Decizia civilă nr. 2250/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2250/R/2012
Ședința publică din data de 9 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M.-C. V.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
A.-T. N.
GREFIER:
M.-LORED. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. M.-C. și P. S.-G., împotriva deciziei civile nr. 1. din 11 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții C. M.-D. și M. C.- R., precum și pe pârâții F. C., T. E., V. E.-M. și V. I., având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
25 aprilie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fostconsemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, dar și pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 2 mai 2012, iar apoi, din aceleași motive, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 9 mai 2012, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 357/(...) a T.ui C. a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâții P. M. C. și P. S. G. împotriva sentinței civile nr. 3. pronunțată de JUDECĂTORIA DEJ la data de (...) în dosarul nr. (...), pe care o menține în întregime și apelanții au fost obligați să plătească intimatei C. M. D. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că părțile sunt coproprietari ai imobilului în litigiu.
La data de (...) a izbucnit un incendiu care a cuprins întreg acoperișul, arzând structura de lemn deasupra apartamentului reclamanților și pârâților P.
În raportul de expertiză efectuat în cauză s-a recomandat ca proprietarii apartamentului 3 și 2 să termine lucrările la acoperișul refăcut peste cele două apartamente în conformitate cu documentația de reconstruire a șarpantei, unde este proiectată și o scară exterioară și obligarea asigurării unui coridor de trecere de 1,5 m lățime care să facă parte din părțile indivize comune.
Instanța a respins excepția tardivității modificării de acțiune, apreciind că nu există o modificare a acțiunii, ci o precizare a acesteia, intervenită după efectuarea raportului de expertiză, prin care s-a constatat stadiul lucrărilor care sunt aproape finalizate.
A fost respinsă și excepția lipsei interesului legitim al reclamanților, întrucât părțile indivize comune sunt folosite în mod egal de către toți coproprietarii. Reclamanții doresc să-și apere dreptul de proprietate asupra părților indivize comune, interesul lor născându-se odată cu desființarea accesului la pod și încălcarea dreptului de a folosi în comun acel spațiu.
Prin decizia civilă nr. 1. pronunțată în (...) de către Tribunalul Cluj, a fostrespins ca nefondat apelul pârâților P. M. C. și P. S.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că obiectul acțiunii nu se determină exclusiv după sensul literal al termenilor utilizați de reclamanți, ci după scopul urmărit prin cererea de chemare formulată.
Reclamanții au urmărit obligarea pârâților P. la respectarea dreptului de proprietate asupra podului și scării de acces la pod și încetarea lucrărilor la acoperișul imobilului, desființarea structurii de lemn edificată de pârâți, care blochează accesul la acoperiș a celorlalți coproprietari ai imobilului. Petitele formulate în prezenta acțiune sunt adaptate stării de fapt, care s-a modificat pe parcursul procesului, căci lucrările de reparație nu au fost sistate, au continuat și aproape au fost finalizate. T. a reținut că în aceste condiții este exclusă incidența art. 132 Cod proc.civ.
Faptul că reclamanții nu au mai solicitat sistarea lucrărilor, ci realizarea unor lucrări la acoperișul edificat, nu a schimbat înțelesul acțiunii, ci a răspuns cererii reclamanților.
Acoperișul edificat de pârâți nu respectă forma inițială după cum rezultă din raportul de expertiză, iar modificarea zidului în zona de sud cu
30 cm sugerează intenția edificării unei mansarde.
Reclamanții sesizând intenția pârâților au acționat preventiv, solicitând realizarea scării de acces și a coridorului, menite să asigure folosința asupra podului, potrivit art. 110 Cod proc.civ.
T. a respins critica formulării acțiunii de către reclamanți cu rea credință, deoarece aceștia ar fi putut solicita desființarea acoperișului, care nu respectă forma inițială și ar fi fost îndreptățiți, dar văzând că lucrarea este aproape terminată, s-au mulțumit să ceară obligarea pârâților la refacerea scării de acces și a coridorului de 1,5 m lățime, care să le asigure accesul la pod.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții P. M.-C. și P. S.-G.,solicitând admiterea recursului, cu consecința admiterii apelului și schimbării sentinței în sensul admiterii excepțiilor invocate de recurenți și respingerea modificării de acțiune și a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art. 132 alin. 1 Cod proc.civ., și a respins excepțiile invocate de recurenți. C. referitoare la protecția proprietății și obligarea pârâților la desființarea acoperișului șiobligarea acestora la finalizarea lucrărilor de refacere a podului au fost apreciate de recurenți ca fiind străine de natura pricinii.
Recurenții au apreciat că intimații au fost de rea-credință, iar scopul inițierii acțiunii a fost blocarea lucrărilor de refacere a acoperișului, această intenție fiind confirmată de demersurile demarate în materie penală și controalele solicitate la autoritățile din domeniul construcțiilor. Această rea- credință este confirmată de probele administrate în cauză, rezultând că acoperișul era finalizat în proporție de 95% la data demarării procesului.
S-a arătat că precizarea de acțiune a fost formulată cu mult după prima zi de înfățișare, după finalizarea probațiunii în dosar și această cerere
trebuie calificată ca o modificare de acțiune, formulată tardiv.
În mod greșit instanța a respins excepția lipsei de interes născut, legitim, actual al precizării de acțiune, în condițiile în care probațiunea confirmă că lucrările de refacere a acoperișului erau în faza terminală. De asemenea, se invocă aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, întrucât autorizația de construire nu a fost anulată.
Pârâții au invocat interpretarea greșită a actului dedus judecății, motiv de recurs reglementat de art. 304 pct.8 Cod proc.civ.
Instanța de apel, validând modificarea acțiunii reclamanților, a schimbat natura și înțelesul neîndoielnic al cererilor, deoarece amenajarea unui coridor de trecere presupune instituirea unei servituți de trecere, iar obligarea numai a unor coproprietari să suporte exclusiv cheltuielile coproprietății prin amenajarea scării de acces la pod sunt inadmisibile.
Al treilea motiv de recurs vizează faptul că decizia pronunțată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii - art. 304 pct. 7 Cod proc.civ.
Instanța de apel după de a admis obligarea recurenților la edificarea acoperișului și părți din construcție aferente acestuia,a revenit asupra pretențiilor din cererea inițială și a respins apelul, ca nefondat, pentru considerentul că dispozițiile legale care reglementează modalitatea de exercitare a dreptului de proprietate indiviză comună impun copărtașilor să nu efectueze asupra bunului lucrări care să obstrucționeze dreptul de folosință al celorlalți coproprietari, însă instanța de fond nu a motivat pe baza obstrucționării sau afectării folosinței și aceste aspecte nu au fost puse în discuție sau probate.
Refacerea acoperișului este o obligație de a face - propter rem- astfel încât sunt ținuți coproprietarii la îndeplinirea ei. Prin urmare, pârâții nu pot fi obligați exclusiv la efectuarea de reparații sau refacerea părților indivize comune - acoperișul și scara de acces la pod, deoarece acestea sun părți indivize comune, după cum rezultă din extrasul CF.
Diferențele constatate de expert între acoperișul construit și acoperișul inițial sunt minime și nu pot duce la concluzia că acoperișul construit nu a respectat forma și dimensiunile celui inițial. Mărirea suprafeței utilizabile a unui imobil nu poate dăuna coproprietarilor, astfel încât să fie motiv pentru obligarea unora la realizarea unor lucrări în profitul celorlalți.
Recurenții au arătat că sunt străine de prezenta pricină și argumentele referitoare la intenția de a amenaja o mansardă, deoarece intenția mansardării nu rezultă din proiect și excede sfera prezentei cauze.
Prin întâmpinare, intimatele C. M. D. și F. C. au solicitat respingerearecursului ca nefondat, nefiind încălcate motivele de nelegalitate invocate.
Criticile subsumate art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., nu vizează această teză, au fost expuse nemulțumirile pârâților că li s-au respins excepțiile invocate, greșita aplicare a Legii nr. 50/1991 nu poate fi reținută, întrucât obiectul cauzei nu se referă la anularea autorizației de construire.
Nici al doilea motiv nu are suport faptic și juridic în decizia contestată, instanța constatând concordanța dintre precizarea de acțiune și realitatea faptică din momentul pronunțării sentinței.
Hotărârea instanței de apel nu este contradictorie, preia doar concluziile pertinente ale raportului de expertiză.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 50/1991 în cazul în care într- o clădire se realizează mai multe apartamente, proprietarii acestora dobândesc și o cotă parte de proprietate asupra tuturor părților din construcție, instalații, precum și a tuturor dotărilor care, prin natura lor nu se pot folosi numai în comun.
Prezenta cauză are ca obiect obligația de a face, care vizează refacerea acoperișul și implicit intrarea în pod, care sunt părțile indivize comune după cum rezultă din CF și indică chiar pârâții în memoriul de recurs.
Prin urmare, fiecare coproprietar poate poseda și utiliza bunul comun, fără a avea nevoie de consimțământul celorlalți coproprietari, dacă respectă următoarele reguli: să nu aducă atingere drepturilor simultane și concurente, de aceeași natură ale celorlalți coproprietari și să exercite aceste atribute numai pentru utilizarea bunului principal.
Acțiunea reclamanților a fost demarată întrucât pârâții au edificat un acoperiș care nu respectă forma și dimensiunile inițiale, după cum a rezultat din raportul de expertiză, prin aceste demersuri pârâții au încălcat drepturile celorlalți coproprietari.
După investirea instanței cu această acțiune, pârâții nu au sistat lucrările de construire, așa încât la data efectuării raportului de expertiză lucrările de recontruire a podului erau finalizate în proporție de 95%.
În aceste condiții reclamanții puteau să solicite demolarea lucrărilor, situație în care pârâții ar fi suferit o pierdere financiară importantă. Cu toate acestea reclamanții și-au restrâns obiectul solicitând numai ca finalizarea lucrărilor să se facă respectând forma inițială a acoperișului și asigurarea accesului la pod al reclamanților, potrivit raportului de expertiză.
Potrivit principiului „qui potest plus, potest minus"; - cine poate mai mult poate și mai puțin, reclamanții în temeiul dreptului lor de coproprietari nu și-au modificat acțiunea ci au restrâns obiectul acțiunii, potrivit art. 132 al.2 pct. 2 Cod proc.civ.
Recurenții susțin teza că cele două obligații de a face (acțiunea inițială
și precizarea de acțiune) sunt obligații de a face diferite, însă această teză este infirmată de considerentele anterior reținute.
Așadar, dispozițiile art. 132 alin. 1 Cod proc.civ. nu sunt incidente și, în mod corect instanțele de fond au respins excepția tardivității precizării acțiunii.
În ceea ce privește exercitarea dreptului de proprietate cu rea-credință, curtea constată că pârâții sunt cei care și-au exercitat dreptul de coproprietate cu rea-credință și nu reclamanții, deoarece aceștia au edificat un acoperiș, care nu respectă forma și dimensiunea celui inițial, fără a avea acordul celorlalți coproprietari. Ori chiar dacă recurenții pârâți au demarat demersurile pentru refacerea acoperișului aceasta nu-i îndreptățește să nesocotească drepturile celorlalți coproprietari, schimbând forma, dimensiunile podului și intrarea în pod.
Corect a fost respinsă și excepția lipsei interesului reclamanților în promovarea acțiunii, interesul acestora decurgând din dreptul de coproprietate acestora asupra acoperișului clădirii în care locuiesc.
Nu poate fi primită susținerea recurenților potrivit căreia, un acoperiș de dimensiuni mai mari nu contravine interesului reclamanților, întrucât aceștia în virtutea drepturilor care le au ca și coproprietari, au dreptul să decidă dacă mențin forma inițială sau nu. Pârâtul, depășindu-și limitele de exercitare a dreptului de coproprietate a schimbat forma și dimensiunile acoperișului, arătând în interogator că are un „proiect pentru mansardare";, fără a se consulta cu ceilalți coproprietari asupra schimbării destinației podului.
Susținerea în recurs că amenajarea intrării la pod ar presupune instituirea unei servituți de trecere este nefondată, recurenții se comportă ca
și cum ar fi singurii proprietari ai podului,deși acesta face parte din părțile indivize ale construcției.
Or, potrivit art. 3 din Decretul nr. 31/1954 - drepturile civile se exercită cu bună-credință,în scopul în care au fost instituite, recurenții fiind cei care exercită cu rea-credință dreptul de proprietate de coproprietate.
Prin urmare, curtea constată că tribunalul a pronunțat o decizie legală, a aplicat corect dispozițiile legale în materie motiv pentru care se constată că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.
9 C.Pr.Civ.
Nu este incident art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., deoarece acest motiv de recurs vizează schimbarea naturii și denaturarea actului juridic dedus judecății. T. a statuat doar dacă cererea reclamanților este modificată sau nu, făcând aplicarea dispozițiilor art. 132 C.Pr.Civ., ceea ce nu echivalează cu schimbarea naturii actului juridic dedus judecății.
În ceea ce privește al treilea motiv de recurs, curtea constată că și acesta este nefondat, hotărârea instanței de apel nu conține motive contradictorii sau străine de natura pricinii pentru a putea fi incident art. 304 pct. 7 C.Pr.Civ.
Invocând acest motiv, recurenții au făcut aprecieri asupra stării de fapt reținută în apel, din care ar reieși că au respectat forma acoperișului, însă acestea sunt motive de netemeinicie și nu de nelegalitate, inadmisibile a fi invocate în recurs.
Refacerea acoperișului este o obligație propter rem, însă dacă unul din coproprietari a efectuat aceste lucrări benevol, trebuie să respecte forma inițială și orice abuz de drept din partea acestuia, poate fi îndreptat cu concursul instanței, la solicitarea celorlalți coproprietari.
Recurenții susțin că prin obligarea lor la reconstruirea podului, o obligație care aparține tuturor coproprietarilor li s-a transferat, însă aceastăteză nu poate fi primită, instanța a sancționat numai abuzul de drept al pârâților de a modifica partea indiviză comună.
Coproprietarii au obligația de a suporta cheltuielile de întreținere și conservare a bunului comun, însă în ceea ce privește modul în care vor fi suportate cheltuielile de reconstruire a podului de către coproprietari această problemă excede prezentei cauze, a fost invocată numai în recurs, fără să existe o cerere reconvențională în acest sens.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. M.-C. și P. S.-G.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., curtea va obliga pârâții să le plătească reclamantelor Curtea M. D. și F. C. cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial(f. 25).
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. M.-C. și P. S.-G., împotriva deciziei civile nr. 1. din 11 ianuarie 2012 a T.ui C. pronunțată în dosar (...), pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească intimatelor C. M.-D. și F. C. suma de
500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. V. T. D. A.-T. N.
GREFIER
M.-LORED. T.
Red. A.T.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel:Curtea.V. Balint, M.Trofin
| ← Decizia civilă nr. 2460/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1513/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
