Decizia civilă nr. 454/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 454/R/2012
Ședința publică din 03 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C. JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul K. L., împotriva sentinței civile nr. 856 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul K. L. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din Legea nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată lipsa părților și lasă cauza la a doua strigare pentru a da reclamantului recurent și reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtului intimat.
C. constată că niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă
și având în vedere acest aspect va dispune suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ.
Înainte de ridicarea ședinței de judecată, se prezintă în sala de judecată, domnul avocat T. A., în calitate de reprezentant al reclamantului recurent și solicită luarea cauzei.
Având în vedere că reprezentantul reclamantului recurent s-a prezentat în sala de judecată înainte de ridicarea ședinței de judecată, C. încuviințează solicitarea acestuia, repune cauza pe rol și procedează la luarea cauzei.
La a treia strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, domnul avocat T. A. și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul recurent personal și reprezentantul pârâtului intimat.
C. constată că la dosar nu a fost depusă o împuternicire avocațială, care să ateste împrejurarea că reclamantul K. L. l-a împuternicit pe domnul avocat T. A. pentru a promova prezentul recurs și pentru a-l reprezenta în fața C. de A. C., însă având în vedere că domnul avocat T. A. l-a reprezentat pe reclamant în fața instanței de fond, acesta era îndreptățit să promoveze recursul în numele reclamantului K. L.
Instanța pune în vedere domnului avocat T. A. să depună la dosar o împuternicire avocațială pentru reprezentarea reclamantului recurent în dosarul nr. (...) al C. de A. C.
Domnul avocat A. T. se obligă să depună la dosar împuternicirea avocațială pentru reprezentarea reclamantului recurent în fața C. de A. C.
C. constată că la data de (...), pârâtul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamant și menținerea hotărârii atacate.
Instanța înmânează reprezentantului reclamantului recurent un exemplar din întâmpinarea pârâtului intimat.
Reprezentantul reclamantului recurent și reprezentanta P.ui de pe lângă
C. de A. C., arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamantului recurent în susținerea recursului și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței atacate și admiterea cererii introductive așa cum a fost formulată, pentru motivele arătate prin memoriul de recurs.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că reclamantul recurent K. L. a fost condamnat de către T. T. M. C. la 2 ani de închisoare pentru că l-a înjurat pe dictatorul N. C., iar instanța de fond a considerat că această măsură administrativă nu are caracter politic, însă din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că măsura administrativă aplicată reclamantului recurent K. L. are caracter politic și, totodată, arată că este evidentă cererea de constatare a persecuției politice, iar instanța de fond nu a ținut seama de această cerere, aspect ce reprezintă încă un motiv de nelegalitate a hotărârii atacate.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că din cererea de chemare în judecată rezultă că în temeiul prevederilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 2., reclamantul K. L. a solicitat constatarea caracterului politic al condamnării sale la 2 ani de închisoare, însă este distincție între prevederile art. 1 alin. 1 și prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 2., motiv pentru care, apreciază că instanța de fond în mod corect a respins petitul privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative aplicată reclamantului K. L. și, totodată, arată că prevederile art. 5 lit. a din Legea nr. 2. au fost declarate neconstituționale și nu mai produc efecte juridice.
În concluzie, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de reclamant ca fiind nefondat.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 856 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea formulată de reclamantul K. L., împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic pe care a suferit-o și și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2..
Art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 2., în vigoare la data introducerii acțiunii, modificat prin OUG nr. 6., prin decizia nr. 1. a C. C., a fost declarat neconstituțional.
Potrivit art.147 alin. (1) din , dispozițiile din legile constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În ceea ce privește cererea privind constatarea caracterului politic al condamnării, instanța a reținut că potrivit art. 1 alin. 2 lit. j din Legea nr. 2. constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art. 237 si art. 238 din Codul penal din 1968, publicat in Buletinul Oficial nr. 79 bis din 21 iunie 1968, iar conform art.4 alin.1 din aceeași lege persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945
- 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3).
În consecință, în condițiile în care condamnarea suferită de reclamant întră în categoria celor care constituie de drept condamnări cu caracter politic, instanța a constatat că nu se impune constatarea acestui caracter, astfel încât consideră neîntemeiat și acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul K. L. solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței și admiterea cererii introductive așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a respins cererea invocând decizia C. C., dispunând aplicarea acesteia înainte de intrarea ei în vigoare.
A fost condamnat de T. teritorial M. C. la 2 ani închisoare fără să fie răsplătit pentru condamnarea în virtutea L. 2..
Instanța de fond respinge cererea reclamantului de constatare a persecuției politice cu motivarea că această persecuție este prevăzută în lege și nu mai este necesară constatarea ei.
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare (f. 8) a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
C. reține că dispozițiile art. I pct. 1 din OUG nr. 6. au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1. a C. C. iar prin decizia nr. 1. Curtea
Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 5 pct. 1 lit. a din Legea nr. 2. sunt neconstituționale.
Potrivit art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992 „Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie . Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicareadeciziei C. C., dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."
Dat fiind că decizia este definitivă și obligatorie rezultă că temeiul legal ce a stat la baza admiterii acțiunii, cu privire la acordarea de despăgubiri, nu mai există astfel că trebuie să ne raportăm la o situație în care acțiunea este în prezent lipsită de un temei legal și prin urmare nu se mai pot acorda despăgubiri în temeiul unui act normativ care nu mai există.
Nu se poate susține că aceste decizii se vor aplica doar cauzelor viitoare deoarece textul legal anterior indicat prevede că dispozițiile legale constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice. Or dacă își încetează efectele nu mai pot fi aplicate.
Nu se poate afirma că aceste decizii ale C. C. ar avea efect retroactiv cât timp se aplică unei situații prezente iar nu uneia din trecut.
Dat fiind că decizia este definitivă și obligatorie rezultă că temeiul legal ce a stat la baza admiterii acțiunii, cu privire la acordarea de despăgubiri, nu mai există astfel că trebuie să ne raportăm la o situație în care acțiunea este în prezent lipsită de un temei legal și prin urmare nu se mai pot acorda despăgubiri în temeiul unui act normativ care nu mai există, nefiind vorba de o încălcare a principiului neretroactivității cât timp aplicarea se face pentru prezent și pentru viitor.
Prin principiul aplicării imediate a legii noi se înțelege regula de drept conform căreia, de îndată ce a fost adoptată, legea civilă nouă se aplică tuturor situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, excluzând aplicarea legii civile vechi.
Legea civilă nouă se aplică atât situațiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la momentul intrării ei în vigoare, cât și efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute.
Simpla recunoaștere prin lege a unor drepturi generale și abstracte nu înseamnă că legiuitorul nu va putea pe viitor modifica (fie în sensul restrângerii, fie în sensul extinderii, fie în sensul suprimării), respectivele prevederi legale. O astfel de modificare, completare sau abrogare este posibilă fără a se încălca principiul neretroactivității dacă drepturile respective au rămas la stadiul de situație legală abstractă sau dacă în urma manifestării de voință a subiectului de drept, respectiva situație legală nu s-a concretizat până la momentul intrării în vigoare a legii noi, fie printr-o hotărâre judecătorească definitivă, fie printr-un alt act de autoritate generator de drepturi concrete.
În consecință, atâta timp cât dreptul persoanei îndreptățite la obținerea măsurilor reparatorii nu era stabilit prin hotărâre definitivă, instanțele trebuie să aplice normele de drept material în vigoare la momentul soluționării pricinii.
În acest sens sunt și dispozițiile din Decizia nr. 12 în dosarul nr.
14/2011, obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 3307alin. 4 din Codul de procedură civilă, s-a stabilit că urmare a deciziilor C. C. nr.1. și nr.1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
Dar, în măsura în care raporturile juridice nu erau încă pe deplin constituite în momentul intrării în vigoare a noii legi, acele raporturi nu se vor putea consolida decât în limitele determinate de legea nouă și nu vor produce decât efectele pe care această lege le îngăduie.
Ca urmare, în cazul în care legea ulterioară modifică efectele viitoare sau le exclude, dispozițiile din legea ulterioară se aplică și la efectele actului anterior nerealizate încă sub vechea lege, întrucât ordinea publică trebuie să aibă în esența ei un caracter de unitate și de uniformă obligativitate pentru toți.
Susținerile din recurs referitoare la servilismul juridic față de actuala putere politică care a dus la pronunțarea sentinței, nu au nici o acoperire și sunt simple afirmații care vor fi tratate ca atare cât timp judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.
În ce privește petitul privind constatarea caracterului politic al condamnării prin S. penală nr. 1719 din data de 06 august 1970, pronunțată de către J. C., față de reclamant, pentru infracțiunea prev. de art. 237 Cod penal, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 2. constituie de drept condamnare cu caracter politic orice condamnare pentru faptele prevăzute în art. 237 din Codul penal din 1936.
Or, dacă o astfel de condamnare constituie de drept condamnare cu caracter politic este evident că orice consecințe care s-ar produce urmare a acestui caracter politic al condamnării se produc de drept iar nu ca urmare a pronunțării unei hotărâri judecătorești prin care să se constate acest caracter, prin urmare nu este necesară pronunțarea unei astfel de hotărâri, fiind fără nici o utilitate, astfel că acest capăt de cerere corect a fost respins.
Acolo unde legiuitorul a dorit ca o constatare să se facă printr-o hotărâre judecătorească a dispus aceasta expres, cum este în cazurile indicate la art. 1 alin. 3 și 4 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 2..
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul K. L. împotriva sentinței civile nr. 856 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 03 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ
GREFIER A.-A. M.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecător fond - T. D. - Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 4712/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3305/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
