Decizia civilă nr. 2940/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
D. nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 2940/R/2012
Ședința publică din 15 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C.
GREFIER : A.-A. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN D. A J. C. împotriva deciziei civile nr. 1./(...) și a deciziei civile nr. 6./(...) ale T.ui C., pronunțate în dosar nr. (...), precum și recursul declarat de reclamanții S. M. și S. A., împotriva deciziei civile nr. 1./(...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată B. F., având ca obiect L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, doamna avocat C.-A. T., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 9 din dosar, lipsă fiind reclamanții recurenți personal, reprezentantul pârâtului recurent și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D. a jud. C., împotriva deciziei civile nr. 1./(...) a T.ui C. este introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat cu părțile adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 50 din L. nr. 1..
Recursul declarat de reclamanții S. M. și S. A., împotriva deciziei civile nr.
1./(...) a T.ui C. este introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat cu părțile adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 50 din L. nr. 1..
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D. a jud.
C., împotriva deciziei civile nr. 6./(...) a T.ui C. este introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat cu părțile adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 14 din O.M.J. nr. 760/C/1999.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că atât reclamanții recurenți, prin memoriul de recurs (f. 8 din dosar), cât și pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice, prin D. a jud. C., prin memoriile de recurs (f. 3 și
10 din dosar), au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2
C.pr.civ.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), reclamanții recurenți, prin intermediul doamnei avocat C.-A. T., au înregistrat la dosar o întâmpinare, în 3 exemplare, prin care solicită respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul
Finanțelor Publice, ca fiind neîntemeiat.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu înțelege să mai susțină ultimul petit din memoriul de recurs, respectiv cel de-al treilea motiv de recurs referitor la obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de
800 ron, reprezentând cheltuieli de judecată în apel, deoarece a formulat o cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1./(...) a T.ui C. în acest sens, iar instanța de apel a soluționat acest petit prin decizia civilă nr. 6./(...) a T.ui C.
În ceea ce privește acest motiv de recurs din recursul declarat de reclamanți, Curtea, din oficiu, înțelege să invoce excepția inadmisibilității.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor
Publice, prin D. a jud. C., împotriva deciziei civile nr. 1./(...) a T.ui C., Curtea, din oficiu, înțelege să invoce excepția inadmisibilității motivului de recurs referitor la cheltuielile de judecată în cuantum de 4.647,80 ron, reprezentând onorariu avocațial și onorariu expert, la care a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice în solidar cu B. F., având în vedere că această critică nu a fost formulată prin cererea de apel, fiind formulată pentru prima dată în recurs, potrivit principiului omiso medio.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei reclamanților recurenți asupra recursurilor ce formează obiectul prezentului dosar, cu mențiunea ca odată cu concluziile pe fond aceasta să se refere și la excepțiile invocate din oficiu de către instanță.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea excepțiilor invocate din oficiu de către Curte și, de asemenea, solicită admiterea recursului declarat de reclamanți, rejudecarea cauzei pe fond și modificarea deciziei civile nr. 1./(...) a T.ui C., în sensul admiterii petitului principal formulat prin cererea de chemare în judecată, referitor la restituirea prețului aferent apartamentului situat în Mun. C.-N., str. Decebal nr. 8, ap. 7, jud. C., înscris în CF nr. 453, nr. topo. 9832/1/VII, la valoarea de piață și respingerea cererii apelantei B. F. cu privire la obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține verbal.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că în ceea ce privește obligarea reclamanților intimați la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei apelante B. F., decizia instanței de apel este greșită, pentru că reclamanții intimați au fost de acord cu cererea de apel formulată de pârâta apelantă B. F. și au depus la dosar acte în probațiune, cu oferte de la societăți comerciale care se ocupă cu obținerea avizelor pentru centralele termice, din care a rezultat suma de
200 - 250 ron necesară în acest scop, motiv pentru care, apreciază că reclamanții intimați nu trebuia să fie obligați la plata acestor cheltuieli de judecată.
De asemenea, reprezentanta reclamanților recurenți arată că valoarea creanței este de 200 - 250 ron, iar cheltuielile de judecată solicitate de pârâta apelantă B. F. sunt de 300 ron.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D. a jud. C., împotriva deciziei civile nr. 1./(...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), reprezentanta reclamanților recurenți solicită respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la precizarea de acțiune formulată în subsidiar de reclamanți, având ca obiect restituirea prețului achitat de reclamanți pentru apartamentul nr. 7 din C.-N., str. Decebal nr. 8, actualizat cu indicele de inflație, reprezentanta reclamanților recurenți arată că în mod corect instanța a respins această excepție având în vedere prevederile art. 16 lit. b din Decretul nr. 167/1958.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că a solicitat, în subsidiar, printr-o precizare de acțiune, restituirea prețului achitat de reclamanți pentru apartamentul nr. 7 din C.-N., str. Decebal nr. 8, actualizat cu indicele de inflație, însă acea sumă reprezenta o micșorare a pretențiilor reclamanților, astfel încât, această precizare nu a reprezentat o modificare de acțiune, ci practic a fost o micșorare a pretențiilor solicitate de reclamanți prin acțiunea formulată în termenul legal de 3 ani de la data luării la cunoștință de către reclamanți despre problema din prezentul litigiu.
Reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar chitanța care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 1500 ron și precizează că ½ parte din această sumă este pentru recursul declarat de reclamanți, iar ½ parte din această sumă este pentru întâmpinarea formulată de reclamanți la recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10803/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., s-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune.
S-a admis acțiunea precizată în subsidiar, formulată de reclamanții S. M.,
S. A. în contradictoriu cu pârâții B. F., Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință:
A obligat pârâtul de rândul 1 la restituirea prețului achitat de reclamanți aferent apartamentului situat în Mun. C.-N., str. Decebal, nr. 8, ap. 7, jud. C., înscris în cf nr. 453, nr. topo. 9832/l/VII, actualizat cu indicele inflației - suma de 4808,33 lei.
S-a dispus obligarea pârâtei de rândul 2 la plata contravalorii investițiilor făcute de către reclamanți pe cheltuiala acestora în imobilul cu adresa de mai sus, conform raportului de expertiză întocmit de V. V.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea reconvențională formulată de pârâta- reclamantă reconvențională B. F. în contradictoriu cu reclamanții S. M., S. A.
A obligat pârâții în solidar să achite reclamantului cheltuieli de judecată de
4647,80 lei, reprezentând onorariu avocațial și de expert.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune vizând solicitarea reclamanților de restituire a prețului plătit la cumpărarea apartamentului, actualizat cu indicele de inflație, ea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Dreptul reclamanților de a solicita restituirea prețului achitat pentru achiziționarea apartamentului situat în C.-N., str. Decebal, nr. 8, ap. 7, jud. C., a luat naștere la data pronunțării Deciziei C. de A. C. nr. 1065/(...), respectiv la data de (...).
C. art. 16 lit. b din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă, termenul de prescripție este întrerupt prin introducerea unei cereri de chemare în judecată. Deci, prin introducerea acțiunii de către reclamanți în interiorul termenului de prescripție de 3 ani, s-a produs practic întreruperea cursului prescripției extinctive, astfel că excepția invocată de către pârât este neîntemeiată. Oricum, solicitarea reclamanților de restituire a prețului plătit la cumpărarea apartamentului, actualizat cu indicele de inflație, a fost formulată ca fiind un petit subsidiar față de petitul principal al acțiunii, acela de restituire a prețului de piață.
Acțiunea a fost formulată în cadrul termenului de prescripție de 3 ani, de la data anulării contractului de vânzare cumpărare, rațiune pentru care precizarea ei cu un petit subsidiar, chiar dacă a fost depusă după expirarea termenului legal, nu poate fi considerată ca fiind prescrisă, deoarece nu ne aflăm în prezenta unei noi acțiuni, ci în prezența unei precizări a acțiunii formulate în termenul legal de prescripție, după cum în mod just a subliniat reclamanta. C. art. 132 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ., precizarea în discuție nu este considerată ca fiind o modificare de acțiune, deci ea nu este o cerere nouă, este o precizare la acțiunea formulată în termenul legal de prescripție și ca atare, nu poate fi considerată ca fiind prescrisă. Prescripția dreptului la acțiune are scopul de a sancționa persoana care timp de 3 ani rămâne în pasivitate și nu întreprinde nici o acțiune pentru recuperarea dreptului sau de creanța, ceea ce nu este cazul în speță, deoarece reclamanții au înaintat acțiunea în termenul legal pentru recuperarea dreptului reclamanților de creanță împotriva pârâtului.
Referitor la fondul pricinii, instanța a reținut că, în fapt, reclamanții au deținut locuința situată în C.-N., str. Decebal, 8, ap. 7, mai întâi cu titlu de închiriere de la S. R., prin titularul dreptului de administrare privind fondul de locuințe proprietate de stat, G. C., plătind chirie până în anul 1997, când în baza L. nr. 1., și-au exercitat dreptul de a o cumpăra prin contractul de vânzare- cumpărare nr. 32676, încheiat în data de (...) neintabulat în cartea funciara.
Ulterior, în temeiul L. nr. 1., acest imobil a fost revendicat de către vechiul proprietar, B. F., iar prin D. civilă nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C., irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare prin care reclamanții au devenit proprietarii locuinței și s-a dispus restituirea în natură a acestui apartament către vechiul proprietar, B. F..
Având în vedere faptul că B. F. a redobândit dreptul de proprietate asupra acestei locuințe, iar contractul reclamanților de vânzare-cumpărare a fost desființat, între reclamanți și aceasta s-au încheiat contracte de închiriere cu privire la apartamentul ce face obiectul prezentei cauze pe o perioadă de câte 1 an, în baza OUG 40/1999, prin care au fost obligați la plata unei chirii lunare în suma de 25% din veniturile nete lunare ale familiei acestora, inițial fiind vorba despre o chirie de 350 lei lunar, iar apoi din iunie 2008 o chirie de 281 lei lunar.
După cum rezultă din hotărârile judecătorești depuse în probațiune de către reclamanți, contractul de vânzare-cumpărare nr. 32676/(...) încheiat între C. Local al municipiului C.-N. și S. A. și S. M., cu privire la imobilul situat în C.- N., str. Decebal, nr. 8, ap. 7, jud. C., a fost anulat irevocabil prin D. civilă nr.
1065/(...) pronunțată de către Curtea de A. C. în D. nr. (...).
Instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 50 din L. nr. 1. „(2) Cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor L. nr.
1., au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru. (2^1) Cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare- cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru. (3) Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (2^1) se face de către M. E. și F. din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din L. nr. 1., cu modificările ulterioare.";
C. dispozițiilor art. 50^1 din L. nr.1.: „(1) Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate respectarea prevederilor L. nr. 1., cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardele internaționale de evaluare. (2) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză";.
Prin D. civilă nr. 51/(...) și D. civilă nr. 1065/(...) pronunțate de către
Curtea de A. C., instanța de judecată a reținut că, contractul de vânzare cumpărare încheiat între reclamanți C. Local al municipiului C.-N. a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor L. nr. 1..
Deci, imobilul din litigiu nu putea fi înstrăinat potrivit prevederilor L. nr. 1., deoarece acesta a aparținut unui cult religios și nu unor persoane fizice, iar potrivit L. nr. 1., puteau fi vândute chiriașilor doar imobilele cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului din proprietatea persoanelor fizice.
Având în vedere ca solicitarea reclamanților nu se încadrează în prevederile art. 50^1 din L. nr. 1., respectiv C. de vânzare-cumpărare nr. 32.676/(...) încheiat între C. Local al mun. C.-N. și reclamanții S. M. și S. A. cu privire la apartamentul nr. 7 situat în C.-N., str. Decebal, nr. 8, nu a fost încheiat cu respectarea prevederilor L. nr. 1., solicitarea lor principală de restituire a contravalorii prețului de piață a imobilului situat în C.-N., str. Decebal, nr. 8, ap.
7, înscris în CF nr. 453, nr.topo 9832/1 /VII, imobil dobândit de către reclamanți în baza L. nr. 1. nu poate fi primită.
Referitor la actualizarea cu indicele inflației a prețului achitat de către reclamanți pentru cumpărarea ap. 7 situat în C.-N., str. Decebal, nr. 8, pentru care expertul contabil, B. L. I., a refăcut raportul de expertiză efectuat în cauză, prin răspunsul la obiecțiunile formulate de către Ministerul Finanțelor Publice, acesta a arătat că suma rezultată, respectiv 4.265,01 lei, fără comisionul de 1% reținut de unitatea vânzătoare, este corectă, la care reclamanții au subscris.
Referitor la acțiunea reconvențională prin care se solicită obligarea pârâților reconvenționali la desființarea lucrărilor efectuate imobilului în discuție, în vederea readucerii acestuia la situația anterioară, iar în cazul în care aceștia refuză, să i se aprobe reclamantei reconvenționale efectuarea tuturor demersurilor în vederea demolării celor construite, pe cheltuiala reclamanților, instanța a apreciat-o nefondată.
Imobilul în litigiu a fost folosit de către reclamanții-pârâți reconvenționali pe o perioadă de 40 de ani, perioadă în care evident că ei au efectuat diferite lucrări de reparații și reamenajare a apartamentului, amenajând o baie pe care au dotat-o cu vană, wc, instalații sanitare, gresie faianță, geamuri ornamentale, au izolat imobilul montând geamuri și uși termopan, au introdus apa și canalizarea în locuință, au pus gresie și faianță în bucătărie, au dotat apartamentul cu centrală termică și cu calorifere și au betonat curtea interioară amenajând și un gard, îmbunătățiri care au sporit valoarea acestuia.
Împrejurarea că aceste lucrări nu fac decât să îl prejudicieze pe pârât și să îi afecteze activitatea desfășurată, schimbând destinația inițială a acestuia - proprietatea unui cult religios - Ordinul Bisericii Franciscane, destinat în folosul mănăstirii și construirii de chilii pentru călugării ordinului religios este irelevant, deoarece ceea ce contează este destinația lui inițială - casă de locuit care în mod cert a beneficiat de un spor de valoare. C. ce dorește să facă ulterior actualul proprietar nu importă sub aspectul în discuție.
Faptul că lucrările care s-au efectuat au fost făcute fără autorizație de construcție, deși era necesară obținerea ei, deoarece modificau complet destinația inițială a spațiului este mai puțin important din punctul de vedere al sporului de valoare.
Îmbunătățirile efectuate erau necesare și utile imobilului, deoarece fără ele, imobilul s-ar fi degradat, ar fi ajuns la stadiul de a nu mai putea fi locuit. Faptul ca reclamanții au dotat o baie cu vană și wc, instalații sanitare, gresie, faianța, geamuri, centrala termică și de asemenea au introdus apa și canalizarea în locuința, evident că acestea nu echivalează cu cheltuială voluptuorie ci cu una necesară. La fel, cu privire la izolația imobilului, nu poate fi vorba despre o înfrumusețare a acestuia, deoarece pereții imobilului erau plini de igrasie și izolația asigura și protecția termică absolut necesară imobilului.
Instanța a apreciat că toate investițiile făcute au fost absolut necesare pentru a asigura condiții minime de locuit în acest imobil, astfel că izolarea, amenajarea unei bai cu cele strict necesare conform unui minim confort, betonarea curții interioare, ridicarea unui gard, nu pot fi considerate cheltuieli făcute pentru înfrumusețare.
În ceea ce privește așa zisele geamuri, ele sunt geamuri obișnuite din PVC, pe care reclamanții le-au montat pentru a asigura protecția termică a imobilului.
Faptul că aceste modificări au fost efectuate înainte ca pârâta să redobândească dreptul de proprietate asupra imobilului, este lipsit de relevanță, prin prisma art. 48 L. nr. 1., modificat prin L. nr. 1., art. 14, care obligă fostul proprietar care a redobândit imobilul să plătească contravaloarea acestor investiții, indiferent de data efectuării acestora, deoarece legea nu distinge.
Toate aceste lucrări au fost efectuate de către aceștia în considerarea calității lor de proprietari asupra imobilului în cauză, astfel că instanța nu poate obliga pârâtul la desființarea lucrărilor efectuate și readucerea imobilului la starea inițială descrisă în cartea funciară.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta B. F., reclamanții S. M. și
S. A. și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Prin decizia civilă nr. 6. din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respinsapelul declarat de S. M. și S. A., precum și apelul declarat de Ministerul
Finanțelor Publice.
S-a admis apelul declarat de B. F., împotriva Sentinței civile nr. 10803/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., care a fost schimbată în parte în sensul că s-a redus cuantumul contravalorii investițiilor efectuate de reclamanți stabilite în sarcina Bisericii Franciscane cu suma de 250 lei.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Intimații S. M. și S. A. au fost obligați să plătească apelantei B. F. suma de
300 lei cheltuieli parțiale de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la apelul reclamaților S. M. și S. A., s-a apreciat că potrivit dispozițiilor art. 50^1 din L. nr. 1.: „Proprietarii ale căror contracte de vânzare- cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardele internaționale de evaluare.";
Din analiza textului legal invocat reiese că nu orice proprietar al cărui contract de vânzare-cumpărare a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă are dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului, ci doar cel care a contractat cu respectarea condițiilor prevăzute de L. nr. 1..
În ceea ce îi privește pe reclamanți, s-a statuat în mod irevocabil prin D. civilă nr. 5. pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul civil nr. 8., rămasă irevocabil prin respingerea recursului prin D. civilă nr. 1. a C. de A. C. că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului apartament nr. 7 situat în C.-N., str. Decebal, nr. 8 s-au încălcat dispozițiile art. 1 din L. nr. 1.. Practic, prin art. 1 s-a din L. nr. 1. s-au reglementat imobilele care fac obiectul reglementării acestei legi și care în baza art. 9 pot solicita cumpărarea acestora. Potrivit art. 1 din L. nr. 1., constituie obiect de reglementare imobilele cu destinația de locuințe, care au aparținut foștilor proprietari persoane fizice, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, și care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989.
În cauză, apartamentul cumpărat de reclamanți nu a aparținut anterior trecerii în proprietatea statului unor proprietari persoane fizice, aspect care putea fi cu ușurință verificat de către reclamanți prin cercetarea cărții funciare, astfel că imobilul nu a intrat în sfera de reglementare a L. nr. 1.. Practic încheierea de către reclamanți a contractului de vânzare cumpărare pentru imobilul în litigiu s- a făcut prin fraudarea legii, astfel că aceștia nu se pot prevala nici de buna credință.
Însăși în expunerea de motive a L. nr. 1. se menționează condiția de respectare a prevederilor L. nr. 1., condiție în lipsa căreia nici nu se mai poate discuta de prețul de piață. Faptul că S. Român a acceptat oferta de cumpărare din partea reclamanților nu asanează nulitatea cu privire la ilicitatea obiectului convenției și nu înlătură frauda la lege. C. un imobil care nu intra în sfera de reglementare a L. nr. 1. reclamanții au fost de rea-credință și și-au asumat riscul pierderii imobilului, astfel că practic în acest caz își invocă propria culpă pentru a obține avantaje de pe urma încălcări cu știință sau dacă nu cu totală ignoranță a legii.
Speranța legitimă presupune, în primul rând respectarea legii, ori reclamanții au încălcat în mod grosolan legea, astfel că nu sunt îndreptățiți la a solicita avantaje de pe urma acestei încălcări.
Cu privire la apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune că în mod corect a statuat prima instanță că acesta este nefondată. Prescripția sancționează pasivitatea creditorului, ori în speță nu este vorba de pasivitate, atâta timp cât de la data constatării irevocabile a nulității absolute a titlului reclamanților și până la înregistrarea cererii de chemare în judecată nu au trecut cei trei ani prevăzuți de art. 16 din Decretul 167/1958. Acest termen de prescripție a fost întrerupt prin formularea de către reclamanți a cererii de chemare în judecată la 15 aprilie
2009, iar precizarea de acțiune prin care s-a solicitat în subsidiar prețul reactualizat a fost formulată în timpul cât prescripția era întreruptă.
În ceea ce privește motivul de apel cu privire la cheltuielile de judecată, tribunalul a reținut că onorariul expertului B. L. care a reactualizat prețul plătit de reclamanți pentru imobilul în litigiu a fost de 1200 lei. Acțiunea a fost admisă cu privire la prețul reactualizat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, astfel că partea căzută în pretenții în mod corect a fost obligată la a suporta acest onorariu. În ceea ce privește onorariul avocațial, raportat dispozițiile Deciziei C. Constituționale nr. 492/2006 în care Curtea a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil, tribunalul a apreciat că acesta este neîntemeiat. Acțiunea a fost una complexă, durata procesului a fost de 2 ani în care avocatul reclamanților a întocmit numeroase acte de procedură și s-a prezentat la termene, astfel că tribunalul apreciază că cuantumul acestuia îndeplinește cerința de rezonabilitate și proporționalitate cu munca depusă și complexitatea cauzei.
Convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărui efect creanța dobândește caracter, cert, lichid și exigibil. În același sens a statuat și CEDO, apreciind că cheltuielile de judecată în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale urmează a fi recuperate numai în măsura în care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil. De altfel, din motivarea apelului nu reiese în ce constă încălcarea dispozițiilor legale referitoare la cheltuielile de judecată, Ministerul
Finanțelor Publice fiind supus sub aspectul acestei obligații, acelorași dispoziții ca și particularii care cad în pretenții.
Cu privire la apelul declarat de B. F., tribunalul a apreciat că acesta este întemeiat doar în parte. În ceea ce privește faptul că reclamanții au efectuat timp de 40 de ani diferite modificări spațiului, care nu pot fi considerate îmbunătățiri, acestea au fost constatate și expertizate și nu a fost negată realizarea lor. În ceea ce privește sporirea valorii imobilului, acest aspect a reieșit fără putință de tăgadă din probele administrate în cauză. Nu a fost acceptată ideea că prin schimbarea geamurilor cu geamuri termopan, prin izolarea pereților exteriori, prin betonarea curții, etc. valoarea imobilului nu a crescut. S-a avut în vedere faptul că reclamanții au deținut acest imobil multă vreme cu titlu de chirie, având destinația de locuință. În scopul utilizării normale și pentru a-și spori confortul termic au efectuat aceste lucrări. Faptul că apelanta este o instituție de cult și aceste lucrări nu corespund nevoilor sale nu are relevanță, atâta timp cât sporul de valoare a fost dovedit, iar proprietarul, în baza dispozițiilor art. 48 din L. nr. 1. este cel obligat să le suporte. Nu le este imputabilă reclamanților schimbarea destinației construcției în aceea de locuință, iar lucrările efectuate au fost în concordanță cu scopul pentru care aceștia au folosit imobilul.
În ceea ce privește dotarea imobilului cu încălzire centrală și acesta reprezintă o îmbunătățire necesară și utilă unei locuințe. Întrucât pentru efectuarea branșamentelor și instalarea centralei termice era necesar întocmirea și avizarea unui proiect, condiții neîndeplinite de către reclamanți, tribunalul a apreciat că pentru intrarea în legalitate a apelantei este necesară. În aceste condiții, față de ofertele depuse la dosar și necontestate de către apelantă potrivit cărora aceste costuri sunt estimate între 200-250 lei, instanța a apreciat necesar a se reduce aceste cheltuieli din contravaloarea îmbunătățirilor.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. a J. C. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței civile nr.
10803/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca.
În motivarea recursului consideră ca soluțiile pronunțate sunt netemeinice
și nelegale.
Astfel, consideră că excepția prescripției dreptului la acțiune invocata trebuia admisa.
Astfel, raportat la prevederile art. 1 coroborat cu art. 3 din Decretul nr.
167/1958 privind prescripția extinctiva, termenul de prescripție al dreptului la acțiune este de 3 (trei) ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
In speța, după cum rezulta din hotărârile judecătorești depuse în probațiune de către reclamanți, C. de vânzare-cumpărare nr. 32676/(...), încheiat între C. Local al municipiului C.-N. și S. A. și S. M., cu privire la imobilul situat în C.-N., str. Decebal nr. 8, ap. 7, jud. C., a fost anulat irevocabil prin D. civila nr.
1065/(...) pronunțata de către Curtea de A. C. in D. nr. (...).
In aceste condiții, dreptul reclamanților de a solicita restituirea prețului achitat pentru achiziționarea apartamentului situat in C.-N., str. Decebal nr. 8, ap. 7, jud. C., a luat naștere la data pronunțării Deciziei C. de A. C. nr. 1065/(...), respectiv la data de (...). Ori la data precizării acțiunii, în ceea ce privește pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și a solicitării de restituire a prețului achitat de către reclamanți pentru cumpărarea ap. 7 situat în C.-N., str. Decebal nr. 8, actualizat cu rata inflației, respectiv (...) și (...), dreptul la acțiune al reclamanților era prescris, așa încât aceasta excepție trebuia admisa.
În ceea ce privește cheltuielile de judecata în cuantum de 4.647,80 lei, reprezentând onorariu avocațial și de expert - 3500+1147,80 lei, la care a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în solidar cu B. F., considera ca au fost încălcate prevederile art. 274, art. 276 și art. 277 C.pr. civ.
Astfel, considera ca în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata, în condițiile în care pretențiile reclamanților au fost admise doar in parte, iar în ceea ce privește onorariul expertului, arată ca suma de 4808,33 lei, reprezentând preț achitat de către reclamanți aferent apartamentului situat în C.- N., str. Decebal nr. 8, ap. 7, jud. C., actualizat cu indicele de inflație și pentru care a fost admisa acțiunea reclamanților fata de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a fost calculata de către D. G. a F. P. a jud. C. urmare adresei primei instanțe, așa încât raportat la pretențiile reclamanților pentru care a fost admisa acțiunea fata de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat la plata onorariului expert.
Având în vedere prevederile art. 277 C. pr. civ. consideră ca prima instanța, precum și instanța de apel-trebuiau sa stabilească pentru fiecare dintre pârâți în parte obligația privind plata cheltuielilor de judecata, raportat la cuantumul pretențiilor admise în contradictoriu cu fiecare dintre pârâți, precum și datorita faptului ca între Ministerul Finanțelor Publice si parata B. F. nu exista nici un fel de raport.
Împotriva deciziei au declarat recurs și reclamanții S. M. și S. A., solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei pe fond si modificarea Deciziei civile nr.
1. pronunțata de Tribunalul Cluj astfel: admiterea petitului principal formulat prin cererea de chemare în judecata, referitor la restituirea prețului aferent apartamentului situat in Mun. C.-N. str. Decebal, nr. 8, ap. 7, jud C., înscris in cf nr. 453, nr. topo. 9832/1/VII, la valoarea de piață; respingerea cererii apelantului B. F. cu privire la obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecata; obligarea paraților apelanti B. F. si Ministerul Finanțelor Publice la plata cheltuielilor de judecata in suma de 800 lei.
În motivarea recursului consideră decizia T.ui ca fiind nelegala, data ca urmare a unei aplicări greșite a prevederilor legale incidente în aceasta speță.
In primul rând considera ca in mod nelegal instanța a respins cererea de restituire la valoarea de piața a prețului aferent imobilului pentru care i s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare si a admis doar restituirea prețului achitat, actualizat cu indicele de inflație, in suma de 4808,33 ron.
Astfel, reclamanții au deținut locuința situata in C.-N., str. Decebal, nr. 8, ap. 7, mai întâi cu titlu de închiriere de la S. R., prin titularul dreptului de administrare privind fondul de locuințe proprietate de stat, G. C. Au folosit aceasta locuința cu titlu de chirie pana in anul 1997, când in baza L. nr. 1. au exercitat dreptul de a o cumpăra prin contractul de vânzare-cumpărare nr.
32676, încheiat in data de (...). Ulterior, in temeiul L. nr. 1., acest imobil a fost revendicat de către vechiul proprietar, B. F., iar prin D. civila nr. 1. pronunțata de Curtea de A. C., irevocabila, prin care s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare prin care reclamanții au devenit proprietarii locuinței și s-a dispus restituirea în natură a acestui apartament către vechiul proprietar, B. F.
Consideră ca in mod neîntemeiat instanța de fond a considerat ca nu sunt aplicabile prevederile - L. nr. 1. modificata prin L. nr. 1., in sensul restituirii prețului apartamentului la valoarea actuala de piața, pe considerentul ca, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu încălcarea L. nr. 1..
Toate condițiile impuse de L. 1., in forma in care ea era în vigoare la data de
(...) au fost respectate la momentul cumpărării.
Astfel art. 9 din L. 1. impunea ca și condiții de valabilitate a contractului, următoarele: sa existe un contract de închiriere in vigoare si valabil încheiat asupra apartamentului in cauza ; cumpărătorul sa fie cetățean roman; cumpărătorul sau familia lui sa nu fi deținut un imobil in proprietate. Toate aceste condiții au fost respectate la data încheierii contractului de vânzare- cumpărare.
Noua reglementare - L. 1. - reconsidera poziția fata de chiriașii care au pierdut dreptul de proprietate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, in sensul ca au dreptul de a obține valoarea de piața a acestor imobile, indiferent de prețul achitat, așa cum rezulta de altfel si din expunerea de motive a inițiatorului legii devenita 1., susținuta in primul rând din perspectiva aplicării principiului echitații sociale.
Lipsa de diligenta asupra condiției existențiale ca bunul sa fie in circuitul civil nu poate fi imputata cumpărătorilor, cu atât mai mult cu cat cererea de cumpărare s-a făcut in contextul legislativ de la data respectiva L. 1.. Verificarea îndeplinirii acestei condiții obliga vânzătorul sa cerceteze daca imobilul pentru care chiriașul si-a exprimat opțiunea de cumpărare, in condițiile art. 9 din L. 1. este in circuitul civil si poate fi dobândit dreptul de proprietate asupra lui.
Reclamanții au fost privați de dreptul de proprietate întrucât statul si-a încălcat obligația pozitiva de a reacționa in timp util si cu coerenta fata de chestiunea de interes general pe care o reprezenta restituirea sau vânzarea unor imobile intrate in posesia sa in temeiul decretelor de naționalizare - paragraful
112 din Hot. Paduraru c/a României. Aceeași hotărâre sesizează incoerenta practicii judiciare in analizarea titlului statului.
In aceste condiții considera ca noile modificări ale L. 1. reglementate prin L.
1. sunt aplicabile si situației reclamanților.
Prejudiciul efectiv suferit ca urmare a desființării contractului de vânzare- cumpărare reprezintă valoarea actuala de circulație, respectiv valoarea de înlocuire a bunului care a ieșit din patrimoniul acestora. Obligația de a suporta despăgubirile corecte pentru aceasta pierdere a bunului revine statului, ca o consecința a încheierii contractului de vânzare-cumpărare prin mandatarii special desemnați ai acestuia. Acest prejudiciu nu poate fi reparat in alt mod deoarece cu despăgubirea primita concretizata in derizoria suma de 4808 lei, constând in prețul achitat la valoarea actualizata, nu ar putea cumpăra un alt imobil in condițiile de piața actuale, asemănător celui pe care l-a cumpărat inițial de la stat.
Un al doilea motiv de recurs consta din acela ca instanța de apel in mod nelegal i-a obligat la plata cheltuielilor de judecata in suma de 300 ron fata de B. F.
Avocatul reclamanților a fost de acord cu admiterea in parte a apelului formulat de B. F. cu privire la suma de 250 ron, care au fost de acord ca prin admiterea apelului sa fie dedusa din valoarea îmbunătățirilor la plata cărora a fost obligata aceasta parata in favoarea reclamanților. De altfel acest lucru rezulta si din conținutul concluziilor scrise depuse la dosar.
Consideră ca instanța de apel trebuia sa facă aplicarea art. 275 c.pr.civ.
Instanța de apel in mod nelegal a stabilit cheltuieli de judecata parțiale in suma de 300 ron raportat la admiterea unei creanțe de 250 ron, deci suma cheltuielilor de judecata este mai mare decât creanța admisa.
In al treilea rând in mod nelegal instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecata in suma de 800 ron pe care reclamanții le-au solicitat cu privire la apelurile pârâților B. F. si Ministerul Finanțelor Publice, aspect consemnat la pagina 1 din decizia civila.
Astfel au solicitat ca, in situația respingerii apelurilor formulate de către pârâți, aceștia sa fie obligați la plata cheltuielilor de judecata in suma de 800 ron, conform chitanței depuse la dosar.
Deși apelul M.ui F. a fost respins in întregime, iar apelul Bisericii
Franciscane a fost admis numai pentru suma de 250 ron din 5138 lei cat au fost obligați prin sentința de la fond, in condițiile in care reclamanții au fost de acord cu admiterea pentru aceasta suma, totuși instanța de apel nu s-a pronunțat prin acordarea acestor cheltuieli si obligarea pârâților apelanți in acest sens.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele considerente:
În prealabil analizării pe fond a recursurilor, trebuie reținut că reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu înțelege să mai susțină ultimul petit din memoriul de recurs, respectiv cel de-al treilea motiv de recurs referitor la obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 800 ron.
Curtea constată că nu există instituția nesusținerii, astfel că, atâta timp cât părțile personal sau prin mandat expres nu au renunțat la judecata acestui motiv de recurs, acesta rămâne a fi analizat dar, având în vedere că prin completarea dispozitivului deciziei civile nr. 1./(...) a T.ui C. s-a dispus deja în acest sens, iar instanța de apel a soluționat acest petit, ce face obiectul motivului de recurs prin care se invocă nesoluționarea, prin decizia civilă nr. 6./(...) a T.ui C., rămâne că acest motiv de recurs este inadmisibil, fiind lipsit de interes, față de o cerere deja admisă.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor
Publice, prin D. a jud. C., împotriva deciziei civile nr. 1./(...) a T.ui C., Curtea, constată inadmisibilitatea motivului de recurs referitor la cheltuielile de judecată în cuantum de 4.647,80 ron, reprezentând onorariu avocațial și onorariu expert, la care a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice în solidar cu B. F., având în vedere că această critică nu a fost formulată prin cererea de apel, fiind formulată pentru prima dată în recurs, inadmisibil potrivit principiului omisio medio.
Analizând pe fond recursurile, în ce privește recursul pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice, acesta consideră că raportat la prevederile art. 1 coroborat cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, termenul de prescripție al dreptului la acțiune este de 3 (trei) ani de la data nașterii dreptului la acțiune, C. de vânzare-cumpărare nr. 32676/(...), încheiat între C. Local al municipiului C.-N. și S. A. și S. M., cu privire la imobilul situat în C.-N., str. Decebal nr. 8, ap. 7, jud. C., a fost anulat irevocabil prin D. civila nr. 1065/(...) pronunțata de către Curtea de A. C. în D. nr. (...), iar dreptul reclamanților de a solicita restituirea prețului achitat pentru achiziționarea apartamentului a luat naștere la data pronunțării acestei decizii nr. 1065/(...). Ori la data precizării acțiunii, și a solicitării de restituire a prețului achitat de către reclamanți pentru cumpărarea ap. 7, respectiv (...) și (...), dreptul la acțiune al reclamanților era prescris, așa încât aceasta excepție trebuia admisă.
Curtea constată că acest motiv de recurs este fondat deoarece în cauză reclamanții au avut la îndemână două acțiuni distincte, pentru fiecare dintre ele curgând în mod independent câte un termen de prescripție, fără ca vreunul dintre cele două termene să aibă vreo influență asupra celuilalt. Cât timp există două acțiuni, și acestea sunt distincte, este firesc să existe tot două termene de prescripție, fiecare aferent acțiunii ce o însoțește.
Una dintre acțiuni, întemeiată pe dispozițiile art. 50 alin. 2 din L. nr. 1., permite restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1., au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile iar cea de a doua acțiune, prevăzută de art. 501din L. nr. 1., dă drept la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare proprietarilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Cele două acțiuni sunt distincte și au ipoteze de aplicare fiecare pentru domeniul său, una pentru contracte desființate încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1. iar cealaltă pentru contracte desființate încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1.. Că sunt acțiuni distincte reiese și din acea că admiterea uneia exclude admiterea celeilalte. Prin urmare dacă sunt acțiuni distincte atunci pentru fiecare curge un termen de prescripție propriu, care are individualitatea lui și nu există nici un motiv de a-l face comun cu al celeilalte acțiuni. Faptul că pentru fiecare din cele două acțiuni termenul de prescripție curge de la aceași dată, în cazul concret de la data desființării contractului prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, nu poate duce la confuzia făcută de instanța de fond și de apel, că introducerea unei acțiuni întrerupe termenul de prescripție pentru cealaltă acțiune. Niciodată introducerea unei acțiuni nu întrerupe termenul de prescripție pentru vreo altă acțiune ci doar pentru chiar acțiunea introdusă. Dreptul la acțiune, pentru fiecare dintre cele două acțiuni formulate de reclamanți, a început să curgă la data de (...) dar acțiunea pentru restituirea prețului achitat de către reclamanți pentru cumpărarea ap. 7, a fost formulată abia la data de (...) (fila 80 dosar fond), deci după împlinirea termenului general de prescripție de 3 ani. Potrivit art. 16 lit. b din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă, termenul de prescripție este întrerupt prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, dar nu a oricărei cereri de chemare în judecată ci chiar a celei a cărei termen de prescripție curge, pentru că doar în acest fel se justifică înlăturarea caracterului sancționator a prescripției iar nu prin introducerea oricărei fel de acțiuni, pentru că astfel se poate introduce orice fel de acțiune ce nu are ca obiect dreptul a cărei acțiune se prescrie și să se distorsioneze instituția prescripției. Chiar dacă solicitarea reclamanților de restituire a prețului plătit la cumpărarea apartamentului, actualizat cu indicele de inflație, a fost formulată în opinia reclamanților ca fiind un petit subsidiar față de petitul principal al acțiunii, acela de restituire a prețului de piață, aceasta nu înlătură caracterul principal al fiecărei acțiuni care are o individualitate proprie și pot fi introduse separat în dosare diferite. Interpretarea ca două acțiuni distincte este una care rezultă din dreptul material aplicabil iar faptul că procedural și aparent reclamanții au formulat una dintre acțiuni ca un petit subsidiar nu înlătură caracterul principal al fiecărei acțiuni și individualitatea proprie a acestora din care decurge și analiza modului de curgere distinct a fiecărui termen de prescripție ce însoțește fiecare dintre cele două acțiuni. Nimic nu împiedică a se formula în același dosar ambele acțiuni, dar aceasta nu face ca modul de calcul al termenului să se schimbe, după cum acțiunile sunt formulate în dosare distincte sau în același dosar. Din același motiv nu se poate afirma că ne aflăm în prezența unei precizări a acțiunii, pentru că acele două acțiuni sunt distincte chiar dacă au fost formulate în același dosar, chestiunile care țin de dreptul material și cele care țin de procedură fiind necesar a se analiza distinct, așa cum s-a făcut mai sus. Față de faptul că acțiunea trebuia respinsă ca prescrisă pentru capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 50 alin. 2 din L. nr. 1. și ca nefondat pentru capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 501din L. nr. 1., față de acest recurent, aceasta fiind și soluția ce se va da cauzei, plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamanți va fi respinsă deoarece aceștia sunt în culpă procesuală față de acest recurent. În condițiile în care pretențiile reclamanților au rămas admise doar în parte, doar pentru plata contravalorii investițiilor și doar față de pârâta B. F., în modul în care au fost schimbate în apel, se vor menține dispozițiile din decizia recurată privitoare la admiterea apelului pârâtei B. F. și această pârâtă va fi obligată la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru în sumă de 426,1 lei aferentă sumei stabilită cu titlu de investiții de către expert V. V., din care s-a redus în apel suma de 250 lei, și onorariul pentru acest expert în sumă de 1147,8 lei, ambele sume fiind în total 1.573,9 lei, care se constituie în cheltuieli de judecată la fond pentru petitul de plată a contravalorii investițiilor, așa cum a fost schimbată suma parțial în apel, făcând aplicarea art. 277 C. pr. civ. pentru că și instanța de apel trebuia să stabilească pentru fiecare dintre pârâți în parte obligația privind plata cheltuielilor de judecată, raportat la cuantumul pretențiilor admise în contradictoriu cu fiecare dintre pârâți, precum și datorita faptului ca între Ministerul Finanțelor Publice si parata B. F. nu exista nici un fel de raport. Pentru că apelul acestui pârât va fi admis și pentru motivele indicate mai sus, cât și pentru că se va menține respins apelul reclamanților, se cuvine a se respinge și cererea reclamanților de completare a dispoziției date de instanța de apel în ce privește cheltuielile de judecată. În ce privește recursul reclamanților S. M. și S. A., aceștia solicită restituirea prețului aferent apartamentului situat in Mun. C.-N. str. Decebal, nr. 8, ap. 7, jud C., înscris in cf nr. 453, nr. topo. 9832/1/VII, la valoarea de piață. Acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece prin D. civilă nr. 51/(...) și D. civilă nr. 1065/(...) pronunțate de către Curtea de A. C. s-a reținut că, contractul de vânzare cumpărare încheiat între reclamanți C. Local al municipiului C.-N. a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor L. nr. 1., deoarece acesta a aparținut unui cult religios și nu unor persoane fizice, iar potrivit L. nr. 1., puteau fi vândute chiriașilor doar imobilele cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului din proprietatea persoanelor fizice. Având în vedere ca solicitarea reclamanților nu se încadrează în prevederile art. 501din L. nr. 1., respectiv C. de vânzare-cumpărare nr. 32.676/(...) încheiat între C. Local al mun. C.-N. și reclamanții S. M. și S. A. cu privire la apartamentul nr. 7 situat în C.-N., str. Decebal, nr. 8, nu a fost încheiat cu respectarea prevederilor L. nr. 1., solicitarea lor de restituire a contravalorii prețului de piață a imobilului situat în C.-N., str. Decebal, nr. 8, ap. 7, înscris în CF nr. 453, nr.topo 9832/1 /VII, imobil dobândit de către reclamanți în baza L. nr. 1., nu poate fi primită. Lipsa de diligență asupra condiției ca bunul sa fie în circuitul civil, în sensul să facă obiectul L. nr. 1. poate fi imputată atât cumpărătorilor cât și vânzătorului, dar în speță interesează reaua credință a cumpărătorilor, pentru că în cazul în care acesta a cumpărat imobilul știind din simpla consultare a cărții funciare unde figura o persoană juridică ca fost proprietar al imobilului, că nu putea face obiectul L. nr. 1., care permitea vânzarea doar a imobilelor ce au aparținut persoanelor fizice, nu se poate cere prețul în condițiile art. 501din L. nr. 1. ci doar în condițiile art. 50 alin. 2 din L. nr. 1., cu condiția ca oricare dintre cele două acțiuni să fi fost introdusă în termenul de prescripție. Din punctul de vedere al restituirii prețului nu are relevanță culpa vânătorului, relevantă fiind culpa cumpărătorului, pentru că în cazul în care acesta a încheiat cu contractul cu nerespectarea L. nr. 1. acesta nu mai poate cere prețul de piață ci doar prețul plătit, actualizat. Față de această atitudine culpabilă a reclamanților aceștia nu mai pot susține că au fost privați de dreptul de proprietate întrucât statul și-ar fi încălcat obligația pozitiva de a reacționa in timp util si cu coerenta fata de chestiunea de interes general pe care o reprezenta restituirea sau vânzarea unor imobile intrate in posesia sa in temeiul decretelor de naționalizare, deoarece contribuția reclamanților la dobândirea bunului s-a făcut prin fraudarea legii iar legea nu protejează drepturile dobândite prin fraudă. Chiar dacă domeniul de aplicare al art. 501din L. nr. 1. este unul limitat acesta există, de exemplu în situația în care un contract este încheiat cu respectarea L. nr. 1. dar este desființat pentru cauze de nulitate care nu țin de domeniul de aplicare al L. nr. 1. sau într-o acțiune în revendicare se dă preferință unui alt titlu decât contractului încheiat în temeiul L. nr. 1.. Față de respingerea recursului reclamanților pentru aceste motive de recurs se va menține soluția din apel de respingere a apelului acelorași reclamanți. M.ivul de recurs privind respingerea cererii apelantului B. F. cu privire la obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată este nefondat deoarece din suma de 1500 lei onorariu avocat plătit de apelanta B. F. pentru formularea apelului propriu și a apărărilor față de apelul reclamanților, aceștia din urmă au fost obligați doar la plata sumei de 300 lei pentru că apelul lor a fost respins, deci erau în culpă procesuală iar apelul pârâtei B. F. a fost admis la rândul lui deci și din acest punct de vedere erau în culpă procesuală. Chiar dacă reclamanții au fost de acord cu admiterea în parte a apelului formulat de B. F. cu privire la suma de 250 ron, trebuie sesizat că s-au opus la admiterea în întregime a apelului pârâților iar apelul reclamanților a fost respins. Suma cheltuielilor de judecata nu a fost stabilită doar în raport de creanța admisă ci și în raport de apărările pârâtei făcute față de apelul reclamanților, apel al reclamanților care a fost respins. Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. C., în contra Deciziei civile nr. 6./(...), dosar nr. (...) al T.ui C. și împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care le va modifica, va admite apelul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. C., în contra sentinței civile nr. 10803/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., pe care o va schimba în parte. Va respinge ca prescrisă extinctiv precizarea de acțiune formulată (în subsidiar) de reclamanți la data de 17 martie 2010, având ca obiect restituirea prețului achitat de reclamanți pentru apartamentul nr. 7 din C.-N., str. Decebal nr. 8, actualizat cu indicele de inflație. Va înlătura dispoziția privitoare la respingerea ca neîntemeiată a excepției prescripției dreptului material la acțiune. Va respinge ca nefondat petitul din cererea introductivă de instanță având ca obiect restituirea prețului la valoarea de piață, aferent apartamentului situat în C.-N., str. Decebal nr. 8, ap.7, înscris în CF nr. 453 nr. top. 9832/1/VII. În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga pârâta B. F. la plata către reclamanți a sumei de 1.573,9 lei cheltuieli de judecată pentru fond. Restul dispozițiilor din sentința apelată, referitoare la respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reconvenționale formulată de pârâta B. F., vor fi păstrate, nefiind atacate cu recurs Va menține dispozițiile din decizia recurată privitoare la: respingerea apelului reclamanților; admiterea apelului pârâtei B. F. obligarea reclamanților intimați S. M. și A. la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanta B. F.. Va respinge cererea de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 1., formulată de reclamanții S. M. și A., în întregime, pentru că apelul lor a rămas respins în întregime. În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanții S. M. și A., în contra Deciziei civile nr. 1./(...) a T.ui C., nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L. DECIDE Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. C., în contra Deciziei civile nr. 6./(...), dosar nr. (...) al T.ui C. și împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care le modifică, după cum urmează: Admite apelul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. C., în contra sentinței civile nr. 10803/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., pe care o schimbă în parte, astfel: Respinge ca prescrisă extinctiv precizarea de acțiune formulată (în subsidiar) de reclamanți la data de 17 martie 2010, având ca obiect restituirea prețului achitat de reclamanți pentru apartamentul nr. 7 din C.-N., str. Decebal nr. 8, actualizat cu indicele de inflație. Înlătură dispoziția privitoare la respingerea ca neîntemeiată a excepției prescripției dreptului material la acțiune. Respinge ca nefondat petitul din cererea introductivă de instanță având ca obiect restituirea prețului la valoarea de piață, aferent apartamentului situat în C.-N., str. Decebal nr. 8, ap.7, înscris în CF nr. 453 nr. top. 9832/1/VII. Obligă pârâta B. F. la plata către reclamanți a sumei de 1.573,9 lei cheltuieli de judecată pentru fond. Păstrează restul dispozițiilor din sentința apelată, referitoare la respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reconvenționale formulată de pârâta B. F.. Menține dispozițiile din decizia recurată privitoare la: respingerea apelului reclamanților; admiterea apelului pârâtei B. F. obligarea reclamanților intimați S. M. și A. la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanta B. F.. Respinge cererea de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 1., formulată de reclamanții S. M. și A., în întregime. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S. M. și A., în contra Deciziei civile nr. 1./(...) a T.ui C. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. A. P. C. M. CONȚ I. D. C. Redactat de I., dactilografiat de S. În 3 ex., la data de (...) A.-A. M. GREFIER Judecător fond - I. S. - Judecătoria Cluj-Napoca Judecători apel - Seleșiu A.S., Ghișoiu O.R. - Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 524/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 24/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
