza a fost judecată ca și apel și, totodată, solicită admiterea motivului de recurs de ordine publică, invocat din oficiu de către instanță, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj spre rejudecare în complet legal constituit. Curtea reține cauza în pronunțare pe acest motiv de recurs de ordine publică. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 10879/(...) a J. C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. D. și P. M., împotriva pârâtului S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și, în consecință, a fost obligat pârâtul să plăteascăîn favoarea reclamanților suma de 20.344 lei, reprezentând preț actualizat. A fost obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamanților dobânda legală calculată potrivit dispozițiilor Ordonanței G. nr. 9/2000 prin raportare la debitul anterior precizat, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și până la data achitării integrale a debitului, cu titlu de daune interese. S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. D. și P. M. împotriva pârâtului C. LOCAL AL M. C.-N., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a fost obligat să plătească în favoarea reclamanților P. D. și P. M., cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1190 lei, reprezentând onorariul de avocat și suma de 3600 lei reprezentând onorariul expert. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 31745/(...) încheiat între reclamanți și C. Local al M. C.-N. prin SC C. A. SA, reclamanții au cumpărat apartamentul 2 situat în C.-N., Piața A. I., nr.2 și înscris în CF nr.34108 C., nr. top 49/1/II împreună cu boxa și împrejmuirea, prețul locuinței fiind în sumă de 18.667.881 rol din care suma de 739.865 rol, reprezenta prețul boxei, iar suma de 1.735 rol, reprezenta prețul împrejmuirii. Prin sentința civilă nr. 7. a J. C.-N., irevocabilă prin decizia civilă nr. 5. a C. de A. C. sub aspectul acestui capăt de cerere, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare anterior menționat. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că la încheierea contractului de vânzare cumpărare din litigiu s-au încălcat prevederile art.1 din L. nr. 1. întrucât imobilul nu a fost preluat de la o persoană fizică, motiv care a stat la baza anulării actului, așa cum rezultă din considerentele deciziei civile nr. 452/A/(...) a T.ui C. prin care s-a respins apelul declarat împotriva sentinței civile din discuție (f 25 dosar fond). Prin concluziile raportului de expertiză contabilă, a fost actualizat prețul locuinței din litigiu plătit de reclamanți cu ocazia contractului de vânzare cumpărare ulterior desființat, suma rezultată fiind 20.344 lei, iar pârâții nu au formulat obiecțiuni în interiorul termenului legal din art. 212 din Codul de procedură civilă. Prisma dispozițiilor articolului 50, aliniatele 2 și 3 din aceeași lege, reclamanții au dreptul la restituirea prețului actualizat plătit cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 31745/(...), fiind îndeplinite condițiile impuse prin aceste texte legale, întrucât contractul anterior menționat a fost încheiat, așa cum s-a stabilit prin sentința civilă nr. 7. a J. C.-N., irevocabilă prin decizia civilă nr. 5. a C. de A. C., cu eludarea prevederilor L. nr. 1. și a fost desființat prin hotărârea judecătorească anterior menționată care a rămas definitivă și irevocabilă. Întrucât prețul imobilului plătit de reclamanți cu ocazia contractului de vânzare cumpărare nr. 31745/(...) a fost reactualizat prin concluziile raportului de expertiză contabilă la suma de 20.344 lei, sumă însușită tacit de pârât, care nu a formulat obiecțiuni la această sumă, pentru considerentele de fapt și de drept deja prezentate, instanța a admis acest capăt din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice în aceste limite. Deși reclamanții au solicitat în principal prețul actualizat în funcție de rata dobânzii medii bancare și a indicelui de inflație pentru perioada (...) - (...), instanța apreciază această cerere ca fiind neîntemeiată, întrucât din dispozițiile L. nr. 1. analizate în ansamblul ei și din art. 50.3 din normele de aplicare a aceleiași legi, rezultă că actualizarea prețului se face raportat la indicele de inflație fără ca vreo normă să distingă în funcție de caracteristica pozitivă sau negativă a inflației. De altfel, expertul a actualizat suma din litigiu cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare sub acest aspect, motiv pentru care instanța a obligat pârâtul la restituirea prețului așa cum a fost actualizat în concluziile raportului de expertiză contabilă de la fila 52, dosar fond. În consecință, instanța a obligat pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească în favoarea reclamanților suma de 20.344 lei, reprezentând preț actualizat. În ce privește pretențiile accesorii ale reclamanților privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1088 din Codul civil, în cazul obligațiilor având ca obiect o sumă de bani, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală cu excepțiile expres prevăzute de acest text, iar aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să aibă obligația de a dovedi vreo pagubă, începând din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, conform legii, dobânda curge de drept. Având în vedere aceste considerente, întrucât reclamanții au solicitat dobânda legală doar începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri prin care se stabilește debitul principal, prima instanță a admis și acest capăt de cerere și a obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamanților dobânda legală calculată potrivit dispozițiilor O.G. nr. 9/2000 prin raportare la debitul mai sus precizat, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și până la data achitării integrale a debitului, cu titlu de daune interese. Potrivit dispozițiile art. 274 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar potrivit art. 276 din același cod, când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța a reținut că va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor. Având în vedere criteriul de determinare a obligației de a suporta cheltuielile de judecată și a întinderii acestei obligații, izvorât din art. 274 șiart. 276 C.pr.civ., adică proporțional cu culpa procesuală a fiecărei părți, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la recuperarea cheltuielilor de judecată pe care au dovedit că le-au făcut în acest proces cu excepția onorariului de expert pentru completarea raportului de expertiză în sumă de 2.716 lei (f.210 dosar fond), întrucât pretențiile lor întemeiate pe această completare au fost respinse, motiv pentru care culpa în efectuarea acestei cheltuieli le revine exclusiv. Și pentru că reclamanții au dovedit plata sumei de 1.190 lei pentru onorariul de avocat conform chitanței nr. 47/(...) emisă de A. G. M. și facturii aferentă de la filele 5, 6 și plata sumei de 3600 lei pentru onorariul de expert și chitanțelor, instanța de fond a obligat pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească în favoarea reclamanților P. D. și P. M., cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1190 lei, reprezentând onorariul de avocat și suma de 3600 lei reprezentând onorariul expert. Prin decizia civilă nr. nr. 4. (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...) s- a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanții P. D. si P. M. si de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva Sentinței civile nr. 10879/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N., pe care a păstrat-o în întregime. Fără cheltuieli de judecată în apel. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: În ceea ce privește apelul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a reține că prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât, prin Î. de ședință din data de (...) . Această soluție este corectă și legală, dat fiind că, așa cum au arătat intimații reclamanți prin întâmpinarea depusă în recurs, obligația de restituire a prețului în urma anulării unui contract de vânzare-cumpărare revine vânzătorului, care în speță a fost S. Român, iar din prevederile art. 50 alin. 3 din L. 1. nu rezultă altceva decât că plata efectivă se face din fondul special al M. F.. Cât privește critica recurentului cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată de la fond, tribunalul a constatat că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 și 275 C.pr.civ., pârâtul apelant fiind căzut în pretenții, fără să fi fost de acord cu admiterea acțiunii reclamanților la primul termen de judecată. În ceea ce privește comisionul de 1%, tribunalul a reținut că, deși la momentul încasării prețului, comisionul nu a fost virat în contul M. F., acest comision este datorat, așa cum s-a arătat anterior, de către vânzătorul S. Român, în urma anulării contractului de vânzare-cumpărare, în favoarea cumpărătorilor care l-au achitat, în virtutea principiului repunerii părților în situația anterioară. Pentru aceste considerente și în temeiul art. 296 C.pr.civ., tribunalul a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice. În ceea ce privește apelul declarat de reclamanții P. D. și P. M., tribunalul a reținut că, dat fiind că restituirea prețului achitat de cumpărători la L. 1., a căror contracte au fost anulate ulterior, se face în temeiul prevederilor L. 1., aceste prevederi au caracter special și deci, se aplică cu prioritate față de prevederile generale ale Codului civil, invocate de către apelanți. În consecință, și actualizarea prețului ce se restituie se face tot în conformitate cu prevederile speciale, astfel că soluția primei instanțe de acordare a sumei achitate cu titlu preț actualizată cu indicele de inflație estecorectă, fiind în concordanță cu prevederile art. 50.3 din Normele de aplicare ale L. 1.. De asemenea, tribunalul a reținut că evicțiunea invocată de către apelanții reclamanți nu funcționează în speță, dat fiind că evicțiunea poate fi angajată numai în baza unui contract valabil, nu a unui contract anulat, care este desființat cu efect retroactiv. Or, în privința contractului ce a stat la baza prezentei acțiuni s-a constat nulitatea absolută. Așadar, contractul fiind desființat, nu mai poate fi angajată răspunderea pentru evicțiune. În plus, dat fiind că prețul de vânzare-cumpărare la L. 1. era mult sub valoarea de circulație a imobilelor de la momentul respectiv, reclamanții nu sunt îndreptățiți la o reparație echivalentă cu valoarea reală de circulație a imobilului, ci așa cum s-a arătat anterior, la repunerea în situația anterioară, adică restituirea sumei achitată cu titlu de preț actualizată cu indicele de inflație. Pentru același considerent, că valoarea pierdută de cumpărători la L. 1. a constat în achitarea unui sume cu titlu de preț, dar care era mult sub valoarea reală a unui apartament, nu pot fi reținute în cauză nici dispozițiile art. 1 din Protocolul I CEDO, invocate de apelanții reclamanți, întrucât nu au pierdut valoarea reală a unui bun, în privința sumei achitate cu titlu de preț și actualizată fiind admisă cererea de restituire. Față de aceste considerente și în temeiul art. 296 C.pr.civ., tribunalul a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanții P. D. și P. M., împotriva Sentinței civile nr. 10879/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., pe care o va păstra în întregime. Fără cheltuieli de judecată în apel, dat fiind că la cuvântul pe fond au fost solicitate cheltuieli de judecată numai cu privire la apelul reclamanților, iar acesta a fost găsit nefondat. Împotriva acestei decizii, pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate, cu consecința respingerii acțiunii civile. În motivarea recursului, pârâtul a învederat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre care este rezultatul confuziei între părțile din litigiu în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 7. a J. C.-N., irevocabilă prin decizia civilă nr. 5. a C. de A. C., prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 31745/(...) încheiat între reclamanți și C. Local al M. C.-N. prin S. C. S. și părțile din prezentul litigiu, dar și între S. Român și Ministerul Finanțelor Publice care se consideră una și aceeași autoritate. Nu s-a observat că în speță legiuitorul desemnează expres pârâtul care dobândește calitate procesuală pasivă nu în virtutea calității de parte în contractul desființat ci prin dispozițiile L. nr. 1. și normele sale de aplicare potrivit cărora, restituirea prețului actualizat plătit de chiriași ale cărora contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din L. nr. 1., cu modificările ulterioare. Prin urmare, calitate procesuală pasivă poate avea numai Ministerul Finanțelor Publice și nu S. R. În privința obligației de plată a cheltuielilor de judecată stabilită în sarcina S.ui Român, recurentul consideră că atâta vreme cât Ministerul Finanțelor Publice nu se opune efectuării plăților de genul celor în cauză, însituația în care se dovedește că reclamantul este persoana îndreptățită, procedând la actualizarea sumelor, în speță sunt aplicabile prevederile art. 274 C.pr.civ., iar pe de altă parte, răspunderea pârâtului a intervenit obiectiv și nu ca parte a contractului de vânzare-cumpărare desființat. În privința obligației de parte a comisionului de 1 %, așa cum rezultă din adresa nr. 147528/413/(...) a M. C.-N., acesta nu a fost virat în contul extrabugetar deschis la dispoziția M. F. P. și nu există nicio justificare pentru restituirea acestuia, comisionul rămânând la dispoziția consiliului local. În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Împotriva aceleiași decizii, reclamanții P. D. și P. M. au declarat recurs,în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului, cu consecința admiterii acțiunii reclamanților astfel cum a fost precizată prin scriptul depus la (...), precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele. În motivarea recursului, reclamanții au arătat că soluția instanței de apel este nelegală fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii întrucât din considerentele sentinței civile nr. 7. a J., C.-N., dosar nr. (...), rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 452/A/(...) și irevocabilă prin decizia civilă nr. 5. a C. de A. C., rezultă că desființarea contractului de vânzare- cumpărare pentru apt. 2 din imobilul situat în C.-N., P-ța A.I., nr. 2 s-a dispus ca urmarea a faptului că imobilul a fost preluat de S. Român fără titlu valabil, iar nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanți în baza legii nr. 112/1996 este atrasă de faptul că imobilul nu a intrat sub incidența acestei legi întrucât fostul proprietar era un cult religios. În acest context, atât instanța de fond cât și instanța de apel erau ținute să stabilească culpa majoră a S.ui Român care, prin instituțiile sale, avea obligația să stabilească care imobile intră sub incidența L. nr. 112/1996. Prin hotărârile judecătorești menționate nu s-a reținut în sarcina reclamanților culpa sau reaua-credință la cumpărare, astfel că în baza art. 1086 C.civ., reclamanții sunt îndreptățiți, în cadrul restabilirii situației anterioare ca efect a nulității contractului, la restituirea prețului achitat, indexat atât cu rata inflației cât și în raport de rata dobânzii bancare în perioada (...) - (...), conform expertizei contabile administrată în cauză. Argumentul reținut de instanțe în sensul că L. nr. 1., lege specială, nu prevede această situație nu este în măsură să justifice o soluție legală deoarece legea specială se completează cu dispozițiile dreptului comun. În speță, operează în același timp și răspunderea statului, aflat în culpă majoră la încheierea contractului, pentru evicțiunea reclamanților, în virtutea art. 1337, art. 1339, art. 1341 C.civ., astfel că reclamanții sunt îndreptățiți cu titlu de daune interese atât la restituirea prețului achitat, cât și a fructelor acestuia, respectiv la indexarea acestui preț cu indicele de inflație și în raport de rata dobânzii medii bancare. În opinia recurenților, cererea este justificată și prin prisma art. 1 din Protocolul C.E.D.O. și jurisprudența acestei curți în cauza Kalinova c. Bulgaria pentru despăgubirea reală corespunzătoare prejudiciului suferit ca urmare a constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare. În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Reclamanții P. D. și P. M. au formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând respingerea acestuia și menținerea hotărârii atacate (f.15-16). În susținereapoziției procesuale, reclamanții intimați au menționat că în mod legal instanțele de fond au soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, deoarece calitatea de parte în contractul de vânzare-cumpărare desființat a avut-o S. Român prin C. Local al M. C.-N., în calitate de vânzător, situație în care acesta este titularul obligației de restituire a prețului încasat. În privința comisionului de 1 %, acesta a fost încasat tot de către stat, motiv pentru care pârâtul este dator la restituirea lui în întregime, iar critica vizând obligația de plată a cheltuielilor de judecată este nefondată de vreme ce pârâtul a fost partea căzută în pretenții. Pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a formulatîntâmpinare la recursul formulat de reclamanți solicitând respingereaacestuia ca nefondat (f.17). În susținerea poziției procesuale, pârâtul a învederat instanței că cererea reclamanților nu se încadrează în prevederile art. 501din L. nr. 1., astfel că în mod corect s-a apreciat acțiunea ca fiind inadmisibilă în această privință. În speță, acțiunea reclamanților nu are ca obiect despăgubiri întemeiate pe răspunderea delictuală, în care să se analizeze existența sau nu a culpei uneia dintre părți, întrucât pretențiile reclamanților se întemeiază pe dispozițiile unei legi speciale, în temeiul căreia sunt scutite și de la taxa de timbru. Acțiunea reclamanților se încadrează în dispozițiile art. 50 alin. 3 din L. nr. 1., astfel că prețul cuvenit se actualizează cu indicele de inflație și nu la valoarea de piață conform pct. 50.3 din H.G. nr. 250/2007. Contrar susținerilor reclamanților, contractul de vânzare-cumpărare nu a fost încheiat cu respectarea L. nr. 1., așa cum de altfel recunosc și aceștia și cum rezultă din hotărârile judecătorești irevocabile depuse la dosarul cauzei. În privința recursului declarat de către pârât, în ședința publică din (...), Curtea din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 1 C.pr.civ. invocă și pune în discuție un motiv de recurs de ordine publică, respectiv greșita soluționare a cauzei de către T., ca apel, în complet de doi judecători, având în vedere că raportat la valoarea obiectului litigiului, conform prevederilor art. 2821alin. 1 C.pr.civ., calea de atac ce putea fi exercitată împotriva hotărârii primei instanțe era recursul și nu apelul. Analizând decizia criticată prin prisma motivului de recurs de ordine publică invocat, Curtea reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de (...) pe rolul Judecătoria Cluj-Napoca, reclamanții P. D. și P. M. au chemat în judecată pârâtul S. Român prin M. E. și F. solicitând obligarea pârâtului la restituirea sumei de 19.409.481 lei (ROL), actualizată cu indicele de inflație pentru perioada (...) - la zi, obligarea pârâtului și la plata dobânzii legale la suma ce se va stabili, începând cu data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și până la executarea efectivă a acesteia; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În ședința publică din (...), reprezentanta reclamanților a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a S.ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice invocată de pârât prin întâmpinare și a precizat că solicită continuarea judecății împotriva M. F. P. (f.28, dosar fond). Ulterior, la data de (...), reclamanții au depus o precizare de acțiune prin care au solicitat obligarea pârâtului M. E. și F., în principal, la restituirea sumei de 19.409.481 lei (ROL) reprezentând prețul din contractului de vânzare-cumpărare nr. 31475/(...), desființat prin hotărârijudecătorești, actualizat, raportat la rata dobânzii medii bancare și a indicelui inflației pentru perioada (...), data încheierii contractului, - (...), data înregistrări acțiunii; în subsidiar, restituirea sumei mai sus menționate actualizată cu indicele inflației pentru perioada (...) - (...), în ambele cazuri ca efect al restabilirii situației juridice anterioare, ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare prin hotărârile judecătorești arătate; obligarea pârâtului și la plata dobânzii legale la suma ce se va stabili, începând cu data rămâneri definitive și irevocabile a hotărâri și până la executarea acesteia; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată (f. 377-378, dosar fond) Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată precizată, în dispozitivul sentinței civile instanța de fond a indicat că aceasta este supusă căii de atac a recursului în termen de 15 de la comunicare. Împotriva sentinței primei instanțe, atât reclamanții, cât și pârâul, au declarat calea de atac a recursului. T., prin încheierea pronunțată în ședința publică din (...), a recalificat cauza din apel în recurs, pe care a transpus-o pentru judecare la completul de apel, raportat la valoarea obiectului litigiului de 289.425 lei, conform evaluării din raportul de expertiză efectuat în cauză (f.21, dosar apel). Pentru determinarea competenței de atribuțiune a instanțelor judecătorești, competența după materie în termenii legii de procedură civilă, legiuitorul folosește mai multe criterii referitoare la obiectul, natura sau valoarea cauzelor. Criteriul obiectiv, determinant pentru stabilirea competenței materiale a instanței, este natura litigiului, la care însă uneori se asociază și alte criterii subsidiare: importanța interesului în litigiu, adică valoarea economică a acestuia sau expresia lui bănească, calitatea părților și urgența. Criteriul valoric operează exclusiv în cazul cererilor evaluabile în bani și același criteriu valoric este utilizat de legiuitor și pentru determinarea căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță. Astfel, după ce în art. 282 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 39 din L. nr. 219/2005, este prevăzută regula potrivit căreia hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, prin art. 2821alin. 1, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 40 din L. nr. 219/2005, legiuitorul a instituit excepții de la această regulă, și anume că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse, pe cale principală, privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege. Spre deosebire de reglementarea actuală, în redactarea inițială a textului în forma avută anterior intrării în vigoare a L. nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a G. nr. 5. privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă se prevedea că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse, pe cale principală, privind pensii de întreținere, obligații de plată a unor sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane ROL inclusiv, acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările înregistrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii precum și în alte cazuri prevăzute de lege. alte cuvinte, în reglementarea în vigoare, începând cu data de 29 mai 2004, se extinde sfera hotărârilor judecătorești care sunt supuse unei singure căi de atac, respectiv a recursului. exprimă voința legiuitorului de a suprima posibilitatea exercitării apelului împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță în litigiile patrimoniale considerate de o importanță valorică mai redusă, în scopul asigurării celerității de soluționare a acestora. , intenția legiuitorului a fost aceea de a se îndepărta de reglementarea anterioară, care viza exclusiv acțiunile în realizare având ca obiect obligații de plată a unor sume de bani sau de predare a unui bun mobil de o anumită valoare, și de a extinde sfera de aplicare a dispozițiilor art. 2821alin. 1 din codul de procedură civilă prin includerea tuturor litigiilor patrimoniale evaluabile în bani, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, indiferent dacă acestea vizează acțiuni în realizarea dreptului, acțiuni în constatarea existenței sau inexistenței dreptului, acțiuni în constituire sau de transformare, acțiuni personale, reale sau mixte etc., singura condiție impusă fiind doar aceea ca obiectul litigiului să aibă o valoare de până la 100.000 lei inclusiv. civilă este definită ca fiind ansamblul mijloacelor procesuale prin care poate fi solicitat și asigurat concursul unui organ jurisdicțional în vederea recunoașterii sau realizării unui drept ori interes - nesocotit, contestat sau încălcat - fie prin afirmarea dreptului subiectiv preexistent sau constituirea unei situații juridice noi, fie prin plata unei despăgubiri sau și prin plata unei asemenea despăgubiri. Cu toate că în unele reglementări legale noțiunile de "acțiune civilă " și "cerere de chemare în judecată" sunt întrebuințate cu aceeași semnificație, fiind considerate identice, în realitate cele două concepte sunt diferite. este o prerogativă legală, obiectivă, impersonală și permanentă, alcătuită dintr-un ansamblu virtual de mijloace procesuale, pe când cererea de chemare în judecată, ca unul dintre elementele acestui ansamblu, este mijlocul prin care, într-o situație juridică determinată, această prerogativă este transformată în act procesual concret. Acțiunea este o cale de drept, cererea de chemare în judecată este actul procesual prin care o persoană deschide această cale, sesizând instanța și obligând-o astfel să hotărască. este actul de învestire a instanței, nu acțiunea însăși, asupra căreia judecătorii sunt chemați să decidă. are ca obiect, de regulă, protecția unui drept sau a unui interes pentru realizarea căruia calea justiției este obligatorie. Obiectul acțiunii se concretizează și nuanțează prin mijlocul procesual folosit, obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului. patrimoniale sunt cele care au un conținut economic, pe când acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale. Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac. Ca atare, se poate afirma că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori înstructura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță. Potrivit art.112 alin.1 pct.3 C.pr.civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui, , după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință. Astfel, legea se referă, in terminis la determinarea valorii obiectului cererii după prețuirea reclamantului ceea ce înseamnă că indicarea valorii este o obligație ce revine reclamantului și ea trebuie concretizată în cuprinsul cererii de chemare în judecată aspect ce prezintă o importanță deosebită pentru determinarea competenței materiale a instanțelor judecătorești și, ulterior, a căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță. Deși în prezenta cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă întocmit de expert contabil Bătrâncea I. prin care s-a arătat că suma actualizată, cu rata indicilor de inflație, a prețului plătit de reclamanți la data de (...) este de 20.344 lei, iar ulterior prin completarea la raportul de expertiză contabilă s-a menționat că suma actualizată a prețului este de 289.425 lei, raportat la indicii inflației, taxa de scont a BNR, respectiv a dobânzii de referință a BNR, reclamanții nu au indicat în precizarea de acțiune formulată după depunerea completării raportului de expertiză contabilă că solicită obligarea pârâtului la plata acestei din urmă sume de bani, ci au cerut doar obligarea pârâtului, în principal, la restituirea sumei de 19.409.481 lei (ROL) reprezentând prețul din contractului de vânzare- cumpărare nr. 31475/(...), desființat prin hotărâri judecătorești, actualizat, raportat la rata dobânzii medii bancare și a indicelui inflației pentru perioada (...), data încheierii contractului, - (...), data înregistrări acțiunii, iar în subsidiar, restituirea sumei mai sus menționate actualizată cu indicele inflației pentru perioada (...) - (...), în ambele cazuri ca efect al restabilirii situației juridice anterioare, ca urmare a desființării contractului de vânzare- cumpărare prin hotărârile judecătorești arătate; obligarea pârâtului și la plata dobânzii legale la suma ce se va stabili, începând cu data rămâneri definitive și irevocabile a hotărâri și până la executarea acesteia; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată de reclamanți este sub valoarea de 100.000 lei (1 miliard ROL) rezultă că hotărârea primei instanțe nu este supusă apelului potrivit art.2821C.pr.civ. astfel încât în speță este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 alin.1 C.pr.civ. motiv pentru care Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și alin.3 C.pr.civ., va admite în parte recursul declarat de reclamanții P. D. și P. M. și va admite în parte recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin D. A J. C. împotriva deciziei civile nr. 4. (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează și trimite cauza pentru judecarea ca recurs în favoarea T.ui C.. În aceste condiții analizarea hotărârii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de părți a devenit superfluă, însă acestea vor fi avute în vedere de instanța de recurs. PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE L. D E C I D E: Admite în parte recursul declarat de reclamanții P. D. și P. M., precum și admite în parte recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin D. A J. C. împotriva deciziei civile nr. 4. (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează și trimite cauza pentru judecarea ca recurs în favoarea T.ui C.. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 23 martie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. Red.A.A.P./(...). Dact.H.C./3 ex. J.fond: Moț M.G.. J.apel: O.R. Ghișoiu;O. C.Tatu. A.-A. M. GREFIER,
| ← Decizia civilă nr. 4131/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3286/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
