Decizia civilă nr. 1799/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1799/R/2012
Ședința publică din data de 25 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M.-C. V.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., împotriva sentinței civile nr.
113 din 7 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul C. I., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.
2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-na procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul-intimat C. I., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 aprilie 2012, reclamantul-intimat a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca netemeinic și nefondat, și în consecință menținerea sentinței recurate. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul-recurent susține întâmpinarea așa cum a fost formulată în scris, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, întrucât în mod corect a constat instanța de fond faptul că măsura administrativă a internării antecesorului reclamantului într-o colonie de muncă a avut caracter politic, aspect probat de înscrisurile depuse la dosar, dat fiind faptul că acesta a fost membru al Partidului N. Țărănist. Apreciază că nici critica privind acordarea daunelor materiale nu este fondată, întrucât acestea au fost acordate pentru bunurile ce au fost confiscate urmare a măsurii administrative aplicate antecesorului reclamantului.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 113 din 7 februarie 2012 a T.ui C., s-a admis acțiunea civilă precizată, intentată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință, s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative aplicate defunctului P. G. născut la data de (...) în comuna S., jud.C., la măsura internării într-o colonie de muncă pe o durată de 1 an în baza deciziei nr. 2. a M.
A fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantului daune materiale în sumă de 14.468 lei și 492 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că defunctul P. G. decedat la data de 23 aprilie 1974 (bunicul reclamantului), a fost membru al P.N.Ț. și a avut manifestări dușmănoase față de regimul comunist, după care în anul 1952 a devenit membru al Frontului Plugarilor.
În data de 30 decembrie 1949, s-a exprimat în fața a doi chiaburi, că
Regele Mihai se află în Iugoslavia, unde aștepta doar semnalul să intre în
România.
De asemenea, le spunea persoanelor cu care intra în contact, că în curând va izbucni războiul anglo-american cu R., care va distruge comunismul in rădăcini.
Pentru aceste manifestări, prin decizia nr. 2. a M., lui P. G. i s-a aplicat măsura administrativă a internării într-o colonie de muncă.
Martorul Potra Valer a declarat că P. G. a fost ridicat în anul 1949 de securitate și dus la C. D.-M. N., ocazie cu care i s-a confiscat un cazan de fiert țuică și o batoză; martorul C. G. a declarat că P. G. a stat în colonia de muncă aproximativ 2 ani de zile și i s-a confiscat un cazan de fiert țuică, o batoză, doi cai și doi sau patru boi.
Față de dispozițiile art. 3 și art. 4 alin. (2) din L. nr. 2., prima instanță a constatat că măsura administrativă a internării lui P. G. în colonia de muncă, a avut caracter politic.
Pentru 2 boi a câte 3.600 lei și 2 cai a câte 2.161 lei, cota de 1/7 parte din batoză de 1.340 lei și cota de ½ parte din cazanul de țuică de 1.605 lei, despăgubirile materiale acordate în temeiul art. 5 alin. (1) lit. b) din L. nr. 2., au fost stabilite la suma de 14.468 lei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, pârâtul a susținut că față de dispozițiile art. 3 din L. nr. 2. și de înscrisurile comunicate de C. din care a rezultat că defunctul P. G. a fost internat într-o colonie de muncă timp de 1 an, nu se justifică a se constata caracterul politic al măsurii administrative, întrucât nu a avut manifestări politice ostile regimului.
De asemenea, recurentul a mai susținut că reclamantul nu a dovedit că bunurile a căror contravaloare o solicită, ar fi fost confiscate și că acea confiscare ar fi fost consecința așa-zisei măsuri administrative, pentru a fi incidente dispozițiile art. 5 lit. b) din L. nr. 2..
Probele administrate sunt echivoce, prevalând depozițiile martorilor, probe pe care L. nr. 2. nu le indică admisibile în astfel de spețe.
Expertul nu a respectat obiectivele expertizei atunci când a identificat batoza și cazanul de fiert țuică, respectiv nu s-a raportat la caracteristicileprevăzute în actele preluate, nici nu a clarificat dacă bunurile au fost confiscate și nici caracteristicile lor pentru o expertizare cât de cât obiectivă.
Reclamantul trebuia să producă probe prin care să fie în măsură să dovedească faptul că pretențiile lui se circumscriu cerințelor art. 5 lit. b) din L. nr. 2..
Intimatul C. I. prin întâmpinare depusă la dosar f. 8-10, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Așa după cum a reținut în mod corect prima instanță, defunctul P. G., bunicul reclamantului, a fost internat la unitatea militară de muncă numită
„. D.-M. N. în perioada 18 mai 1950-18 mai 1952, în baza deciziei nr. 2. a M.
La dosar, f. 26-47, Consiliul N. pentru Studierea Arhivelor Securității, a comunicat instanței dosarul operativ privindu-l pe P. G., din care rezultă că acesta a fost chiabur și membru al Partidului N. Țărănesc, iar în anul
1950 era membru al Frontului Plugarilor. După 6 martie 1945, a căutat să țină trează ideea manistă, spunând că alegerile din noiembrie 1946 nu vor fi valabile, deoarece nu vor fi recunoscute de anglo-americani; în luna noiembrie 1949 a lansat zvonul că în curând va fi un război, pe care R. îl va pierde, iar comuniștii vor fi spânzurați, în special cei ce fac pe grozavii; cu ocazia zilei de 30 decembrie 1949, s-a exprimat că regele Mihai se afla în Iugoslavia, având sub comanda sa emigranți din țări cu democrație populară, înarmați până în dinți, unde așteaptă să treacă în România, ocazie cu care fostul rege Mihai va fi încoronat ca împărat; a militat împotriva înscrierii în C.AP. ; la 25 martie 1950 a spus că sfârșitul comuniștilor se apropie, deoarece de când sunt ei la putere, au furat și au mințit că măresc producția, iar în realitate populația nu are ce mânca și este dezbrăcată, că toate produsele sunt duse în R. iar pe urmă rușii au curajul să spună că ei ne trimit nouă.
În această situație, în mod legal prima instanță a apreciat că măsura internării defunctului P. G. în colonia de muncă numită „. D.-M. N. timp de
2 ani, dispusă prin decizia nr. 2. a M., și în baza art. 3 coroborat cu art. 4 alin. (2) din L. nr. 2., a avut caracter politic și în consecință, a constatat caracterul politic al măsurii administrative.
Atitudinea ostilă a lui P. G. la adresa comunismului și a măsurilor lui vădit falimentare, în perioada de avânt a „. roșii";, nu putea rămâne nepedepsită de uneltele locale ale Cominternului care dictau politica S.ui Român.
Pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate ca efect al măsurii administrative aplicate lui P. G., în cauză s-au administrat probe testimoniale, cu rapoarte de expertiză tehnică și înscrisuri, inclusiv de la I. N. de S., din care a rezultat că valoarea bunurilor confiscate este de 14.468 lei.
În actuala lui configurație, recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art.304 pct. 1-9 C.pr.civ.
După abrogarea pct. 10 și 11 din art. 304 al Codului de procedură civilă, în recurs nu mai pot fi reanalizate probele care au fost analizate de instanța de fond, pentru a li se da o altă interpretare, respectiv cea urmărită de recurent, care să ducă la modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct.9, art. 304 1și art. 312 alin. (1) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul pârâtului împotriva deciziei tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 113 din 7 februarie 2012 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2012.
Președinte Judecători
M.-C. V. T. D. A.-T. N.
Grefier
M.-L. T.
Red.TD:(...) Dact.CC:(...)-2 ex. Jud.fond.Seleșiu Ana S.
| ← Decizia civilă nr. 1512/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Încheierea civilă nr. 17/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
