Decizia civilă nr. 315/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I C.
D. C. NR. 315/R/2012
Ședința din 26 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul C. V. I. împotriva deciziei civile nr. 350 din 13 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. I., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent C. V. I., avocat S. M. și reprezentantul reclamantei intimate C. I., avocat C. D. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost comunicat reclamantei intimate și a fost timbrat de către pârâtul recurent cu taxa judiciară de timbru în valoare de 35,4 lei și timbru judiciar în valoare de 1,65 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar copiile unor fotografii cu privire la imobilul în litigiu, un exemplar fiind comunicat cu reprezentantul reclamantei intimate.
Reprezentanții ambelor părți arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei recurate și, pe cale de consecință, respingerea în întregime a acțiunii formulate de reclamanta intimată ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
În subsidiar, solicită modificarea hotărârii recurate, în sensul dispunerii grănițuirii celor două proprietății conform dispozițiilor sentinței civile nr. 5. a J. C.-N. și respingerea în totalitate a cererii privind obligarea pârâtului recurent la plata despăgubirilor aferente lipsei de folosință a imobilului.
Arată că instanța de apel era datoare să exercite controlul judiciar de legalitate și temeinicie a hotărârii pronunțate de către instanța de fond. T., instanța a soluționat apelul fără a statua asupra excepției autorității de lucru judecat, în cuprinsul deciziei nefiind nicio referire la autoritatea de lucru judecat, această chestiune fiind omisă în totalitate în analiza realizată de către instanța de apel.
În opinia sa, instanța de apel a procedat la o reanalizare a aspectelor dezlegate prin sentința civilă nr. 5. a J. C.-N., hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, stabilind linia despărțitoare dintre cele două proprietăți într-un mod diferit față de modul în care aceasta a fost tranșată șievidențiată prin sentința civilă nr. 5. a J. C.-N. și a raportului de expertiză parte integrantă din hotărâre.
Solicită a fi avute în vedere toate motivele de recur,s astfel cum au fost formulate în scris, pe care le susține în totalitate.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a deciziei recurate, fără cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a avut în vedere hotărârea instanței de fond, chiar dacă nu a făcut, la fiecare argument referire la ea.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat, arată că recurentul nu a invocat-o niciodată pe cale de excepție, astfel cum prevede art. 115 pct.
1 C.proc. civ., ci ca o discuție subsidiară, în argumentarea respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de (...) la Judecătoria Cluj-Napoca, reclamanta C. I. l-a chemat în judecată pe pârâtul C. V. I., solicitând instanței obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului fond aservit proprietatea reclamantei, cu începere din luna noiembrie 2006 și pe toată durata servituții,instituirea unei servituți de trecere asupra fondului pârâtului, cu înscrierea acesteia în cartea funciară și grănițuirea celor două proprietăți vecine.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 7731/(...), a J. C.-N., a fost respinsă în întregime acțiunea civilă formulată de către reclamanta C. I. împotriva pârâtului C. V. I.
Starea de fapt
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut în că reclamanta este proprietara tabulară a imobilului cu nr. top. 1343/1/1, casă și teren în suprafață de 710 mp, imobil înscris în Cf nr. 1854 A., iar pârâtul este proprietarul imobilului cu nr. top. 1343/1/2 casă și teren în suprafață de 710 mp, imobil înscris in Cf nr. 1855 A.. Inițial, parcela cu nr. top.
1343/1/2 a fost atribuită în cotă de 1/2 parte pârâtului si in cota de 1/2 parte defunctului C. H., cota acestuia din urma fiind transmisă pârâtului prin contractul de partaj voluntar încheiat în anul 2007.
Prin sentința civilă nr. 5. pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 1654/2001, a fost instituită servitutea de trecere cu mijloace auto pe o lățime de 3 m si o lungime de 17 m asupra parcelei cu nr. top.
1343/1/1, parcela reclamantei, în favoarea parcelei cu nr. top. 1343/1/2, actuala proprietate a pârâtului. A. sentință a rămas irevocabila prin decizia civila nr. 8. pronunțată de către Curtea de A. C. A. sarcină a fost înscrisă în ambele cărți funciare în care sunt evidențiate imobilele părților litigante.
Între părți, există o stare conflictuală de mai mulți ani. În timp, s-au judecat mai multe procese, prezenta acțiune fiind, de fapt, formulată pe fondul acestor tensiuni.
Pentru verificarea susținerilor reclamantei, a fost efectuată si o cercetare la fața locului.
Cu acea ocazie, instanța a constatat că terenul reclamantei este clar delimitat de terenul pârâtului, respectiv porțiunea pe care a fost instituită servitutea de trecere auto în favoarea pârâtului, în partea dinspre imobilul pârâtului, este bine delimitată de terenul pârâtului și că nu există niciun fel de discuții între părți în ceea ce privește acest aspect, ambele părți indicândaceleași limite ale proprietăților.
De la poarta casei pârâtului și până la colțul casei acestuia, pe mejdia dintre cele două proprietăți, există un fel de gard, respectiv sunt amplasate
țevi de metal pe care este montată plasa din metal, iar în spatele acestui gard este vița de vie, vița de vie care este înălțată până la streașina casei pârâtului.
La solicitarea instanței, reclamanta a indicat și a arătat posibilitățile sale de acces în gradina amplasată în spatele casei acesteia.
S-a constatat că accesul poate fi făcut printr-o ușă de la garajul care este în continuarea casei reclamantei, garaj care este folosit ca și depozit de către reclamantă, intrarea în garaj făcându-se din curtea aceleiași reclamante.
A doua posibilitate de acces în grădina indicată de către aceeași reclamantă este prin holul casei și apoi prin bucătărie. R. a arătat că are nevoie de calea de acces pentru a ajunge cu utilajele agricole la gradina din spatele casei. S-a mai constatat că grădinile celor două părți litigante sunt delimitate printr-un gard despărțitor și au aproximativ aceleași suprafețe.
Dezlegarea în drept
Față de constatările instanței si ținând seama de înscrisurile depuse la dosar, respectiv având în vedere că, de la data sistării stării de indiviziune dintre părți și până în prezent nu au intervenit nici un fel de modificări în situația imobilului, instanța a concluzionat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
A., deoarece reclamanta nu a dovedit că ar fi utilizat în vreun fel anume terenul afectat de drumul de servitute (ca și gradina sau straturi de flori sau cu altă destinație), nici în timpul procesului din anul 2001 și nici în prezentul litigiu nefăcându-se vorbire despre faptul că acea porțiune de teren ar fi adus beneficii reclamantei.
În aceste împrejurări, instanța a respins cererea acesteia privind efectuarea expertizei prin care să se stabilească contravaloarea lipsei de folosință a porțiunii respective de teren. N. expert nu ar fi putut să răspundă acestei solicitări, în condițiile în care, așa cum s-a reținut, reclamanta nu a indicat în ce constă această folosință de care a fost lipsită. Expertul ar fi putut să verifice dacă sunt corecte estimările reclamantei, însă cu condiția ca aceasta sa se raporteze la fapte concrete.
Neîntemeiată este și cererea privind instituirea unei servituți de trecere în favoarea imobilului reclamantei asupra imobilului pârâtului, reclamanta având acces la gradină prin ușa de la așa-zisul garaj (care este folosit ca și magazie de către reclamanta) sau prin casa acesteia, prin baie și bucătărie. Sunt neîntemeiate susținerile acesteia în sensul că ar avea nevoie să intre cu mijloace mecanice să-și lucreze gradina din spatele casei, în realitate grădina reclamantei, ca și grădina pârâtului, fiind destul de redusă ca și suprafață, nefiind posibil accesul mijloacelor mecanice Nu este posibil accesul cu astfel de mijloace și pentru ca distanta dintre clădiri , respectiv dintre casa reclamantei și casa pârâtului, este destul de mică. A. chestiune a mai fost reținută, de altfel, prin concluziile uneia dintre expertizele efectuate într-un litigiu purtat între aceleași părți
Mai mult, pârâtul a depus la dosar copia unei autorizații de construire din care rezultă că își va edifica un garaj în spatele casei sale, adică pe porțiunea pe care reclamanta ar fi solicitat instituirea servituții de trecere.
In concluzie, având în vedere că reclamanta are acces la terenul din spetele casei sale, acesta nefiind un loc înfundat, instanța a respins cererea privind instituirea servituții de trecere, cu consecința respingerii și a cereriiprivind înscrierea in Cf a acestei servituți.
A mai solicitat reclamanta să se dispună grănițuirea celor două proprietăți, în așa fel încât sa existe o delimitare, prin semne exterioare, a fondului dominant de fondul dominat si să fie obligat pârâtul să suporte jumătate din costul acestei grănițuiri.
Tot cu ocazia cercetării la fata locului, instanța a constatat că terenul reclamantei este clar delimitat de terenul pârâtului, respectiv porțiunea pe care a fost instituită servitutea de trecere auto în favoarea pârâtului, în partea dinspre imobilul pârâtului, este bine delimitată de terenul pârâtului și că nu există nici un fel de discuții între părți în ceea ce privește acest aspect, ambele părți indicând aceleași limite ale proprietăților. De la poarta casei pârâtului si până la coltul casei acestuia, pe mejdia dintre cele două proprietăți, există un fel de gard, respectiv sunt amplasate țevi de metal pe care este montată plasa din metal, iar în spatele acestui gard este vița de vie; vița de vie care este înălțată până la streașina casei pârâtului.
În aceste împrejurări, cererea reclamantei nu a putut fi primită de către instanță. În realitate, reclamanta este nemulțumită de aspectul acestui gard, însă această chestiune nu poate fi tranșată de către instanța pe calea cererii in discuție.
În ceea ce privește susținerile aceleiași reclamante efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, în sensul obligării pârâtului la ridicarea gardului până la coltul garajului reclamantei, instanța a reținut ca acestea exced cererii formulate, cerere prin care era vizată doar porțiunea afectată de dreptul de servitute de trecere instituit în favoarea imobilului pârâtului, nu si restul suprafeței de teren.
A.ul
Prin D. civilă nr. 6. a T. C., s-a admis apelul declarat de apelanta C. I., împotriva Sentinței civile nr. 7. a J. C.-N., în dosar nr. (...), care a fost desființată și s-a dispus trimiterea cauzei în rejudecare.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele: Astfel, în opinia tribunalului, acțiunea promovată la fond de către reclamantă nu putea fi soluționată doar în baza probelor existente la dosar.
Acțiunea în grănițuire nu poate fi respinsă pe considerentul că nu s-a schimbat nimic în starea de fapt de la pronunțarea sentinței de partaj și până în prezent.
În cauză s-ar fi impus cercetarea împrejurării dacă planul de situație întocmit cu ocazia partajului este în mod corect materializat în teren.
De asemenea, tribunalul a apreciat că grănițuirea fondurilor învecinate trebuie să fie stabilită pe baza unui traseu materializat prin semne exterioare, pe anumite puncte.
Prin urmare, s-ar fi impus în cauză efectuarea unui raport de expertiză care să ia în considerare planul de situație efectuat cu ocazia sistării indiviziunii și să îl verifice.
Referitor la capătul de cerere ce vizează stabilirea despăgubirii pentru echivalentul lipsei de folosință, tribunalul a apreciat că și acesta putea fi stabilit tot pe calea efectuării unui raport de expertiză.
De altfel, reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize atât din punctul de vedere al grănițuirii, cât și din punctul de vedere al despăgubirilor depunând în mod clar și obiectivele acesteia, însă solicitarea nu a fost agreată de către instanța de fond.
Și celelalte capete de cerere ale acțiunii reclamantei referitoare la stabilirea unei noi servituți și la locul înfundat puteau fi soluționate doar în baza verificărilor efectuate de către expert.
Având în vedere aspectele menționate, tribunalul a apreciat că nu au fost administrate la fond probe relevante în raport cu cele solicitate prin acțiunea introductivă de instanță.
Înscrisurile existente la dosar pe baza cărora și-a fundamentat instanța de fond soluția pot fi interpretate doar în coroborare cu proba expertizei așa cum s-a arătat anterior.
Neefectuarea rapoartelor de expertiză la fond pentru grănițuire și pentru stabilirea echivalentului lipsei de folosință , probe esențiale în cauză, a pus instanța în situația de a nu cerceta fondul, astfel încât se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru cercetarea stării de fapt și pentru pronunțarea unei soluții pe fond în baza tuturor probelor necesare a fi efectuate în cauză.
Nu se poate susține că a fost cercetat fondul cauzei,mai ales cu privire la despăgubiri,când singura probă solicitată de către reclamantă a fost respinsă,iar instanța a respins acțiunea reproșând reclamantei că nu și-a dovedit acțiunea.
Chiar dacă și în apel pot fi administrate probe, tribunalul a apreciat că efectuarea unor rapoarte de expertiză direct în apel ar încălca drepturile procedurale ale părților, lipsind părțile de un grad de jurisdicție.
Intimatul C. V. I. a formulat recurs împotriva Deciziei civile nr.
605/A/(...), pronunțată în dosar nr.(...), iar prin D. C. nr. 5. a C. de A. C. s- a admis recursul declarat de pârâtul C. V. I. împotriva deciziei civile nr. 605 din 11 noiembrie 2008 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care a casat-o și a trimis apelul spre judecare pe fond aceluiași tribunal.
Pentru a pronunta această decizie, Curtea a reținut că, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civ, ce constituie temeiul său în drept, recursul acesta este fondat, întrucât judecătoria s-a pronunțat pe fondul cauzei, apreciind că acțiunea este nefondată, pe motiv că, în ceea ce privește grănițuirea dintre cele două proprietăți vecine, a constatat, cu ocazia cercetării la fața locului, că există limite exterioare și că nu s-a schimbat nimic în folosința terenurilor de la data punerii în executare a hotărârii de instituire a servitutii de trecere; referitor la servitutea de trecere, terenul reclamantei nu constituie loc înfundat, împrejurare constatată tot cu ocazia cercetării la fața locului, acesta fiind motivul pentru care, justificat din punctul de vedere al primei instanțe, a fost respinsă cererea privind efectuarea unei expertize.
Cu privire la despăgubiri, motivul pentru care instanța a respins proba privind efectuarea unei expertize de evaluare a acestora a fost că reclamanta nu a indicat în ce constă aceste despăgubiri pentru a fi stabilite obiectivele expertizei, ceea ce nu a stabilit nici tribunalul în apel.
Prin urmare, greșit a reținut tribunalul că prima instanță nu s-ar fi pronunțat pe fondul cauzei, trimițând cauza spre rejudecare judecătoriei și nepronunțându-se, astfel, pe fondul apelului.
În măsura în care instanța de apel apreciază că este necesară suplimentarea probațiunii, apelul fiind devolutiv, conform disp. art. 295 alin.2 C.pr.civ., poate să dispună în apel efectuarea unei expertize. De altfel, aceasta a și fost cererea reclamantei apelante, respinsă de tribunal, așa cum rezultă din practicaua deciziei obiect al recursului, reclamanta fiind partea care avea interesul să invoce privarea sa de un grad de jurisdicție.
Rejudecarea apelului
Prin decizia civilă nr. 350 din (...) a T. C. , a fost admis apelul declarat
de C. I . împotriva sentinței civile nr. 7. din (... ) pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N., care a fost schimbată în totalitate și, pe cale de consecință, aadmis în parte acțiunea formulată de reclamanta C. I. obligând pârâtul C. V. I. la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului fond aservit identificat în CF 1854 A., nr. topo 1343/1/1 socotiți din noiembrie 2006 până la data introducerii acțiunii în cuantum de 510 lei.
Pârâtul a fost obligat la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului fond aservit identificat în CF 1854 A., nr. top 1343/1/1 de la momentul introducerii acțiunii 0(...) și, mai departe, pe toată durata existenței servituții, despăgubiri evaluate la un cuantum de 85 lei/lună.
S-a dispus, în conformitate cu expertiza topografică efectuată de d-na exp. G. T., grănițuirea celor două proprietăți conform punctelor 53,63,64,
65A, 104 și 72.
Pârâtul a fost obligat la suportarea a 1/2 parte din costul expertizei pe linia conform punctelor 64, 65A, 104 și 72, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3680,92 lei reprezentând taxa de timbru, onorariu avocat, onorarii experți
În considerente acestei sentințe, tribunalul a reținut că, prin sentința civilă nr. 5922/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosar nr.
1654/2001, a fost admisă parte acțiunea completată formulată de reclamanta C. I. împotriva pârâților C. H. și C. V. D. in nume propriu și in calitate de moștenitori al pârâtei C. A. decedată in timpul procesului.
A fost admisă acțiunea reconvențională precizată în parte și s-a constatat că reclamanta și pârâții sunt coproprietari asupra terenului cu nr. top 13431/1 înscris, in CF 1184 A. in cote de ½ a parte reclamanta și ½ a parte pârâții.
S-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei dobândit, prin construire asupra corpului I de clădire casă din zgură cu ciment pe fundație de piatră acoperită cu-țiglă,- compusă din 2 camere, 3 bucătarii, cămară, baie, 2 antree și pivniță; garaj din cărămidă, acoperit cu țigla, magazie din lemn, cotețe de porci, edificate pe terenul înscris in CF 1184 A. și a dispus evidențierea in CF.
S-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei și pârâților în cotă de l/2 parte dobândit prin construire și moștenire-asupra construcții vechi compuse din casă cu 2 camere și târnațe edificate pe terenul înscris in CF
1184 A..
S-a constatat dreptul de proprietate dobândit prin construire și moștenire de către pârâți asupra corpului de clădire III- casă bucătărie de vară cu pivniță din cărămida, acoperită cu țiglă, magazie din lemn edificată pe terenul înscris in CF 1184 A. și s-a dispus evidențierea in CF.
S-a dispus rectificarea suprafeței terenului înscris în CF 1184 de la 7. mp-la 1420 mp.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune potrivit raportului de expertiză tehnică, efectuat de expert B. G., care face parte din sentință după cum urmează:
Lotul I compus din casa din zgură cu ciment pe fundație din piatră, acoperită cu țiglă compusă din 2 camere, 2 bucătarii, cămară, baie, 2 antree
și pivniță, garaj din cărămidă-acoperit cu țiglă, magazie din lemn cotețe din cărămidă, curte șl, gradină in suprafață de 710 mp parcela cu nr.top nou
1343/L/l; .
S-a dispus înscrierea intr-un nou CF a dreptului de proprietate a reclamantei C. I. asupra parcelei cu nr.top nou 13431/1 teren de 71o mp și corpul I de clădire edificat pe acest teren, cu titlu de drept construire pentru edificate și partaj pentru teren.
Lotul II - pacela cu nr.top nou 1343/1/2 corpul II de clădire casă cu 2camere și târnaț și corpul III de clădire- casă din cărămidă, pe fundație din beton, acoperită cu țiglă compusă din 2 camere, bucătărie, cămară, baie și antreu, bucătărie de vară cu pivniță din cărămidă, acoperită cu țiglă, magazie de lemn, curte șl gradină în suprafață de 710 mp a fost atribuită pârâților C. V. I. și C. H., cu titlu deconstruire, moștenire pentru construcție și moștenire șl partaj pentru teren.
Au fost obligați pârâții să-i predea reclamantei l/2 parte din materialul rezultat ca urmare a demolării corpului II de clădire, care trebuie efectuat până la data de 1 ianuarie 2002. In cazul in care nu se predă materialul până la această dată, au fost obligați pârâții la plata sultei de 2.000 000 lei în favoarea reclamantei.
S-a dispus înscrierea într-un nou CF a dreptului de proprietate a pârâților C. V. I. și C. H. asupra parcelei cu nr.top nou 1343/1/2 teren de
710 mp și corpul III de clădire edificat pe acest teren, cu titlu de drept construi¬re și drept de moștenire pentru construcție și cu titlu de partaj și drept de moștenire pentru teren in cotă de 1/2 parte pentru flecare.
S-a stabilit servitute de trecere cu mijloace auto în lățime de 3 m și lungime de 17m pe porțiunea A-B în sarcina parcelei cu nr. top 1343/1/1 in favoarea imobilului, parcela cu nr.top nou 1343/1/2.
S-a dispus evidențierea servitutii de trecere in CF.
Au fost obligați pârâții să-și scoată pomii de pe parcela cu nr.top nou
1343/1/2, care se afla la o distanță mai mică de 2 metri de limita proprietății reclamantei.
A fost respins petitul completării de acțiune privind obligarea pârâților la plata despăgubirilor civile reprezentând contravaloarea recoltei neobținute din cauza pomilor fructiferi ai pârâților și petitul privind scoaterea butucilor de vie.
A fost respins petitul acțiunii reconvenționale privind partajarea gardului de fier pe fundație de beton de la strada principală.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 2.650,000 lei reprezentând l/2 parte din valoarea fosei septice și a căminului de apă inițiale.
A constatat că pârâții au renunțat la petitele privind rămânerea in indiviziune asupra fosei septice, a căminului de apă si la petitul privind refuzul părților de a permite reclamantei branșarea la instalația de gaz.
A fost respins petitul privind obligarea reclamantei ca împreună cu pârâții să construiască un gard pe lungimea grădinii din spatele construcțiilor, ca rămas, fără obiect.
Au fost obligați pârâții, la plata parțială a onorariului expertului in sumă de 7. lei in favoarea reclamantei și a compensat cheltuielile legate de taxa de-timbru și onorariul avocațial.
Prin D. civilă nr.1521/A/2001 pronunțată în dosarul civil nr. 7., Tribunalul Cluj a admis în parte apelul declarat de reclamanta C. I. împotriva Sentinței civile nr. 5922/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, în dosar nr. 1654/2001 pe care a schimbat-o parțial în sensul că a respins petitul din cererea reconvențională privind instituirea și înscrierea servituții de trecere cu mijloace auto în sarcina parcelei cu nr. topo
1343/1/1 în favoarea parcele cu nr. topo 1343/1/2.
Prin D. C. nr. 8. pronunțată în dosarul civil nr. 8., Curtea de A. C. a admis recursul declarat de pârâtul C. V. în contra Deciziei Civile nr.
1521/A/2001 pronunțată în dosarul civil nr. 7. al T. C. care a fost modificată, în sensul că a fost respins apelul împotriva sentinței civile nr.
5922/(...) a J. C.-N., care a fost menținută.
A.anta C. I., a depus concluzii scrise, prin care a arătat că raportat laîntreaga judecată de apel din prezenta cauză, la întreaga probațiune administrată în dosar, precum și la motivele de apel formulate solicită următoarele :
- admiterea apelului reclamantei C. I. declarat împotriva sentinței civ. nr. 7. a J.. C.-N., pronunțată în dos. nr. (...);
- schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, în ceea ce privește următoarele trei petite din acțiunea introductivă de instanță:
- să fie obligat pârâtul C. V. I., ca urmare a efectuării expertizei tehnice judiciare, la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului - fond aservit, proprietatea reclamantei apelante, identificat prin CF 1854 A., nr. topo. 1343/1/1, socotite din noiembrie 2006, până la data introducerii cererii introductive de instanță, despăgubiri care, conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expert tehnic M. B., au fost evaluate la un cuantum de 637,50 lei pentru 6 luni (106,25 lei/lună);
- să fie obligat pârâtul, ca urmare a efectuării expertizei tehnice judiciare, la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului - fond aservit, proprietatea apelantei , identificat prin C. A., nr. topo. 1343/1/1, de la momentul introducerii cererii introductive de instanță și, mai departe pe toată perioada existenței servituții, despăgubiri care, conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expert tehnic M. B., au fost evaluate la un cuantum de 106,25 lei/lună;
- să se dispună, ca urmare a efectuării expertizei tehnice judiciare, grănițuirea celor două proprietăți, fond dominant și, respectiv, aservit în așa fel încât să existe o delimitare, prin semne exterioare, a fondului actual dominant, proprietatea pârâtului, de drumul de servitute, parte din fondul aservit actual, proprietatea reclamantei, pe de o parte și grânițuirea celor două fonduri în restul porțiunii care nu privește drumul de servitute, pe de altă parte și obligarea pârâtului la suportarea a 1/2 din costul grănițuirii, conform punctelor 53, 63, 64, 65A, 104 și 72 din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert G. T. (anexa 1 coroborată cu anexa 1A sub aspectul punctului 65A), expertiză care să facă parte integrantă din hotărârea ce urmează a se pronunța.
O primă chestiune care se impune a fi dezlegată de către instanța de apel o reprezintă posibilitatea acordării de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului fond aservit reclamantei apelante, identificat prin CF
1854 A., nr. topo. 1343/1/1.
Potrivit art. 616 cod civil și art. 619 Cod civil servitutea legală de trecere se stabilește cu titlu oneros, astfel că proprietarul fondului dominant va fi ținut să despăgubească pe proprietarul fondului aservit cu echivalentul lipsei de folosință a terenului utilizat pentru trecere, stabilită în raport cu valoarea lui de circulație.
Așa cum s-a pronunțat și instanța supremă, acțiunea în despăgubire prevăzută de art. 619 Cod civil are ca obiect paguba ce se pricinuiește fondurilor aservite și nu folosul pe care drumul de trecere îl aduce proprietarului fondului dominant.
Astfel, în fața instanței de apel s-a administrat ca probă tehnică expertiza tehnică evaluatorie efectuată de d-nul expert B. M. ( filele 91-98 din dosarul de apel ) ale cărei concluzii au relevat că valoarea de folosință a terenului fond aservit este de 1275 lei/an.
De altfel apelanta, prin reprezentantul său, a învederat instanței de apel că, deși a solicitat contravaloarea lipsei de folosință începând cu luna noiembrie a anului 2006, este de acord cu valoarea existență la nivelulanului 2010 astfel cum a statuat d-nul expert B. M., chiar dacă valoarea lipsei de folosință în anul 2006 ar fi fost mai ridicată în condițiile regresului pieței imobiliare din prezent.
Prin răspunsul la obiecțiunile formulate împotriva raportului de expertiză mai sus menționat, domnul expert a precizat în mod explicit că valoarea de folosință a terenului nu a fost calculată prin argumente agricole( estimarea valorii unei anumite culturi) ci așa cum s-a menționat în expertiză prin valoarea de închiriere posibilă practicată de către C. local A. și argumentată prin tabelul anexat emis de către C. local.
T. a apreciat ca fiind pertinente aspectele relevate în răspunsul la obiecțiuni ale expertului B. M. și anume faptul că nu se poate vorbi de o lipsă de folosință totală, ci doar de o folosință restricționată asupra acestui teren de către apelanta reclamantă, concretizată doar prin dreptul de a trece cu piciorul sau cu mijloace auto, pe acest teren , fără a obstrucționa accesul pârâtului, respectiv, fără a face posibilă staționarea mijloacelor auto, depozitarea, cultivarea, utilizarea acestuia în alte scopuri în afara celor de trecere.
În aceste condiții, pornind de la valoarea de folosință statuată în cuprinsul raportul de expertiză, prin raportare deopotrivă la aspectele relevate în răspunsul la obiecțiuni, tribunalul a apreciat că apelanta C. I. este îndreptățită la plata unei despăgubiri pentru lipsa parțială de folosință a fondului aservit în cuantum de 85 de lei per lună.
Așa cum s-a evocat anterior, prin sentința civilă nr. 3. pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr. 6., s-a admis acțiunea reclamantului C. V. I. împotriva pârâtei C. I. fiind obligată pârâta să înlăture obstacolele existente asupra servituții , porțiunii de teren fond aservit cu nr. topo 1343/1/1 înscris în CF 1854 A. , constituită în favoarea fondului dominant cu nr. topo 1343/1/2 înscris în CF 1855 A..
Prin D. civila nr. 555/A/(...) pronunțată în dosar nr. (...) a fost respins apelul declarat de C. I. împotriva Sentinței civile nr. 3271/(...), în dosar nr. 6. al J. C.-N., pe care a menținut-o în totul.
Prin D. civilă nr. 2533/R/(...), pronunțată în dosar nr. (...), de Curtea
De Apel Cluj a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâta C. I., împotriva deciziei civile nr.555/A/2006 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), care a fost menținută.
Pornind de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 3. pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr. 6., respectiv (...), în lumina argumentelor anterior precizate, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată solicitarea apelantei C. I. de obligarea a pârâtului C. V. I. la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului fond aservit identificat în CF 1854 A., nr. topo 1343/1/1 socotiți din noiembrie 2006 până la data introducerii acțiunii în cuantum de 510 lei.
În virtutea acelorași considerente tribunalul a obligat pârâtul la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului fond aservit identificat în CF 1854 A., nr. top 1343/1/1 de la momentul introducerii acțiunii 0(...) și, mai departe, pe toată durata existenței servituții, despăgubiri evaluate la un cuantum de 85 lei/lună.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei apelante C. I. de grănițuire a celor două proprietăți tribunalul a că, în conformitate cu art. 584 Cod civil orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
Așa cum a statuat doctrina, grănițuirea ca atare nu trebuie confundată cu acțiunea în grănițuire.
Astfel, grănițuirea reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine, ce aparțin unor titulari diferiți. Dacă între aceștia nu există conflict, ea este o simplă operațiune materială realizată prin acordul părților.
În caz de conflict, însă, prin acțiunea în grănițuire se urmărește determinarea, prin hotărâre judecătorească, a limitelor dintre proprietăți și stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze titularul.
O asemenea acțiune în grănițuire își justifică rațiunea atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți , cât și în situația în care astfel de semne există , dar nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească și sunt contestate de către părți, ipoteză prezentă și în speța de față.
În aceste condiții, în fața instanței de apel, s-a administrat ca probă tehnică expertiza în specialitatea topografie ale cărei concluzii au relevat următoarele aspecte: situația actuală de fapt a proprietăților părților nu s- a modificat față de situația instituită prin sentința civilă nr. 5. a J. C.-N.
D-na expert G. T. își argumentează această concluzie precizând că a conchis în acest sens prin compararea planurilor anexă 1 (situația actuală) cu planul notat anexa 2 din expertiza B. G. ( pus la dispoziție de către părți) unde se observă că linia despărțitoare dintre cele două parcele este dat de peretele garajului reclamantei și bazinul decantor al reclamantei.
De asemenea, experta a mai precizat că aceeași concluzie se mai bazează și pe faptul constatat prin măsurătorile actuale și anume că nici una dintre părți nu folosește o suprafață mai mare decât i se cuvine - fiecare folosește ½ a parte din suprafața totală, respectiv 702 mp.
Prin răspunsul la obiecțiunile formulate de către părți, d-na expert G. T. a mai învederat unele aspecte relevante în soluționarea prezentului litigiu, și anume: faptul că în releveul construcției lui C. I. (întocmit de expert B. G. în suplimentul de expertiză dosar 8589/1997 pus la dispoziție de către pârât) este cuprins garajul din cărămidă cu aceleași dimensiune ca în prezent , faptul că acest garaj a fost înscris în CF nr. 1854-A. pe lotul reclamantei C. I. în temeiul Sentinței Civile nr. 5. au fost definitorii pentru a statua că linia despărțitoare dintre cele două proprietăți este dată de peretele garajului.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză topografică, precum și răspunsurile la obiecțiunile formulate de către părți, tribunalul a optatpentru varianta în care linia despărțitoare a celor două proprietăți este dată de peretele garajului, astfel că a apreciat ca fiind întemeiată solicitarea apelante de a se dispune grănițuirea celor două proprietăți conform punctelor
53,63,64, 65A, 104 și 72, în conformitate cu raportul de expertiză efectuat în cauză , anexa 1coroborată cu anexa 1 A.
Pornind tot de la concluziile raportului de expertiză topografică, în care, la fila 48 din dosar, se stipulează explicit că linia între cele două proprietăți situată între punctele 53-63-64 este evidențiată prin țevi, spalier viță de vie, tribunalul a considerat că sunt întemeiate pretențiile reclamantei de obligare a pârâtului la suportarea a ½ a parte a costului grănițuirii doar pe linia conform punctelor 64,65A, 104 și 72.
T. a ajuns la această concluzie întrucât acțiunea în grănițuire presupune restabilirea hotarului ce separă fondurile învecinate și marcarea acestora prin semne vizibile, or, între punctele 53-63-64, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit există în prezent semnele vizibile anterior evocate, constând în țevile, spalier viță-de-vie situate între punctele 53-63-
64. Edificarea gardului în materialitatea sa presupune un alt gen de acțiune având ca obiect obligația de a face, întemeiată pe dispozițiile art.1077 Cod civil.
Recursul
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs pârâtul, solicitând, în principal, modificarea ei, în sensul respingerii în totalitate a apelului declarat de reclamantă, iar, în subsidiar, modificare ei, în sensul grănițuirii celor două proprietăți conform dispozițiilor hotărârii judecătorești de partaj, care se regăsesc în răspunsul la obiecțiunile formulate de părți întocmit de d-na expert G. T. în data de (...), precum și respingerea capătului de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință a unei părți din terenul fond aservit, cu cheltuieli de judecată. a) În motivarea recursului său, pârâtul învederează că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 295 Cod proc.civ., pentru că nu a analizat legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, ci cererea de chemare în judecată. b) Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucrul judecat raportat la hotărârea judecătorească prin care s-a dispus partajul, omițând să statueze asupra acesteia în vreun sens. c) Instanța de apel nu a analizat apărările formulate de pârât, ci doar susținerile reclamantei din motivarea apelului, încălcând dreptul la un proces echitabil. În mod greșit a stabilit instanța de apel că limitele proprietăților vecine ar fi contestate, în condițiile în care a reținut statuarea primei instanțe, în sensul că linia de demarcație dintre cele două fonduri nu a suferit modificări de la data pronunțării hotărârii de partaj, niciuna dintre părți nu a susținut că limita dintre cele două proprietăți ar fi fost modificată de vreuna dintre ele, cel mult, putându-se interpreta că s-a solicitat instanței verificarea existenței sau inexistenței unor semne exterioare de delimitare a celor două proprietăți și, doar în cazul lipsei acestora, stabilirea limitelor prin semne exterioare. Instanța de apel realizează, în fapt o lămurire a hotărârii de partaj, transformând linia dreaptă din expertiza dispusă în procesul de partaj într-o linie frântă, conform expertizei din procesul de grănițuire.
Garajul reclamantei, conform expertizei întocmită în dosarul de partaj, este cu o latură pe terenul pârâților și nu respectă servitutea picăturii de streșină, această situație fiind tolerată de pârât, care nu a solicitat demolarea garajului, însă aceasta nu constituie un motiv de modificare a limitelor dintre cele două proprietăți, stabilite irevocabil prin hotărârea de partaj. d) Acțiunea în grănițuire este inadmisibilă pentru că obiectul ei îl constituie stabilirea prin semne exterioare a liniei despărțitoare dintre două proprietăți, presupunând ca premisă, fie inexistența acestora, fie modificarea acestora de către unul din proprietarii vecini, niciuna dintre aceste premise nefiind îndeplinită, delimitarea celor două proprietăți realizându-se de executorul judecătoresc la momentul punerii în executare a hotărârii de partaj, iar cu ocazia cercetării la fața locului, prima instanță a constatat că starea de fapt nu s-a modificat de la acea dată, acesta fiind și motivul pentru care a fost invocată excepția autorității de lucru judecat raportat la hotărârea de partaj. e) Greșit a obligat instanța de apel pârâtul la plata unor despăgubiri pentru servitutea de trecere instituită în favoarea fondului proprietatea sa asupra fondului proprietatea reclamantei, în condițiile în care această servitute a fost instituită prin hotărârea de partaj cu titlu gratuit și nu s-astabilit vreo obligație de plată a despăgubirilor pentru că s-a ținut seama de instituirea acestei servituți la stabilirea sultei, în sensul că reclamanta nu a fost obligată la plata vreunei sulte, deși, între lotul atribuit ei și cel atribuit pârâtului, exista o diferență de valoare. f) Nu putea fi acordată vreo despăgubire pe luna noiembrie 2006, pentru că recurentul a fost în imposibilitate de a utiliza servitutea de trecere ca urmare a opoziției reclamantei, motiv pentru care a și solicitat o hotărâre judecătorească în acest sens. g) În ceea ce privește calculul acestor despăgubiri, expertul nu a răspuns obiecțiunilor formulate de către pârât, iar cuantumul acestora nu putea să fie stabilit pe baza tarifelor de închiriere practicate de C. Local A. pentru anul 2010, în condițiile în care au fost solicitate despăgubiri din anul
2006 încoace și lipsa de folosință a terenului nu poate fi evaluată prin raportare la închirierea sa, oricum, închirierea presupunând lipsirea totală de folosință, în timp ce instituirea servituții de trecere doar restrânge posibilitatea reclamantei de a folosi o porțiune din terenul proprietatea sa.
Întâmpinarea
R. intimată, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că instanța de apel a analizat hotărârea primei instanțe, chiar dacă nu a făcut referire la aceasta în fiecare argument din considerente, iar pretinsa autoritate de lucru judecat nu a fost invocată de pârât pe cale de excepție pentru ca instanța să se pronunțe asupra ei, ci s-a invocat hotărârea de partaj intrată în autoritate de lucru judecat pentru a se solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru neschimbarea stării de fapt.
Referitor la modul de stabilire a limitelor dintre cele două proprietăți, în procesul de partaj, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că în lotul reclamantei intră și garajul acesteia, astfel că nu este posibil ca garajul să fie în totalitate pe proprietatea reclamantei, dar și să încalce cu 25 cm proprietatea pârâtului, nefiind posibil, din punct de vedere juridic ca granița să treacă printr-un imobil clădire.
Prin stabilirea graniței printr-o linie frântă, cele două proprietăți au rămas în continuare cu mărimi egale, așa cum s-a stabilit prin hotărârea de partaj, diferența dintre cele două expertize justificându-se prin evoluția sistemelor de măsurare folosite în topografie.
Nu au fost stabilite despăgubiri pentru instituirea servituții de trecere în procesul de partaj în care această expertiză a fost constituită, pentru simplul fapt că acestea nu au fost solicitate, dar aceasta nu înseamnă că ele nu pot fi solicitate ulterior.
Motivul referitor la echilibrarea valorică a celor două loturi este nefondat, pentru că nu s-a stabilit sultă în considerarea faptului că fiecărei părți i s-a atribuit ceea ce avea deja în folosință și care corespundea cotei sale de proprietate, întrucât terenurile au avut suprafață egală, iar construcțiile au fost edificate de către fiecare parte pe terenul folosit de aceasta.
Imposibilitatea de folosire a servituții în luna noiembrie 2006 este invocată pentru prima dată în recurs, însă, în realitate pârâtul recurent a folosit servitutea chiar înainte de această dată, nepunându-se problema administrării unor probe în acest sens.
În ceea ce privește cuantumul lipsei de folosință, instanța de apel a diminuat valoarea stabilită de expert, iar reclamanta nu a mai înțeles să formuleze recurs pe acest motiv, fiind vorba de o apreciere a instanței de apel ce nu poate constitui obiect al recursului.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat
la dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc. civ., ce constituie temeiul său în
drept, curtea apreciază că acesta este parțial fondat, din considerentele ce
urmează a fi expuse: a) Astfel, referitor la primul motiv de recurs, prima instanță a respins în totalitate acțiunea, acesta fiind motivul pentru care instanța de apel a făcut mai mult referire la cererea de chemare în judecată decât la dispozitivul hotărârii primei instanțe, însă, din considerentele deciziei pronunțată în apel, rezultă motivul pentru care instanța de apel a apreciat că acțiunea este fondată parțial și nu total nefondată, așa cum a reținut prima instanță, nefiind încălcate dispozițiile art. 292 și 295 Cod proc.civ. b) În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, în realitate, așa cum corect susține reclamanta intimată, nu este vorba de excepția raportată la dispozițiile art. 1201 C. civil și 166 Cod proc. civ., în ceea ce privește capătul de cerere de grănițuire, pentru că prezenta acțiune are un alt obiect, care este grănițuirea, în timp ce hotărârea judecătorească la care se face referire în invocarea excepției s-a pronunțat asupra unei cereri având ca obiect un partaj. Hotărârea de partaj a fost invocată în apărare, pentru a se susține netemeinicia acțiunii în grănițuire, motivată de faptul că hotărârea de partaj a stabilit limitele dintre cele două proprietăți, ea a fost pusă în executare silită și, de la data punerii ei în executare, nu a intervenit vreo modificare în situația faptică a terenurilor. Așadar, hotărârea de partaj nu s-a invocat pentru a se solicita respingerea acțiunii pentru autoritate de lucru judecat, ci pentru respingerea acesteia ca netemeinică, pentru că starea de fapt de la momentul pronunțării hotărârii de partaj a rămas neschimbată, cunoscându-se de către părți limitele exterioare ale proprietăților și nefiind necesară intervenția instanței în acest scop, pentru a se pune problema aplicării art. 584 Cod civil. c, d) Referitor la admisibilitatea acțiunii în grănițuire și la stabilirea liniei de demarcație dintre cele două proprietăți, recursul pârâtului este fondat, pentru că instanțele de fond au reținut că situația de fapt este neschimbată de la data punerii în executare a hotărârii de partaj, astfel că nu se pune problema că părțile nu ar cunoaște linia de demarcație sau că aceasta nu ar fi individualizată prin semne exterioare, condiție premisă a acțiunii în grănițuire reglementată de art. 584 Cod proc.civ. Ceea ce urmărește reclamanta este, în realitate, modificarea limitelor dintre cele două proprietăți, așa cum acestea au fost stabilite prin hotărârea de partaj.
Chestiunile referitoare la amplasarea unei părți din garaj pe un teren sau celălalt nu sunt de natură să justifice admisibilitatea unei acțiuni în grănițuire raportat la împrejurarea că folosința loturilor a rămas neschimbată de la data punerii în executare a hotărârii de partaj. A. ar fi putut constitui, cel mult, un motiv de contestație la titlu în sensul art. 399 alin. 1 Cod proc. civ., la data când s-a pus problema punerii în executare a hotărârii de partaj, în măsura în care dispozitivul acesteia nu ar fi fost suficient de clar pentru a permite punerea în executare.
Acest motiv de recurs este, așadar fondat, subzistând condițiile rezultând din dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., privind greșita aplicare a normei de drept substanțial. e) Referitor la dreptul la despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului asupra căruia s-a instituit dreptul de servitute, așa cum rezultă din hotărârea de partaj, cu ocazia soluționării partajului, nu s-a pus problema unor despăgubiri, pentru că acestea nu au fost solicitate, instanța fiind ținută de obiectul cererii stabilit de reclamant, în virtutea principiuluidisponibilității procesului civil rezultând din dispozițiile art. 129 alin. ultim Cod proc. civ. În procesul de partaj, așadar, instanța nu a stabilit că aceste despăgubiri nu s-ar datora, nepronunțându-se în vreun fel asupra lor, pentru că nu i s-a solicitat acest lucru. Susținerile pârâtului privind stabilirea sultei în considerarea constituirii unui drept de servitute nu au niciun corespondent în considerentele hotărârii de partaj, în cuprinsul acesteia nefăcându-se vreo referire la faptul că părțile nu au fost obligate la sultă pentru că inegalitatea valorică a loturilor ar fi fost compensată prin instituirea servituții de trecere.
Nu se pune, astfel, problema autorității de lucru judecat a hotărârii de partaj care a instituit dreptul de servitute în ceea ce privește dreptul la despăgubire, pentru că instanța care a pronunțat hotărârea de partaj nu a fost investită cu o astfel de cerere.
În ceea ce privește motivele f și g), referitoare la acordarea despăgubirii pe luna noiembrie 2006 și cuantumul acesteia, acestea se referă la stabilirea stării de fapt, fiind motive de netemeinicie, ce nu pot constitui obiect al recursului, motivul prevăzut de art. 304 pct. 11 Cod proc. civ. fiind abrogat încă prin dispozițiile art. I pct. 112 din OUG nr.
138/2000, reclamanta intimată invocând această împrejurare prin întâmpinare, atunci când a arătat că nu s-a pus problema probațiunii despăgubirilor pentru luna noiembrie 2006, pentru că această apărare nu a fost formulată în apel, iar stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru lipsa de folosință este o chestiune de apreciere a instanței de apel ce nu poate constitui obiect al recursului.
Chiar dacă s-ar aprecia că criteriile avute în vedere de instanță în stabilirea despăgubirilor pentru lipsă de folosință s-ar încadra în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., privind aplicarea normelor de drept substanțial, curtea apreciază că instanța de apel în mod corect s-a raportat la cuantumul chiriilor pe mp, în lipsa unui alt criteriu și la anul întocmirii raportului de expertiză, pentru că despăgubirile trebuie să fie actuale, diminuându-le conform aprecierii sale, ce nu pot fi cenzurate în recurs, ținând de temeinicia hotărârii, tocmai raportat la apărările formulate de pârât, în sensul că terenul obiect al servituții nu este folosit exclusiv de către pârât, rămânând în continuare și în folosința reclamantei.
În temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod proc. civ., recursul pârâtului urmează a fi admis, în sensul celor mai sus arătate.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 316 raportat la art. 298, 274 alin. 1 și 276 Cod proc. civ., pentru că petitul de grănițuire urmează a fi respins, și cheltuielile de judecată aferente grănițuirii, solicitate de către reclamantă, vor fi respinse, iar cele aferente capătului de cerere privind despăgubirile vor fi acordate parțial, respectiv taxele judiciare de timbru, timbrul judiciar și onorariul expertului, onorariile avocațiale urmând a fi compensate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de pârâtul C. V. I. împotriva deciziei civile nr. 350 din 13 septembrie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică parțial, în sensul că admite în parte apelul declarat de reclamanta C. I. împotriva sentinței civile nr. 7731/(...) a J. C.-N., pe care oschimbă în parte, în sensul că admite în parte acțiune civilă exercitată de reclamanta C. I. împotriva pârâtului C. V. I.
Respinge capătul de cerere privind grănițuirea și cheltuielile de judecată aferente acestui capăt de cerere.
Menține dispozițiile deciziei privind acordarea despăgubirilor.
Obligă pârâtul să-i plătească reclamantei cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 600 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de expert aferente capătului de cerere privind acordarea despăgubirilor.
Compensează onorariile avocațiale. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. A. C. A. A. C. C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: O. C. T., A. F. D.
| ← Decizia civilă nr. 1513/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 524/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
