Decizia civilă nr. 1512/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1512/R/2012
Ședința din data de 28 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. T. N.
JUDECĂTOR: T. D. JUDECĂTOR: M. C. V. GREFIER: A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâții P. M. C.- N. și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile 24 din 11 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantele-intimate M. M.-G. și A. E.- M. având ca obiect L. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantelor-intimate M. M.-G. și A. E.-M., avocat D. N., din Baroul Cluj, lipsă fiind reprezentanții pârâților-recurenți P. M. C.-N. și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că la data de 27 martie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantele intimate au depus la dosar întâmpinare.
De asemenea se constată că prin motivele de recurs, pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Reprezentantul reclamantelor-intimate depune la dosar împuternicirea avocațială și la întrebarea instanței care este valoarea despăgubirilor pe care ar trebui să le primească reclamantele de la pârâtul S. R. prin D. C. arată că la instanța de fond a fost efectuată o expertiză tehnică evaluatorie prin care s-a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 74.227 lei. Arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantelor-recurente solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, susținând pe larg motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Arată că urmare a consecinței anulării dispoziției nr. 3841/2011 emisă de către P. municipiului C.-N., instanța de fond în mod corect a dispus compensarea judiciară a obligației reclamantei A. E. M., de a restituidespăgubirile primite în baza L. nr. 112/1995 cu obligația statului român de a-i plăti despăgubirile aferente imobilelor preluate în mod abuziv. De asemenea, arată că titularul creanței reclamantelor-intimate din fond, de a primi despăgubirile stabilite în temeiul T.ui VII din L. nr. 2. este S. R. chiar dacă în procedurile administrative de restituire a proprietăților sau de plată a despăgubirilor este reprezentant de alte autorități. Totodată apreciază că, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, care sunt incidente în cauză, P. municipiului C.-N., în calitate de pârât în fond care a căzut în pretenții poate fi obligat la cerere la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.10.240/117 din 30 noiembrie
2011 la Tribunalul Cluj, reclamantele M. M.-G. și A. E.-M. în contradictoriu cu pârâții P. M. C.-N., S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și A. N. pentru R.a P. București, au solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea în parte a dispoziției nr. 3841 din (...) emisă de P. municipiului C.-N. sub aspectul condiționării restituirii în natură a imobilelor cuprinse în dispoziția de restituire a despăgubirilor primite de reclamanta A. E.-M. în baza L. nr.112/1995; obligarea S. R. la plata directă a despăgubirilor bănești aferente preluării abuzive a următoarelor apartamente din imobilul situat în C.-N., str. Ploiești nr. 40, jud. C.: ap. nr.4 înscris în CF nr. 1. C., nr. top 5039/1IV; ap. nr.5 înscris în CF nr. 1. C., nr. top 5039/1/V; ap. nr. 6 înscris în CF nr. 1. C., nr. top 5039/1/VI; compensarea obligației reclamantei A. E.-M. de a restitui obligația S. R. de a- i plăti despăgubiri aferente imobilelor preluate în mod abuziv, până la concurența valorii mai mici; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 24 din 11 ianuarie 2012 a T. C., s-a admis plângerea formulată în baza L. nr. 1. de reclamantele M. M.-G. și A. E.-M. în contradictoriu cu pârâții P. M. C.-N. și S. R. prin Ministerul Finanțelor
Publice și în consecință, s-a dispus anularea în parte a dispoziției nr.
3841/2011 emisă în baza L. nr. 1. de P. municipiului C.-N. cu privire la condiționarea restituirii în natură, a apartamentelor nr. 1,2,3 din imobilul situat în C.-N., str. Ploiești nr. 40, precum și a terenului aferent de 410 mp de restituirea despăgubirilor achitate în baza L. nr. 112/1995, actualizate.
S-a compensat judiciar creanța S. R. de restituire de către reclamante a despăgubirilor încasate în baza L. nr.112/1995 și creanța reclamantelor constând în despăgubiri stabilite în temeiul T.ui VII din L. nr. 2. pentru apartamentele nr. 4,5,6 plus terenul aferent ce nu pot fi restituite în natură până la concurența sumei de 74.227 lei.
S-a înlăturat condiționarea restituirii în natură a apartamentelor nr.
1,2,3 plus terenul aferent, de plata despăgubirilor încasate în baza L. nr.
112/1995, ca urmare a compensării judiciare.
S-a luat act de renunțarea la judecată față de pârâta A. N. de R. a P.
Au fost obligați pârâții P. municipiului C.-N. și S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice, la plata în solidar a cheltuielilor de judecată în sumă de
3.000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 3841 din 19 iulie 2011 emisă de P. municipiului C.-N.,reclamantelor M. M.-G. și A. E.-M., li s-a restituit în natură apartamentele nr. 1,2,3 și terenul în suprafață de 14 mp din imobilul situat în C.-N., str. Ploiești, nr. 40, condiționat de restituirea sumei primite cu titlu de despăgubiri în baza L. nr. 112/1995. Totodată, li s-a propus acordarea de despăgubiri în temeiul T.ui VII din L. nr. 2. pentru apartamentele nr. 4,5,6 din același imobil, care nu au putut fi restituite în natură.
Dispoziția atacată a fost emisă în baza sentinței civile nr. 6. a T. C., care deși nu face referire la restituirea în natură condiționat de restituirea despăgubirilor încasate în baza L. nr. 112/1995, această condiționare provine direct din art. 20 al L. nr. 1..
Această condiționare poate fi înlăturată în urma compensării judiciare a obligațiilor reciproce a celor două părți, de plată a despăgubirilor actualizate ce au fost încasate de reclamanta A. E.-M. în baza L. nr.112/1995 și de plată a despăgubirilor în baza L. nr. 2. T. VII de către S. R.
Prin dispoziția atacată, s-a dispus restituirea în natură a unui număr de 3 apartamente din imobilul situat în C.-N., str. Ploiești, nr.40, condiționat de plata despăgubirilor încasate în baza L. nr. 112/1995, respectiv stabilirea de despăgubiri în temeiul T.ui VII tot pentru un număr de 3 apartamente din același imobil.
Reclamantei A. E. M. i s-a achitat despăgubirea de 92.089.699 lei pentru cota de ½ parte din imobil corespunzătoare unui număr de 3 apartamente în temeiul L. nr. 112/1995. Aceste despăgubiri actualizate vor trebui returnate S. R., având în vedere că reclamanta urmează să primească în natură un număr de 3 apartamente din imobilul în litigiu. În același timp, pentru cota de ½ parte a reclamantei M. G.-M. nu există obligația de restituire a vreunei sume de bani către S. R. Totodată, reclamantele au de încasat de la S. R. în temeiul T.ui VII despăgubiri pentru cele trei apartamente din imobil care nu au putut fi restituire în natură.
O condiționare a restituirii în natură de plata despăgubirilor încasate în temeiul L. nr. 112/1995, actualizate, nu se mai impune în cauză, atât timp cât reclamantele au la rândul lor de încasat despăgubiri, iar procedura prevăzută de T. VII din L. nr. 2. și modalitatea efectivă de despăgubire este o procedură aflată în mod exclusiv la latitudinea S. R., neputând fi previzibil un termen cert de stabilire și de plată a despăgubirilor.
O compensare judecătorească poate fi aplicabilă în cauză, acest tip de compensare operând exclusiv în voința instanței de judecată, atunci când nu poate opera compensația legală.
Instanța a apreciat că se impune compensarea față de pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, deoarece potrivit art. 3 lit. a) din T. VII al L. nr. 2., procedura de despăgubire presupune eliberarea unor titluri de despăgubire care se emit în numele și pe seama S. R. și încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra S. R., corespunzător despăgubirilor acordate, tot S. R. fiind și titularul creanței de restituire a despăgubirilor plătite în baza L. nr. 112/1995.
La termenul din 2 noiembrie 2012, instanța a disjuns capetele de cerere întemeiate pe dispozițiile L. nr. 1., de capătul de cerere vizând solicitarea plății directe a despăgubirilor întemeiat pe dreptul comun, cu privire la care s-a invocat excepția necompetenței materiale a T. C. și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei C.-N.
Întrucât la termenul din 2 septembrie 2011 reclamantele au renunțat la judecată față de pârâta A. N. pentru R.a P., la termenul din 2 noiembrie
2011, în baza art. 246 C.pr.civ., s-a luat act de renunțare la judecată a reclamantelor față de această pârâtă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice și P. M. C.-N.
În recursul declarat de pârâtul P. municipiului C.-N., s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul exonerării obligației de plată a cheltuielilor de judecată către reclamante.
În motivarea recursului său, P. municipiului C.-N. a susținut că a emis dispoziția nr. 3841/(...), în temeiul sentinței civile nr. 6., astfel că în cauză nu erau incidente dispozițiile art. 274 C.pr.civ., deoarece pârâtul nu s- a aflat în culpă procesuală.
La emiterea dispoziției nr. 3841/2011, primarul a ținut seama de aspectele legale, cât și de cele procedurale necesare notificării formulate în baza L. nr. 10/2011, însuși legiuitorul stabilind condiția restituirii despăgubirilor primite la preluarea apartamentului.
Prima instanță a recunoscut legalitatea dispoziției primarului, situație în care respectarea dispozițiilor imperative instituite prin L. nr. 1. la emiterea dispoziției și susținerea acestor aspecte prin poziția procesuală formulată la fond, nu echivalează cu vinovăția declanșării activității judiciare, respectiv o culpă procesuală în baza căreia să fie stabilite cheltuielile de judecată.
În subsidiar, pârâtul a solicitat diminuarea cheltuielilor de judecată, invocând dispozițiile deciziei nr. 492/2006 a Curții Constituționale, prin care s-a recunoscut prerogativa instanței de a cenzura cuantumul cheltuielilor de judecată.
În recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
În motivarea recursului, pârâtul a susținut că soluția primei instanțe are un profund caracter nelegal, fiind pronunțată în dezacord cu ansamblul dispozițiilor legale incidente în cauză la care a făcut referire în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, dar la care tribunalul nu a făcut nicio referire.
În procedura de plată a despăgubirilor în temeiul T.ui VII din L. nr. 2.,
S. R. este reprezentat de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar nu de
Ministerul Finanțelor Publice.
Cu toate acestea, tribunalul a compensat creanța statului, cu obligația de restituire a despăgubirilor încasate în temeiul L. nr. 112/1995, cu o autoritate care nu are calitatea de a reprezenta S. R.
Intimatele nu pot înlătura prevederile unui act normativ cu caracter special, fără a efectua demersurile legale prevăzute în cuprinsul acesteia.
Or S. R. nu are calitate procesuală, întrucât legiuitorul a stabilit în mod expres atât procedura cât și organele competente să analizeze solicitările de restituire care în mod evident se aplică prioritar, potrivit principiului specialia generalibus derogant, L. nr.1. prevăzând în art. 46 alin. (4) că persoana îndreptățită are obligația de a urma calea prevăzută de prezenta lege. După intrarea acesteia în vigoare, prevederile acestei legi se aplică cu prioritate.
Potrivit art. 25 din Decretul nr.32/1954 și art. 3 pct. 48 din H.G. nr.
386/2007, Ministerul Finanțelor Publice reprezintă S. ca subiect de drepturi
și obligații în fața instanțelor, în nume propriu, în raporturile juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop alte organe abilitate.
În cuprinsul T.ui VII al L. nr. 2., nu există nicio prevedere legală concretă care să justifice soluția pronunțată de instanța de fond și din contră, în art. 13 se prevede că organul abilitat să analizeze și să stabilească cuantumul final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor acestei legi, este C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin decizia nr. 27/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție dacă în recurs în interesul legii, s-a stabilit că acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv imposibil de destituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin T. VII al L. nr. 2., îndreptate direct împotriva S. R. întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din
Primul protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale art. 13 din C., sunt inadmisibile.
Compensarea judiciară dispusă de prima instanță în raport cu
Ministerul Finanțelor Publice în reprezentarea S. R. echivalează cu stabilirea unei obligații directe în sarcina acestuia.
O jurisprudență creată înafara legii, ar încălca și exigențele de previzibilitate impuse de C. E..
Intimatele M. M.-G. și A. E.-M. prin întâmpinare depusă la dosar f. 17-
22, au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, susținând că P. municipiului
C.-N. s-a aflat în culpă procesuală evidentă.
Compensarea dispusă de prima instanță este legală, deoarece titularul creanței reclamantelor de a primi despăgubirile stabilite pentru apartamentele 4,5,6 și terenul aferent în temeiul T.ui VII din L. nr. 2., este S. R., chiar dacă în procedurile administrative de restituire a proprietăților sau de plată a despăgubirilor este reprezentat de alte autorități, spre exemplu C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Curtea de la S. a afirmat în mod tranșant că sistemul de despăgubire în baza L. nr. 1. este ineficient, astfel că S. este reprezentat de M. F. conform dreptului comun.
Instanța națională poate și trebuie să facă aplicarea directă a C.i și să dispună obligarea S. R. la plata de despăgubiri directe în favoarea reclamantelor în baza art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. și a art. 20 din Constituția R.iei.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Prin dispoziția nr. 3841 din 19 iulie 2011 a P.ui municipiului C.-N., reclamantelor M. M.-G. și A. E.-M. li s-au restituit în natură apartamentele nr. 1, 2 și 3 din C.-N., str. Ploiești nr. 40, condiționat de restituirea sumei primite cu titlu de despăgubiri în baza L. nr. 112/1995, iar pentru apartamentele nr. 4, 5 și 6 situate la aceeași adresă, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile T.ui VII din L. nr. 2..
După ce la termenul din 2 noiembrie 2011, tribunalul a disjuns capătul de cerere din acțiunea reclamantelor privind obligarea S. R. la plata directă a despăgubirilor bănești aferente preluării abuzive a apartamentelor nr. 4, 5 și 6, prima instanță a rămas învestită cu două capete de cerere : 1) anularea dispoziției primarului nr. 3841/2011 sub aspectul condiționării restituirii în natură a imobilelor cuprinse în dispoziție, de restituirea despăgubirilor primite de reclamanta A. E.-M. în baza L. nr. 112/1995 și 2)compensarea obligației reclamantei A. E. M. de a restitui despăgubirile primite în baza L. nr. 112/1995, cu obligația S. R. de a-i plăti despăgubirile aferente imobilelor preluate abuziv, până la concurența valorii celei mai mici.
Potrivit art. 12 din L. nr. 1., republicată, în situația imobilelor deținute de stat, de o organizație cooperatistă, sau de orice altă persoană juridică dintre cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (4), dacă persoana îndreptățită a pricinuit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizate cu coeficientul de actualizare stabilit.
Cum reclamanta A. E.-M. a primit despăgubirile în sumă de
92.089.699 lei ROL în temeiul Hotărârii nr. 407/(...) a C. județene C. pentru aplicarea L. nr. 112/1995, dispoziția sentinței recurate prin care s-a anulat în parte dispoziția primarului cu privire la condiționarea restituirii apartamentelor nr. 1, 2 și 3 inclusiv a terenului aferent în suprafață de 410 mp, de restituirea despăgubirilor actualizate achitate în baza L. nr.
112/1995, este nelegală, deoarece se nesocotesc dispozițiile imperative ale art. 12 din L. nr. 1., republicată, care nu sunt susceptibile de o astfel de interpretare.
Nelegală este și dispoziția primei instanțe de compensare judiciară a creanței S. R. de restituire de către reclamante a despăgubirilor încasate în baza L. nr.112/1995 cu creanța reclamantelor constând în despăgubiri stabilite în temeiul T.ui VII al L. nr. 2. pentru apartamentele nr. 4, 5, 6 plus terenul aferent ce nu pot fi restituite în natură,până la creanța sumei de
74.227 lei.
În situația imobilelor preluate abuziv ce nu pot fi restituite în natură, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, în speță sub formă de despăgubiri ce se acordă în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 alin. (2) din L. nr. 1., republicată, după intrarea în vigoare a L. nr. 2., procedura administrativă obligatorie de urmat, după care facultativ poate fi urmată sau nu calea judecătorească, a fost scindată în două:
1) Astfel, în prima etapă, se formulează notificarea și se emite dispoziția de către unitatea deținătoare, prin care persoana îndreptățită
„propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv"; art. 26 alin. (1).
După epuizarea procedurii administrative, persoana îndreptățită poate ataca decizia/dispoziția emisă de entitatea învestită, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art. 26 alin. (4) din L. nr. 1., republicată.
În faza administrativă (și eventual judecătorească) reglementată de L. nr. 1., persoanei îndreptățite i se face doar propunere de acordare a despăgubirilor, fără a se stabili cuantumul lor, ci doar provizoriu.
Dacă faza administrativă este obligatorie de urmat, faza judecătorească este facultativă; în cazul însă în care persoana îndreptățită înțelege să atace decizia sau dispoziția, se va judeca în contradictoriu cu emitentul dispoziției respective.
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea procesuală pasivă în plângerea (acțiunea, contestația) împotriva deciziei sau dispozițieiemise în temeiul legii nr. 1., republicată, așa cum s-a dispus și prin pct. 1 al deciziei nr. 27/2011 dată de completul competent să judece recursul în interesul legii din cadrul Înaltei Curți de C. și J.
2) Cea de-a doua etapă administrativă, de asemenea obligatorie de urmat în cazul în care persoanei îndreptățite i s-au acordat despăgubiri, este reglementată de T. VII al L. nr. 2., în care „analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi se face de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor din subordinea Cancelarului Primului-ministru"; art. 13 alin.(1), evaluarea făcându-se conform art. 16, după care se emite o decizie prin care se dispune emiterea titlurilor de despăgubire art. 17, decizie ce poate fi atacată cu contestație în anulare în condițiile L. contenciosului administrativ nr.
554/2004 în contradictoriu cu statul reprezentat prin C. C. pentru Stabilirea
Despăgubirilor art. 19, la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul art. 20 alin. (1).
Și în această etapă reglementată de T. VII al L. nr. 2., este obligatorie a fi urmată faza administrativă, în timp ce faza judecătorească este facultativă.
În ceea ce privește compensarea judecătorească, prima instanță a apreciat că pot compensa cele două creanțe reciproce ale părților, respectiv ale reclamantelor și ale S. R., chiar dacă acestea nu sunt deopotrivă certe, lichide și exigibile, despăgubirile ce trebuie acordate în temeiul T.ui VII urmând a fi stabilite abia ulterior în baza procedurii speciale, fără să motiveze în drept această apreciere.
Văzând dispozițiile art. 1143-1153 din vechiul cod civil (dispozițiile art. 1616-1623 din noul Cod civil nefiind aplicabile în speță față de prevederile art. 6 alin. (5) din același cod), curtea constată că pentru a opera compensația judecătorească, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
1.)creanțele să fie reciproce. Despăgubirile în sumă de 92.089.699 lei ROL s-au acordat reclamantei A. E.-M. prin H. nr. 4. a C. județene C. pentru aplicarea L. nr. 112/1995, potrivit art. 13 alin. (4) din această lege, de către Ministerul Finanțelor Publice prin serviciile publice descentralizate ale acestuia de la nivelul județelor, în timp ce despăgubirile pentru apartamentele nerestituite în natură se acordă prin decizia C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, care nici măcar nu a fost chemată în judecată.
Așadar, nu este prezentă condiția reciprocității creanțelor prevăzută de art. 1143 Cod civil, deoarece reclamanta A. E.-M. trebuie să restituie suma de 92.089.699 lei ROL actualizată M.ui F. P., în timp ce despăgubirile pentru apartamentele nerestituite celor două reclamante urmează să fie acordate de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, ceea ce înseamnă că reclamanta A. E.-M. este debitoare față de Ministerul Finanțelor Publice, iar ambele reclamante urmează să fie creditoare în raport cu C. C.;
2.)creanțele ce urmează a se compensa să fie certe. Dacă creanța reclamantei A. E. M. de 92.089.699 ROL a fost evaluată la suma de 74.227
RON prin raportul de expertiză extrajudiciară efectuat de expertul V. D. f. 36 dosar tribunal, creanța pe care reclamantele urmează să o aibă față de C. C. nu este certă, deoarece așa cum am arătat, în cadrul procedurii reglementate de L. nr. 1. nu se stabilește cuantumul exact al despăgubirilor la care au dreptul persoanele îndreptățite, ci doar dreptul lor la despăgubirile provizorii, neevaluate încă.
E.luarea despăgubirilor pe baza standardelor internaționale urmează să se facă de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, în cadrul procedurii administrative reglementate de T. VII din L. nr. 2., pe care reclamanta încă nu au urmat-o.
Prin urmare, nici această condiție nu este îndeplinită în speță, deși neîndeplinirea primei condiții este suficientă în speță, pentru a nu putea opera compensația judecătorească.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 137 alin. (1) C.pr.civ. coroborat cu art. 26 alin. (3) din L. nr. 1., republicată, se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
În baza art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) și (2) C.pr.civ., se va admite în parte recursurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței tribunalului care va fi modificată în parte, în sensul că se va respinge ca nefondată plângerea formulată de reclamante în contradictoriu cu P. M. C.-N., iar în contradictoriu cu S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței privind luarea actului de renunțarea reclamantelor la judecată față de pârâta A. N. de R. a P.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin
Ministerul Finanțelor Publice.
Admite în parte recursurile declarate de pârâții P. municipiului C.-N.
și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile numărul
24 din (...) a T. C. pronunțată în dosarul numărul 10.(...), pe care o modifică în parte, în sensul că respinge plângerea formulată de reclamantele M. M.-G. și A. E.-M. în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C.-N. ca nefondată și în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
Președinte Judecători
A. T. N. T. D. M. C. V.
Grefier
A. B.
Red.TD:(...) Dact.CC.(...)-3 ex. Jud.fond:Monia T.
| ← Decizia civilă nr. 2778/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1799/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
