Decizia civilă nr. 1463/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1463/R/2012
Ședința publică din 23 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. R. M., împotriva deciziei civile nr. 5. din 20 decembrie 2011 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați B. I., B. V., B. N., B. A., B. T., B.
I., F. A. (fostă M.), M. A. și N. M., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent, asistat de domnul avocat O. U., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 5 din dosar și pârâta intimată
N. M., asistată de domnul avocat F. S., care depune la dosar împuternicirea avocațială pentru redactarea și susținerea întâmpinării în dosarul nr. (...) al
Curții de A. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și a fost timbrat cu timbre judiciare în valoare de 5,50 lei (f.
2) și cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2318 lei (f. 6).
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că dintr-o eroare în citativ a fost trecut ca intimat C. Local al municipiului C.-N., deși acesta nu a fost parte în cauză, a fost citat pentru prezentul termen de judecată, motiv pentru care, la data de (...), C. Local al mun. C.-N. a restituit citația și un exemplar din memoriul de recurs.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), pârâta intimată N.
M., prin intermediul domnului avocat F. S., a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului ca fiind vădit neîntemeiat și, în consecință, menținerea dispozițiilor deciziei civile nr. 5. a T. C., cu obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată în recurs, însă Curtea constată că această întâmpinare a fost depusă la dosar cu nerespectarea prevederilor art. 308 alin. 2 C.pr.civ., motiv pentru care, o va considera ca și concluzii scrise.
Curtea constată că pentru termenul de judecată de azi, reclamantul recurent a fost legal citat cu mențiunea de a timbra recursul cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1987,5 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 4,65 lei, conform procesului verbal de îndeplinire a procedurii de citare care se află la f. 17 din dosar, având în vedere că taxa judiciară de timbru pentru recurs totală ar fi de 4305,5 lei, iar timbrul judiciar pentru recurs ar fi de 10,15 lei.
Instanța pune în vedere reclamantului recurent să facă dovada achitării diferenței de timbraj pentru recurs.
Reprezentantul reclamantului recurent învederează instanței că nu a știut că este vorba de o taxă judiciară de timbru suplimentară și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, respectiv pentru ora 1., pentru ca reclamantul recurent să achite diferența de timbraj pentru recurs.
Instanța pune în discuția reprezentantului pârâtei intimate N. M. această solicitare a reprezentantului reclamantului recurent.
Reprezentantul pârâtei intimate N. M. arată că este de acord cu lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a se da reclamantului recurent posibilitatea de a achita diferența de timbraj pentru recurs.
Curtea lasă cauza la a doua strigare, care va avea loc la ora 1., pentru a da reclamantului recurent posibilitatea de a achita diferența de timbraj pentru recurs.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, asistat de domnul avocat O. U., și pârâta intimată N. M., asistată de domnul avocat F. S., lipsă fiind celelalte părți.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1988 lei și timbre judiciare în valoare de 5 lei.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
În probațiune, reprezentantul pârâtei intimate N. M. depune la dosar adresa nr. 182/(...) emisă de B. O. M., ce reprezintă răspunsul la cererea formulată de doamna N. M. și care atestă împrejurarea că la data de (...), doamna N. M. s-a prezentat la B. O. M. în vederea deschiderii procedurii succesorale după defuncta M. R., decedată la data de (...), astfel formându- se dosarul succesoral nr. 1., care a fost suspendat prin încheierea de suspendare nr. 1 din data de (...), în temeiul art. 78, lit. a din Legea nr.
36/1995, iar la această adresă au fost anexate copii de pe următoarele înscrisuri: cererea formulată de doamna N. M. pentru deschiderea procedurii succesorale, încheierile ședințelor din (...), (...), (...) și (...), precum și încheierea de suspendare nr. 01 a ședinței din (...).
Reprezentantul pârâtei intimate N. M. arată că a comunicat reprezentantului reclamantului recurent câte un exemplar din înscrisurile menționate mai sus, iar reprezentantul reclamantului recurent confirmă că a primit câte un exemplar din aceste înscrisuri.
Reprezentantul reclamantului recurent și reprezentantul pârâtei intimate N. M. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat,
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamantului recurent și reprezentantului pârâtei intimate N. M. asupra recursului declarat de reclamantul M. R. M.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe are le susține verbal.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că instanța de apel s-a pronunțat extrapetita, iar întreaga construcție juridică are la bază revocarea testamentului despre care se face vorbire în prezenta cauză, însă nicăieri nu apare această solicitare a constatării revocării testamentului și totuși revocarea testamentului este soluția de la care se pleacă în construcția juridică.
De asemenea, reprezentantul reclamantului recurent arată că partea pe care o reprezintă a cerut instanței să se constate masa succesorală rămasă după defuncta M. R. și, totodată, arată că cele șase persoanemenționate în memoriul de recurs au calitatea de moștenitori după defuncta M. R. și nu sunt moștenitori rezervatari, însă pârâta intimată N. M. nu are calitate de moștenitoare rezervatară.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că instanța de apel s-a pronunțat extrapetita, așa cum rezultă din pag. 8 alin. 2 din hotărârea atacată, deși nu s-a invocat problema referitoare la revocarea testamentului și, totodată, arată că potrivit paragrafului 5 din memoriul de recurs, reprezentantul reclamantului recurent solicită instanței de recurs să constate că nu a fost judecat fondul cauzei și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu privire la al treilea motiv de recurs, reprezentantul reclamantului recurent arată că în temeiul art. 43 C.pr.civ. a invocat lipsa procesuală pasivă a intimatei N. M., deoarece aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, iar prima instanță trebuia să constate că pârâta N. M. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, însă a admis acțiunea și față de această pârâtă.
În situația în care instanța va trece peste toate aspectele expuse până acum, reprezentantul reclamantului recurent arată că trebuie să se constate că nu a fost revocat testamentul, conform prevederilor art. 923 C.civ.
În ceea ce privește încheierea unei promisiuni de vânzare-cumpărare, reprezentantul reclamantului recurent arată că defuncta M. R. nu a vrut să meargă la notar, pentru a încheia un contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobil, deoarece a dorit să observe cine o va ajuta la bătrânețe și, de asemenea, arată că testamentul nu a fost revocat.
În concluzie, reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, iar în situația în care instanța consideră necesare lămuriri jurisprudențiale, solicită amânarea pronunțării hotărârii în cauză, pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantului reclamantului recurent împrejurarea că recursul a fost motivat exhaustiv și nu se impune amânarea pronunțării hotărârii în cauză.
Reprezentantul pârâtei intimate N. M. solicită respingerea recursului declarat de reclamantul M. R. M. și arată că nu solicită obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, reprezentantul pârâtei intimate N. M. arată că trebuie observat dacă reclamantul M. R. M. a solicitat sau nu obligarea pârâților de rândul 2 - 7 la încheierea unui act autentic, iar cu privire la acest aspect reclamantul putea să formuleze apel, dar se critică indirect acest aspect și, totodată, arată că în speță nu se poate vorbi de o constatare a revocării testamentului și nu înțelege de ce reclamantul nu a renunțat la judecată față de N. M., dacă tot a știut că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Totodată, reprezentantul pârâtei intimate N. M., arată că nu se poate vorbi de o pronunțare extrapetita de către instanța de apel, deoarece pronunțarea extrapetita s-a făcut de către instanța de fond și, de asemenea, arată că nu putea fi vorba de o lipsă a calității procesuale pasive a pârâtei N. M., pentru că aceasta a deschis succesiunea după defuncta M. R. în termenul legal de șase luni.
Reprezentantul pârâtei intimate N. M. arată că toate criticile formulate în recurs sunt nefondate.
În replică, reprezentantul reclamantului recurent arată că nu a știut dacă defuncta M. R. a lăsat și alte testamente, de aceea reclamantul a chemat-o în judecată pe numita N. M.
În replică, reprezentantul pârâtei intimate N. M., arată că fiul defunctei, respectiv pârâtul M. A. nu a formulat o cerere de acceptare a succesiunii și, de asemenea, arată că nu poate fi vorba de o acceptare tacită a moștenirii după defuncta M. R., deoarece acesta a plecat din țară câtă vreme trăia numita M. R.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă nr . 6066/(...), pronunț ată de Judec ător ia Cl u j-Napocîn dosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților N. M., B. I., B. V., B. N., B. A., B. T. și B. I. și s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul M. R. M., în contradictoriu cu pârâții N. M., B. I., B. V., B. N., B. A., B. T., B. I., F. A. și M. A.
În consecință, s-a constatat că masa succesorală după defuncta M. R., decedată la data de (...), cu ultimul domiciliu în C.-N., B-dul E. nr. 13 ap.4 jud. C., se compune din imobilul situat administrativ în municipiul C.-N., B. E., nr.13, ap.4, județul C. și înscris în C.F. nr. 1. C.-N., cu nr. top. 15/1/IV, și că unicii moștenitori legali ai acestei defuncte sunt reclamantul și pârâții N. M., B. I., B. V., B. N., B. A., B. T. și B. I., în calitate de nepoți de frați predecedați.
Au fost obligați pârâții N. M., B. I., B. V., B. N., B. A., B. T. și B. I., să predea reclamantului acte apte de întabulare asupra imobilului situat administrativ în municipiul C.-N., B. E., nr.13, ap.4, județul C. și înscris în C.F. nr.1. C.-N., cu nr. top. 15/1/IV, în caz contrar prezenta sentință urmând să țină loc de act apt de întabulare asupra acestuia.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus identificat, în favoarea reclamantului, în întregime, ca bun propriu, cu titlu de drept cumpărare, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele.
„Conform extrasului de carte funciară anexat la dosar la fila 58, proprietar tabular asupra imobilului în litigiu situat administrativ în C.-N.,
B. E., nr.13, ap.4, județul C. și înscris în C.F. nr.1. C.-N., cu nr. top.
15/1/IV, apartament compus din o cameră, o bucătărie, o baie, un antreu, este numita M. R.
La data de 16 I. 2009 numita M. R., cu ultimul domiciliu în municipiul
C.-N., B. E., nr.13, ap.4, județul C. a decedat lăsând ca succesibili în calitate de nepoți de frați predecedați, conform actelor de stare civilă anexate la dosarul cauzei la filele 63, 71 și arborelui genealogic întocmit, pe reclamantul M. R. M., fiul defunctului M. I. și pe pârâții: N. M., B. I., B. V., B. N., B. A., B. T. și B. I., fii defunctei B. S..
Astfel, defuncta M. R. nu are descendenți și nici ascendenți, ci numai doi colaterali privilegiați frați ai acesteia, predecedați, respectiv numiții: M. A. și B. S., antecesorii părților.
Însă, anterior decesului, numita M. R. întocmește un T.ament
Autentificat prin Î. nr.1753 din data de 17 N. 1997 de B. L. B. M., prin care ainstituit un legat cu titlu particular în favoarea pârâtului M. A. asupra imobilului situat în municipiul C.-N., B. E., nr.13, ap.4, județul C. înscris în C.F. nr.1. a localității C.-N. și un legat cu titlu universal în favoarea pârâtei M. A., căsăt. F., asupra celorlalte bunuri mobile și imobile, cu excepția apartamentului anterior menționat.
Ulterior, printr-un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată la data de 18 A. 2006 numita M. R. promite înstrăinarea în favoarea reclamantului a imobilului în litigiu situat administrativ în municipiul C.-N., B. E., nr.13, ap.4, județul C. și înscris în C.F. nr.1. C.-N., cu nr. top. 15/1/IV, în schimbul unui preț stabilit de comun acord și achitat la data semnării convenției de 35.000 Euro, și cu menținerea unui drept de uzufruct viager.
Astfel, un prim aspect care trebuia lămurit în prezenta cauză este calitatea procesuală pasivă a pârâților N. M., B. I., B. V., B. N., B. A., B. T. și B. I., fii defunctei B. S., având în vedere testamentul anterior întocmit.
În situația în care aceste testament ar fi rămas valabil, este evident că pârâții anterior menționați nu ar mai fi avut calitate procesuală pasivă în prezentul dosar.
Însă, prin întocmirea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată la data de 18 A. 2006 cu reclamantul, defuncta a înțeles să revoce acest legat cu titlu particular instituit în favoarea pârâtului
M. A.
Astfel, alături de revocarea expresă, se admite și revocarea tacită a legatelor, cum este situația în prezenta speță. Revocarea este tacită dacă, fără a fi declarată expres, rezultă indirect, dar neîndoielnic, din anumite acte sau fapte, săvârșite de testator sau cunoscute de acesta.
Codul civil prevede două cazuri de revocare tacită confecționarea unui testament nou, posterior, care - fără a revoca expres pe cel anterior - conține dispoziții inconciliabile cu dispozițiile testamentului anterior, art. 921 cod civil și înstrăinarea obiectului legatului, prevăzută de art. 923 Cod civil, cu care se asimilează și distrugerea lui.
Înstrăinarea implică intenția de revocare numai dacă este reală și efectivă. O înstrăinare pur fictivă, un simplu proiect de înstrăinarea sau un pact de preferință nu este de natură să atragă revocarea.
În schimb, intenția de revocare rezultând din actul încheiat nu depinde de faptul ieșirii bunului legat din patrimoniul testatorului. Astfel, se admite că antecontractul de vânzare-cumpărare, cum este actul din prezenta speță de care se prevalează reclamantul, susceptibil de executare silită, atrage revocarea legatului, deși, în sine, nu este translativ de proprietate.
Astfel, acceptând că defuncta M. R., prin promisiunea de vânzare- cumpărare încheiată cu reclamantul, a revocat legatul particular instituit în favoarea pârâtului M. A., - legatul cu titlu universal exceptând aceste bun - rezultă cu certitudine faptul că la data deschiderii succesiunii acest bun se afla în patrimoniul defunctei, la moștenirea acesteia având vocație reclamantul și pârâții: N. M., B. I., B. V., B. N., B. A., B. T. și B. I.
În consecință, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți.
Însă, prin întâmpinarea formulată pârâta N. M. a invocat excepția neexecutării obligațiilor contractuale, asumate de către promitentul- cumpărător M. R. M., față de defuncta M. R., constând in obligația de plata a prețului stipulat si in obligația de prestare a întreținerii, care nu ar fi fost executate niciodată.
Or, potrivit dispozițiilor art.1196 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
În realitate, între reclamantul M. R. M. și defuncta M. R. s-a încheiat așa cum am arătat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în litigiu în schimbul unui preț stabilit de comun acord și achitat la data semnării convenției de 35.000 Euro, și cu menținerea unui drept de uzufruct viager.
În ceea ce privește plata prețului, în cuprinsul promisiuni de vânzare- cumpărare s-a arătat că: ’… se plătește integral astăzi data semnării prezentului, pentru care acest act ține loc și de chitanță de plată.’’
Astfel că, peste acest înscris pârâta N. M. nici nu ar fi putut face dovada neachitării prețului menționat în mod cert în contract.
În ceea ce privește nerespectarea de către reclamant a obligației de întreținere invocată de pârâtă prin întâmpinarea formulată, instanța de fond având în vedere întregul cuprins al înscrisului anexat și regula specială de interpretare a contractelor recomandată de art. 982 Cod civil, respectiv interpretarea coordonată a clauzelor contractului, potrivit căreia clauzele oricărui contract alcătuiesc un întreg, de aceea ele nu pot fi desprinse de contextul în care se încadrează - a calificat natura acestei convenții întocmai cum au denumit-o părțile, respectiv promisiune bilaterală de vânzare- cumpărare, aceasta cu atât mai mult cu cât despre vreo obligație de întreținere nu se vorbește în tot cuprinsul actului, mențiunea‚ ’’mă oblig și laîntreținere’’ fiind inserată olograf de către reclamant, după înscrierea semnăturilor de către cei doi promitenți.
De altfel, prin probatoriul administrat, respectiv înscrisurile anexate la filele 122 - 170 de către reclamant, acesta a dovedit că a fost cel care a acordat sprijinul necesar defunctei, ajutând-o ori de câte ori i-a solicitat, fiind și cel care a suportat cheltuielile cu înmormântarea acesteia.
Or, pârâta N. M. nu a produs nicio probă în dovedirea susținerilor sale, motiv pentru care instanța nu va primi ca pertinente aceste afirmații, simpla enunțare a acestor apărări de fond neputând produce consecințe juridice decât în măsura în care sunt susținute în plan probator.
În speță, pârâta nu a respectat aceste exigențe, astfel încât în baza art.1169 Cod civil, afirmațiile sale nu au putut fi validate de instanță.
Astfel, având în vedere considerentele reținute și în baza dispozițiilor legale invocate instanța a admis ca întemeiată acțiunea civilă formulată de reclamant, conform dispozitivului sentinței";.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at, în ter men leg al, recurs, rec al if ic at ca apel, pârâta N. M., solicitând schimbarea acesteia, în sensul respingeriiacțiunii introductive promovată de reclamant.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că prima instanță a dispus asupra unui petit care nu a fost formulat de către reclamant. A. a solicitat obligarea pârâtului M. A. la încheierea contractului autentic de vânzare- cumpărare, neexistând nicio solicitare privind obligarea sa alături de pârâții de rândul 2-7 la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare. P. instanță a dispus obligarea sa alături de pârâții de rândul 2-7 la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare, fără că reclamantul să fi formulat o asemenea solicitare.
Mai arată că instanța în mod corect a reținut faptul că pârâtul M. A. nu poate fi obligat la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare pentru că legatul cu titlu particular încheiat în favoarea acestuia a fost revocat tacit de către testatoarea M. R., prin încheierea cu reclamantul M. R. M. a antecontractului de vânzare-cumpărare intitulat „contract depromisiune bilateral de vânzare-cumpărare";, fiind evidentă intențiatestatoarei de revocare a testamentului.
Consideră că acțiunea promovată de reclamant nu a fost corect formulată nici în ceea ce privește petitul prin care se tinde la realizarea drepturilor succesorale în favoarea pârâtului M. A. pentru că, prin petitul formulat, s-a solicitat numai constatarea calității de moștenitor al acestui pârât, fără solicitarea de stabilire și predare a masei succesorale, petit evaluabil în bani și pentru care trebuia achitată taxa judiciară de timbru aferentă. În lipsa acestui petit de stabilire și predare a masei succesorale în favoarea pârâtului M. A., dreptul acestuia asupra apartamentului în cauză nu poate fi realizat și, prin urmare, acesta nu poate fi obligat la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată in timatu l -reclamant M. R. Ma solicitatrespingerea apelului, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul a arătat că apelanta și intimații de rândul 2-7 nu au calitate procesuală pasivă, în condițiile în care aceștia sunt nepoți ai defunctei, moștenitori nerezervatari, care nu pot solicita reducerea liberalităților excesive. Defuncta a lăsat testament în favoarea pârâților de rândul 7-8, iar pârâții de rândul 1-7 nu au primit testament, astfel încât nu au calitate procesuală. A. în vedere că a justificat prin cererea introductivă motivul pentru care a formulat acțiunea și împotriva pârâților de rândul 1-6, solicită respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu a căzut în pretenții față de aceștia, conform art.274 C.proc.civ., iar eventualele despăgubiri se pot solicita prin acțiune separată.
A mai arătat, contrar susținerilor pârâților inițiali de rândul 1-6, că prin faptul că la data de 18 august 2006 prin contractul certificat sub nr.49 defuncta a înstrăinat imobilul, aceasta nu echivalează cu o retragere a dispoziției testamentare din testamentul autentic nr.1753 din 17 noiembrie
1997 a B. L. B. M., căci nu este un act prin care defuncta dorește a stabili soarta bunurilor în cazul morții sale.
Conform art.24 din Decretul-Lege nr.115/1938, în vigoare la data încheierii actului, dacă cel obligat nu predă înscrisul trebuitor, partea va putea cere instanței judecătorești să dispună înscrierea, cum a și făcut reclamantul. A. în vedere că pârâtul de rândul 9 este legatar particular asupra imobilului, acesta este obligat să încheie act autentic cu reclamantul, în urma obținerii unui certificat de moștenitor de pe urma defunctei M. R., obținere care nu este posibilă fără opozabilitate față de pârâții de rândul 1-7.
T ribun alul Clu j, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 5.(.. .), pronunț ată în dos ar nr. (...),a admis apelul pârâtei N. M., împotriva sentinței J. C.-N., care a fost schimbată în parte, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul M. R. M.
Au fost menținute dispozițiile sentinței privind excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților N. M., B. I., B. V., B. N., B. A., B. T., B. I.
A fost obligat intimatul M. R. M. să achite către stat suma de 2329, 75 lei, taxă judiciară de timbru.
M.ivând decizia, T.ul a reținut următoarele:
„Prin cererea de chemare în judecată reclamantul M. R. M. a solicitat să se constate că, de pe urma defunctei M. R. au calitatea de moștenitori legatari pârâtul M. A. asupra imobilului situat în C.-N., B-dul E. nr. 13 ap.4
și pârâta F. A. asupra celorlalte bunuri mobile și imobile; să se dispună obligarea pârâtului M. A. să încheie act autentic de vânzare-cumpărare, iar în caz de refuz să se dispună transcrierea în favoarea sa a imobilului în litigiu.
P. instanță a reținut că testamentul din (...) în favoarea pârâtului M. A., de care s-a prevalat reclamantul, a fost revocat prin încheierea de către defuncta M. R. a antecontractului de vânzare-cumpărare cu reclamantul, la data de (...), astfel încât moștenitorii defunctei sunt reclamantul și pârâții N. M., B. I., B. V., B. N., B. A., B. T. și B. I.
Raportat la cele menționate, tribunalul a considerat corectă concluzia primei instanțe privind respingerea excepției lipsei calității procesuale a pârâților N. M., B. I., B. V., B. N., B. A., B. T. și B. I., aceștia având calitatea de moștenitori ai defunctei, ca urmare a constatării revocării testamentului.
De asemenea, tribunalul a considerat nefondate susținerile intimatului-reclamant din întâmpinarea la apel, în condițiile în care pârâții nu au formulat cerere pentru reducerea liberalităților excesive, iar ca urmare a constatării revocării testamentului, nu prezintă nicio relevanță faptul că acesta nu a fost încheiat și în favoarea pârâților. Mai trebuie menționat faptul că reclamantul nu a declarat apel, astfel încât concluzia primei instanțe privind revocarea testamentului nu mai poate fi analizată în aceasta fază procesuală.
Pe de altă parte, în cauză nu au fost respectate dispozițiile art.129 alin.6 C.proc.civ., conform cărora "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății";.
Astfel, deși reclamantul a solicitat să se constate că doar pârâtul M. A. are calitatea de legatar cu titlu particular al defunctei M. R., în ceea ce privește imobilul în litigiu, instanța a constatat că masa succesorală după defunctă se compune din imobilul în litigiu și că moștenitorii legali ai acestei defuncte sunt reclamantul și pârâții N. M., B. I., B. V., B. N., B. A., B. T. și B. I., în calitate de nepoți de frați predecedați, fără ca reclamantul sau pârâții să fi formulat o cerere în acest sens.
De asemenea, instanța a obligat pârâții N. M., B. I., B. V., B. N., B. A.,
B. T. și B. I., să predea reclamantului acte apte de întabulare asupra imobilului în litigiu, în caz contrar prezenta sentință urmând să țină loc de act apt de întabulare asupra acestuia, cu toate că reclamantul nu a formulat o astfel de cerere în contradictoriu cu acești pârâți, ci doar cu pârâtul M. A.
T.ul a considerat că, urmare a constatării revocării testamentului din
(...) în favoarea pârâtului M. A., se impunea respingerea acțiunii reclamantului, întrucât acest pârât nu are calitatea de legatar cu titlu particular al defunctei M. R., iar reclamantul nu a solicitat obligarea moștenitorilor legali ai defunctei să încheie contract autentic de vânzare- cumpărare privind imobilul în litigiu.
Pentru toate motivele expuse, tribunalul a considerat că apelul declarat de pârâta N. M. este fondat, urmând ca în baza dispozițiilor art.296
C.proc.civ. să îl admită și să schimbe în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Totodată, au fost menținute dispozițiile sentinței privind excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților N. M., B. I., B. V., B. N., B. A., B. T., B. I.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul a constatat că prin încheierea civilă nr. 1. a T. C. s-a admis cererea de acordare ajutor public judiciar formulată de apelanta N. M. și s-a dispus scutirea acesteia de la plata sumei de 2329,75 lei, reprezentând 50% din taxa judiciară de timbru, precum și eșalonarea plății în ceea ce privește restul taxei judiciare de timbru, de 2329,75 pe perioada de 12 luni, câte 194, 14 lei lunar, începând cu decembrie 2011.
Conform dispozițiilor art.18 din OUG nr. 51/2008, "cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume";.
În consecință, în baza acestor dispoziții legale, intimatul M. R. M. a fost obligat să achite către stat suma de 2329, 75 lei, taxă judiciară de timbru, pentru care apelanta a beneficiat de scutire";.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul
M. R. M., solicitând, în principal, admiterea în principiu a cereriiintroductive, reevaluarea stări de fapt și a încadrării acesteia în drept, pronunțarea unei decizii conform celor specificate în obiectul recursului.
Un prim motiv de recurs invocat este cel întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C.pr.civ., respectiv, pronunțarea instanței de apel asupra unei cereri care nu a fost formulată de niciuna din părți, și anume, constatarea revocării testamentului autentic al defunctei M. R., încheiat în anul 1997.
Un al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 312 alin. 5
C.pr.civ., vizează soluționarea procesului de către instanța de apel, fără a intra în cercetarea fondului, având în vedere că revocarea testamentului nu a fost adusă niciun moment în discuția părților și nu a fost administrată nicio probă pentru a se constata revocarea acesteia.
Un la treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 43 C.pr.civ., vizează soluția de anulare a apelului pe motiv că apelanta N. M. nu a avut calitate procesuală pasivă pe fondul litigiului.
Un al patrulea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9
C.pr.civ., are în vedere solicitarea recurentului, de constatare a faptului că, testamentul autentic al defunctei M. R., autentificat sub nr. 1753/1997, nu este revocat prin încheierea convenției certificate sub nr. 49/(...) de avocat, deoarece acest act include numai o promisiune de încheiere a actului autentic de înstrăinare în schimbul unei sume de bani, și a prestării unei întrețineri și nu intenția fermă de a transmite proprietatea la un termen stabilit.
Tot în motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 129 alin. 5
C.pr.civ., respectiv nediscutarea, în ședință publică, de către instanțele de fond și de apel a revocării testamentului, cele două instanțe trecând la soluționarea pricinii fără a administra probatoriul.
Față de soluția primei instanțe, recurentul poate formula o cerere de îndreptare a erorii materiale, deoarece acțiunea a fost admisă, iar cererea nu a fost îndreptată și împotriva intimaților 1-7.
Recurentul solicită să-i fie acordate cheltuielile de judecată în primă instanță și în apel.
Prin întâmpinarea formulată în c auz ă, in timata N. Ma solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și, în consecință, menținerea dispozițiilor D. C. nr. 5.; obligarea reclamantului-recurent la plata cheltuielilor de judecata in recurs;
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, prin motivele recursului formulat, reclamantul-recurent M. R. M., adresează o serie de critici D. C. atacate, si care sintetizate se refera la faptul ca instanța de apel s-ar fi pronunțat asupra unui petit care nu a fost formulat de către nici una din părți, ca instanța de apel ar fi soluționat procesul fara a intra in cercetarea fondului, si greșita interpretare a legii în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - intimate.
In ceea ce privește pronunțarea de către instanța de apel ultrapetit, aceasta critica formulata la adresa deciziei instanței de apel este absolut nefondata, formulata fie cu rea credința, fie ca urmare a neînțelegerii considerentelor ce au stat la baza soluției pronunțată de instanța de apel.
Astfel, instanța de apel in mod corect a admis apelul pârâtei intimate
N. M. si a schimbat în parte Sentința civila nr. 6. a J. C.-N., prin care a fost admisa acțiunea reclamantului-recurent, M. R. M., întrucât instanța de fond s-a pronunțat, prin admitere, asupra unei cereri care nu a fost formulata de către reclamant.
Deci nu instanța de apel s-a pronunțat extra petita, cum susține recurentul-reclamant, ci instanța de fond s-a pronunțat extra petita, prin pronunțarea unei sentințe prin care pârâta, alături de pârâții de rând 2-7 a fost obligata la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare al apartamentului, proprietatea defunctei M. R., fara ca aceasta cerere sa fi fost formulata măcar de către reclamant. In aceste condiții, instanța de apel, a analizat doar problema capacității procesuale pasive a pârâtei, si in cadrul acestei analize a statuat si asupra problemei incidente a revocării tacite a testamentului de către defuncta M. R., fără ca prin aceste argumente sa se fi încălcat dreptul de dispoziție al părților si fara ca instanța sa se fi pronunțat extra petita, astfel cum susține recurentul.
In ceea ce privește susținerea conform căreia instanța de apel ar fi soluționat procesul fara a intra in cercetarea fondului, aceasta susținere este contrazisa atât de întregul cuprins al D. C. nr. 5., cât și de susținerile
(evident contradictorii) ale reclamantului M. R. M.
Astfel, este cât se poate de evident faptul că, instanța de apel a cercetat fondul cauzei, pentru ca, analizând toate probleme supuse dezbaterii, să se pronunțe cu privire la problemele de fapt si de drept la care părțile au făcut referire.
In mod corect instanța de apel stabilește faptul ca sentința instanței de fond este nelegală, pentru faptul ca aceasta instanța a încălcat dispozițiile art. 129 alin. 6 C.pr.civ., atunci când, fara sa existe o solicitare in acest sens, a stabilit ca masa succesorala rămasa după defuncta M. R. se compune din imobilul in litigiu, ca moștenitorii legali ai defunctei sunt reclamantul si pârâții de rând 2-7, si in final a dispus obligarea acestor moștenitori la predarea de acte apte de întabulare în favoarea reclamantului.
Prin urmare, in mod corect instanța de apel a stabilit faptul ca instanța de fond a încălcat legea atunci când a acordat reclamantului ceva ce acesta nu a cerut.
In ceea ce privește problema lipsei calității procesuale pasive a pârâtei intimate N. M., se arată că, în pofida susținerilor reclamantului-recurent, pârâta intimata N. M., alături de pârâții intimați de rând 2-7, are calitate procesuala pasiva, pentru următoarele considerente:
Pârâta, alături de pârâții de rând 2-7, sunt moștenitorii legali ai defunctei M. R., în calitate de nepoți. P. M. A. (fiul reclamantului M. R. M.) este legatar cu titlu particular al defunctei M. R., însă în legătura cu calitatea acestuia de moștenitor trebuiesc observate o serie de aspecte deosebit de relevante:
Calitatea de legatar conferă doar vocație succesorala, care se transforma in calitate de moștenitor doar prin voința legatarului care face demersuri pentru acceptarea expresa sau tacita a moștenirii, ori in situația concreta, legatarul (cu titlu particular) M. A., trăind in Noua Zeelandă, așa cum rezulta din documentele aflate la dosarul cauzei, nu a întreprins nimicpentru acceptarea expresa sau tacita a moștenirii, deși termenul legal de 6 luni, stabilit de lege pentru aceasta acceptare a trecut , rezulta ca legatarul M. A. a rămas străin de succesiunea față de defuncta M. R., prin neacceptarea in termenul legal al acestei moșteniri.
A. în vedere faptul că între reclamantul M. R. M. si fiul acestuia, pârâtul M. A., nu s-a născut niciun raport juridic obligațional, care sa justifice interesul procedural al reclamantului sa solicite (pe calea acțiunii oblice) realizarea dreptului pârâtului M. A., constând in acceptarea succesiunii si predarea, in favoarea acestuia din urma, a masei succesorale, rezulta ca reclamantul nu justifica un interes legitim pentru a beneficia de posibilitatea procedurala (creata de practica dreptului) a acțiunii oblice pentru a solicita realizarea, in favoarea pârâtului M. A., a dreptului acestuia concretizat in acceptarea succesiunii si implicit, in predarea moștenirii in favoarea acestuia din urma;
Așa cum se poate observa prin petitul nr. I al acțiunii reclamantului, acesta solicita doar constatarea calității de moștenitor al pârâtului M. A., față de defuncta M. R., fara a solicita si predarea moștenirii in favoarea acestui pârât, motiv pentru care prin acest petit (care este unul de constatare) nu se tinde si la o realizare a dreptului, constând in predarea masei succesorale, fara de care petitul nr. II al acțiunii (prin care se solicita obligarea pârâtului la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare), nu poate fi admis, întrucât pârâtul (a cărui obligare la încheierea actului autentic se solicita) nu dobândește dreptul ce urmează a forma obiectul actului autentic.
Daca s-ar admite acțiunea astfel cum aceasta a fost formulata, s-ar ajunge in situația eludării prevederilor Legii nr. 146/1997, actualizata (a taxelor judiciare de timbru), care, prin art. 3, lit. c), prevede taxarea cu 3 % din valoarea a cererilor privind stabilirea masei succesorale;
Oricum trebuie observat faptul ca reclamantul nu cere nici stabilirea masei succesorale si nici predarea moștenirii in favoarea pretinsului moștenitor.
Așa cum a stabilit teoria si practica dreptului, un testament poate fi revocat expres sau tacit de către testator, fiind vorba despre revocare expresa in situația in care testatorul se prezintă in fața unui notar public si da o declarație de revocare a testamentului; este vorba de revocarea tacita a testamentului in situația in care testatorul întocmește un alt testament, cu alte clauze sau in favoarea unui alt legatar, sau in situația in care ulterior întocmirii testamentului, testatorul înstrăinează bunul ce face obiectul testamentului sau încheie un act de dispoziție, cu privire la bunul in cauza.
Aceasta din urma situație este aplicabila si in prezenta speța: in anul
1997, defuncta M. R. a testat apartamentul in discuție in favoarea pârâtului
M. A., întocmind in acest sens un T.ament Autentic; ulterior, in anul 2006, defuncta M. R., a încheiat in favoarea reclamantului scriptul intitulat "Contract de P. B. de vânzare-cumpărare" prin care se obliga la înstrăinarea, in favoarea reclamantului M. R. M., a apartamentului in cauza.
În opinia pârâtei intimate, chiar daca defuncta nu a încheiat un act autentic in privința apartamentului in cauza, prin încheierea unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare și-a manifestat intenția absoluta si neechivoca de a înstrăina bunul, obiect al testamentului, fapt care duce indubitabil la concluzia revocării tacite al testamentului întocmit anterior (in anul 1997) cu privire la același bun.
Eventualele argumente ce pot fi aduse nerevocării tacite a testamentului in cauza, pentru motivul ca numai un contract autentic devânzare-cumpărare ar fi putut duce la aceasta revocare, nu pot fi primite din următoarele considerente:
Ceea ce este relevant este exprimarea intenției neechivoce a testatorului de a încheia un act de dispoziție, in esență, irevocabil, care este apt a crea premisa transmiterii dreptului de proprietate, așa cum este cazul de față, fapt ce rezulta din clauzele Contractului in cauza. Prin aceste clauze contractuale testatoarea M. R. s-a obligat la înstrăinarea apartamentului in cauza, pretinzând un preț, și stabilindu-se sancțiunea restituirii dublului prețului in situația netransmiterii dreptului de proprietate, așa cum rezulta din cuprinsul contractului încheiat; faptul ca nu s-a încheiat un act autentic de vânzare-cumpărare, in privința apartamentului in cauza se datorează dispozițiilor Legii nr. 112/1995, care interzic înstrăinarea imobilelor dobândite in temeiul acestei legi, pe o perioada de 10 ani. Imobilul in cauza fiind dobândit in cursul anului 1997, interdicția de înstrăinare urma sa expire in cursul anului 2007. Prin urmare, la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare nu era încă posibilă. Modalitatea formulării antecontractului in cauză, precum si clauzele neechivoce ale acestuia, raportate la consecințele juridice evidente, care dau dreptul reclamantului să-și valorifice pretențiile oricând, pe calea justiției, duc la concluzia evidenta a revocării tacite al testamentului întocmit în favoarea pârâtului M. A.
Considerentele expuse mai sus sunt apte a dovedi faptul ca pârâta și pârâții de rând 2-7 au calitate procesuala pasiva, având în vedere calitatea lor de mostenitori legali, calitate care nu putea fi înlăturata de simplul fapt al existenței T.amentului întocmit în favoarea pârâtului M. A., pentru cel puțin 3 motive:
- legatarul cu titlu particular M. A. nu a acceptat nici expres si nici tacit moștenirea lăsată de defuncta M. R.
- reclamantul nu putea să exercite drepturile succesorale ale pârâtului
M. A., pe calea acțiunii oblice si nici nu a formulat un asemenea petit
(lipsește petitul absolut obligatoriu pentru predarea moștenirii);
- testamentul întocmit in favoarea pârâtului M. A. a fost revocat tacit, prin încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare in favoarea reclamantului.
Oricum, este evident ca instanța de fond a nesocotit obligația procesuala stabilita în sarcina judecătorului, prin art. 129 pct. 6 C.pr.civ., și a acordat reclamantului ceva ce acesta nu a cerut.
Recursul este nefondat.
Cu pr iv ire l a mo tivul de recurs în te me iat pe d ispoz iț iile ar t. 304 pc t. 6
C.pr.civ.
Potrivit art. 304 pct. 6 C.pr.civ., este posibilă modificarea hotărârii recurate, dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s- a cerut.
Recurentul apreciază că în speță ar fi incident acest motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C.pr.civ., întrucât, instanța de apel s- a pronunțat extra petita, asupra unei cereri cu care nu a fost învestită de către niciuna din părți.
În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. final C.pr.civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cauzei deduse judecății.
Art. 298 C.pr.civ. prevede că dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.
Art. 295 alin. 1 teza I C.pr.civ. impune instanței de apel să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în timp ce teza II a aceluiași text legal permite instanței de apel să invoce din oficiu motivele de ordine publică.
Coroborând toate aceste dispoziții legale mai sus citate, Curtea constată că instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel, asupra excepțiilor invocate prin apel, precum și să invoce din oficiu motive de ordine publică.
Prin apelul pe care l-a formulat, intimata de azi, N. M., a criticat, în esență, petitul de obligare a pârâților de rândul 2-7, precum și a intimatei N. M., la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, în condițiile în care reclamantul a formulat o astfel de cerere în contradictoriu cu pârâtul M. A.
Analizând această critică a apelantei, Tribunalul Cluj a fost nevoit să cerceteze dacă antecontractul de vânzare-cumpărare a cărui perfectare a fost solicitată de către reclamant, era susceptibil sau nu de perfectare în maniera solicitată de reclamant, respectiv, și prin prisma existenței sau inexistenței unei astfel de cereri formulate în contradictoriu cu pârâții de rândul 2-7.
Prin cererea introductivă de instanță, formulată în contradictoriu cu pârâții N. M., B. I., B. V., B. N., B. A., B. T., M. A. și M. A., reclamantul M. R.
M. a solicitat instanței să constate că de pe urma defunctei M. R., decedată la data de (...), are calitatea de moștenitor legatar pârâtul M. A., asupra imobilului situat în C.-N., B-dul E. nr. 13, apartament 4, înscris în CF nr. 1. C.-N., precum și pârâta M. A., în calitate de legatar asupra celorlalte bunuri mobile și imobile; să se dispună obligarea pârâtului M. A. la încheierea unui act autentic cu privire la apartament, în temeiul contractului de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare încheiat între defuncta M. R., în calitate de promitent vânzător, și reclamantul M. R. M., în calitate de promitent cumpărător, la data de (...), și certificat de avocat U. O., sub nr. 49/(...) (f.
52-53 dosar fond).
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului M. A. la perfectarea actului autentic de vânzare-cumpărare, în virtutea pretinsei calități a lui M. A., de legatar cu titlu particular, al defunctei M. R., în virtutea testamentului autentificat sub nr. 1753/(...), de B. L. B. M., testament prin care defuncta l- a instituit legatar cu titlu particular pe M. A. cu privire la apartamentul nr.
4, situat în C.-N., B-dul E. nr. 13 (f. 54-55 dosar fond).
Prin sus menționatul testament s-a instituit, așadar, un legat cu titlu particular în favoarea lui M. A., legat ce avea ca obiect doar apartamentul nr.
4 din C.-N., str. E. nr. 13, dar și un legat cu titlu universal în favoarea numitei M. A., având ca obiect „. bunurile mobile și imobile, cu excepția apartamentului mai sus menționat";.
Acest legat cu titlu particular în favoarea lui M. A. a fost instituit la data de (...), data autentificării testamentului.
Ulterior instituirii acestui legat cu titlu particular, în favoarea lui M. A., prin testamentul autentificat sub nr. 1753/(...), defuncta M. R. a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, cu numitul M. R. M., având ca obiect același apartament cu privire la care fusese instituit și legatul cu titlu particular, antecontract certificat sub nr. 49/(...) de avocatul U. O.
Chestiunea esențială care se impunea a fi judicios soluționată în cauză era aceea dacă M. A. avea sa nu calitatea efectivă de moștenitor aldefunctei M. R. - o atare calitate fiind absolut necesară pentru a-i conferi acestuia calitate procesuală pasivă în cererea de valorificare a antecontractului de vânzare-cumpărare -, știut fiind că simpla calitate de legatar cu titlu particular conferă doar vocație succesorală la succesiunea testatorului, iar nu și automat și implicit calitatea de moștenitor a acestuia.
Pentru ca această calitate de legatar cu titlu particular să fie convertită într-o veritabilă calitate de moștenitor a legatarului, este necesar ca legatul să fi fost valabil instituit, legatul să nu fi fost revocat voluntar, expres sau tacit, ori pe cale judecătorească, să nu fi devenit ineficace, iar legatarul cu titlu particular să-și fi manifestat dreptul de opțiune succesorală în termenul prevăzut de art. 700 alin. 1 C.civ.
Este știut faptul că testamentul este un act juridic unilateral de voință, esențialmente revocabil, testatorul fiind îndreptățit până în ultima clipă a vieții sale, fără a avea consimțământul unei alte persoane și fără a aduce atingere vreunui drept câștigat - și aceasta pentru că testamentul este un act pentru cauză de moarte și nu dă naștere la drepturi actuale și născute decât la deschiderea succesiunii -, să revoce legatele și alte dispoziții testamentare de ultimă voință.
Revocarea poate să fie expresă sau tacită, fiind expresă atunci când îmbracă forma unui act juridic solemn, în acest sens, art. 920 C.civ., prevăzând că revocarea expresă trebuie să fie făcută în una din formele testamentare prevăzute de lege sau printr-un înscris autentic.
Revocarea voluntară tacită este o revocare indirectă, care rezultă din anumite fapte juridice, sau acte juridice ale testatorului, care implică voința de revocare.
Codul civil prevede în art. 923 două cazuri de revocare tacită, în speță interesând însă revocarea voluntară tacită prin înstrăinarea voluntară a bunului care face obiectul legatului.
Art. 923 C.civ. dispune imperativ că orice înstrăinare a obiectului legatului, făcută în orice mod, sau în orice condiție, revocă legatul pentru tot ceea ce s-a înstrăinat, chiar când înstrăinarea va fi nulă sau când obiectul legatului va fi reintrat în patrimoniul testatorului.
Dispozițiile art. 923 C.civ. nu lasă loc niciunei interpretări, fiind clare, neechivoce, imperative și de ordine publică.
Prin urmare, în analizarea motivul de apel potrivit căruia M. A. nu putea fi obligat la perfectarea antecontractului de vânzare-cumpărare, instanța de apel era ținută să verifice toate condițiile necesare pentru validarea unui astfel de antecontract de vânzare-cumpărare, respectiv, dacă promitentul vânzător este proprietar al bunului contractat; dacă antecontractul a fost valabil încheiat; dacă nu există vreo incapacitate de a vinde, de a cumpăra; etc.
Din această perspectivă, în mod corect a reținut instanța de apel, reținere asupra căreia T.ul putea face statuări chiar și din oficiu, prin prisma art. 295 alin. 1 teza II C.pr.civ., că testamentul prin care M. A. a fost instituit legatar cu titlu particular asupra apartamentului litigios a fost revocat voluntar și tacit de către defunctă, în conformitate cu art. 923 C.civ., prin încheierea ulterioară a contractului de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, având ca obiect același apartament, cu numitul M. R. M.
Drept urmare, M. A. nu putea justifica o calitate procesuală pasivă în cadrul acțiunii având ca obiect perfectarea antecontractului de vânzare- cumpărare, pentru simplul motiv că legatul cu titlu particular instituit însarcina sa, și care îi conferea vocație succesorală la succesiunea defunctei, a fost revocat în baza art. 923 C.civ.
Nu se impunea, așa cum nefondat apreciază recurentul, administrarea unor probe pentru a se dovedi dacă într-adevăr testamentul în favoarea lui M. A., având ca obiect un legat cu titlu particular, a fost sau nu revocat, câtă vreme, dispozițiile imperative și de ordine publică ale art. 923 C.civ. stabilesc indubitabil că orice înstrăinare a obiectului legatului, făcută cu orice mod sau condiție, revocă legatul pentru tot ce s-a înstrăinat, chiar când înstrăinarea va fi nulă, sau când obiectul legat va fi reintrat în starea testatorului.
Curtea constată, pe cale de consecință, că acest motiv de recurs este nefondat.
Cu privire la mo tivul de recurs în te me iat pe d ispoz iț iile ar t. 3 12 al in. 5
C.pr.civ.
Recurentul a susținut că în cauză ar fi incident acest motiv de casare, întrucât instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, prin aceea că, nu a fost administrată nicio probă, pentru a se constata revocarea legatului.
Curtea constată că acest motiv de recurs este nefondat, întrucât, față de dispozițiile exprese, imperative și de ordine publică ale art. 923 C.civ., nu se impunea administrarea niciunei probe pentru a se dovedi revocarea legatului, legatul cu titlu particular instituit în favoarea lui M. A. fiind revocat prin efectul legii, în condițiile art. 923 C.civ., prin înstrăinarea ulterioară a obiectului legatului.
Cu privire la motivul de recurs înteme iat p e d ispoz iț iile ar t. 43 C.pr.c iv.
Recurentul a apreciat că apelul declarat de N. M. trebuia anulat pe motiv că aceasta nu a avut calitate procesuală pasivă pe fondul litigiului, astfel încât, potrivit art. 43 C.pr.civ., în speță era incidentă excepția lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale.
Curtea constată că se face o confuzie de către recurent între excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale, despre aceasta din urmă făcând vorbire art. 43 alin.
1 C.pr.civ.
Astfel, calitatea procesuală pasivă, și care reprezintă o condiție esențială pentru exercitarea acțiunii civile, presupune existența unei identități între persoana împrocesuată în calitate de pârâtă și persoana despre care reclamantul afirmă în acțiunea pendinte că i-ar fi încălcat ori nesocotit dreptul subiectiv, respectiv, cu privire la care reclamantul solicită să fie obligată la a-i recunoaște ori respecta acel drept subiectiv.
Capacitatea de exercițiu a drepturilor procedurale reprezintă o transpunere în materie procedurală a capacității de exercițiu a persoanei fizice, aceasta din urmă fiind, potrivit art. 5 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, capacitatea persoanei fizice de a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligații, săvârșind acte juridice.
Capacitatea de exercițiu a drepturilor procedurale reprezintă, așadar, capacitatea de exercitare a drepturilor procedurale, respectiv, de asumare a obligațiilor procedurale, noțiune esențialmente distinctă și diferită de calitatea procesuală pasivă.
Oricum, nu i se poate nega apelantei N. M. calitatea procesuală în exercitarea apelului, în condițiile în care N. M., născută B., avea vocație succesorală la succesiunea defunctei M. R., în calitate de succesor legal, respectiv, nepoată de soră a defunctei, după sora decedată B. S. (f. 98 dosar fond).
Din adresa nr. 182/(...), eliberată de B. O. M., rezultă că la acest birou notarial a fost deschis dosarul succesoral nr. 1., ca urmare a cererii de deschidere a procedurii succesorale după defuncta M. R., decedată la data de (...), cerere formulată la data de (...) de către N. M., în calitate de nepoată de soră a defunctei, dosarul succesoral fiind suspendat în temeiul art. 78 lit. a din Legea nr. 36/1995 (f. 32-38 dosar recurs).
Drept urmare, Curtea constată că acest motiv de recurs este, de asemenea, nefondat.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 Cproc. civ.
Recurentul a susținut că hotărârea recurentă a fost dată cu aplicarea greșită a legii, pe motiv că s-a constatat în mod greșit revocarea testamentului, deși această revocare nu putea să aibă loc, în condițiile în care defuncta a încheiat numai o promisiune de încheiere a actului autentic de înstrăinare în schimbul unei sume de bani și a prestării unei întrețineri, iar nu o intenție fermă de a transmite proprietatea, la un termen stabilit.
Curtea constată că această susținere a recurentului nu poate fi împărtășită, în condițiile în care textul art. 923 C.civ. nu face nicio distincție cu privire la înstrăinarea obiectului legatului, art. 923 C.civ. referindu-se în mod expres la orice fel de înstrăinare, fără niciun fel de precizări, prevăzând imperativ că legatul cu titlu particular este revocat prin „. înstrăinare a obiectului legatului, făcută cu orice mod sau condiție, revocă legatul pentru tot ce s-a înstrăinat, chiar când înstrăinarea va fi nulă, sau când obiectul legat va fi reintrat în starea testatorului";.
Prin urmare, dacă art. 923 C.civ. prevede că legatul este revocat prin orice fel de înstrăinare, făcută în orice mod, nu este permis a se interpreta, de maniera împărtășită de recurent, peste ceea ce precede textul legal, știu fiind că nimănui nu îi este permis să adauge la lege.
Drept urmare, Curtea urmează să înlăture ca nefondat și acest motiv de recurs.
Cu pr iv ire l a mo tivul de recurs pr iv itor l a î nc ălc are a d ispoz iț iilo r ar t. 129 alin. 5 C.pr.civ.
Recurentul a susținut constant că instanța trebuia să pună în discuție în ședință publică administrarea unui probatoriu pentru dovedirea revocării testamentului, susținere care însă apare ca nefondată și neavenită, față de dispozițiile art. 923 C.civ., text legal în virtutea căruia, prin efectul legii, legatul cu titlu particular este revocat voluntar și tacit, prin simpla înstrăinare a obiectului legatului, făcută în orice mod și cu orice condiție.
Așa fiind, Curtea constată că și acest motiv de recurs este nefondat.
Cu pr iv ire l a mo tiv ul de recurs pr in c are se invoc ă po s ib il itate a
îndrep tăr ii soluț ie i pr ime i ins tanțe pr in tr -o cerere de îndreptare a eroriimateriale.
În opinia recurentului, este irelevant faptul că prin cererea introductivă de instanță reclamantul nu a solicitat în mod expres obligarea pârâților de rândul 1 - 7 la perfectarea actului autentic de vânzare cu reclamantul, recurentul apreciind, desigur, eronat, că o astfel de lipsă ar putea fi suplinită pe calea unei cereri de îndreptare a erorii materiale.
Singurul pârât împotriva căruia reclamantul a formulat un petit de perfectare a actului autentic de vânzare a fost pârâtul M. A., nicăieri, în niciun moment, pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță reclamantul nesolicitând instanței să dispună obligarea pârâților 1 - 7 la perfectarea actului autentic de vânzare.
Art. 281 C.pr.civ. arată expres ce anume se înțelege prin eroare materială, respectiv, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților, sau cele de calcul, precum și orice alte asemenea erori materiale, nefiind menționată în textul art. 281, ca eroare materială, posibilitatea formulării pe calea acestui text legal a unui petit nou, cu care instanța nu a fost procedural învestită prin cererea introductivă de instanță, și asupra căreia, așadar, prin prisma art. 129 alin. final C.pr.civ., instanța nu era ținută să se pronunțe.
Prin urmare, Curtea urmează să respingă ca nefondat și acest motiv de recurs.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
Față de soluția de respingere a recursului, este evident că nu se poate da curs favorabil solicitării recurentului, de acordare a cheltuielilor de judecată ce i-au fost ocazionate în fond și în apel.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. R. M., împotriva deciziei civile numărul 5. din (...) a T. C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
GREFIER A.-A. M.
Red.CMC/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: A.Moș
Jud.apel: M. Oncică-S./D.I. Tașcă
| ← Decizia civilă nr. 3484/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1841/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
