Decizia civilă nr. 1675/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1675/R/2012
Ședința din 11 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: C.-M. CONȚ GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare -pentru pronunțare- recursul formulat de reclamantul O. I., precum și recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. C., împotriva sentinței civile nr.
538 din (...) a T. C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații S. ROMÂN PRIN D. G. A F. P. A. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri la L. nr. 2..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 22 martie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 28 martie 2012, 4 aprilie 2012 și 11 aprilie 2012.
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul T. A., ulterior competența fiind declinată în favoarea T. C., acțiune formulată de reclamantul O. I. în contradictoriu cu pârâții S. Român, reprezentat prin M. F. P. și Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. G. a F. P. s-a solicitat instanței :
- să se constate caracterul politic al condamnării soțului reclamantului, defunctul O. E., pentru săvârșirea infracțiunii de agitație contra siguranței statului;
- să se constate caracterul politic al măsurilor administrativedispuse împotriva defunctului O. E. în perioada 1946-1989;
- să fie obligați pârâții la plata în favoarea reclamantului asumei de 300.000 euro, reprezentând daune materiale;
- să fie obligați pârâții la plata în favoarea reclamantului a sumei de 300.000 euro reprezentând daune morale;
- să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
Ulterior, pe parcursul judecății, reclamantul a formulat la termenul dejudecată din data de 16 februarie 2011 o precizare de acțiune, prin care și-a majorat cuantumul pretențiilor solicitate cu titlul de daune materiale la suma de 1.100.000 Euro.
Totodată reclamantul și-a precizat petitul nr. 3 al acțiunii introductive, solicitând contravaloarea aparaturii medicale confiscate (masă ginecologică, dulap instrumentar, lampă examinare, canapea examinare, instrumentar, echipament de protecție radiologie, instrumentar ginecologic, tensiometru, stetoscop, lampă frontală, aparat terapie unde scurte, aparat radiologic, sterilizator), precum și contravaloarea celor 3 terenuri menționate în CF 1848, CF 1923 și CF 2273.
Prin sentința civilă nr. 538 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis în parte cererea formulată de către reclamantul O. I. în contradictoriu cu pârâtul S. Român Prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință:
S-a constatat caracterul politic al condamnării antecesoruluireclamantului O. E. în perioada 1950-1952 .
S-a respins cererea de constatare a caracterului politic al măsuriloradministrative împotriva antecesorului O. E., în perioada 1946-1989.
A fost obligat S. Român la plata în favoarea reclamantului a daunelor materiale reprezentând echivalentul bunurilor confiscate, a sumei de 49.852,8
Euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând aparatură medicală șivaloarea terenului în cuantum de 4.005.703 lei.
S-a respins cererea de acordare a daunelor morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu referire la capătul de cerere privind constatarea caracterului politic alcondamnării, instanța a apreciat că această solicitare poate fi admisă.
Deși în cauză nu s-a identificat o hotărâre de condamnare a antecesorului reclamantului, acesta, potrivit declarațiilor martorilor și M. de deținere nr. 10329 a fost totuși privat de libertate în perioada anilor 1950-
1952 pentru o presupusă infracțiune de agitație contra siguranței S., prevăzută de art. 327 Cod penal (fila 72).
Instanța nu a putut identifica hotărârea de condamnare, iar din mandatul de deținere rezultă doar că față de antecesorul reclamantului s-a început procedura cercetării pentru infracțiunea prev. de art.327 C. nu și că acesta a fost condamnat pentru această infracțiune.
Față de această împrejurare, instanța, în lipsa certitudinii cu privire la infracțiunea săvârșită, reținând doar că antecesorul reclamantei a fost condamnat și privat de libertate așa cum rezultă din declarațiile martorilor, a apreciat că se impune în cauză constatarea caracterului politic al condamnării, chiar dacă condamnările pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.327 C. sunt considerate de drept condamnări cu caracter politic
Prin urmare, raportat la aspectele menționate, în temeiul art. 3 și 4 alin. 2 din L. nr. 2., instanța a constatat caracterul politic al măsurii condamnării antecesorului reclamantului, fiind certă condamnarea, chiar dacă nu s-a reușit identificarea cu exactitate a sentinței de condamnare.
Cu privire la măsurile administrative, instanța a apreciat că acestea nu s-au dovedit în cauză, supravegherea de către organele de securitate neputând fi apreciată drept măsură administrativă, în lipsa unor acțiuni directe în raport cu persoana antecesorului.
Cu referire la capătul de cerere privind acordarea daunelor morale,capăt de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 5 lit.a din L. 2., instanța a apreciat că acest capăt de cerere nu poate fi soluționat în mod favorabil, dat fiind că a intervenit între timp Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale care a constatat neconstituționalitatea textului de lege pe care reclamantul și-a întemeiat pretențiile. Astfel, pretențiile reclamantului referitoare la acordarea unor daune morale au devenit lipsite de temei juridic.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale, acesta a fost găsit întemeiat de către instanță, potrivit dispozițiilor art. 5 lit.b din L. nr. 2..
Astfel, în cauză s-a dispus audierea unor martori care au relatat că antecesorul reclamantului a fost condamnat, după condamnare fiindu-i confiscată și averea.
Au relatat martorii că familia reclamantului era o familie înstărită, tatăl fiind avocat și membru marcant al P.N.Ț., iar mama medic ginecolog în A. I..
Martorii au vizitat locuința reclamantului și au constatat că în acesta funcționa cabinetul medical al mamei, cabinet de medicină generală și ginecologie.
Au constatat martorii cu acea ocazie, că printre obiectele din cabinet specifice activității profesionale, exista un aparat Rontgen și o masă de ginecologie.
Cabinetul se afla în incinta locuinței și din considerente politice, cabinetul a fost închis iar aparatura confiscată împreună cu toate bunurile familiei. Spațiul de locuit al familiei a fost restrâns, urmând o înrăutățire a stării financiare după condamnarea tatălui. Tatăl a fost închis și s-a încercat deportarea familiei, acest fapt fiind evitat în ultimul moment, datorită faptului că mama era un medic cunoscut în localitate, fiind solicitată de către instituțiile medicale.
Pentru dovedirea valorii bunurilor confiscate, s-a depus în probațiune la dosar o adresă din partea unei societăți comerciale distribuitoare a de aparatură medicală, o ofertă din care rezultă că prețul instrumentarului necesar unui cabinet ginecologic este de 10.520 Euro (fila 46-47 dosarul T. A.).
Tot în probațiune s-a depus și o ofertă referitoare la un aparat de grafie, pentru investigații generale în valoare de 31.720 Euro, preț fără
T.V.A. sau 39.332,8 Euro preț cu T.V.A. (fila 59-63).
S-a mai depus în probațiune un raport de expertiză extrajudiciară, referitoare la valoarea terenurilor confiscate, raport care a avut la bază un raport de expertiză judiciară efectuată în dosarul nr. (...) al J. A..
Potrivit acestui raport, terenurile confiscate de la antecesorul reclamantului se identifică în CF inițial 1848 B. fiind transcrisă ulterior în
CF 1923 și 2273 B..
Valoarea acestora este de 4.005.703 lei.
Pârâtul a solicitat instanței să nu se ia în considerare acest raport deoarece nu a fost întocmit în conformitate cu prevederile art. 201 C.pr.civ., pârâtul nefiind citat, acest raport nefiind astfel opozabil pârâtului.
Instanța a acceptat însă acest raport de expertiză extrajudiciară, nereținând poziția pârâtului, acesta având valoarea unui înscris, în privința căruia se poate face dovada contrară, neconsiderând că este necesar în mod absolut efectuarea unui raport tehnic judiciar.
O astfel de dovadă contrară nu s-a făcut însă și nici nu s-a criticat pe fond conținutul acestui raport, prin urmare, instanța l-a considerat util și pertinent cauzei, pârâtul neoferind instanței motive pentru înlăturarea raportului.
Raportat la aspectele menționate, în baza art. 5 lit.b din L. nr. 2., instanța a obligat pârâtul la plata, în favoarea reclamanților cu titlul de despăgubiri materiale, reprezentând echivalentul bunurilor confiscate, a sumei de 49.852,8 Euro sau echivalentul în lei la data plății reprezentând aparatură medicală și valoarea terenului în cuantum de 4.005.703 lei.
Potrivit declarației pe proprie răspundere a reclamantului, pentru aceste terenuri nu s-au acordat măsuri reparatorii/f.44-45/.
Alte daune materiale nu au fost dovedite.
În consecință, acțiunea reclamanților a fost admisă doar în parte cu privire la capătul de cerere privind constatarea caracterului politic și acordarea despăgubirilor materiale, așa cum s-a menționat, respingând acțiunea sub aspectul celorlalte petite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul O. I. și pârâtul
S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
1. Prin recursul declarat de reclamantul O. I. s-a solicitat modificarea în parte a sentinței civile nr. 5. a T. C. în sensul admiterii în integralitate a acțiunii formulate astfel cum a fost precizată.
În motivare s-a arătat că în ceea ce privește măsurile administrative instanța a considerat că acestea nu au fost dovedite, supravegherea de către organele de securitate neputând fi apreciată drept măsură administrativă în lipsa unor acțiuni directe în raport cu persoana antecesorului. Această motivare este infirmată de vastul material probatoriu care se regăsește în cele 8 volume deținute în arhiva C., fiind enumerate măsurile luate împotriva defunctului O. E. în perioada începând cu anul 1946 și până la decesul numitului O. E. M. dispuse împotriva acestuia se încadrează în categoria celor evidențiate de art. 3 și art. 4 alin. 2 din L. nr. 2..
În ceea ce privește daunele morale s-a învederat că măsurile abuzive dispuse împotriva numitului O. E. și implicit asupra familiei sale au afectat atributele ce influențează relațiile sociale, onoare, reputație, precum și cele care se situează în domeniul afectiv al vieții umane, vătămări care se regăsesc în noțiunea de daune morale și care într-un stat de drept se impun a fi respectate, ocrotite. Numitul O. E. a fost nevoit o mare parte de timp să locuiască departe de familie, familia acestuia primind un ultimatum să părăsească orașul A.-I., ordinul fiind revocat în momentul îmbarcării într-un vagon a bunurilor familiei. M. dispuse au afectat în mod iremediabil orice posibilitate de reintegrare în viața profesională sau socială a numitului O. E. cât și a familiei sale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 5 din L. nr. 2. coroborat cu art. 304 pct. 6-9 și art. 3041C.pr.civ.
Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulatîntâmpinare la recursul reclamantului solicitând respingerea acestuia.
S-a invocat în primul rând excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului reclamantului.
Pe fond s-a arătat că a rămas nedovedită împrejurarea că bunurile a căror contravaloare o solicită reclamantul recurent se încadrează în categoria de bunuri confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, în acea perioadă existând mai multe legi prin care populația în general, iar nu numai deținuții politici erau deposedați de averea mobilă și imobilă.
Referitor la terenurile care fac obiectul acțiunii s-a arătat că din copia
CF depuse la dosar nu rezultă nici un moment că imobilele solicitate ar fi intrat în proprietatea S. Român cu titlu de confiscare.
În cazul în care reclamantul în calitate de persoană îndreptățită în temeiul L. nr. 10/2001 a pierdut termenul prevăzut de legea specială, acesta nu poate solicita despăgubiri pe calea L. nr. 2., această lege vizând doar persoane și împrejurări strict prevăzute în aceasta, neputându-se generaliza la alte situații.
2. Prin recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE s-a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare s-a arătat că hotărârea atacată este criticabilă în primul rând din punctul de vedere al modului în care instanța de fond a procedat la constatarea caracterului politic al condamnării antecesorului reclamantului în perioada 1950-1952. Astfel, deși la dosar nu există înscrisuri din care să rezulte condamnarea politică a antecesorului reclamantului, cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. 3 din L. nr. 2. instanța a încuviințat proba cu martori iar apoi în baza declarațiilor acestora a apreciat caracterul politic al condamnării antecesorului reclamantului.
Referitor la daunele materiale s-a arătat că suma stabilită de către instanța de fond cu acest titlu reprezintă o despăgubire excesivă și nerezonabilă, încălcându-se principiul legalității, la stabilirea acesteia fiind avute în vedere declarații de martori, probă nepermisă de dispozițiile art. 1191 Cod civil.
În ceea ce privește suma acordată cu titlu de contravaloare a unor bunuri mobile confiscate reprezentând masă ginecologică, aparat Roentgen, aceasta a fost stabilită raportat la două oferte depuse la dosar de către reclamant, oferte care nu concordă cu suma acordată de către instanță.
Contravaloarea terenurilor a fost acordată de către instanța de fond prin raportare la o expertiză extrajudiciară, probă care nu a fost administrată în contradictoriu cu pârâtul. La dosar nu există înscrisuri din care să rezulte că la data pretinsei confiscări antecesorul reclamantului era proprietarul bunurilor confiscate și nici că acestea i-au fost efectiv confiscate, nefăcându-se nici dovada că bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr.
10/2001 sau ale L. nr. 247/2005.
Din lipsă de probe se poate aprecia că preluarea bunurilor pretins a fi confiscate s-a realizat ca efect al cooperativizării, în anul 1949 începând campania de cooperativizare a agriculturii.
Invocându-se jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a mai arătat că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nici o obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041C.pr.civ.
Reclamantul O. I. a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
În motivare s-a arătat că în ceea ce privește constatarea caracterului politic al condamnării antecesorului reclamantului au fost avute în vedere înscrisurile comunicate de C. și care au confirmat împrejurarea că în perioada 1950-1952 O. E. a executat o pedeapsă privativă de libertate, în acest sens fiind mandatul de deținere nr. 1., tabelul cu arestații din dosarul de anchetă nr. 16501, hotărârea M.ui Afacerilor Interne din (...), hotărârea de luare în evidență emisă de către C. S. S. în anul 1968, fișa personală a deținutului O. E. Prin urmare, instanța nu a apreciat caracterul politic al condamnării prin raportare la declarațiile martorilor ci având în vedre înscrisurile din arhiva C..
Referitor la cuantumul despăgubirilor materiale s-a arătat că dispozițiile art. 1191 cod civil nu sunt incidente în speță, neexistând un act care să ateste în mod expres confiscarea.
Din înscrisurile existente la dosar rezultă că în momentul întocmirii fișei personale a deținutului O. E. este specificat 1 ha. loc pentru vie și loc pentru casă deși din CF nr. 1848 B. rezultă că în anul 1945 a fost dobânditprin cumpărare imobilul înscris aici, ulterior fiind transcris imobilul de la A+2 în CF nr. 1923 B., fiind vorba despre un teren în suprafață de 9,1 ha., plus 3,12 ha. rămas înscris în CF inițială.
S-a invocat cuprinsul notei informative nr. 00538 din (...).
În ceea ce privește contravaloarea aparaturii medicale confiscate s-a arătat că instanța a stabilit valoarea în funcție de ofertele depuse la dosar, pârâtul neînțelegând să conteste sau să depună alte probe la dosar.
Prețul terenurilor confiscate nu este practic contestat, contestată fiind numai procedura prin care s-au stabilit valorile respective. R. de expertiză prin care s-a stabilit valoarea terenurilor a fost comunicat pârâtului, acesta neexprimându-și poziția față de acest raport după comunicare ci numai ulterior, când s-a invocat inopozabilitatea acestuia, reclamantul înțelegând să depună în recurs considerațiile expertului cu privire la valoarea imobilelor. Oricum instanța de fond a reținut că raportul de expertiză extrajudiciară are valoarea unui înscris cu privire la care se putea face proba contrară, probă care nu a fost făcută.
S-a mai precizat că reclamantul a beneficiat de dispozițiile L. nr. 1. și ale L. nr. 18/1991 însă pentru alte imobile, anexându-se acte în acest sens.
În considerarea art. 5 alin. 5 din L. nr. 2. acordarea de despăgubiri atrage încetarea de drept a procedurilor inițiate în temeiul L. nr. 10/2001 și a L. nr. 247/2005, ori la momentul pronunțării instanței de fond nu au fost acordate despăgubiri în acest sens, pe rolul J. A.-I. existând un litigiu referitor la imobile.
În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri, atașate la filele 40-75 din dosar, respectiv filele 87-102, 116-156, 162-194.
Analizând recursurile formulate de reclamantul O. I. și pârâtul S.
ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.
538 din 08 iunie 2011 a T. C., C. reține următoarele:
1. Chestiunea caracterului politic al condamnării antecesoruluireclamantului în perioada 1950-1952 și al măsurilor administrative dispuseîmpotriva acestuia în perioada 1946-1989
Prin sentința civilă atacată de către ambele părți cu recurs s-a constatat caracterul politic al condamnării antecesorului reclamantului, O.
E., în perioada 1950-1952, în considerente arătându-se că deși nu s-a identificat o hotărâre de condamnare, din declarațiile martorilor audiați de către instanță, coroborate cu mandatul de deținere nr.10329, rezultă că O. E. a fost privat de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de agitație contra siguranței statului, prevăzută de art.327 C.
În fața instanței de recurs s-au făcut nenumeroase demersuri, atât de către instanță, cât și de către reclamant, în vederea identificării unei eventuale hotărâri de condamnare a antecesorului reclamantului, epuizându-se practic toate căile existente în acest sens. Cu toate acestea nu s-a făcut dovada vreunei hotărâri de condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art.327 C., în aceste condiții neputându-se pune problema constatării caracterului politic al condamnării.
Declarațiile martorilor prin care aceștia atestă condamnarea politică a antecesorului reclamantului nu poate face ele singură dovada în acest sens, în accepțiunea unei persoane fără cunoștințe juridice termenii de reținere, internare sau condamnare putând apărea ca fiind echivalenți.
Cu toate acestea, astfel cum a reținut și instanța de fond, din cuprinsul dosarului comunicat de C. rezultă indubitabil că împotriva antecesorului reclamantului au fost dispuse măsuri de către organelefostului regim comunist, în considerarea atitudinii sale de opoziție față de acest regim.
Mandatul de deținere nr.10329 aflat la fila 72 dosar fond confirmă că începând cu data de (...), O. E. a fost reținut , fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.327 C., agitație contra siguranței statului.
Apoi, din fișa personală a acestuia(fila 66 dosar fond), rezultă că O. E. a fost internat în colonie de muncă în perioada (...)-(...), la fila 71 din dosar existând mențiunea în fișa personală a acestuia, în sensul că internarea a fost dispusă în temeiul Deciziei M.A.I. nr.48/1950.
Acestea sunt singurele măsuri privative de libertate care rezultă cu certitudine din probele existente la dosar, celelalte măsuri invocate de către reclamant a fi fost luate împotriva antecesorului său nefiind probate. Faptul că s-au depus de către reclamantă mai multe acte normative din acea perioadă(a se vedea nota de studiu de la fila 181 și urm.dosar recurs) prin care au fost prevăzute măsuri împotriva unor categorii de persoane care prezentau pericol pentru securitatea statului comunist nu poate conduce la concluzia că aceste măsuri au fost efectiv dispuse împotriva antecesorului reclamantului, în lipsa unor dovezi în acest sens.
Referitor la faptele pretins a fi fost săvârșite în anul 1946, fiind vorba despre împușcarea unor muncitori, nu se pune problema unor fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar, defunctul O. E. fiind oricum achitat în ceea ce le privește, astfel cum precizează chiar reclamantul. De altfel, prin cererea de chemare în judecată nu s-a formulat un petit referitor la acestea, făcându-se vorbire despre ele numai în cuprinsul stării de fapt descrise în cerere pentru a se sublinia amploarea măsurilor represive dispuse împotriva defunctului O. E. de către regimul comunist.
În aceste condiții, C. apreciază că se impune modificarea sentinței pronunțate de tribunal, urmând să se constate în temeiul art.4 alin.2 din L. nr.2. caracterul politic al măsurilor administrative dispuse împotriva antecesorului reclamantului, respectiv a reținerii defunctului O. E., prin mandatul de reținere nr. 1. pentru fapta prevăzută de art. 327 C. și al măsurii administrative a internării în unitate de muncă a defunctului O. E., în perioada (...) - (...), în baza Deciziei nr. 48/1950 a M.A.I.
În ceea ce privește supravegherea antecesorului reclamantului de către organele de securitate până la decesul său, se apreciază și de către
Curte că aceasta nu poate fi caracterizată ca o măsură administrativă cu caracter politic în sensul avut în vedere de L. nr.2., art.4 alin.2, acesta fiind doar monitorizat ulterior eliberării sale, fără a se mai dispune efectiv vreo măsură împotriva sa.
2.Chestiunea daunelor materiale
Stabilindu-se că împotriva antecesorului reclamantului au fost dispuse măsuri administrative cu caracter politic, se impune a se cerceta dacă sunt îndeplinite condițiile art.5 alin.1 lit.b în vederea acordării sumelor solicitate de reclamant cu titlu de despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate ca efect al măsurii administrative.
Textul de lege impune și condiția ca bunurile să nu fi fost restituite sau să nu se fi obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr.10/2001 sau ale L. nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Prin precizarea de acțiune depusă în fața T. C., reclamantul a arătat că solicită suma de 1.100.000 euro cu titlu de daune materiale pentruimobilele înscrise în C.F. nr.(...) Darabant, proprietatea părinților săi și preluate de S. Român și pentru aparatura medicală confiscată din cabinetul medical al mamei reclamantului.
În ceea ce privește bunurile imobile, din cuprinsul C.F. nr.1848
Darabant(fila 17 dosar tribunal) rezultă că antecesorul reclamantului O. I., împreună cu soția sa, mama reclamantului, au dobândit în proprietate în anul 1945 cota de 2/6 parte din imobilele înscrise la foaia A.
Ulterior, în anul 1947, în baza unui contract de ieșire din indiviziune încheiat în anul 1946, imobilul de sub A+2 a fost atribuit altor coindivizari, părinților reclamantului revenindu-le în cotă de ½ parte imobilul de sub A+1, transcris în C.F. nr.1923 Darabant(fila 19 dosar fond).
Imobilul de sub A+3 a fost transcris în C.F. nr.2273 Darabant(fila 25 dosar fond) astfel cum rezultă din înscrierea de sub B+8, în anul 1994, în baza unei adeverințe eliberate de primărie.
Situația imobilelor rezultă și din cuprinsul raportului de expertiză extrajudiciară efectuat în cauză(fila 23 și urm. dosar Tribunalul Cluj, fila 46
și urm. dosar recurs), raport din care rezultă că părinții reclamantului au avut în proprietate cota de ½ parte din terenul cu nr.top.509/2, 510/2,
513/2, în suprafață de 9 ha, 1.186 m.p. și cota de 1/3 parte din terenul cu nr. top. 720,721 în suprafață de 31.267 m.p.
În mod cert din cartea funciară nu rezultă cu ce titlu au ajuns imobilele antecesorilor reclamanților în proprietatea S. Român anterior anului 1989.
Din probele administrate în cauză nu rezultă legătura de cauzalitate dintre confiscarea acestor bunuri de către S. Român și măsurile administrative cu caracter politic dispuse împotriva antecesorului reclamantului.
Reclamantul se prevalează în primul rând de mențiunea făcută în fișa personală a defunctului O. E., în care figurează la rubrica"; S. materială"; suprafața de 1 ha loc de vie și un loc de casă, în anul 1950, apreciindu-se deci de către reclamant că din aceasta, coroborat cu declarațiile martorilor, se poate trage concluzia în sensul că aceste bunuri au fost confiscate de S. Român ca urmare a măsurilor administrative dispuse împotriva acestuia.
Din cuprinsul actelor din care rezultă măsurile administrative luate împotriva antecesorului reclamantului nu rezultă însă că împotriva acestuia sau a familiei sale s-ar fi luat vreo măsură de confiscare a bunurilor avute la acea dată în proprietate, confiscarea nerezultând nici din cuprinsul celorlalte acte din dosarul C. Deși bunurile au trecut în proprietatea S. Român, luat în sens larg, având în vedere că la acea dată această trecere putea fi dispusă în baza mai multor acte normative, în anul 1949 începând și procesul de cooperativizare, din faptul că în 1950 O. E. nu mai avea decât bunurile menționate în fișa personală, în măsura în care aceasta prezintă credibilitate în lipsa coroborării cu alte probe, nu se poate deduce cu ceritudine că bunurile acestuia și ale familiei sale au fost confiscate ca urmare a măsurilor administrative cu caracter politic dispuse împotriva sa.
Într-adevăr martorii audiați de către instanța de fond, B. D., P. D., H. V. G. și B. C., care l-au cunoscut pe reclamant în anii ’50, primii doi fiind colegi de școală cu acesta, relatează despre o condamnare politică (arestare) a tatălui reclamantului în urma căruia au fost confiscate și bunurile familiei, cu referire în special la aparatura din dotarea cabinetului ginecologic al mamei reclamantului, dar aceste declarații, necoroborate cu alte probe, nu pot conduce la concluzia certă că a fost vorba despre o confiscare a bunurilor familiei O. ca urmare a măsurilor administrative cucaracter politic dispuse împotriva acestuia. Ori, aceasta este condiția prevăzuta la lit.b a art.5 din L. nr.2. pentru a putea fi acordate despăgubiri cu titlu de daune materiale.
Referitor la proba testimonială administrată de către prima instanță se constată că a fost administrată legal, fiind vorba despre dovedirea unei stări de fapt, nepunându-se problema dovedirii în contra sau peste ce cuprinde actul pentru a fi încălcate prevederile art.1191 C.civ., astfel cum se susține în recursul declarat de pârât.
În sensul că trecerea bunurilor defunctului O. E. în proprietatea S. Român, cel puțin referitor la terenuri, nu este consecința măsurilor administrative dispuse împotriva acestuia, este și mențiunea din convenția anexată la fila 133 dosar recurs, încheiată în anul 1946, în care se arată că proprietarii vor rămânea în urma reformei agrare numai cu pepiniera și livada de pomi, convenția nemaiprelungindu-se din acest motiv după data de (...).
Mai mult, în cea ce privește terenurile care au aparținut antecesorilor, reclamantul a apelat la prevederile L. nr.18/1991, fiind eliberat titlu de proprietate pentru o parte din terenuri în favoarea sa și a fratelui său, ulterior în baza L. nr.247/2005 fiind formulată din nou cerere de către fratele său(fila 116,117 dosar recurs), având ca obiect exact terenurile care fac și obiectul acestei acțiuni, soluționată în sensul admiterii. Pe rolul J. A. I. există dosarul nr. (...),dosar având ca obiect plângerea reclamantului din acest dosar împotriva Hotărârii nr.429/2009 prin care s-au acordat măsuri reparatorii numai în favoarea fratelui său pentru aceste terenuri, respectiv
4,56 ha.
Ori, atâta timp cât în ceea ce privește aceste terenuri s-a formulat cerere la L. nr.247/2005, cerere soluționată deja prin H. nr.429/2009, nu mai sunt incidente oricum dispozițiile L. nr. 2., situația menționată la lit.b având în vedere numai ipoteza în care cererea formulată în temeiul precizate în text, nu a fost încă soluționată. În cazul în care s-ar interpreta altfel s-ar ajunge la acordarea de măsuri reparatorii pentru același imobil, în temeiul a două acte normative diferite, cea ce este inadmisibil, de altfel textul precizând că este aplicabil numai dacă bunurile nu au fost restituite sau nu s-au obținut despăgubiri prin echivalent pentru acestea. Faptul că hotărârea emisă în temeiul L. nr.247/2005 l-a considerat îndreptățit doar pe fratele reclamantului nu are nici o relevanță în cauză, această problemă urmând a fi rezolvată în dosarul menționat mai sus.
Legătura de cauzalitate dintre confiscare și măsurile administrative cu caracter politic dispuse împotriva antecesorului reclamantului nu a fost dovedită nici în cea ce privește aparatura din cabinetul ginecologic aparținând mamei reclamantului, aserțiunile de mai sus fiind valabile și referitor la aceste bunuri mobile pentru care reclamantul solicită despăgubiri. L. nr.2. este o lege specială, dispozițiile sale neputând fi aplicate decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de aceasta.
Raportat la cele reținute mai sus, nu vor fi analizate motivele din recursul declarat de pârât privitoare la cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului de instanța de fond cu titlu de daune materiale și la legalitatea și pertinența probelor administrate în acest sens, un asemenea demers apărând ca inutil.
3.Chestiunea daunelor morale
După pronunțarea Deciziei în interesul legii nr.12/2011 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, această problemă a daunelor morale solicitate în baza L. nr.2. a fost tranșată, decizia fiind obligatorie pentruinstanțele de judecată raportat la prevederile art.3307alin.4 C.pr.civ. din momentul publicării acesteia în Monitorul Oficial. Prin această decizie s-a stabilit că urmare a deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și 1360/2010 dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza I din L. nr.2. și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial. Motivele din recursul reclamantei în ceea ce privește această problemă a daunelor morale este deci nefondat, soluția pronunțată de tribunal fiind legală și temeinică. Având în vedere ansamblul considerentelor de mai sus, C., în temeiul art.312 alin.3 C.pr.civ va admite în parte recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 538 din 08 iunie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în sensul că se va constata caracterul politic al măsurii administrative a reținerii defunctului O. E., prin mandatul de reținere nr. 1. pentru fapta prevăzută de art. 327 C. și caracterul politic al măsurii administrative a internării în unitate de muncă a defunctului O. E., în perioada (...) - (...), în baza Deciziei nr. 48/1950 a M.A.I., înlăturându-se din sentință dispozițiile referitoare la constatarea caracterului politic al condamnării; respingerea cererii de constatare a caracterului politic a măsurilor administrative aplicate defunctului O. E. în 1947, respectiv (...) - (...); obligarea pârâtului S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE la plata daunelor materiale. Vor fi menținute dispozițiile din sentință privitoare la respingerea cererii de constatare a caracterului politic al măsurilor administrative împotriva lui O. E., în perioada 1946 - 1989 (cu excepția perioadelor mai sus menționate); respingerea cererii de acordare a daunelor morale; neacordarea cheltuielilor de judecată și admiterea în parte a cererii reclamantului. În temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul O. I., împotriva aceleiași sentințe. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite în parte recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 538 din 08 iunie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică, după cum urmează: Constată caracterul politic al măsurii administrative a reținerii defunctului O. E., prin mandatul de reținere nr. 1. pentru fapta prevăzută de art. 327 C. Constată caracterul politic al măsurii administrative a internării în unitate de muncă a defunctului O. E., în perioada (...) - (...), în baza Deciziei nr. 48/1950 a M.A.I. Înlătură din sentință dispozițiile referitoare la : constatarea caracterului politic al condamnării; respingerea cererii de constatare a caracterului politic a măsurilor administrative aplicate defunctului O. E. în 1947, respectiv (...) - (...); obligarea pârâtului S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE la plata daunelor materiale. Menține dispozițiile din sentință privitoare la : respingerea cererii de constatare a caracterului politic al măsurilor administrative împotriva lui O. E., în perioada 1946 - 1989 (cu excepția perioadelor mai sus menționate); respingerea cererii de acordare a daunelor morale; neacordarea cheltuielilor de judecată; admiterea în parte a cererii reclamantului. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O. I., în contra aceleiași sentințe. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, ANA I. A. C. C.-M. CONȚ GREFIER, C. B. Red.A.C./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: M. Trofin
| ← Decizia civilă nr. 4343/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2774/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
