Decizia civilă nr. 2482/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N.2482/R/2012
Ședința din 17 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. J.ECĂTOR: ANA I. J.ECĂTOR: A.-A. P.
G.: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții P. I. și A. ANA împotriva deciziei civile nr. 4 din (...) a Tribunalului Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe intimații T. A., T. M., A. M., A. S., P. F., T. M., A. G. și P.
O. V. DE SUS N. 1, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta recurentă P.
I., asistată de avocat C. F., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentantul pârâtei intimate T. A., avocat S. C. A., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea, pune în discuția părților motivul de ordine publică prevăzut de art.306 alin. 2 C.proc. civ. raportat la prevederile art.281 2C.proc. civ.. Reprezentantul pârâtei intimate arată că lasă la aprecierea instanței excepția invocată. Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea excepției invocate de către instanță. Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului. Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea hotărârii instanței de apel ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 208 din data de 24 ianuarie 2011, pronunțată de J. V. de Sus în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantele P. I. și A. Ana, în contradictoriu cu pârâții P. O. nr.1 V. de Sus, T. M., A. M., P. F., A. S., T. M., A. G. și T. A. și în consecință, s-a stabilit în favoarea proprietății reclamantelor din C.F. 7381, nr.topo.794/2, în suprafață de 1196 m.p., o servitute de trecere peste terenurile pârâților pe traseul punctelor notate cu 11-14-15-16-17-18-19-20-21-22-13-12, hașurat cu culoare roșie pe schița anexă a raportului de expertiză întocmit de dr.ing. Ș. O., traseu în lungime de 89 m și lățime de 4 m, care va permite accesul din str. C. până la terenul deținut de reclamante, cu posibilitatea de a fi practicat tot timpul anului. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, potrivit lucrării de expertiză efectuate în cauză, terenul proprietatea reclamantelor are caracterul de loc înfundat. Calea cea mai ușoară la drumul public, care scoate din circuitul agricol o suprafață minimă din terenul pârâților, este traseul hașurat cu culoare roșie în schița anexă la raportul de expertiză, cuprins între punctele 11-14-15-16-17-18-19-20-21-22-13-12. Prin decizia civilă nr. 4/A7(...) a Tribunalul Maramureș a fost admis apelul declarat de apelanta T. A., împotriva sentinței civile nr. 208 din data de 24 ianuarie 2011, pronunțată de J. V. de Sus în dosarul nr. (...), care a fost anulată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a pronunța această deciziei, instanța a reținut următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 4-6 Cod procedură civilă, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare. J.ecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Prin urmare, principiul rolului activ al judecătorului obligă instanța ca, mai înainte de toate, să dea acțiunii calificarea juridică exactă și, în funcție de aceasta, să verifice condițiile de admisibilitate a cererii și să se pronunțe apoi în concret asupra tuturor capetelor de cerere. Tribunalul a apreciat că se impunea ca prima instanță să se pronunțe prin dispozitivul sentinței asupra tuturor cererilor cu care a fost investită. Astfel, instanța nu poate depăși limitele învestirii sale, dar, totodată, ea nu poate să lase nesoluționate capetele de cerere cu a căror judecare a fost legal sesizată. O atare omisiune constituie o încălcare esențială a legii, de natură a conduce la anularea hotărârii pronunțate. Astfel, judecătoria era obligată să se pronunțe asupra celor solicitate de părți, iar nu să interpreteze obiectul acțiunii de așa natură încât să evite a se pronunța asupra capetelor de cerere formulate. În cazul în care formulările pârâtei erau neclare, confuze, de natură să nu permită determinarea clară a obiectului și temeiului juridic al cererii deduse judecății, instanța avea îndatorirea de a cere lămuriri și precizări, respectând regula dezbaterilor contradictorii, pentru a se stabili obiectul cererii și temeiul juridic al acesteia, pentru a fi posibilă exercitarea controlului judiciar. În cuprinsul obiecțiunilor formulate la lucrarea de expertiză, aflate la fila 133 din dosarul judecătoriei, pârâta T. A. a solicitat ca reclamantele să o despăgubească pentru terenul afectat de drum cu valoarea recoltei anuale. J. nu s-a pronunțat în niciun fel asupra acestei cereri, care îmbracă forma unei cereri reconvenționale, nerezultând din actele dosarului că ar fi fost apreciată ca tardivă, în temeiul art. 119 alin. 2 Cod procedură civilă. De altfel, prima instanță nu s-a pronunțat nici asupra obiecțiunilor formulate la lucrarea de expertiză, în sensul admiterii sau respingerii acestora, iar, în acest din urmă caz, asupra motivelor care au format convingerea instanței. Este adevărat că prima instanță nu putea împrocesua din oficiu alte persoane decât cele chemate în judecată, iar reclamantul a învederat că nu dorește să se judece cu numitul A. I. Prima instanță este datoare însă, în lumina principiului rolului activ, să analizeze toate posibilitățile de acces la drumul public și să stabilească care este calea cea mai scurtă de acces și mai puțin împovărătoare pentru terenul fond aservit, iar, în ipoteza în care aceasta vizează terenurile proprietatea unor persoane care nu au fost chemate în judecată, soluția care se impune este cea de respingere a acțiunii formulate. Raportat la considerentele mai sus-expuse, în temeiul art. 297 Cod procedură civilă, apreciind că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului cererii reconvenționale, tribunalul a admis apelul declarat, a anulat sentința civilă nr. 208 din data de 24 ianuarie 2011, pronunțată de J. V. de Sus în dosarul nr. (...) și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, prima instanță urmează să analizeze și să se pronunțe asupra cererii reconvenționale și asupra obiecțiunilor la lucrarea de expertiză formulate de pârâta T. A., aflate la fila 133 din dosarul judecătoriei, să analizeze toate posibilitățile de acces la drumul public și să stabilească care este calea cea mai scurtă și mai puțin împovărătoare pentru terenul fond aservit. Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamanții, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului. În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., recurenții au arătat că primul aspect reținut greșit de instanța de apel se referă la faptul că apelantei nu i-ar fi fost analizate apărările, că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat cu privire la un capăt de acțiune cu a cărui judecare ar fi fost investită. Or, având în vedere prevederile art. 129 alin. 1 Cod proc.civ., la prima zi de înfățișare instanța nu a fost investită cu un capăt de cerere interesând acordarea de despăgubiri, astfel că obiecțiile privind calcularea despăgubirilor nu puteau fi apreciate ca un capăt de cerere nici măcar tardiv formulat. În ședința publică din (...) curtea a pus în discuția părților motivul de ordine publică în baza art. 306 alin. 2 Cod proc.civ., raportat la dispozițiile art. 2812Cod proc.civ., respectiv acela dacă nepronunțarea instanței asupra unui capăt de cerere poate sau nu constitui motiv de apel sau recurs și dacă nepronunțarea pe un capăt de cerere nu constituie motiv de completare a hotărârii atacate. Examinând recursul prin prisma acestei excepții, curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 2812alin. 1 Cod proc.civ., „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același ternei în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casare cu reținere, în termen de 5 zile de la pronunțare";. Din interpretarea acestui text de lege rezultă că încuviințarea cererii de completare a unei hotărâri judecătorești este admisibilă exclusiv atunci când instanța a omis să se pronunțe, asupra unui capăt de cerere, lăsându-l complet nesoluționat. În speță, instanța de apel a reținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii formulată de pârâtă prin obiecțiunile înaintate la lucrarea de expertiză, cerere care îmbracă forma unei cereri reconvenționale, lăsând-o așadar, nesoluționată. Raportat la dispozițiile legale citate în aliniatul precedent, curtea apreciază că această deficiență putea fi soluționată pe calea cererii de completare a hotărârii și nu pe calea căii de atac a apelului, motiv pentru care, în baza art. 137 Cod proc.civ., art. 306 alin. 2 Cod proc.civ. și 297 Cod proc.civ., va admite recursul declarat de reclamante, va casa decizia atacată și va trimite apelul spre rejudecare aceluiași tribunal. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantele P. I. și A. ANA împotriva deciziei civile nr. 4 din (...) a Tribunalului Maramures, pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează și trimite apelul spre rejudecare aceluiași tribunal. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 17 mai 2012. PREȘEDINTE J.ECĂTORI G. A. A. C. ANA I. A. A. P. C. B. Red. IA dact. GC 3 ex/(...) J.. apel: Haidu D.M., Țiplea D.
| ← Decizia civilă nr. 1460/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1733/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
