Decizia civilă nr. 1513/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
D. CIVILĂ NR. 1513/R/2012
Ședința data de 28 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE. A. T. N.
JUDECĂTOR: T. D.- președintele secției I-a civilă
JUDECĂTOR: M. C. V.
GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 962 din 17 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată I.-S. V.-E., având ca obiect D. L. nr.2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat prin doamna procuror A.
S.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care C. constată că la data de 21 martie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta- intimată I.-S. V.-E. a depus la dosar întâmpinare, la care a anexat împuternicirea avocațială a reprezentantei acesteia, av. G. S. I., un exemplar al întâmpinării fiindu-i înmânat reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea părților prin reprezentanți să se prezinte in instanță, având în vedere că la dosar sunt două împuterniciri, una pentru susținerea recursului și una din partea doamnei avocat G. S. I. pentru susținerea întâmpinării și fixează ora 1000pentru reluarea cauzei. La apelul nominal făcut la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentata reclamantei intimate I.-S. V.-E., avocat G. S. I., din Baroul Cluj , cu împuternicirea avocațială depusă la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent. Reprezentanta reclamantei intimate arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat. Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat. Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului. Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 858 lei, susținând pe larg motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar. A. că reclamanta a formulat o acțiune în constatare în temeiul art. 4 al. 2 din L. nr. 2., actul normativ dându-i acesteia posibilitatea de a formula o acțiune în constatare. Într-adevăr părinților acesteia li s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă în baza OUG nr. 2., însă nu le-a fost recunoscut statutul de condamnat politic. Apreciază că persoana interesată, în speță reclamanta, poate solicita în baza disp. Legii nr. 2. constatarea caracterului politic, întrucât cele două noțiuni nu se exclud, respectiv calitatea de luptător în rezistența anticomunistă nu exclude constatarea caracterului politic. De asemenea arată că acțiunea reclamantei nu este lipsită de interes, întrucât admiterea petitului privind constatarea caracterului politic al măsurilor administrative a avut la bază dispoziții legale exprese ale Legii nr. 2., instanța pronunțând o hotărâre în limitele legii și în baza actelor de la dosar. D. la dosar chitanța prin care face dovada achitării onorariului avocațial. Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, întrucât apreciază că reclamanta a avut interes în cauză, părinții acesteia au obținut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă în baza OUG nr. 2., însă nu le-a fost recunoscut statutul de condamnat politic. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 962 din 17 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta I. S. V. împotriva S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, și in consecință: S-a constatat caracterul politic al măsurilor administrative dispuse împotriva mamei reclamantei - N. V., constând din stabilire domiciliuobligatoriu, măsuri de cercetare, reținere și arestare întreprinse începând cu anul 1949. S-a constatat caracterul politic al măsurii administrative a destituirii tatălui reclamantei, N. G., din funcția de director al F. de ciment din Turda. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice. S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în despăgubiri întemeiată pe dispozițiile dreptului comun. S-a respins ca prescrisă cererea. A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1785 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: N. Gheresim și N. V. au fost părinții reclamantei, tatăl decedând la data de 27 aug. 1982, iar mama la data de (...). Prin D. nr. 874/(...) emisă de C. pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, tatălui său N. G. i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă ținând cont de prevederile art.6 raportat la art.1 coroborat cu art.3 lit.g) din OUG nr.2., reținându-se că a fost supus din motive politice unor măsuri administrative abuzive. Prin D. nr.1343/(...) emisa de C. pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, mamei sale N. V. i s -a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, ținând cont de prevederile art.6 raportat la art. l coroborat cu art.3 lit. a) din OUG nr.2., reținându-se că a fost supusă din motive politice unor măsuri administrative abuzive. Cele două decizii au fost emise urmare a procedurii judiciare inițiată de reclamantă. În cuprinsul Deciziei civile nr.455/2006 pronunțată de C. de A. C. la data de 30 octombrie 2006 în dosar nr.(...), referitor la mama reclamantei, N. V., s-a că în perioada 1949-1952, din motive politice, a fost supusă unor măsuri administrative abuzive, stabilindu-i-se domiciliu obligatoriu , fiind cercetată abuziv de organele fostei miliții, a fost privată de libertate pentru a declara unde și păstrează bijuteriile din aur deoarece nu făcea parte din rândul proletariatului. În ceea ce îl privește pe N. G., din Adresa nr. 5348/1949 emisă de F. de ciment din Turda, rezultă că urmarea naționalizării fabricii, acesta a fost destituit din funcția de director începând cu data de 11 iunie 1948. În (...), din motive politice, împotriva tatălui reclamantei N. G. s-a luat măsura destituirii din funcția pe care o avea, cea de D. al F. de C. din Turda (naționalizarea F. în (...)). Această măsură administrativă i s-a adus la cunoștință prin adresa nr.5348/(...). Măsurile administrative abuzive dispuse împotriva părinților reclamantei au fost determinate de motive de ordin politic, aceștia fiind considerați de regim drept dușmani de clasă și se încadrează se încadrează în dispozițiile art.4 alin.2 coroborat cu art. l alin.3 din L. 2.. Contrar susținerii pârâtului, măsura destituirii din funcție a tatălui reclamantei se bazează pe motive politice, din moment a fost generată de schimbarea regimului politic și nu din motive ce țineau de persoana celui destituit. Fiind dovedită realitatea măsurilor abuzive reclamate in speță și caracterul politic al acestora, a fost admisă cererea reclamantei având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurilor administrative abuzive luate împotriva antecesorilor reclamantei, astfel cum au fost reținute mai sus. In ce privește capătul de cerere având ca obiect plata despăgubirilor, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a S.ui R. este neîntemeiată, întrucât cererea reclamantei se bazează pe acte abuzive ale puterii de stat, or pentru încălcarea unor drepturifundamentale ale cetățenilor săi, prin acte ale autorităților sale, S. este chemat să răspundă, fiind debitor al răspunderii civile delictuale. Pe acest considerent, în temeiul disp. art. 137 alin 1 Cod pr. civ. a fost respinsă excepția invocată. În ceea ce privește cererea având ca obiect plata despăgubirilor morale, întemeiată pe dispozițiile art. 998 Cod civil, instanța a reținut că potrivit art. 1 din D. L. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Art. 8 din același act normativ, arată că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită,începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care a pricinuit-o. În speță, atât paguba cât și cel care a pricinuit-o au fost cunoscute chiar din momentul aplicării măsurilor administrative abuzive. S.ul represiv care exista in R.ia până in 22 decembrie 1989 constituie un caz de forță majoră care au împiedicat reclamanta să formuleze o acțiune cum este cea de față, de aceea apreciem că până la data de 22 decembrie 1989 cursul prescripției acțiunii in despăgubiri a fost suspendat. Însă, din momentul in care sistemul represiv întreținut cu ajutorul Securității a fost înlăturat, nimic nu împiedica reclamanta să formuleze acțiunea în despăgubiri pentru suferințele morale cauzate prin condamnarea politică a antecesorului lor. Caracterul politic al măsurilor represive la care au fost supuși foștii deținuți politici in timpul regimului comunist, a fost făcută de către stat cu mult înaintea adoptării Legii 2., prin D. L. 1. și OUG 2., astfel încât termenul de prescripție al acțiunii în despăgubiri întemeiată pe prejudiciul moral cauzat de condamnarea cu caracter politic a început să curgă cel mai târziu de la data adoptării OUG 2.. Art. 5 din L. 2. nu a putut fi privit ca o recunoaștere a debitorului cu caracter întreruptiv de prescripție, în sensul art. 16 lit. a din D. 167/1958, căci acest text legal a fost declarat neconstituțional prin D. nr. 1. pronunțată de Curtea Constituțională, ori potrivit art. 147 din Constituția R.iei, o normă legală declarată neconstituțională nu mai produce efecte. Raportând data introducerii acțiunii-12 iunie 2010 la cel mai înaintat moment de la care s-ar putea susține că s-a născut dreptul la acțiune in despăgubiri-respectiv data intrării in vigoare a OUG 2.-30 decembrie 1999, instanța a ajuns la concluzia că dreptul la acțiune in despăgubiri era prescris la momentul înaintării cererii de chemare în judecată. Astfel fiind, cererea reclamantei pentru despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art. 998 cod civil a fost apreciată și prescrisă. În temeiul dispozițiilor arz. 274 și 276 Cod pr.civ, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1785 lei cheltuieli parțiale de judecată reprezentând onorariul avocațial. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. În motivarea recursului, pârâtul a arătat că una din condițiile exercitării acțiunii civile potrivit art. 111 Cod proc.civ. este existența interesului. Din actele depuse la dosar a rezultat că antecesorilor reclamantei li s-a recunoscut statutul de condamnați politic, acordându-li-se indemnizația prev. de D. - lege nr. 1.. Pârâtul arată că reclamanta nu justifică interes în constatarea caracterului politic al măsurilor administrative dispuse față de părinții săi, în temeiul Legii nr. 2., întrucât această recunoaștere a fost deja efectuată. Prin decizia nr. 1. C. C. a constatat că în materia despăgubirilor și acordării daunelor morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă, există reglementări paralele. În condițiile în care există deja emis un act administrativ prin care antecesorilor reclamantei li s-au acordat drepturile aferente, iar prin decizia nr. 1. a C. C. s-a constatat că în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de foștii deținuți politici, în perioada comunistă, nu ar exista vreo obligație a statului de a le acorda, reclamanta nu justifică interes în promovarea acțiunii. Un alt motiv de recurs vizează faptul că în considerentele hotărârii primei instanțe sunt conținute motive contradictorii, fiind încălcate prev. art. 304 pct. 7 Cod proc.civ. Prin întâmpinarea formulată (f. 7-9), reclamanta a solicitatrespingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că cererea de constatare a caracterului politic al măsurilor administrative dispuse față de părinții săi nu este lipsită de interes, o atare recunoaștere nefiind făcută anterior. În baza D.ui - lege nr. 1., părinților săi li s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, ceea ce nu exclude constatarea caracterului politic. Invocarea deciziei nr. 1. a C. C. nu atrage lipsa de interes pentru admiterea petitului privind constatarea caracterului politic, întrucât nu toată legea nr. 2. a fost declarată neconstituțională. Față de susținerea potrivit căreia considerentele sentinței de fond cuprind motive contradictorii, recurentul nu a arătat care ar fi contradictorialitatea motivelor. S-a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoareleconsiderente: Pârâtul afirmă că solicitarea reclamantei de constatare a caracterului politic al măsurilor administrative dispuse față de părinții săi este lipsită de interes. Verificând existența interesului, curtea constată că acesta există și îndeplinește toate cerințele legale de a fi o condiție în promovarea acțiunii reclamantei. Prin acțiune formulată, reclamanta a solicitat să se constate caracterul politic al următoarelor măsuri administrative dispuse față de părinții săi: Destituirea din funcția de director al fabricii de C. din Turda în (...), dispusă față de tatăl său, N. G.; Stabilirea domiciliului obligatoriu în (...) dispusă față de mama sa, N. V. și cercetarea și reținerea începând cu anul 1949, culminând cu arestarea în (...), pentru câteva zile, a mamei reclamantei. Verificând contextul în care s-au dispus aceste măsuri, reiese că cea dispusă față de tatăl reclamantei a avut loc la momentul naționalizării principalelor bunuri de producție, act politic dispus de autoritățile comuniste care, au înlocuit conducerea fabricilor naționalizate cu persoane agreate de noul regim. Înlocuirea tatălui reclamantei din funcția de director la (...) s-a dispus în acest context politic, măsura având prin urmare caracter politic evident, reieșind din adresa nr. 5348/1948 (f. 12 dosar fond), prin care tatăl reclamantei a fost înștiințat că „începând cu ziua de 11 iunie 1948, data naționalizării întreprinderii noastre, a încetat în mod automat funcțiunea dumneavoastră de director al fabricii";. În ce privește stabilirea domiciliului obligatoriu, cercetarea, reținerea și arestarea mamei reclamantei, în perioada 1949-1952, potrivit probelor administrate în fața primei instanțe, reiese,de asemenea că aceste măsuri administrative au avut un profund substract politic, mama reclamantei fiind persecutată tocmai în considerarea faptului că era soția unui fost director de fabrică, considerat de regimul comunist ca exploatator. Astfel, la (...) mamei reclamantei i s-a dispus obligația de a se muta din casa pe care o ocupa într-o locuință compusă din 1 cameră și bucătărie, întrucât în fosta locuință urma să se înființeze un dispensar (f. 10 dosar fond). Ulterior, tot pe considerente politice, mama reclamantei a fost reținută timp de câteva zile. Toate aceste măsuri dispuse față de părinții reclamantei au fost luate pe criterii de ordin exclusiv politic, aceștia fiind considerați de regimul comunist ca dușmani de clasă, astfel încât se încadrează în prevederile art. 4 alin. 2 raportat la art. 1 alin. 3 din L. nr. 2.. Faptul că în urma pronunțării deciziei nr. 1. a C. C. și a deciziei nr. 12/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, persoanele supuse unor condamnări sau măsuri administrative cu caracter politic nu mai pot beneficia de despăgubiri cu titlu de daune morale, nu înseamnă că demersul întreprins în vederea constatării caracterului politic al condamnării sau măsurii administrative este lipsit de interes. Nu doar obținerea unor beneficii de ordin material, pe care prin L. nr. 2. S. R. inițial le-a acordat, iar apoi prin declararea ca neconstituțional a temeiului de drept a înlăturat acordarea lor, justifică existența interesului. Mai mult, prin înlăturarea posibilității de a beneficia de daune morale, pentru condamnările și măsurile administrative cu caracter politic, singura reparație de care mai pot beneficia persoanele în cauzăeste de ordin moral, iar aceasta o pot obține doar prin recunoașterea caracterului politic al condamnării sau măsurii administrative. Dacă pentru S. R. care a adoptat o dispoziție legală declarată ulterior neconstituțională (art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2.), recunoașterea pe cale judecătorească a caracterului politic al măsurilor administrative dispuse față de părinții reclamantei nu prezintă nici un interes, nu aceeași este situația reclamantei care, în considerarea obligației morale pe care o are față de părinții săi, justifică pe deplin interesul ca să obțină o hotărâre judecătorească în baza căreia să se constate că măsurile administrative la care au fost supuși părinții săi au avut un evident și exclusiv caracter politic. Este singura reparație morală pe care reclamanta o poate și este datoare să o obțină în memoria părinților săi. Faptul că ambilor părinți li s-a recunoscut calitatea de luptători în rezistența anticomunistă (f. 10-11 dosar fond), nu înlătură interesul de a solicita constatarea caracterului politic al măsurilor administrative dispuse față de părinții săi. Cele două noțiuni - de luptător în rezistența anticomunistă și de persoană care a fost supusă unor măsuri administrative cu caracter politic - nu se exclud, dimpotrivă, se completează reciproc, păstrându-și fiecare individualitatea și propria conotație. În fine, critica vizând existența unor motive contradictorii în considerentele hotărârii primei instanțe este doar invocată de către recurent, fără a se arăta concret care anume motive sunt contradictorii, în ce constă contradictorialitatea, astfel încât, în lipsa acestor precizări, controlul de legalitate prev. de art. 304 Cod proc.civ., nu poate fi exercitat. Pentru considerentele arătate, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat, iar în baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., recurentul va fi obligat să îi plătească intimatei I.-S. V.-E. suma de 858 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (f. 12-13). PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile numărul civile numărul 962 din 17 noiembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numitul recurent să îi plătească intimatei I.-S. V.-E. suma de 858 lei, cheltuieli de judecată în recurs. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 28 martie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A.-T. N. T. D. M. C. V. A. B. Red. M.V. dact. GC 2 ex/(...) Jud. fond: C.V.B.
| ← Decizia civilă nr. 2250/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 315/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
