Decizia civilă nr. 15/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 15/RC/2012
Ședința publică din 03 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. POP GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, contestația în anulare formulată de contestatoarea R. S. M., împotriva deciziei civile nr.
1.704/R/(...) a Curții de A. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații P. D. A., P. A. I., P. L. ANA și ROMAN I. M.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Pr in con tes taț ia în anul are înreg is tr ată s ub nr. de ma i sus la data de
(...), contestatoarea R. S. M., în contradictoriu cu intimații P. D. A., P. A. I.
, P. L. Ana și Roman I. M., a solicitat instanței să dispună anularea deciziei civile nr. 1704/R/(...), pronunțată de Curtea de A. C. în dosar civil nr. 2.(...), în temeiul art. 317 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ., precum și în temeiul art. 318 alin. 1 C. proc .civ.; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației în anulare s-a arătat faptul că procedura de chemare a contestatoarei, pentru ziua când s-a judecat pricina în recurs, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, respectiv, dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale.
Astfel, arată contestatoarea, conform Deciziei civile nr.
1.704/R/2009 a Curții de A. C., dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de (...), când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din decizie.
Analizând încheierea de ședință din data de (...), rezultă faptul că la acea dată s-a prezentat doar reprezentanta pârâților recurenți, care a susținut recursul formulat de dânsa în scris, solicitând admitereaacestuia, iar în final, cu privire la recursul formulat de contestatoarea de azi, a solicitat respingerea acestuia.
Nici contestatoarea, nici reprezentantul acesteia nu au fost prezenți la judecarea recursului, acesta judecându-se totuși în lipsa contestatoarei, deși aceasta nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri.
Potrivit încheierii din (...), la primul termen de judecată a recursului, a fost prezent la luarea cauzei doar mandatarul pârâtei recurente Roman I. M., lipsă fiind celelalte părți, inclusiv contestatoarea.
După luarea cauzei, s-a prezentat avocat L. M., „. reclamantei recurente R. S. M., care a depus la dosar delegație de reprezentare";, fără ca această delegație să fie semnată de contestatoarea de azi.
Contestatoarea R. S. M. l-a împuternicit pe avocatul L. R. să o reprezinte în fața T.ui C., în dosarul civil nr. 2.(...), așa cum rezultă din copia contractului de asistență juridică anexat, din data de 27 iulie 2007.
Contestatoarea nu a semnat nici un contract de asistență juridică pentru a fi reprezentată în fața Curții de A. C., nici cu avocatul L. R., nici cu avocatul L. M., iar împuternicirile depuse de către aceștia în dosarul Curții de A. C. nu au fost semnate de către contestatoare, aspect în raport de care instanța avea obligația de a verifica dacă pe împuternicirile depuse există sau nu semnătura contestatoarei, situație în care se impunea ca avocatul care s-a prezentat în calitate de reprezentant al contestatoarei să facă dovada calității de reprezentant cu contractul de asistență juridică, semnat de către contestatoare, care nu există.
Față de aceste aspecte, în cauză sunt incidente atât dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ., contestatoarea nefiind legal citată și reprezentată pentru ziua când s-a judecat pricina, ceea ce atrage nulitatea relativă, conform art. 108 C. proc. civ., cât și dispozițiile art. 318 alin. 1 C. proc. civ., dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, respectiv, a omisiunii instanței de a verifica dacă avocatul L. M. are sau nu o împuternicire valabilă de reprezentare a contestatoarei.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, in timaț ii Ro man I. -M., P. L.
An a ș i P. A. I., au solicitat respingerea contestației în anulare ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată, motivat pe următoarele considerente
:
Contestatoarea se află în eroare cu privire la dreptul instanței de a se pronunța în orice dosar, chiar și în prezența doar a uneia dintre părțile împrocesuate; prevederile art. 242, teza II C. proc. civ. sunt aplicabile când ambele părți lipsesc și nu au cerut judecarea în lipsă, ceea ce nu a fost cazul în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea atacată.
În situația în care contestatoarea ar fi încetat raporturile de mandat cu avocatul L., contestatoarea ar fi avut obligația de a-și alege un alt domiciliu procesual la care să fie citată, alegere de domiciliu care în speță nu a avut loc, chiar după presupusa încetare a mandatului acordat avocatului L., astfel încât nu exista obligativitatea instanței de a o cita la o adresă necunoscută acesteia.
În ceea ce privește mandatul acordat de către contestatoare avocatului L., acesta avea obligația profesională ca, în conformitate cu dispozițiile art. 221 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, să redacteze recursul pe care l-a apreciat ca fiind necesar apărării clientei sale, fapt care s-a și întâmplat.
Urmare a citării contestatoarei pentru termenul din (...), acesta s-a și prezentat în instanță pentru a lua termen în cunoștință, deși, oricum, citația i-a parvenit acestuia la domiciliul procesual ales de contestatoare, la sediul acestui cabinet avocațial, iar recursul a fost formulat cu respectarea art. 69 alin. 2 C. proc. civ..
Recurenta nu a anunțat instanței modificarea domiciliului procesual ales, conform art. 98 C. proc. civ., astfel încât presupusa lipsă de procedură (nereală, de altfel), i se datorează în exclusivitate contestatoarei, care nu-și poate invoca propria culpă cu privire la aceasta.
Neverificarea contractului de asistență juridică și a împuternicirii avocațiale de către instanță nu este o eroare materială în sensul art. 318 alin. 1 C. proc. civ..
C o ntestația în anu lare e ste ne fo ndată.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi promovată împotriva hotărârilor irevocabile, dar numai pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317 pct. 1 și 2
C. proc. civ. - și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului -, respectiv, pentru cele prevăzute în art. 318 C. proc. civ.
Art. 317 C. proc. civ. reglementează contestația în anulare de drept comun, în timp ce art. 318 C. proc. civ. constituie sediul legal al contestației în anulare specială.
Contestația în anulare de drept comun poate fi promovată cu succes numai pentru cele două motive strict menționate de art. 317 pct. 1 și 2 C. proc. civ., respectiv, admisibilitatea contestației în anulare de drept comun este condiționată, pe de o parte, de prezența unuia din cele două cazuri în care o atare contestație poate fi promovată - când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență -, iar pe de altă parte, de împrejurarea că aceste motive să nu fi putut fi invocate pe cale apelului sau recursului, această din urmă condiție constituind practic o aplicație a principiului că nu se poate folosi o cale extraordinară de atac, atunci când s-ar fi putut folosi calea de atac ordinară.
Contestația în anulare specială este fundamentată din punct de vedere juridic pe prevederile art. 318 C. proc. civ., text legal care prevede că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Două ipoteze sunt așadar conținute în textul art. 318 C. proc. civ., respectiv cea prevăzută de teza I - dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei greșeli materiale -, și cea reglementată de teza II - omisiunea instanței de recurs de a se pronunța ori de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate, în speță interesând însă ipoteza reglementată de art. 318 teza I C. proc. civ..
Cu pr iv ire l a inc idenț a în c auz ă a prevede r ilor ar t. 318 tez a I C . proc. civ.
Pentru admisibilitatea contestației în anulare specială, întemeiată pe prevederile art. 318 teza I C. proc. civ., este necesar să fie întrunită osingură cerință, și anume, dezlegarea dată recursului să fie într-adevăr rezultatul unei greșeli materiale propriu zise, vizând erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, de pildă, anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru, ori cu toate că respectivul recurs era scutit de plata taxei de timbru; respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezulta că recursul fusese depus recomandat la oficiul poștal înăuntrul termenului de recurs, etc.
Prin urmare, textul art. 318 teza I C. proc. civ., vizează greșeli de fapt, erori materiale, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv, de apreciere a probelor, de interpretare sau aplicare a unor dispoziții legale, sau de rezolvare a unui incident procedural.
În consecință, prin intermediul unei contestații în anulare speciale, nu pot fi invocate greșeli de judecată.
A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, respectiv, de modul în care a aplicat ori a interpretat legea la respectiva stare de fapt, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu transformarea contestației în anulare într-o cale ordinară de atac.
Numai o greșeală materială esențială, propriu-zisă, care a determinat o soluție eronată, în sensul celor mai sus exemplificate, poate fi invocată pe calea contestației în anulare, această greșeală materială apreciindu-se în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
În nici un caz însă, pe calea unei astfel de contestații în anulare nu pot fi invocate greșeli de judecată, după cum, nu pot fi invocate greșeli materiale din cele ce se încadrează în textul art. 281 C. proc. civ.
Aceste greșeli materiale, care ar fundamenta admisibilitatea unei contestații în anulare speciale, trebuie să constea în greșeli pe care instanța de recurs le-ar comite prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată, respectiv în greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Contestația în anulare specială reglementată de art. 318 teza I C. proc. civ., urmărește neregularități evidente privind actele de procedură, iar nu neregularități referitoare la problemele de fond, împrejurare raportat la care în nici un caz prin intermediul unei contestații în anulare speciale nu pot fi invocate nici un fel de greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de schimbarea stării de fapt, de interpretare a unor dispoziții legale, ori de aplicare a uneia ori alteia dintre prevederile legale în vigoare.
În speță, însă, contestatoarea invocă eroarea materială întemeiată pe prevederile art. 318 teza I C. proc. civ., decurgând din aceea că instanța de recurs nu ar fi verificat împuternicirea avocațială și contractul de asistență juridică încheiate de contestatoare cu avocații L. R. și L. M.
Curtea constată că această neverificare de către instanța de recurs a împuternicirii avocațiale și a contractului de asistență juridică încheiate de contestatoare cu avocații L. R. și L. M. nu se circumscrie noțiunii de eroare materială, în accepțiunea pe care art. 318 teza I C. proc. civ. o dă acestei noțiuni, întrucât nu vizează o neregularitate evidentă a unui act de procedură, de care să fi depins în mod necesar soluția ce urma să sepronunțe în recurs, ori care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, în sensul acestui text legal.
Oricum, Curtea, în temeiul considerentelor ce urmează a fi expuse, constată că instanța de recurs nu avea nici o obligație legală de a verifica împuternicirea avocațială ori contractul de asistență juridică.
Contractul de asistență juridică are, în relația dintre avocat și clientul său, natura juridică a unui contract de mandat, în acest sens prevăzând în mod expres prevederile art. 131 alin. 3, art. 154 din Statutul Profesiei de A., în vigoare în perioada (...) - (...), respectiv, ale art. 149 din Statutul Profesiei de A. aprobat prin H. Nr. 6., în vigoare în prezent..
Așa fiind, instanța de judecată nu are competența de a verifica din oficiu respectivul contract de mandat, adică existența sau valabilitatea acestuia, decât în ipoteza în care una din părțile acelui contract investește în mod expres instanța competentă cu o cerere în acest sens.
Art. 126 din Statutul Profesiei de A. din 13 ianuarie 2005, în vigoare în perioada (...) - (...), aplicabil și cauzei pendinte, arată ce anume este contractul de asistență juridică, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească acesta, modul în care se încheie acesta, etc. neconținând însă nici un fel de dispoziții care să impună instanței de judecată obligativitatea de a cenzura contractul de asistență juridică în baza căruia un anumit avocat se prezintă într-o anumită cauză în reprezentarea ori asistarea unei anume părți.
Astfel, art. 126 prevede următoarele:
„(1) Contractul de asistență juridică este încheiat în formă scrisă, cerută ad probationem. El trebuie să îndeplinească toate condițiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenții și dobândește dată certă prin înregistrarea sa în registrul oficial de evidență al avocatului, indiferent de modalitatea în care a fost încheiat.
(2) Contractul de asistență juridică poate fi încheiat și prin orice mijloc de comunicare la distanță, care poate reproduce legal semnăturile părților. În acest caz, data încheierii contractului este data la care avocatul a luat cunoștință de semnarea contractului de către client. Se prezumă că avocatul a luat cunoștință de încheierea contractului la următoarele date: a) data la care contractul a sosit prin fax sau e-mail (semnătură electronică) la sediul profesional al avocatului; dacă transmisiunea prin fax are loc după ora 19.00, se prezumă că avocatul a luat cunoștință în ziua lucrătoare următoare zilei transmisiunii; b) data primirii contractului semnat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(3) Contractul de asistență juridică poate lua forma unei scrisori de angajament care să indice raporturile juridice dintre avocat și destinatarul scrisorii, inclusiv serviciile avocațiale și onorariul, semnată de avocat și transmisă clientului. În cazul în care clientul semnează scrisoarea sub orice mențiune expresă de accept a conținutului scrisorii, aceasta dobândește valoarea unui contract de asistență juridică.
(4) Contractul de asistență juridică poate fi încheiat, în mod excepțional, și în formă verbală în fața unei autorități sau a oricăror persoane fizice sau juridice cu condiția ca acestea să ateste că au fost de față la exprimarea acordului de voință între avocat și client. Contractul în formă scrisă va fi încheiat în cel mai scurt timp posibil.
(5) În cazul în care avocatul și clientul convin, o terță persoană poate fi beneficiarul serviciilor avocațiale stabilite prin contract, dacă terțul acceptă, chiar și tacit, încheierea contractului în astfel de condiții.
(6) A.ul va ține o evidență strictă a contractelor încheiate într-un registru special și va păstra în arhiva sa un exemplar original al fiecărui contract și un duplicat sau o copie după orice împuternicire de reprezentare primită în executarea contractelor.
Art. 127 din același Statut prevede care sunt datele pe care un contract de asistență juridică trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu, astfel :
„(1) Contractul de asistenta juridica trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele: a) datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei, denumirea, sediul profesional și reprezentantul acesteia; b) datele de identificare ale clientului: se indica persoana reprezentantului legal precum si mandatarul clientului, daca este cazul; c) obiectul contractului, care poate fi limitat la una sau mai multe dintre activitățile prevăzute de art. 3 din Lege sau poate avea caracter general, dând dreptul avocatului la acte de administrare si conservare a patrimoniului clientului; d) onorariul; e) atestarea identității clientului sau a reprezentantului acestuia; f) modul de soluționare a litigiilor intre avocat si client; g) semnăturile părților.
(2) Lipsa elementelor prevăzute la alin. (1) lit. a) b), c) și d) e) și g) atrage nevalabilitatea contractului dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi altfel remediată.";
Art. 128 din Statut prevede că părțile pot modifica contractul de asistență juridică, cu respectarea dispozițiilor legale, a prezentului statut și, după caz, a condițiilor prevăzute în contract. În acest caz, dispozițiile art. 131 din prezentul statut rămân aplicabile.
Fiind un contract de mandat, contractul de asistență juridică prevede, în mod expres, conform art. 131 alin. 1 din Statut, întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului, însă, alin. 2 al aceluiași articol precizează faptul că „în lipsa unor prevederi contrare, avocatul este
împuternicit să efectueze orice act spec ific profesiei pe care îl consideră necesar pentru realizarea intereselor clientului";.
Î n ceea ce privește relațiile avocatului cu terții, în exercitarea
contractului de asistență juridică , inclusiv cu instanța de judecată - care
este un terț față de acest contract de mandat - avocatul se legitimează ,conform art. 131 alin. 1 teza II din Statut, prin împuternicirea
avocațială întocmită conform anexei nr. II la prezentul statut , fiindirelevant dacă aceasta a fost sau nu semnată de către client.
În același timp, conform art. 131 alin. 3 din Statut, pentru activitățile prevăzute expres în cuprinsul obiectului contractului de asistență juridică, acesta reprezintă un mandat special, în puterea
căruia avocatul po ate încheia, sub s emnătură privată s au în formă
autentică, acte de c onservare, administrare, sau dispoziție în numele și pe seama clientului.
Rezultă, așadar, din dispozițiile legale mai sus citate, pe de o parte, faptul că, față de terți avocatul se legitimează cu împuternicirea avocațială, nu cu contractul de asistență juridică, iar pe de altă parte,faptul că instanța de judecată nu poate din oficiu, în lipsă unei investiri exprese în acest sens, să verifice existența și valabilitatea contractului de asistență juridică, instanța fiind un veritabil terț propriu-zis față de acest contract de mandat.
Curtea constată, așadar, că motivul de contestație în anulare întemeiat pe prevederile art. 318 teza I C. proc. civ., este vădit nefondat.
Cu pr iv ire l a inc iden ț a în c auz ă a preved er ilor ar t. 31 7 alin. 1 pct. 1
C. proc. civ.
Contestatoarea a susținut că nu a fost legal citată pentru termenul de judecată la care recursul a fost dezbătut pe fond, că avocatul care s-a prezentat în fața instanței de recurs, în reprezentarea sa, nu avea un mandat valabil în acest sens și că judecarea recursului s-a făcut în lipsa contestatoarei, care nu a cerut judecarea în lipsă a recursului.
Judecarea recursului în lipsa contestatoarei, deși aceasta nu a cerutjudecarea în lipsă.
În procesul civil român neprezentarea uneia dintre părțile legal citate, sau care are termen în cunoștință, personal sau prin reprezentant, nu împiedică judecarea cauzei în absența respectivei părți, chiar dacă aceasta nu a solicitat judecarea în lipsa sa de la dezbateri, dacă se prezintă orice altă parte sau chiar în lipsa tuturor părților, dacă vreuna dintre părți a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, conform art. 242 alin. 2
C. proc. civ.
Cu alte cuvinte, în procedura civilă română, cauza se poate judeca chiar și în absența tuturor părților din respectivul proces, dacă acestea au fost legal citate, cu condiția ca cel puțin una dintre părți să fi cerut judecarea în lipsă a cauzei.
Prin urmare, Curtea constată că este vădit lipsită de suport legal susținerea contestatoarei, în sensul că judecarea recursului s-a făcut în lipsa sa, în condițiile în care contestatoare nu a cerut judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri, atâta timp cât părțile adverse au fost prezente, prin reprezentant, la dezbaterea pe fond a recursului (Încheierea ședinței publice din 24 iunie 2009 - fila 34 dosar recurs).
S-ar fi putut reproșa instanței de recurs faptul că a dezbătut pe fond recursul la termenul din (...), doar dacă, pentru acel termen, ar fi lipsit de la dezbateri toate părțile, și reprezentanții acestora, și niciuna dintre părți nu ar fi cerut judecarea în lipsă a cauzei conform art. 242 C. proc. civ., într-o atare ipoteză instanța urmând să dispună suspendarea judecării cauzei potrivit art. 242 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ..
Or, această ipoteză nu a fost prezentă la termenul de judecată din
(...), când s-a dezbătut pe fond recursul.
Justificarea de către avocații L. R. și L. M. a calității de reprezentanți legali ai reclamantei în faza de judecată a recursului. Incidența în cauză a art. 153 C. proc. civ..
Inițial, în fața instanței de fond, contestatoarea de azi a fost reprezentată în instanță de avocatul D. Ș., în baza contractului de asistență juridică încheiat conform Legii nr. 51/1995, la data de (...) (fila
3 primul dosar de fond).
În al doilea ciclu procesual, în dosarul nr. (...) al T.ui C., avocatul D.
Ș. a depus la dosarul cauzei, la data de 26 iulie 2007, o notă de ședință prin care a încunoștințat instanța despre faptul că mandatul său cu R. S. M. a încetat la data de (...), conform Convenției încheiate în acest sens între contestatoarea de azi, R. S. M., și avocatul D. Ș. la data de 25 iulie
2007 (fila 90, 91), sens în care, a arătat avocatul, s-ar impune citarea acesteia de la domiciliul său.
La termenul de judecată din data de (...) s-a dispus de către T. ca pentru termenul de judecată din data de (...) R. S. M. să fie citată de la domiciliul său din Canada (fila 113).
Anterior termenului de judecată din (...), la data de (...), R. S. M., prin avocat L. R., a depus la dosar obiecțiuni la expertiza întocmită de expert E. Dan (fila 114), precum și o precizare de acțiune, prin intermediul aceluiași avocat (fila 115).
Pentru termenul de judecată din data de (...) s-a prezentat în instanță, pentru R. S. M., avocatul L. R., care a depus la dosar și împuternicirea avocațială de reprezentare, cu care avocatul L. R. s-a legitimat față de terți, respectiv, față de instanță și părțile adverse, conform art. 131 alin. 1 teza II din Statut (fila nr. 150, 147).
Pe tot parcursul soluționării cauzei în fața T.ui C., în dosar nr. (...), R. S. M. a fost reprezentată de avocat L. R., în baza contractului de mandat ce i-a fost acordat în acest sens de către contestatoare - contestatoarea recunoscând în motivarea contestației în anulare că l -
a împuternicit pe avocatul L. R. să o reprezinte în do sarul T.ui C.,
prin contractul de asistență juridică încheiat la data de 27 iulie 2007
- mandat care nu a fost revocat, nu a fost denunțat unilateral de către nici una dintre părțile sale, fiind deci în ființă și producând toate efectele juridice pe care legea (Legea nr. 51/1995 și Statutul Profesiei de A.) i le conferea și recunoștea.
În virtutea mandatului ce i-a fost acordat în faza de judecată a apelului, pentru conservarea drepturilor clientei sale, pentru realizarea intereselor clientei sale, respectiv, pentru o cât mai bună reprezentare a acesteia, în deplin acord cu prevederile art. 131 alin. 2 din Statut, avocatul L. R. era pe deplin îndreptățit juridicește să exercite, în numele clientei sale, calea de atac a recursului împotriva hotărârii T.ui C., demers procedural pe care, de altfel, avocatul L. R. l-a și realizat, chiar dacă nu ar fi fost mandatat în mod expres în acest sens de către contestatoare.
Însă, exercitarea de către avocat a acestei obligații, de conservare și apărare a intereselor clientei sale, prin exercitarea căii de atac a recursului, a fost ratificată de contestatoare prin încheierea contractului de asistență juridică nr. 1/(...).
În fața instanței de recurs avocatul L. R. s-a legitimat cu împuternicirea avocațială nr. 1/(...), în baza contractului de asistență juridică nr. 1/(...) - având ca obiect redactare și susținere recurs - (fila 6 dosar recurs) ceea ce determină a se prezuma faptul că a fost mandatat de contestatoare nu numai pentru redactarea recursului, dar și pentru reprezentarea acestei recurente în fața instanței de recurs.
O dovadă în plus în acest sens este conferită și de împrejurarea că recurenta și-a ales domiciliul procesual la sediul cabinetului avocațial L. R., în C.-N., str. Dorobanților nr. 25, apartament 13, unde de altfel a și fost citată pentru primul termen de judecată din recurs, din (...) (fila 17 dosar recurs).
La termenul de judecată din data de (...), după luarea cauzei la amânări, s-a prezentat pentru contestatoarea de azi, avocatul L. M., care a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială de reprezentare pentru R. S. M., nr. 53/(...), în baza contractului de asistență juridică nr.
53/(...), și în virtutea căruia era mandatat să susțină recursul acesteia
(fila 25, 30 dosar recurs).
Prin prezentarea sa în instanță, în calitate de mandatar al lui R. S.
M., avocatul L. M. a luat termenul în cunoștință, conform art. 153 C. proc. civ., neimpunându-se citarea lui R. S. M. pentru următoarele termene de judecată.
Oricum, chiar dacă avocatul lui R. S. M. nu ar fi luat termen în cunoștință, și aceasta trebuia citată, citarea s-ar fi făcut tot la domiciliul procesual ales, adică la sediul cabinetului avocațial L. R., în C.-N., str. Dorobanților nr. 25, apartament 13, unde recurenta și-a ales domiciliul procesual.
Drept urmare, Curtea constată că, pe de o parte, în fața
instanței de recurs, R. S. M. ave a termen în cunoștință, prin
intermediul mandatarului său, confor m art. 153 C. proc. civ.,neimpunându-se citarea sa personală pentru termenul de judecată ulterior datei de (...), în cauză nefiind incidente prevederile art. 108 C. proc. civ., iar pe de altă parte , că a vocatul L. R. era în dreptățit să exercite calea de atac a recursului în numele lui R. S. M., conform art. 131 alin. 2 din Statut.
Nu s-a făcut în nici un fel dovada de către contestatoare că mandatul pe care i l-a acordat avocatului L. R. la Tribunalul Cluj a fost revocat în vreun fel, ori că ar fi fost denunțat unilateral de către una din părțile sale, sau că R. S. M. ar fi renunțat în mod expres la acest mandat, astfel încât, acest mandat se prezumă a fi pe deplin valabil.
Se constată astfel de către Curte că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 317 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ., nefondat invocate de către contestatoare.
Abia prin motivele expuse în susținerea contestației în anulare R. S. M. a susținut că nu ar exista contractul de asistență juridică încheiat cu acest avocat, însă, Curtea constată că în actualul cadru procesual, acela al unei căi extraordinare de atac, instanța nu poate, pentru prima dată într-o astfel de cale extraordinară de atac, să se pronunțe asupra existenței sau inexistenței respectivului contract de asistență juridică, a cărui existență nu a fost negată niciodată în fața instanței de apel ori de recurs ori a instanței competente să se pronunțe asupra unei astfel de solicitări.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 320 C. proc. civ., Curtea urmează să respingă ca nefondată prezenta contestație în anulare.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., față de căderea sa în pretenții raportat la intimații P. L. Ana, P. A. I. și Roman I. M., contestatoarea va fi obligată să le plătească acestora suma de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial aferent contractului de asistență juridică nr. 1. (f. 38), sumă justificată prin bonurile fiscale depuse la filele 39, 40 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea R. S. M., împotriva deciziei civile numărul 1.704/R/02 iulie 2009 a Curții de apel C., pronunțată în dosar civil numărul (...), pe care o menține.
Obligă pe numita contestatoare să plătească intimaților P. L. Ana,
P. A. I. și Roman I. M. suma de 1.240 lei, cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 03 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. POP
GREFIER A.-A. M.
Red. C.M.C./dact. C.M.C.
2 expl./(...).
| ← Decizia civilă nr. 195/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 5089/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
