Decizia civilă nr. 524/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 524/R/2012
Ședința publică din data de 8 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. A.-D., împotriva deciziei civile nr. 4. din 5 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții F. M. și F. B., precum și pe pârâtul C. D.-H., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentanta reclamanților-intimați F. M. și F. B., avocat N. L.-O., lipsă fiind restul părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtului-recurent C. A.-D., avocat C. C., și reprezentanta reclamanților-intimați F. M. și F. B., avocat N. L.-O., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 1 februarie 2012, reclamanții-recurenți au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care se solicită admiterea în parte a recursului, respectiv sub aspectul modificării cuantumului sultei datorate de reclamanții-intimați, în mod diferențiat pentru cei doi pârâți, date fiind cotele lor diferite de proprietate. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei pârâtului-recurent.
La termenul de azi, reprezentanta pârâtului-recurent depune la dosar dovada achitării timbrajului aferent recursului, potrivit mențiunilor din citație.
Recursul este legal timbrat cu 2157,14 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat de pârâtul C. A.-D., și în consecință schimbarea în parte a sentinței pronunțată de prima instanță în sensulmajorării sultei pe care reclamanții o datorează acestuia, și respingerea apelului declarat de reclamanți. S. cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial, potrivit copiei bonului fiscal pe care o depune la dosar. A. că apelul reclamanților a fost admis cu încălcarea prevederilor art. 689 și 690 Cod civil. A. acestor două texte legale s-a făcut în mod eronat de către instanța de apel prin coroborare cu declarația notarială nr. 2. semnată la BNP P. I.-F. Din întreaga probațiune administrată în cauză, rezultă că C. D.-H. a continuat să locuiască în casa părintească o durată limitată, până la plecarea sa din țară, în aceleași condiții ca și înainte de decesul tatălui, respectiv în aceeași parte a casei, fără să existe vreo probă privind efectuarea de acte pe care nu le-ar fi putut face decât în calitate de erede. D., toate actele acestuia, până în vara anului
2006, timp de 6 luni de la decesul tatălui au fost de conservare-administrare a imobilului. Mai mult, acesta prin declarația notarială anterior amintită, a arătat că „înțelege să rămână străin de această succesiune";, din această afirmație rezultând că acesta a apreciat că a fost străin întotdeauna față de succesiune. F. de aspectele arătate, apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, încălcând dispozițiile art. 689 și 690 Cod civil.
În ceea ce privește cuantumul sultei, instanța a făcut o greșeală de apreciere, întrucât sulta minimă pe care i-o datorează reclamanta este de
165.950 lei, sumă care provine din cota tabulară a pârâtului-recurent de 3. parte, precum și din cota de ½ din 1. parte a defunctului tată, astfel că recurentul este îndreptățit la cota de 8. parte din valoarea totală a imobilului de 331.900 lei. În cazul în care instanța apreciază ca primul motiv de recurs este întemeiat, recurentului i se cuvine 1. parte din suma de 331.900 lei, respectiv 269.668,75 lei.
Reprezentanta reclamanților-intimați susține întâmpinarea depusă a dosar, solicită admiterea în parte a recursului, sub aspectul modificării cuantumului sultei datorate de reclamanții-intimați, în mod diferențiat pentru cei doi pârâți, date fiind cotele lor diferite de proprietate, respectiv
165.950 lei pentru pârâtul-recurent, și 103.718,75 lei pentru pârâtul- intimat. S. respingerea motivului de apel privind modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de recurenți ca fiind nefondat. În mod corect, în baza actelor depuse la dosar, instanța de apel a admis apelul reclamanților și a reținut acceptarea tacită a succesiunii în ceea ce-l privește pe pârâtul-intimat C. D.-H. În mod corect instanța de apel a reținut că declarația notarială nr. 2. nu poate echivala cu o renunțare expresă la succesiune, atâta timp cât nu a fost dată în termenul legal de opțiune succesorală, ci la un an și 8 luni de la moartea tatălui acestora. Mai mult, se impune a se observa și faptul că renunțarea la succesiune fiind un act juridic solemn, este imperios necesar a fi înscrisăpentru opozabilitate în registrul special de renunțări la succesiune. S. obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial, sens în care depune la dosar chitanța prin care se atestă plata acestuia.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 2. pronunțată la data de (...) în dosarul civil nr.
(...) al J. T. a fost admisă în parte acțiunea civilă, extinsă și completată,formulată de reclamanții F. M. și F. B. în contradictoriu cu pârâtul C. A. - D. a fost admisă în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtul C. A. D. în contradictoriu cu pârâții-reconvenționali F. M. și soția F. B., și C. D.-H. și în consecință: s-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul C. A., decedat la data de (...), se compune din cota de 1.-a parte din imobilul înscris în C.F. 12758 T., nr. top. 6176/1/(...)/3/2/3, imobil cu destinația Casa Familiala compusa din: la parter 2 camere, bucătărie, baie, antreu, pivnița și centrala termica; la etaj 4 camere, baie, antreu, și urcare în pod, curte și gradina în suprafața de 628 mp. și ca unicul moștenitor acceptant a acestui defunct este pârâtul: C. A.-D., în calitate de fiu, în cotă de 1.-a parte, și dispune predarea succesiunii către acesta; s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat din punct de vedere administrativ în T., str. Agriculturii, nr. 53A, imobil înscris în C.F. 12758 T., nr.top.
6176/1/(...)/3/2/3, imobil cu destinația casa familiala compusa din : la parter 2 camere, bucătărie, baie, antreu, pivnița și centrala termica; la etaj 4 camere, baie, antreu, și urcare în pod, curte și gradina în suprafața de 628 mp., în natură, prin atribuirea întregului imobilului pe seama reclamanților; au fost obligați reclamanții la plata în favoarea pârâtului C. A.-D. la plata sumei de 269.669 lei, cu titlu de sultă; s-a dispus intabularea în C.F. a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. 12758 T., nr. top.
6176/1/(...)/3/2/3, imobil cu destinația casa familiala compusa din : la parter 2 camere, bucătărie, baie, antreu, pivnița și centrala termica; la etaj 4 camere, baie, antreu, și urcare în pod, curte și gradina în suprafața de 628 mp., în favoarea reclamanților, în întregime, ca bun comun, cu titlu de drept cumpărare și sistare indiviziune; s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții F. M. și F. B. în contradictoriu cu pârâtul C. D.-H. s-a respins în rest acțiunea reconvențională; cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform extrasului de carte funciară anexat la dosar la fila 5 proprietari tabulari în cote determinate asupra imobilului în litigiu situat din punct de vedere administrativ în T., str. Agriculturii, nr. 53A și înscris în C.F. 12758 T., nr. top. 6176/1/(...)/3/2/3, imobil cu destinația casa familiala compusa din: la parter 2 camere, bucătărie, baie, antreu, pivnița și centrala termica; la etaj 4 camere, baie, antreu, și urcare în pod, curte și gradina în suprafața de 628 mp., sunt numitul C. A., în cota de 1. parte, pârâtul C. A.-D., în cota de 3. parte și reclamanții în cota de 3. parte.
Conform recunoașterilor părților reclamanții au dobândit cota înscrisă în C.F. prin încheierea la data de 16 decembrie 2004 a unui contract de vânzare-cumpărare având ca obiect cota de 3.-a parte din imobil, ce a aparținut pârâtului C. D.-H.
Ulterior, la data de (...) numitul C. A. a decedat lăsând ca unic moștenitor acceptant pe pârâtul C. A.-D., în calitate de fiu.
Pârâtul C. D.-H., fiu al defunctului, nu a acceptat în termenul legal moștenirea după tatăl său nici în mod expres și nici tacit, fapt rezultat cu certitudine din Declarația autentificata sub nr. 2092 în (...) de către BNP I. P.
Susținerile reclamanților potrivit cărora pârâtul C. D.-H. ar fi făcut acte de acceptare tacită a moștenirii, respectiv prin suportarea cheltuielilor de înmormântare și prin folosința imobilului aparținând defunctului, nu au nici un suport probator în prezenta cauză, rămânând la nivelul unor simple afirmații.
În prezenta cauză s-a administrat la solicitarea părților proba tehnică fiind întocmit un Raport de expertiză tehnică judiciară în specialitate evaluare imobiliară de către expert tehnic Ucenic M., care prin concluziile sale a evaluat imobilul în litigiu în luna mai a anului 2008 la suma de
366.000 lei, pentru construcție și suma de 93.000 lei pentru teren.
Ulterior, la solicitarea reclamanților, având în vedere recesiunea economică ce a marcat piața imobiliară în anii 2009-2010, expertul a făcut o noua evaluare a imobilului în litigiu, stabilind valoare actuală de piață la suma de 331.900 lei, valoare de care va ține seama instanța fiind aceea care stabilește valoarea actuală și reală a imobilului la momentul realizării ieșirii din indiviziune.
Întrucât reclamanții și-au schimbat în desfășurarea prezentului litigiu poziția procesuală fiind de acord să preia imobilul și să achite sulta cuvenită celor doi pârâți conform valorii stabilită de expert prin ultima expertiză, instanța a analizat în continuare singura neînțelegere care a rămas între părți legată de susținerea pârâtului C. A.-D., conform căreia el ar fi edificat împreună cu defunctul său tată, o mansardă și un garaj la imobilul în litigiu, care nu ar fi fost avute în vedere la momentul la care reclamanții au cumpărat cota parte din imobil, și care de altfel nu este evidențiată în cartea funciară.
Este real că în cuprinsul cărții funciare nu este evidențiată mansarda
și garajul despre care vorbește pârâtul și care există conform constatărilor expertului tehnic.
Însă acest fapt nu poate impune o concluzie implicită a faptului că acestea nu au fost avute în vedere la momentul vânzării.
Un fapt necontestat de ambele părți și recunoscut de pârâtul C. A.-D. la I., este împrejurarea că această mansardă și garaj existau în materialitatea lor la momentul la care reclamanții au cumpărat cota deținută la ora actuală în C.F. de la fratele pârâtului, respectiv pârâtul C. D.-H., care la momentul vânzării a relatat reclamanților că această mansardă și garaj au fost edificate de întreaga familie.
Mai mult, susținerile pârâtului cum că acestea ar fi fost edificate din resursele sale proprii, în anii 2001- 2002 nu sunt confirmate de nici o probă administrată în cauză, rămânând la nivelul unor simple afirmații favorabile în cauză.
Este foarte probabil ca reclamanții, în calitate de cumpărători, să fi avut în vedere cota parte din întreg imobilul observat la fața locului la momentul cumpărării, orice excluderi din acesta fiind oportun a fi notat în contractul încheiat între părți.
Mai mult pârâtul C. A.-D. nu a prezentat în susținerea poziției sale o autorizație de construcție necesară unei asemenea extinderi, conform dispozițiilor legale în vigoare.
F. de acestea, instanța nu a putut retine susținerile pârâtul C C. A.-D. conform cărora el ar fi edificat împreună cu defunctul sau tată, o mansardă
și un garaj la imobilul în litigiu, care nu ar fi fost avute în vedere la momentul la care reclamanții au cumpărat cota parte din imobil și care de altfel nu sunt evidențiate în cartea funciară.
Prin urmare, instanța a admis ca întemeiate doar în parte atât acțiunea principală cât și acțiunea reconvențională.
Astfel, în baza art. 650 și următoarele a constatat că masa succesorală după defunctul C. A., decedat la data de (...), se compune din cota de 1.-a parte din imobilul înscris în C.F. 12758 T., nr. top. 6176/1/(...)/3/2/3, imobil cu destinația casa familiala compusa din: la parter 2 camere, bucătărie, baie, antreu, pivnița și centrala termica; la etaj 4 camere, baie, antreu, și urcare în pod, curte și gradină în suprafața de 628 m.p. și că unicul moștenitor acceptant a acestui defunct este pârâtul C. A.-D., în calitate de fiu, în cotă de 1.-a parte, și va dispune predarea succesiunii către acesta.
Având în vedere înțelegerea părților și în baza art. 728 C. civil și art. 673 ind. 1 și urm. C.pr.civ. a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat din punct de vedere administrativ în T., str. Agriculturii, nr.
53A, imobil înscris în C.F. 12758 T., nr.top. 6176/1/(...)/3/2/3, imobil cu destinația casa familiala compusa din: la parter 2 camere, bucătărie, baie, antreu, pivnița și centrala termica; la etaj 4 camere, baie, antreu, și urcare în pod, curte și gradina în suprafața de 628 mp., în natură, prin atribuirea întregului imobilului pe seama reclamanților.
În baza art. 673 ind. 5, alin. 2 C.pr.civ. a obligat reclamanții la plata în favoarea pârâtului C. A.-D. la plata sumei de 269.669 lei, cu titlu de sultă.
În baza art. 20 din Legea nr. 7/1996 a dispus întabularea în C.F. a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. 12758 T., nr. top.
6176/1/(...)/3/2/3, imobil cu destinația casa familiala compusa din : la parter 2 camere, bucătărie, baie, antreu, pivnița și centrala termica; la etaj 4 camere, baie, antreu, și urcare în pod, curte și gradina în suprafața de 628 mp., în favoarea reclamanților, în întregime, ca bun comun, cu titlu de drept cumpărare și sistare indiviziune; s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții F. M. și F. B. în contradictoriu cu pârâtul C. D.-H. și s-a respins în rest acțiunea reconvențională.
Prin decizia civilă nr. 4./(...) a T.ui C. s-a admis apelul declarat dereclamanții F. M. și F. B. împotriva Sentinței civile nr. 2. pronunțată la data de (...) în dosarul civil nr. (...) al J. C.-N., care a fost schimbată sub aspectul componenței masei succesorale și al sistării de indiviziune, respectiv plata de sulte, în sensul că s-a admis acțiunea principală și s-a respins acțiunea reconvențională.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul C. A. decedat la data de (...) se compune din cota de 1. parte din imobilul înscris în CF 12758 T., nr. top 6176/1/(...)/3/2/3, imobil cu destinație casă familială, compusă din : la parter două camere, bucătărie, baie, antereu, pivniță și centrală termică; la etaj- patru camere, baie, antreu și urcare în pod; curte și grădină în suprafață de 628 m.p., plus cele două extinderi la construcția veche, extratabulare, mansarda și garajul.
S-a constatat că moștenitorii acceptanți ai defunctului C. A. sunt pârâții C. A. D. și C. D. H. în calitate de fii, în cote egale, dispunând predarea succesiunii către aceștia.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilelor situate administrativ în Turdea, str. Agricultorilor, nr. 5A, imobil descris anterior, prin atribuirea întregului imobil în natură, în favoarea reclamanților.
S-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului, înscris în CF 12758 T., nr. top. 6176/1/(...)/3/2/3, cu aceeași descriere, fără evidențierea extinderilor, în favoarea reclamanților, cu titlul de cumpărare și partaj.
Au fost obligați reclamanții la plata în favoarea pârâților, pentru egalizarea loturilor, a unei sulte în valoare de 134 834,5 lei pentru fiecare pârât.
S-a respins apelul declarat de pârâtul C. A. D. împotriva aceleiași sentinței.
A fost obligat apelantul-pârât C. A. D. să plătească apelanților- reclamanți F. M. și F. B., suma de 5334,89 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele: Cu privire la apelul reclamanților, tribunalul a reținut că este importantă verificarea situației de fapt, în ceea ce privește perioada de timp de 6 luni scursă după decesul tatălui pârâților, C. A., respectiv în termenul de acceptare a succesiunii.
Pârâtul C. A. D. a acceptat fără îndoială succesiunea, acest aspect nefiind contestat în cauză.
Cu privire la pârâtul C. D. H., acesta a susținut că nu a acceptat succesiunea nici în mod expres , nici tacit, nefăcând nici un act care ar putea fi interpretat drept acceptare tacită a succesiunii.
Referitor la această problemă, tribunalul a reținut , în concordanță cu punctul de vedere al reclamanților, că pârâtul a făcut acte de acceptare tacită a succesiuni, prin urmare, poate fi considerat moștenitor al defunctului C. A., alături de fratele său C. A. D.
Conform certificatului de deces depus la dosar, tatăl pârâților a decedat la data de (...).
La data respectivă, pârâtul C. D. H. locuia în imobil și a rămas să locuiască și ulterior, împrejurare pe care tribunalul a considerat-o că echivalează cu un act de acceptare a succesiunii.
Pârâtul nu a răspuns la interogatoriu în fața instanței cu privire la acceptarea succesiunii, putându-se face din acest punct de vedere și aplicarea art. 225 C.pr.civ., recunoscându-se ca adevărate susținerile reclamanților.
Pe de altă parte însă, chiar pârâtul a recunoscut prin întâmpinarea formulată că a locuit în imobil, în cursul verii anului 2006, împreună cu familia sa, până când pârâtul a plecat în S., familia sa continuând însă să rămână în vechea casă părintească până în momentul divorțului părților.
Prin urmare, chiar dacă pârâtul C. D. H. a dat o declarație notarială în sensul renunțării exprese la succesiune, această declarație nu a putut fi luată în considerare de către tribunal deoarece se situează în afara termenului de acceptare a succesiunii, la aproape un an și 8 luni. Odată însă ce s-a stabilit că pârâtul a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii în cursul celor șase luni de la decesul tatălui, declarația notarială apârâtului nu mai poate produce efectele dorite, de constatare a faptului că pârâtul este străin de succesiune.
Astfel, tribunalul a constatat că ambii fii ai defunctului C. A. au acceptat succesiunea, masa succesorală cuvenindu-li-se în mod egal ambilor fii.
Cât privește componența masei succesorale, această problemă este comună celor două apeluri declarate în cauză și a putut fi analizată în cadrul apelului pârâtului C. A. D.
Cu privire la acest apel, T. a reținut că pârâtul pretinde un drept de proprietate propriu cu privire la mansardarea imobilului inițial și cu privire la garaj.
Pentru dovedirea susținerilor sale, pârâtul a propus audierea unor martori în apel, martori care au declarat că pârâtul a vândut o casă în
Copăceni și că cel puțin teoretic ar fi avut mijloace financiare să ridice cele două construcții anexe, însă, nu au putut preciza cu certitudine dacă banii obținuți din vânzare au fost încorporați în construcție.
Astfel, instanța nu a putut reține ca fiind dovedite pretențiile apelantului-pârât, având în vedere că tot martorii au declarat și că pârâtul
și-a procurat o altă locuință, mutându-se din casa părintească, la un interval relativ scurt de la terminarea lucrărilor. Tot martorii au declarat că în timpul ridicării celor două anexe la vechea casă părintească trăiau și părinții, părinți care s-au ocupat efectiv de lucrări, precum și că fratele pârâtului-apelant locuia de asemenea în vechea casă părintească și acesta din urmă având mijloace financiare îndestulătoare, putând contribui și acesta cu fonduri la lucrările de construcție.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C. A. D., solicitândmodificarea deciziei în sensul admiterii apelului și schimbării în parte a sentinței, în sensul majorării sultei datorate de către reclamant și respingerii apelului declarat de reclamanți, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că în opinia sa, admiterea apelului declarat de reclamanți s-a făcut cu încălcarea disp.art. 689 și 690
C. civil, respectiv aplicarea eronată a acestor prevederi, prin coroborare și cu declarația notarială nr. 2. dată la B. N. P. P. I. F.
Din întreaga probațiune a rezultat că fratele recurentului, pârâtul C. D. H. a continuat să locuiască în casa părintească o durată limitată, până la plecarea sa în S., în aceleași condiții ca și înaintea decesului antecesorului său, fără să existe vreo probă la dosar privind efectuarea unor acte pe care nu le-ar fi putut face decât în calitate de erede.
D., toate actele acestui pârât timp de 6 luni de la decesul tatălui pârâților au fost de conservare și administrare a imobilului în care a locuit și până la acea dată, în aceleași condiții ca și anterior decesului tatălui.
În declarația nr. 2. dată la B. N. P. P. I. F. pârâtul C. D. H. a arătat că înțelege să rămână străin de succesiunea tatălui său.
Un alt motiv de recurs vizează încălcarea dispozițiilor art. 67310Cod proc.civ., prin decizia dată în apel, cu ocazia stabilirii sultelor datorate de către reclamanți celor doi pârâți, în sensul că aceasta ar fi egală, de câte 134.834,5 lei, în favoarea fiecăreia. În realitate, sulta datorată de reclamanți recurentului este de 165.950 lei constând în sulta aferentă cotei proprii a pârâtului de 3. parte, precum și a cotei de ½ parte din cea de 1. parte a defunctului C. A., adică pârâtul este îndreptățit să beneficieze de sultă aferentă unei cote de 8. parte din valoarea totală a imobilului de 331.900 lei. În situația în care recursul va fi apreciat ca întemeiat și sub aspectul primei critici, a solicitat stabilirea sultei corespunzător cotei de 1. parte din imobil. Prin întâmpinarea formulată (f. 11-13), reclamanții intimați au solicitatadmiterea în parte a recursului, sub aspectul modificării cuantumului sultei datorate celor doi pârâți, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Referitor la primul motiv de recurs, reclamanții au arătat că în mod corect instanța de apel a considerat că pârâtul C. D. H. a acceptat în mod tacit succesiunea după defunctul său tată, acest aspect rezultând evident din probatoriul administrat în fața instanțelor de fond, precum și din lipsa nejustificată a aceluiași pârât la interogatoriu, dându-se corect eficiență art. 225 Cod proc.civ. Declarația nr. 2092/(...) dată în fața B.ui N. P. P. I. F. nu îndeplinește condițiile legale pentru a putea produce efectele juridice ale unei renunțări la succesiune, aceasta fiind dată pro causa. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, reclamanții au arătat că sulta pe care o datorează recurentului este aferentă cotei sale de proprietate de 8. parte din imobil - 165.950 lei, iar cea pe care o datorează pârâtului C. D. H. este aferentă cotei sale de proprietate de 5. parte din imobil - 103.718,75 lei. Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curteaapreciază că este fondat în parte urmând a fi admis în următoarele limite și pentru următoarele considerente: În ce privește motivul vizând încălcarea dispozițiilor art. 689 și 690 C. civil, acesta nu este fondat. În mod corect instanța de apel a apreciat împrejurarea că pârâtul C. D. H. a continuat să locuiască în imobilul înscris în Cf nr. 12758 T. după decesul tatălui său, constituie un act de acceptare tacită a succesiunii rămase după defunctul C. A.. Potrivit doctrinei în materie, constituie act material de acceptare tacită a succesiunii folosința bunurilor succesorale. Pârâtul C. D. H. a locuit și înainte și după decesul defunctului C. A. în imobilul supus partajului. Faptul că după expirarea termenului de acceptare a succesiunii a plecat în S., nu poate înlătura semnificația acceptării tacite a succesiunii după defunct, întrucât este evident că a continuat să locuiască în imobil după decesul tatălui său, în virtutea vocației sale de moștenitor, în condițiile în care, altfel, nu ar fi avut nici un drept să locuiască în imobil după decesul tatălui său, întrucât potrivit extrasului CF, el nu deținea nicio cotă proprie de proprietate asupra imobilului. În consecință, rămânerea în locuința proprietatea în cotă de 1. parte a defunctului C. A., echivalează cu o acceptare tacită a succesiunii de către pârâtul C. D. H., fiul defunctului. În ceea ce privește declarația de renunțare la succesiune, autentificată sub nr. 2093/(...) la B. N. P. P. I., aceasta a fost dată dupăexpirarea termenului legal de acceptare a succesiunii - (...) și după exercitarea actelor de acceptare tacită făcute înăuntrul aceluiași termen. Pentru aceste considerente, recursul pârâtului întemeiat pe motivul vizând greșita aplicare a art. 689, 690 C. civil, nu este întemeiat. Celălalt motiv de recurs vizând stabilirea sultei datorate de reclamanți este fondat. Asupra imobilului evidențiat în CF nr. 12758 T., sunt coproprietari tabulari defunctul C. A. asupra cotei de 1. parte, pârâtul recurent C. A. D. asupra cotei de 3. parte și reclamanții F. M. și B. asupra cotei de 3. parte. Coproprietarul C. A. a decedat, moștenitorii săi fiind pârâții C. D. H. și C. A. D., ambii fii ai defunctului, acceptanți ai succesiunii rămase după acesta, în cote egale de câte 5. parte din imobil. În aceste condiții, în urma sistării indiviziunii asupra imobilului în sensul atribuirii acestuia reclamanților, aceștia sunt ținuți să achite sulta calculată în raport de valoarea imobilului stabilită pe bază de expertiză judiciară la 331.900 lei (f. 145 dosar fond), corespunzător cotelor de proprietate ale pârâților astfel: aferent cotei de 8. parte recurentului C. A. D. - 165.950 lei și aferent cotei de 5. parte pârâtului C. D. H. - 103.718,75 lei. Constatând că determinarea sultei datorate pârâților s-a făcut în mod greșit de către instanța de apel, în baza art. 312 alin. 1, art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., coroborat cu art. 67310Cod proc.civ., curtea va admite în parte recursul pârâtului în privința cuantumului sultei datorate de reclamanți. Reclamanții, prin întâmpinarea formulată, și-au exprimat poziția procesuală în sensul că sunt de acord cu admiterea recursului sub aspectul modificării cuantumului sultei datorate, diferențiat pentru cei doi pârâți, în raport de cotele de proprietate deținute de aceștia. M. deciziei pronunțate în apel, potrivit celor anterior arătate, vizează doar acest aspect cu privire la care reclamanții nu s-au opus. Apărările reclamanților au vizat celălalt motiv de recurs, respins prin prezenta decizie. Raportat la cele arătate, potrivit art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., pârâtul recurent C. A.-D. este ținut să plătească intimaților-reclamanți integral cheltuielile de judecată făcute de aceștia pentru formularea apărării în recurs, astfel încât va fi obligat să plătească intimaților F. M. și F. B. suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (f. 16). Întrucât taxa judiciară de timbru în cuantum de 2157,14 lei achitată de pârât a vizat motivul de recurs prin care acesta a solicitat modificarea cotei sale de proprietate, prin adăugarea și a cotei de 5. parte a pârâtului C. D. H., iar sub acest aspect recursul s-a respins, reclamanții nu sunt ținuți să îi plătească acestuia cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Admite în parte recursul declarat de pârâtul C. A.-D. împotriva deciziei civile nr. 4. din 5 octombrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că obligă reclamanții F. M. și F. B. la plata sultei în sumă de 165.950 lei în favoarea recurentului și în sumă de 103.718,75 lei în favoarea pârâtului-intimat C. D. H. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Obligă pe pârâtul C. A.-D. să plătească intimaților-reclamanți F. M. și F. B. suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 8 februarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER T. D. M. C. V. A.-T. N. M. L. T. Red. MV dact. GC 3 ex/(...) Jud. Apel: M. Trofin, C.V.Balint
| ← Decizia civilă nr. 315/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2940/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
