Decizia civilă nr. 195/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA C. NR. 195/R/2012
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul D. M., împotriva deciziei civile nr. 4. din 19 octombrie, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâta M.-D. M.-R., având ca obiect rezoluțiune contract.
Se constată că la data de 16 ianuarie 2012, reclamantul-recurent și pârâta-intimată au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
La data de 17 și 18 ianuarie 2012, reclamantul-recurent și pârâta- intimată au depus la dosar, prin registratura instanței, completare la concluziile scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
11 ianuarie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere careface parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2. pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. (...) a fost respinsă cererea principală formulată și ulterior precizată de reclamantul D. M. în contradictoriu cu pârâta M. D. M. R. și pârâta B. M. pentru rezolutiune contract de întreținere și rectificare CF, a fost obligat reclamantul să plătească în favoarea pârâtelor suma de 2.600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 16 martie 2007, între pârâtă în calitate de întreținătoare și reclamant și pârâta B. (fostă D.) M. , în calitate de întreținuți a intervenit contractul de întreținere nr. 251 autentificat de BNP D. M. și s-a convenit la înstrăinarea dreptului de proprietate pe seama întreținătoarei pârâtă a imobilului casă familială, curte și gradină de 439 mp situat în T., str. M., (
Intrarea M.), nr. 3 , imobil înscris în CF 8008 T., A+1, top 1760/2 cu menținerea dreptului de uzufruct viager, a notarii unei interdicții de grevare și înstrăinare, a obligației de întreținere pe tot parcursul vieții în favoarea întreținuților, iar la data decesului sa fie înmormântați conform obiceiului locului.
Instanța a reținut că martorii propuși spre audiere de către partea reclamantă se contrazic într-o oarecare măsură atunci când fiecare dintre ei susține că doar singur l-a vizitat pe reclamant pe perioada internărilor și doar fiecare în mod separat l-a aprovizionat pe bolnav în respectiva perioada cu alimente și haine procurate de la angajatele reclamantului.
Starea de fapt ce rezidă din probele administrate în cauză, în aprecierea instanței de judecata este aceea că relațiile dintre tată și fiica s-au răcit datorita divorțului pronunțat între părinți, și cu toate că fiica ar dori să fie alături de tatăl său în momentele mai delicate, acesta refuză categoric ajutorul, dovada fiind și imprejurarea că nici atunci când a avut probleme serioase de sănătate, fiind internat în spital, nu și-a încunoștințat fiica despre acest fapt interzicând angajatei spitalului, respectiv ginerelui său să o înștiințeze .
În consecință, prin refuzul reclamantului din ultima perioadă de a mai primi întreținere din partea pârâtei M. D. M. R., fără o justificare reală, abuzivă chiar, pârâta a fost pusă în imposibilitate de a-și executa obligațiile izvorâte din contractul de întreținere.
Fiind o convenție sinalgmatică nenumită, întreținerea intră sub incidenta dispozițiilor art. 1020 cod civil potrivit cărora condiția rezolutorie este subânțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul în care una din părți nu îndeplinește angajamentul asumat.
Astfel sancțiunea rezolutiunii presupune o neexecutare culpabilă a obligațiilor asumate, astfel că nu orice neexecutare de obligații conduce la sancțiunea rezolutiunii, ci aceea care este culpabilă.
In speță, prin prisma probatoriului administrat, instanța a apreciat că culpa pe seama pârâtei întreținătoare nu poate fi reținută câtă vreme și-a îndeplinit obligațiile asumate până la un moment dat, când s-a lovit de refuzul categoric al reclamantului de a le mai primi.
Prin decizia civilă nr. 4./(...) a T.ui C. a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul D. M. împotriva Sentinței civile nr. 2312 din (...) pronunțată în dosarul civil nr. (...) al J. T., care a fost menținută în totul, iar recurentul D. M. a fost obligat să plătească intimaților M. D. M. R., B. M. (fostă D.) suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut, cu privire la cererea de asigurare a dovezilor, că procedura legală a fost respectată, neexistând nici un motiv pentru a înlătura declarația martorei audiate pe calea asigurării de dovezi.
Instanța era suverană în aprecierea situației de urgență care să justifice administrarea probei pe calea asigurării de dovezi, procedura fiind posibilă chiar și în lipsa citării părții adverse.
În ceea ce privește lipsa unei anchete sociale la dosar, tribunalul a apreciat, în primul rând, că aceasta nu era utilă cauzei, deoarece în cauză nu este importantă cercetarea stării de fapt prezente a reclamantului. O. dosarului se referă la prestarea întreținerii de către pârâtă, ceea ce presupune aspecte diferite.
Pe de altă parte, reclamantul nu a solicitat la fond administrarea acestei probe, iar potrivit art. 129 C., astfel cum a fost acesta modificat prin
L. nr. 2., principiul exercitării rolului activ al instanței a fost diminuat, părțile nemaiputând reproșa în căile de atac lipsa rolului activ al judecătorului, în condițiile în care ele însele nu au solicitat la fond administrarea dovezilor.
Cu referire la starea de fapt reținută din probele testimoniale, tribunalul a reținut că reclamantul a propus audierea a doi martori, străini de familie, care pe de o parte, nu cunosc nimic despre relația părților și nu au discutat niciodată cu pârâta-intimată, iar pe de altă parte, au relatat doar un episod izolat, respectiv situația din momentul spitalizării reclamantului.
Martorii propuși de către pârâtă au fost considerați însă mai credibili, relatând despre situația existentă între părți, prima martoră N. P. V. fiind angajată a S.ui Municipal, relatând despre faptul că această martoră a informat pârâta despre starea tatălui său, acesta fiind vizitat și ajutat de către pârâtă.
Tot pârâta a propus și audierea martorei I. I. M. care a relatat despre existența unei aversiuni din partea reclamantului față de fiica sa, acesta dorind să ascundă faptul că este într-o situație de nevoie, tocmai pentru a încerca să preconstituie dovezi în vederea rezilierii contractului de întreținere.
De asemenea, martorul D. S. a relatat că există disponibilitate din partea pârâtei și a reclamantului cu privire la existența unor relații armonioase, însă, acestea sunt perturbate de actuala parteneră de viață a reclamantului.
Din declarațiile acestor martori, instanța a mai reținut și că pârâta a efectuat acte de întreținere, a plătit facturi, chiar dacă acestea au fost achitate pe numele reclamantului, această împrejurare fiind normală, deoarece branșamentele de utilități figurează pe numele reclamantului.
În legătură cu existența unui alt contract reziliat de către părți, invocarea acestuia nu este utilă în cauză, nu interesează motivele pentru care a fost reziliat respectivul contract și a fost încheiat ulterior un alt acord, liber consimțit de către ambele părți.
Prin urmare, la fel ca și judecătoria, tribunalul a reținut că în cauză nu au fost dovedite motive culpabile în sarcina pârâtei, care să poată duce la rezilierea contractului.
Refuzul pârâtului de a primi întreținerea în scopul preconstituirii unor dovezi care să poată duce la rezilierea contractului, nu a putute fi reținut de către instanță ca fiind o neîntreținere culpabilă din partea pârâtei.
Atâta timp cât pârâta nu reușește să presteze întreținerea, datorită împotrivirii reclamantului, această neîndeplinire a prestației nu poate fi apreciată drept culpabilă și nu poate duce la reținerea condițiilor art. 1020 și următoarele C. civil cu referire la rezoluțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul
D. M., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârilor pronunțateîn cauză, iar cu ocazia rejudecării admiterea acțiunii cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că instanța de apel a apreciat că nu au fost dovedite motive culpabile în sarcina pârâtei care să poată duce la rezilierea contractului de întreținere. Recurentul a apreciat că aceste aspecte nu sunt conturate din probațiunea administrată, acțiunea de rezoluțiune a contractului de întreținere fiind admisibilă, câtă vreme reclamantul este o persoană care are nevoie de întreținere, iar pârâta nu și- a îndeplinit obligațiile asumate.
Pârâta nu a prestat întreținere de la data încheierii contractului până în 2010, când s-a înregistrat prezenta acțiune, împrejurare recunoscută de aceasta la interogatoriu, menționând că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, deoarece a apreciat că reclamantul nu are nevoie.
În materia executării obligațiilor de întreținere, devine aplicabil art. 1523 lit. a Cod civil, debitorul fiind de drept în întârziere.
În privința dovedirii pretențiilor părților, reclamantul a apreciat că instanța nu a dat eficiență interogatoriului luat pârâtei, care a recunoscut faptul că nu a prestat întreținere, astfel că se impunea ca reclamantul să mai dovedească doar aspectele contestate de pârâtă.
Contractul încheiat de părți materializat prin înscrisul autentic se bucură de prezumția de autenticitate și validitate, astfel încât cel ce îl folosește este scutit de orice dovadă, proba contrară revenindu-i celui care îl contestă.
În ceea ce privește interogatoriul pârâtei, instanța nu a făcut nicio referire la acesta, cu toate că este probă, iar recunoașterile făcute la interogator trebuiau a fi valorificate în sensul că nu se mai impun a fi probate.
În privința probei cu martori, reclamantul a apreciat că declarația dată în fața instanței depinde de gradul de instrucție, capacitatea personală de percepere, stocare și redare a informațiilor reproduse în fața instanței, gradul de emotivitate în fața unei autorități, locul fizic din care a fost percepută informația, timpul care a trecut de la momentul perceperii faptului și până la data relatării în fața instanței, de o mare importanță fiind și stabilirea sincerității martorului care trebuie să fie făcută la modul concret, neexistând reguli prestabilite de lege.
Recurentul reclamant a apreciat că instanțele de fond și de apel au interpretat greșit declarațiile martorilor, potrivit cărora reclamantul ar refuza întreținerea. Martorii nu au relatat aspecte percepute care ar avea continuitate în timp și nu au relatat că ar fi constatat personal faptul că pârâta ar fi încercat să-și onoreze obligația de întreținere, însă a fost refuzată.
Faptul că reclamantul plătea facturile de utilități nu poate fi folosit împotriva acestuia atâta vreme cât nu s-a dovedit că pârâta ar fi încercat s le plătească și nu a fost lăsată. A. putea să plătească cheltuielile, chiar dacă nu a fost în posesia facturilor și, în calitate de proprietară, putea să treacă utilitățile pe numele acesteia.
Martorii audiați nu au auzit direct discuțiile dintre părți și nu au constatat direct faptul că reclamantul a refuzat întreținerea și că pârâta ar fi prestat această întreținere.
Susținerea pârâtei necoroborată cu alte probe nu poate fi considerată o dovadă, deoarece nu poate fi acceptat ca o persoană (care va deveni parte într-un proces să-i relateze alteia anumite aspecte și apoi să le transforme în probe prin simpla reproducere a acestora de către cel devenit martor).
Nu s-a contestat faptul că părțile nu locuiesc împreună și nici unul dintre martori nu a relatat faptul că pârâta a fost văzută zilnic sau cu o frecvență rezonabilă să-și caute tatăl.
Pârâta nu a prestat nici un fel de întreținere și nu a fost alături de tatăl său în momentele dificile din viața acestuia, precum cel al spitalizării.
Probele administrate nu au dovedit că pârâta asigură curățenie în locuința reclamantului, că ar fi fost preocupată de asigurarea hranei prin aprovizionare cu cele necesare, încălzirea locuinței și asigurarea iluminatului electric, astfel încât să se rețină lipsa oricărei culpe a întreținătorilor.
Obligația de întreținere asumată presupune întreținerea cu toate cele necesare traiului, îndatorirea de a se preocupa să asigure o atmosferă caldă, deoarece un trai liniștit nu poate avea loc într-un climat de nemulțumire generală.
Pârâta nu și-a îndeplinit aceste obligații, iar pentru a se reține culpa reclamantului, era necesar să se probeze că a încercat îndeplinirea acestor obligații și nu doar la anumite intervale de timp.
Obligația asumată de pârâtă trebuia executată în natură, iar dacă pârâta ar fi fost în imposibilitatea executării obligației zilnice, aceasta trebuia să sesizeze instanța pentru transformarea întreținerii în bani, datorită imposibilității executării în natură, ca urmare a comportamentului culpabil al întreținutului.
R. recurent a criticat modul în care s-a dat eficiență probelor administrate, martori S. I. și B. Z. declarând că pârâta nu i-a acordat întreținere reclamantului în perioada internării acestuia la S. din T. și respectiv din C., iar instanța în mod greșit nu a ținut cont de aceste două declarații, cu motivarea că martorii sunt străini de familie. A. martori au perceput personal faptele prezentate, unul prin ajutorul prin care îl acorda în gospodărie reclamantului, iar celălalt prin faptul că era casnic la un fond de vânătoare aflat în imediata apropiere a locuinței reclamantului.
Martora N. Piroska V. apare angajată a spitalului unde reclamantul a fost internat, apare ca un martor cheie, deși aceasta relatează doar un episod izolat din perioada în care reclamantul a fost internat în spital. Nici declarația martorei I. M. nu poate susține o soluție de respingere a acțiunii.
Martora susține că reclamantul încerca să ascundă faptul că se află într-o situație de nevoie pentru a reconstitui probe în vederea rezilierii contractului, însă este inadmisibil să se susțină că întreținutul dorea să ascundă o situație de nevoie, deoarece pârâta avea obligația ca fiică și întreținătoare să iasă în întâmpinarea lor, fără ca acesta să-i solicite.
În drept, au fost invocate disp. art. 312 art. 304 pct. 9 și art. 3041C.
Prin întâmpinare intimatele M. D. M. R. și B. M. au solicitatrespingerea recursului, invocând în principal nulitatea acestuia în temeiul disp. art. 306 alin. 1 C.
Criticile formulate de reclamant vizează netemeinicia hotărârii, iar unele au fost formulată pentru prima dată în recurs, omissio medio, nefiind invocate și în apel.
R. recurent a invocat disp. art. 304 pct. 9 C., fără să dezvolte și să argumenteze în conformitate cu ceea ce vizează fiecare motiv în parte.
R. nu poate susține că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Dispozițiile art. 3041C., nu își găsesc aplicabilitatea ca temei de drept, deoarece recursul a fost promovat împotriva unei hotărâri care a fost atacată și cu apel. Pârâta a arătat că recurentul avea posibilitatea să solicite instanței de apel completarea probațiunii dacă ar fi apreciat că se impune pentru soluționarea cererii, însă instanța de apel a procedat potrivit disp. art. 295 coroborate cu art. 292 C. Martorii audiați în favoarea reclamantului nu cunoșteau nimic despre relația părților, nu au discutat niciodată cu pârâta intimată și de asemenea cunoșteau stări de lucru identice asemenea unor recitatori nu foarte bune pregătiți. În ceea ce privește probațiunea pârâtei intimate, martorii au susținut în integralitate poziția pârâtei, reclamantul interzicându-i ginerelui să-i comunice pârâtei starea de boală a tatălui. Si în prezent pârâta intimată suportă cheltuielile utilităților imobilului precum și cele generate de tratamentele tatălui său, iar înverșunarea reclamantului se datorează dosarului de partaj între foștii soți D. M. și B. M. aflat pe rolul J. T. În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta arată că potrivit disp. art. 970 C. civil convențiile trebuie executate cu bună credință, intimata M. D. M. R. și-a îndeplinit sarcinile asumate până la divorțul părinților, unde pe fondul unor divergențe de natură materială dintre aceștia, precum și dezvoltarea unei relații cândva extraconjugală și în prezent nestingherită de a se manifesta cu o consoartă mut mai tânără i-ar motiva comportamentul reclamantului. Rezilierea contractului de întreținere se poate dispune dacă din culpa debitorului creditorul nu a primit întreținerea cuvenită, nu și în cazul în care întreținerea nu s-a prestat din partea culpei beneficiarului întreținerii care solicită desființarea convenției. Prin concluzii scrise, reclamantul D. M. a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii și pe cale de consecință admiterea acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, invocând disp. art. 312 alin. 2 și 3 C., raportat la art. 304 pct.9 C. și art. 274 C. R. a arătat că au fost interpretate greșit de către instanță dispozițiile legale prev. de art. 1169 C., 1170 Cod civil, arătând că cel ce face o propunere înaintea isntanței trebuie să o dovedească, iar dovada se poate face și prin mărturisirea unei părți. A fost invocat și ar. 1204 Cod civil, potrivit căruia se poate opune unei părți mărturisirea făcută în cursul judecății, iar instanța de apel a interpretat probele omițând să de eficiență acestor texte de lege și răspunsului dat de către pârâtă la interogatoriu. A reiterat disp.art. 1523 Cod civil, care prevede că debitorul este de drept pus în întârziere să-și execute obligația de întreținere, iar din probele de la dosar s-a conturat interesul sporadic al pârâtei în prestarea întreținerii. Au fost invocate disp. art. 970 Cod civil, precum și disp. art. 1021 și 1021 C., care au fost interpretate greșit de către instanța de apel, deoarece caracterul esențial al contractului de întreținere îl constituie însăși termenele de executare. În completarea la concluziile scrise a fost depusă ordonanța președințială nr. 31/(...) pronunțată în dosar nr. (...) de către Judecătoria Turda. În concluziile scrise, intimata M. D. M. R. a solicitat respingerea recursului, iar față de actele comunicate la termenul de judecată din (...) a arătat că intimata nu a intenționat să facă demersuri pentru a încheia convenții cu furnizorii utilităților la imobilul din T., str. Intrarea M. nr. 3, rămânând mai departe cum era înaintea încheierii contractului de întreținere. Diferendul avut de D. M. cu fost soție B. M. cu privire la închiderea gazului a fost mediat de către fiica acestora, intimata, care și-a asumat obligația de a o aduce pe mama sa la sediul Eon E. R. SA în vederea rezolvării diferendului. În perioada (...)-22.12.211 pârâta a insistat ca reclamantul să se întâlnească cu fosta sa soție pentru redeschiderea gazuluila imobil, însă reclamantul a arătat că nu este necesară alimentarea cu gaz a imobilului. Așadar, cererea de ordonanță președințială a fost formulată tendențios, doar cu scopul de a fi folosită în prezentul litigiu. Recurentul nu mai locuiește în imobil din 2009, având reședința în localitatea S. nr. 226 jud. C., această afirmație fiind susținută de corespondența purtată între reclamant și pârâtă. R. nu a suferit nici un prejudiciu în urma sistării furnizării gazelor naturale, în contextul în care nu locuiește în acest imobil. S-a depus raportul de expertiză tehnică judiciară, care vizează imobilul din localitatea S., jud. C., raport de expertiză întocmit în dosarul nr. (...). Înscrisurile depuse de reclamant și pârâtă după dezbateri cu ocazia depunerii concluziilor scrise nu vor fi avute în vedere de către curte deoarece au fost depuse după încheierea dezbaterilor. În recurs au fost depuse facturi, buletin de analize medicale pentru D. A., chitanțe cu care au fost achitate facturile electrice emise pe numele D. M., o scrisoare din partea pârâtei, cerere formulată de intimata B. M. pentru sistarea furnizării gazului metal la imobilul din str. M. nr. 3, factură Eon, chitanța prin care s-a achitat de către reclamant contravaloarea apei, notificarea din (...) trimisă de reclamat pârâtelor pentru a soluția amiabil conflictul intervenit de debranșarea de la rețeaua de gaze naturale și procesul verbal din (...) privind eșecul soluționării amiabile a litigiului, cererea de ordonanță președințială formulată de D. M. în (...) la Judecătoria Turda, înștiințarea trimisă de reclamant pârâtei cu privire la medicamentele, încălțămintea și articolele de lenjerie și factura energiei electrice achitată, precum și un set de fotografii. Intimata M. D. M. R. a completat concluziile scrise, învederând instanței că reclamantul a refuzat să primească suma de 182,5 lei trimisă cu mandatul poștal din data de (...). Analizând decizia recurată, raportat la motivele de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentruurmătoarele considerente. În prezenta configurație a Codului de P. C., recursul este o cale extraordinară de atac, după cum rezultă din Titlul V al Codului de procedură civilă. Hotărârile date în apel pot fi criticate în recurs numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de dispozițiile art. 304 pct. 1-9. Dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C. care permiteau analizarea deciziei pronunțate în apel și pentru motivele de netemeinicie au fost abrogate, după cum urmează: pct. 10 al art. 304 a fost abrogat prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, iar pct. 11 al art. 304 C. a fost abrogat prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000. Așadar, motivele de netemeinicie invocate sunt inadmisibile în recurs, curtea urmând să analizeze doar acele motive de recurs care pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C., situație în care nu poate fi primită excepția nulității recursului invocată de intimate. R. recurent a invocat ca și temei de drept și disp. art. 3041C., solicitând să fie examinat recursul sub toate aspectele și să nu fie limitat doar la motivele de casare prev. de art. 304 C. A. dispoziție legală nu este incidentă în prezenta cauză, deoarece părțile au avut la dispoziție două grade de jurisdicție, procesul a fost judecat în primă instanță și au beneficiat și de o judecată în apel. Dispozițiile art. 3041C. vizează hotărârile date fărădrept de apel, ipoteză în care instanța de recurs nu mai este limitată la motivele de casare prev. de art. 304 C. În prezenta cauză fiind vorba de o decizie pronunțată în apel, dispozițiile art. 3041C. nu pot fi aplicate. Curtea constată că reclamantul a invocat faptul că instanța de apel nu a ținut seama de o probă administrată, respectiv interogatoriul pârâtei și nu a dat eficiență mărturisirii pârâtei, care a recunoscut că nu a prestat întreținere până în 2010. În primul rând, recurentul reclamant invocă un motiv de netemeinicie, respectiv faptul că nu s-a ținut seama de mărturisirea făcută de pârâtă cu ocazia interogatoriului. Nepronunțarea asupra unei dovezi administrate, care era hotărâtoare pentru soluționarea cauzei era motivul de netemeinicie prevăzut de art. 304 pct. 10 C. însă, după cum am arătat în cele mai sus reținute, acest motiv de netemeinicie este inadmisibil de a fi invocat în recurs, întrucât aceste dispoziții legale au fost abrogate. În al doilea rând, această critică vizând mărturisirea făcută de către pârâtă nu a fost invocată în apel, aspectul fiind invocat pentru prima dată în recurs, omnisso medio. Așadar și din această perspectivă critica este inadmisibilă. În concluziile scrise recurentul a invocat încălcarea dispozițiilor art. 1169 și art. 1170 Cod Civil de către tribunal în apel însă curtea constată că în memoriul de recurs nu a fost invocată această critică. Faptul că reclamantul apelant a omis în apel să invoce aspecte legate de modul în care s-a dat eficiență interogatoriului nu-l îndreptățește pe acesta s-o facă în recurs. Recursul este cale de atac subsecventă așa încât aspectele necriticate în apel nu mai pot face obiectul recursului. Instanța de recurs nu judecă pricina ci hotărârea instanței de apel. A doua critică formulată de recurent vizează interpretarea greșită a declarațiilor martorilor, care susțin că reclamantul refuza întreținerea, însă și aceste susțineri sunt tot motive care tind să demonstreze netemeinicia deciziei pronunțate în apel, care nu pot fi valorificate în recurs. Faptul că depozițiile martorilor redau împrejurări cunoscute de la alte persoane nu erau de natură să justifice înlăturarea acestora de către instanță. Părțile au fost asistate de avocați și în fața primei instanțe și în apel și aveau posibilitatea să suplimenteze probațiunea cu mărturii ale unor persoane care au cunoscut personal faptele ce se tindeau a fi probate. Aceste aspecte de asemenea nu au fost invocate în memoriul de apel. R. a beneficiat de asistență juridică calificată, atât în fața primei instanțe, precum și în calea de atac a apelului și avea posibilitatea să solicite suplimentarea probațiunii, să solicite audierea unor martori care aveau cunoștințe directe de derularea raporturilor contractuale între întreținut și întreținătoare. Instanța de fond a administrat probațiunea solicitată de către părțile împrocesuate și sentința s-a pronunțat în baza probelor administrate în fața instanței. În apel reclamantul, deși a fost asistat de apărător, nu a solicitat prin memoriul de apel și nici la primul termen de judecată suplimentarea probațiunii testimoniale. Așadar, instanța în apel s-a pronunțat în baza investirii potrivit dispozițiilor art. 292 și 295 C. Contractul de întreținere este un contract nenumit, reglementat de dispozițiile art. 969 și urm. C. civil. R. a solicitat rezoluțiunea contractului de întreținere și fiind vorba de un contract nenumit, dispozițiile legale incidente sunt dispozițiile art. 1020-1021 C. civil. Rezoluțiunea unui contract se poate îndeplini dacă sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiții: una dintre părți să nu-și fi îndeplinit obligația asumată, neexecutarea să-i fie imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația și debitorul să fie pus în întârziere. Fiind vorba de un contract de întreținere debitorul este de drept în întârziere, însă curtea constată că din starea de fapt reținută de instanța de fond și cea de apel a rezultat că neîndeplinirea obligației de întreținere de către debitoare nu îi poate fi imputabilă acesteia, reclamantul fiind cel care a ascuns problemele medicale, faptul că a fost internat, tocmai pentru a putea solicita rezoluțiunea contractul de întreținere. În cazul de față, tribunalul a reținut că pârâtul a fost cel care în intenția de a-și preconstitui probe pentru rezilierea contractului de întreținere a refuzată să-i comunice fiicei că a fost internat în S. Municipal T., pârâta fiind informată de această situație de o martoră audiată. Martorii propuși de reclamant au relatat aspecte legate tocmai de acest moment al internării reclamantului, însă împrejurarea că pârâta nu a știut de la început de internarea tatălui său, se datorează culpei acestuia și nu neglijenței pârâtei. Apoi, împrejurarea vizând întreruperea furnizării de gaz metan la imobilului din str. Intrarea M. nr. 3 din loc. T., este irelevantă în prezenta cauză, întrucât reclamantul nu locuiește în acest imobil, ci după cum rezultă chiar din susținerea martorilor propuși de către acesta, locuiește la S., jud. C.. Instanța de apel a reținut că pârâta făcut acte de întreținere și a plătit facturi, chiar dacă acestea au fost achitate pe numele reclamantului, iar facturile achitate de către reclamant, au fost achitate ulterior de către pârâta întreținătoare, împrejurare recunoscută și în fața instanței. Așadar, în mod legal instanța de apel a reținut că nu poate să-i fie imputată pârâtei neexecutarea obligațiilor de întreținere, întrucât neexecutarea acestor obligații s-a datorat culpei reclamantului, care a refuzat întreținerea, ascunzându-i pârâtei aspecte legate de starea sa de sănătate și care au fost valorificate ulterior în prezenta cauză. Curtea apreciază că singurul motiv de nelegalitate care putea fi analizat în recurs era cel referitor la îndeplinirea condițiilor legale prev. de art. 1021-1021 C. civil. Aceste dispoziții legale au fost corect aplicate de instanța de apel, reclamantul neputând invoca propria sa culpă în susținerea acțiunii în rezoluțiunea contractului de întreținere. Nefiind incident motivul de nelegalitate prev. de disp. art. 304 pct. 9 C., în temeiul art. 312 C., curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului. În temeiul art. 274 C. recurentul va fi obligat să plătească intimatei D.- M. M.-R. suma de 1800 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (f. 20). PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. M. împotriva deciziei civile nr. 4. din 19 octombrie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei D.- M. M.-R. suma de 1800 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI T. D. M.-C. V. A.-T. N. GREFIER M.-L. T. Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/(...) Jud. apel: A. F. D., M. Trofin
| ← Decizia civilă nr. 561/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 15/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
