Decizia civilă nr. 76/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 76/A/2012
Ședința publică din 13 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTOR: A.-A. P. GREFIER : A.- A. M.
P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, reprezentat prin procuror: A. S.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta S. E. H. S., împotriva sentinței civile nr. 517 din 29 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. S., având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtului intimat, domnul avocat P. C., care depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reprezentanta reclamantei apelante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul declarat de reclamanta S. E. H. S. a fost formulat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantei apelante posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtului intimat, domnul avocat P. C. și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reprezentanta reclamantei apelante.
Se prezintă în sala de judecată stagiara doamnei avocat B. L., care solicită lăsarea cauzei la a treia strigare, pentru a se da posibilitatea reprezentantei reclamantei apelante, respectiv doamnei avocat B. L., să se prezinte la dezbateri, având în vedere că aceasta se află la o altă sală de judecată.
C. lasă cauza la a treia strigare, pentru a da reprezentantei reclamantei intimate posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a treia strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei apelante, doamna avocat B. L., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 6 din dosar, reprezentantul pârâtului intimat, domnul avocat P. C. și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A.
C. constată că la data de (...) a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 3 exemplare, care a fost expediată prin poștă de către C. - S., în calitate de reprezentantă a pârâtului intimat S. R., prin intermediul domului avocat A. I., prin care se solicită respingerea cererii de apel formulată de către apelanta S. E.
H. S., ca fiind nefondată și, pe cale de consecință, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 C., iar la întâmpinare au fost anexate copii de pe următoarele înscrisuri: cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta S. E. H. S. împotriva pârâtului S. R., prin C. N. de A. și D. N. din R. S., înregistrată în dosarul nr. (...) al T. C.; contestația formulată de S. E. H. S. împotriva H. nr. 35 de stabilire a despăgubirii din data de (...), emisă de C. pentru aplicarea L. nr. 1., care formează obiectul dosarului nr. (...) al T. C.; sentința civilă nr. 241/(...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...) și un extras de pe portalul M. J. privind soluția pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C.
Instanța înmânează reprezentantei reclamantei apelante câte un exemplar din întâmpinarea pârâtului intimat și actele anexate la aceasta.
Întrebată fiind de către instanță, reprezentanta reclamantei apelante arată că nu solicită lăsarea cauzei la o strigare ulterioară, în vederea studierii întâmpinării pârâtului intimat și a înscrisurilor anexate la aceasta.
Reprezentantul pârâtului intimat arată că prin întâmpinare a invocat două excepții, respectiv excepția lipsei de interes a reclamantei apelante în promovarea apelului și excepția autorității de lucru judecat.
Instanța acordă cuvântul reprezentanților părților și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare.
Cu privire la prima excepție, reprezentantul pârâtului intimat arată că reclamanta apelantă a avut mai mult o nemulțumire vizavi de faptul că instanța de fond a soluționat excepția decăderii reclamantei din dreptul de promovare a acțiunii, care a fost invocată de pârâtul S. R., prin C. - S., însă prin cererea de apel, reclamanta apelantă nu critică soluția instanței de fond, ci critică faptul că instanța de fond nu a analizat cauza exhaustiv.
Reprezentanta reclamantei apelante solicită respingerea excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea apelului, având în vedere că instanța nepronunțându-se pe excepția decăderii reclamantei din dreptul de promovare a acțiunii, care a fost invocată de partea adversă, interesul reclamantei în promovarea apelului rezultă chiar din acest aspect.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea apelului.
C., după deliberare, în temeiul art. 137 alin. 1 C., respinge excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea apelului, invocată prin întâmpinarea pârâtului intimat, având în vedere că prin apelul pe care l-a formulat, reclamanta solicită în mod expres respingerea excepției decăderii reclamantei din dreptul de promovare a acțiunii.
Cu privire la cea de a doua excepție invocată prin întâmpinare, respectiv excepția autorității de lucru judecat, reprezentantul pârâtului intimat solicită admiterea acestei excepții, având în vedere că dosarul nr. (...) al T. C. și prezentul dosar se referă la același teren, același obiect și aceeași cauză, iar în dosarul nr. (...) al T. C. la data de (...) s-a admis excepția decăderii reclamantei din dreptul de promovare a acțiunii raportat la termenul de 3 ani de la data publicării în Monitorul Oficial a H. nr. 2. și a fost respinsă acțiunea prin sentința civilă nr.
241/(...) a T. C., însă reclamanta nu a înțeles să critice soluția din acel dosar și nu poate fi altă soluție nici în prezentul dosar. De asemenea, arată că întrucât sentința pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. nu a fost atacată, în opinia sa, aceasta a intrat în autoritate de lucru judecat.
Reprezentanta reclamantei apelante solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul intimat prin întâmpinare, având în vedere că reclamanta se încadrează în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii contestate, iar faptul că instanța de fond s-a pronunțataltfel, respectiv cu privire la termenul de 3 ani de la data publicării în Monitorul Oficial a H. nr. 2., nu este culpa reclamantei. De asemenea, arată că nu este autoritate de lucru judecat, întrucât în dosarul nr. (...) al T. C. a fost avut în vedere termenul de 3 ani de la data publicării în Monitorul Oficial a H. nr. 2., iar în prezenta cauză reclamanta face referire la termenul de 15 zile prevăzut de art. 9 din L. nr. 1..
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul intimat prin întâmpinare.
C., după deliberare, în temeiul art. 137 alin.2 C., unește cu fondul excepția autorității de lucru judecat, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. asupra apelului care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta reclamantei apelante solicită amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru a depune la dosar concluzii scrise.
După deliberare, C. respinge cererea formulată de reprezentanta reclamantei apelante, privind amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru a depune la dosar concluzii scrise, având în vedere că nu se impune o astfel de amânare, raportat la faptul că același avocat a redactat și motivele de apel și a reprezentat reclamanta și în fața instanței de fond, precum și în alte litigii de expropriere.
Reprezentanta reclamantei apelante în principal solicită admiterea apelului, casarea sentinței atacate și în consecință să se dispună trimiterea dosarului instanței de fond în vederea pronunțării pe excepția decăderii din termenul de 15 zile, termen în interiorul căruia reclamanta a formulat contestația ce face obiectul prezentului dosar și cu privire la care instanța de fond nu s-a pronunțat, iar în subsidiar, solicită admiterea în parte a apelului, reținerea cauzei în rejudecare și pronunțarea unei soluții în sensul admiterii acțiunii reclamantei și majorarea cuantumului despăgubirii acordate în favoarea reclamantei, despăgubire care a fost stabilită în favoarea altei persoane, având în vedere că s-a dat H. de expropriere pe numele unei terțe persoane, iar în această situație, consideră că singura exprimare a punctului de vedere al părții adverse în ceea ce privește majorarea despăgubirii a constat în opinia exprimată de către pârâtul intimat în cadrul întâmpinării, respectiv acesta arată că întâmpinarea e un adevărat răspuns la solicitarea reclamantei.
Reprezentanta reclamantei apelante arată că art. 9 din L. nr. 1. privește două termene alternative, respectiv termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii de respingere a majorării despăgubirii și termenul de 3 ani de la data publicării H. nr. 2. în Monitorul Oficial.
De asemenea, reprezentanta reclamantei apelante solicită obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată și se obligă să facă dovada acestora până la sfârșitul dezbaterilor.
Reprezentantul pârâtului intimat arată că în contestația formulată de reclamantă se face referire la H. nr. 35 de stabilire a despăgubirii din data de (...), însă în speță nu se discută despre această hotărâre, ci se discută de cu totul altă hotărâre, respectiv, respingerea cererii de majorare a despăgubirii, dar nu există o astfel de hotărâre.
T., arată că, potrivit legii, partea poate critica cuantumul despăgubirii acordate în urma exproprierii terenului în două termene, respectiv în termenul de
3 ani de la data publicării H. nr. 2. în Monitorul Oficial, care a fost stabilit de legiuitor pentru a se acoperi chiar și ipoteza unui proprietar mai puțin diligent.
De asemenea, arată că această frântură de autostradă a fost dată în folosință la sfârșitul anului 2009, iar acțiunea a fost promovată de reclamantă la începutul anului 2012.
T., reprezentantul pârâtului intimat arată că prin hotărâre nu s-a stabilit că lui "X"; i se cuvin despăgubiri, ci s-a stabilit obiectul exproprierii și având în vedere că în urma afișării la primărie a listei cu terenurile supuse exproprierii, nu s-a formulat nici o cerere cu privire la terenul care face obiectul cauzei și Primăria a indicat o altă persoană decât reclamanta, iar acesteia i s-a comunicat hotărârea de expropriere.
De asemenea, reprezentantul pârâtului intimat arată că cineva a interpretat în acel dosar că trebuie să existe o hotărâre de respingere a cererii de majorare a despăgubirii, dar nu există o astfel de hotărâre, iar o asemenea hotărâre nu este un act al C. pentru aplicarea L. nr. 1..
Reprezentantul pârâtului intimat arată că această contestație are ca obiect
H. nr. 35 de stabilire a despăgubirii din data de (...), care trebuia atacată în termenul de 3 ani de la data publicării H. nr. 2. în Monitorul Oficial, însă hotărârea anterior menționată nu a fost atacată în acest termen legal. De asemenea, arată că legiuitorul a avut în vedere două situații, respectiv termenul de 15 zile dacă se comunică hotărârea de expropriere și termenul de 3 ani de la data publicării H. nr. 2. în Monitorul Oficial în situația necomunicării hotărârii de expropriere. T., arată că avem o situație în care se încearcă să se facă ceva pentru client, dar nu există fundament.
În concluzie, reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea apelului declarat de reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că legiuitorul a reglementat acest termen de 3 ani de la data publicării H. nr. 2. în Monitorul Oficial, în temeiul art. 9 din L. nr. 1., iar partea nu a atacat hotărârea de acordare a despăgubirii în acest termen legal, motiv pentru care, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamantă și menținerea hotărârii atacate.
În replică, reprezentanta reclamantei apelante arată că a solicitat o soluționare a cauzei din partea instanțelor de judecată pentru că a fost lezat dreptul de proprietate al clientei sale și, de asemenea, arată că a menționat termenul de 15 zile în cererea de apel, iar clienta sa este de bună credință, având în vedere că în momentul în care a sesizat că se fac exproprieri pe terenul său nu a stat în expectativă și s-a trezit după 4 ani, ci a acționat potrivit informațiilor pe care aceasta le deținea.
C. reține cauza în pronunțare.
După închiderea dezbaterilor, se prezintă în sala de judecată, domnul avocat S. V., care învederează instanței că este stagiarul doamnei avocat B. L. și depune la dosar o copie de pe contractul de asistență juridică încheiat între doamna avocat B. L. și reclamanta S. E. H. S., factura din (...) și un extras de cont pentru a face dovada cheltuielilor de judecată solicitate de doamna avocat B. L. în prezenta cauză.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 517/(...), pronunțată de T ribun alul Cl u j în dos ar nr.(...), s-a admis excepția decăderii, invocate de către pârâtul S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. S.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantă S. E. H. S. împotriva pârâtului S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. S. privind cuantumul despăgubirilor stabilite prin H. nr. 3. A. 2008 emisă de C. pentru aplicarea L. nr.
1. G. referitoare la terenul situat în tarlaua 18/3, parcela 109, în suprafață de
1.654 mp. din comuna G., județul C.
S-a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la despăgubirile care au fost stabilite prin H. nr. 2. și hotărârea menționată anterior, în cuantum de 75.373,47 lei, adică 20.840,4 E..
P. a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentelesentinței următoarele:
„Prin H. nr. 3. A. 2008 emisă de C. pentru aplicarea L. nr.1. - C. local G. s- a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în localitatea G., în suprafață de 1.654 mp., făcând parte din tarlaua 18/3, parcela
109, identificat sub număr cadastral 529, în cuantum de 75.373,47 lei, reprezentând echivalentul sumei de 20.840,4 E. raportat la cursul de 1 E. =
3,6167 lei din data de 17 A. 2008 (f.8 dosar), în favoarea lui D. P. F.
Potrivit art. 9 din L. nr.1. incident la momentul emiterii hotărârii
„Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art.8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii G. prevăzute la art.4 alin.(1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire";.
Rezultă așadar că terța persoană nemulțumită din perspectiva faptului că deși îndreptățită nu a fost menționată dintr-un anumit motiv în cuprinsul hotărârii de expropriere are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a H. G., în cazul de față H. nr.2., presupunându-se că acesteia nu i-a fost comunicată hotărârea respectivă.
Cu toate acestea, reclamanta s-a adresat instanței de judecată contestând cuantumul despăgubirilor și, implicit îndreptățirea persoanei menționate în cuprinsul hotărârii la încasarea despăgubirii, inițial în dosarul nr.11.(...) al T. C. și ulterior, în prezentul dosar, evident după expirarea termenului de trei ani.
Într-o asemenea situație, tribunalul apreciază că reclamanta este decăzută din dreptul de a mai solicita despăgubiri majorate pentru terenul expropriat, modalitatea de comunicare prin intermediul publicării în Monitorul Oficial al H. nr.2. unde în anexă figurează terenul expropriat identificat la poziția 178, cu număr cadastral, suprafață și proprietar, D. P. F., este efectivă, reclamanta cu minime diligențe de care trebuie să de dovadă orice proprietar putea afla despre exproprierea terenului respectiv, chiar dacă identificarea s-a făcut cadastral în actul normativ, acest aspect neconstituind un impediment.
Mai mult, exproprierea terenului a fost urmată de o serie de lucrări de construire a autostrăzii ușor de sesizat într-o perioadă relativ lungă de timp, de 3 ani, orice proprietar având posibilitatea să cunoască aspectul exproprierii propriului teren cu propriile simțuri.
Rațiunea introducerii acestui termen este aceeași pentru orice limitare în timp a exercitării unui drept civil, respectiv asigurarea stabilității circuitului civil.
Nu în ultimul rând, prin S. civilă nr.2. M. 2012 pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul la care s-a făcut referire anterior, respectiv nr. 11.(...) s-a admis excepția decăderii invocată de către pârâtul S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. S. și s-a respins acțiunea civilă privind acordarea unor despăgubiri majorate față de cele stabilite prin hotărârea de expropriere, tranșându-se astfel în mod irevocabil asupra neîndreptățirii reclamantei de a se adresa instanței de judecată după expirarea termenului de trei ani.
Prin S. civilă nr. 8. O. 2000 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, s-a admis acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâților D. F. și S. P. S. și, în consecință, s-a constatat că parcela nr.109 în suprafață de 2.800 mp. din tarlaua
18/3 cu privire la care pârâtei D. F. i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Titlului de proprietate mnr.2. Februarie 1999 se identifică cu o parte din parcela cu nr. topo vechi 1255/107/1 sau nr. topo comasat 5. sau cu nr. topo nou 4214/1 din C.F. nr.2861 G., pârâta D. fiind obligată să încheie cu pârâta S. P. S. contract autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul respectiv, în caz contrar hotărârea urmând a ține loc de act autentic notarial de vânzare- cumpărare, la rândul său, aceasta din urmă fiind obligată să încheie cu reclamanta act de vânzare-cumpărare, hotărârea judecătorească urmând a șine loc de act autentic (f.13-15 dosar).
Raportat la această situație, pârâtul a achiesat parțial la pretențiile reclamantei, fiind de acord cu constatarea calității reclamantei de persoană îndreptățită la despăgubirile care au fost stabilite anterior.
Față de cele ce preced, tribunalul va admite în parte acțiunea, în măsura recunoașterii pretențiilor, respingând cererea privind cuantumul despăgubirilor.
Cheltuieli de judecată nu au fost acordate reclamantei deoarece pârâta s-a declarat de acord parțial cu pretențiile acesteia la prima zi de înfățișare fiind incident art.275 C., iar cele ale pârâtei nu au fost justificate";.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at ap el, în ter men leg al, r ecl aman ta S. EH. S., solicitând, în principal, admiterea apelului formulat, casarea sentințeiapelate și trimiterea dosarului la instanța de fond în vederea pronunțării pe excepția decăderii din termenul de 15 zile, termen în interiorul căruia apelanta a formulat contestația ce face obiectul prezentului dosar, și cu privire la care instanța nu s-a pronunțat.
În subsidiar, apelanta a solicitat admiterea în parte a apelului, modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii excepției decăderii, cu consecința trimiterii dosarului în vederea judecării fondului cauzei la prima instanță inițial învestită.
În motivarea apelului s-a arătat că prin sentința civilă menționată instanța de fond a admis excepția decăderii din termenul de 3 ani invocată de S. R., prin C. N. de A. și D. N. din R. S. și a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta S. E. H. S., împotriva S.ui R., prin C., privind cuantumul despăgubirilor stabilite prin H. nr. 3. aprilie 2008 emisă de C. pentru aplicarea L. nr. 1. G. referitoare la terenul situat în tarlaua 18/3, parcela 109, în suprafață de 1654, identificat prin nr. cadastral 529, parte din tarlaua 18/3, parcela 109 în suprafață totală de
2800 mp din comuna G., jud. C.
Instanța de fond, apreciază apelanta, a emis o sentință nelegală și netemeinică, raportat la prevederile art. 9 din L. nr. 1., care prevede faptul că expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor prevăzute la art. 8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului, se poate adresa instanței de judecată competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii G. prevăzute la art. 4 alin. 1 sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins în tot sau în parte, cererea de despăgubire."
Raportat la aceste prevederi legale, apelanta arată că se afla, la data introducerii contestației, în termenul de 15 zile prevăzut de lege, însă acest aspect nu a fost reținut și nici menționat în motivarea instanței de fond, aceasta limitându-se la a motiva superficial și a se referi doar la faptul că reclamanta a contestat cuantumul despăgubirilor stabilit prin H. nr. 3. după expirarea termenului de 3 ani, fiind, în consecință, decăzută din dreptul de a mai solicita majorarea despăgubirilor stabilite de către expropriator.
Ca urmare a admiterii cererii de abținere formulată de către judecătorul ce alcătuiește completul 5F, prezentul dosar a fost trimis la completul a cărei sentință este apelată în prezent, în vederea pronunțării doar cu privire la excepția decăderii din termenul de 15 zile, invocată de către pârâtă, și în interiorul căruiaapelanta se afla la data înregistrării contestației ce face obiectul prezentului dosar.
În motivarea sa, instanța de fond nu a făcut nicio referire cu privire la termenul de 15 zile invocat de reclamantă și din care, potrivit aprecierii apelantei, reclamanta nu este decăzută, pentru motivele ce urmează a fi expuse.
Prin H. nr. 2., G. a aprobat amplasamentul lucrării Secțiunea 2B" pe teritoriul localități lor C. T., G., F., S., P. de Jos, L. și S. din județul C. din cadrul obiectivului de investiție "A. B.-C.-B.".
În continuare s-a derulat procedura specială de expropriere reglementată de L. nr. 1., privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale și de N. metodologice de aplicare a acesteia.
În urma declanșării procedurii de expropriere, apelanta a fost expropriată cu privire la două amplasamente vecine, astfel:
În data de 9 mai 7008, C. pentru Aplicarea L. nr. 1. a emis pe numele reclamantei H. nr. 73 și nr. 74, de stabilire a despăgubirilor privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică a celor două imobile situate în comuna G. județul C., hotărâri ce i-au fost comunicate conform procedurii prevăzute de L. nr. 1.. S-a expropriat astfel, din proprietatea reclamantei, prin cele două hotărâri, o suprafață totală de 28.252 mp.
Reclamanta a contestat la instanța competentă cele două Hotărâri cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate, contestațiile fiind înregistrate în dosar nr. (...), respectiv, nr. (...), pe rolul C. de A. C.
În realitate, pe lângă aceste două terenuri, reclamantei i-a mai fost expropriată o altă parcelă de teren, în suprafață de 1654,00 mp situată tot în localitatea G., însă cu privire la care expropriatorul nu i-a comunicat reclamantei H. de stabilire a despăgubirilor - pe care a emis-o către o terță persoană - Hotărâre despre care reclamanta a luat cunoștință întâmplător, abia la data de (...), ca urmare a depunerii unor acte de către C., la termenul din data de (...), în dosarul nr. (...), fără a-i fi comunicată de către pârâtă nici până în prezent.
În cadrul dosarului nr. (...), aflat pe rolul C. de A. C. menționat mai sus, odată cu depunerea unor acte anexe de către C., la termenul din data de (...), a fost expusă și H. de stabilire a despăgubirilor nr. 35/(...), hotărâre prin care despăgubirile au fost stabilite de către expropriator pe numele unei alte persoane.
A., prin H. nr. 35/(...), privind exproprierea imobilului situat în localitatea
G. - teren arabil intravilan tarlaua 18/3, parcela 109 în suprafață totală de
2800,00 mp - din care s-a expropriat suprafața de 1654,00 mp s-a stabilit de către expropriator, în mod eronat, faptul ca persoana îndreptățită la despăgubire este D. F., cu domiciliul în localitatea G., nr. 548, jud. C.
A.anta a arătat faptul că este singura proprietară tabulară a imobilului ce face obiectul H. de stabilire a despăgubirilor nr. 35/(...), achiziționând această parcelă de la D. F. prin cumpărare, drept ce a fost constatat prin sentința civilă nr. 8201/(...), pronunțată în dosar nr. 5313/2000 a Judecătoriei C.-N..
Reclamanta și-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, fiind proprietară tabulară, așa cum rezultă din CF nr. 6330, drept ce exista la data efectuării documentației cadastrale juridice de către expropriator.
Ca urmare a luării la cunoștință a H. nr. 35/(...), la data de (...) reclamanta a formulat cerere de acordare a despăgubirii juste către C., prin intermediul unei acțiuni în justiție, acțiune ce se află în fața T. C. sub dosar nr. 11159/117/201l.
Prin întâmpinarea depusă de către C. la dosar și comunicată cu reclamanta la termenul din (...), aceștia arată cum că nu se opun la constatarea calității reclamantei de persoană îndreptățită la despăgubirile care au fost stabilite prin
H. nr. 2. și H. de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 35/(...).
Mai mult, aceștia admit faptul că cererea de chemare în judecată reprezintă o veritabilă cerere pentru acordarea despăgubirii stabilite prin H. nr. 3..
A., conform dispozițiilor art. 9 din L. nr. 1., expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum și orice persoana care se considera îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii G. prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire.
A. formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din L. nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, În ceea ce privește stabilirea despăgubirii. În acest caz, plata despăgubirii se face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia."
Având în vedere starea de fapt și de drept prezentată mai sus, consideră apelanta că termenul de 15 zile a început să curgă pentru apelantă de la data comunicării răspunsului comisiei (C.-ul, în speță), prin care i s-a respins în tot sau în parte cererea de despăgubire, răspuns ce echivalează cu întâmpinarea depusă în dosar nr. (...), la data de (...).
Raportat la cele arătate mai sus, instanța de fond, în sentința apelată, nu a făcut decât să motiveze superficial faptul că reclamanta nu mai se află în termenul de 3 ani de la data publicării H. G. nr. 2., constatând faptul că este decăzută din dreptul de a mai solicita majorarea despăgubirilor acordare.
S. atacată este netemeinică și nelegală deoarece, așa cum s-a arătat deja, apelanta a solicitat majorarea despăgubirilor acordate cu ocazia exproprierii, în interiorul termenului de 15 zile prevăzut la art. 9 din L. nr. 1., termen care a început să curgă de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins în tot sau în parte cererea de despăgubire, ori în speță, acest răspuns (si singurul existent, de astfel) este conținut în întâmpinarea depusă în dosarul (...), împreună cu care pârâta a anexat pentru comunicarea cu apelanta și o copie de pe H. nr. 35/(...).
Instanța de fond a admis excepția decăderii reclamantei din dreptul de a mai cere majorarea despăgubirilor, fără a motiva și a-și fundamenta hotărârea raportat la cele arătate cu privire la termenul de 15 zile care, în mod just, curge, așa cum prevede art. 9 din L. nr. 1., de la data comunicării întâmpinării și a actelor anexe cu apelanta.
Instanța de fond mai arată în motivarea sentinței cum că "din moment ce exproprierea terenului a fost urmată de o serie de lucrări de construire a autostrăzii ușor de sesizat într-o perioadă relative lungă de timp, de 3 ani, orice proprietar având posibilitatea să cunoască aspectul exproprierii propriului teren cu propriile simțuri", aspect ce este neîntemeiat, deoarece nu corespunde realității practice existente și relevate de apelanta.
Așa cum a arătat în fața instanței de fond, la momentul exproprierii, reclamanta nu avea cum să cunoască faptul că acel teren, identificat de către expropriator cu număr cadastral 529, este identic cu cel cumpărat de către aceasta, cu atât mai mult cu cât în Anexa de la H. nr. 2. (pe care a anexat-o la dosarul de fond) pe numele apelantei - SC E. H. S. nu figura nici un teren afectat de expropriere și, mai mult, nu era menționată întreaga suprafață de teren - reclamanta cumpărând de la D. F. suprafața de 2800 mp, iar în Anexă se menționează doar cei 1654 mp expropriați.
A.anta consideră că, raportat la cele arătate mai sus, cât și la starea de fapt concretă existentă în prezenta cauză, instanța de fond a admis excepția decăderiiinvocată de pârâtă ca urmare a unei analize superficiale și netemeinice a datelor speței, fără să analizeze starea de fapt raportat la termenul de 15 zile invocat de reclamantă, termen din care nu este decăzută, deoarece acesta începe să curgă de la comunicarea H. de expropriere, comunicare ce a avut loc odată cu depunerea întâmpinării de către pârâta C. în dosar nr. (...) din data de (...).
Pr in în tâmp in are a f ormu l ată, in timat ul pârât S. R. prin C. N. de A. ș i D. N. din
R. Sa solicitat respingerea apelului formulat de către reclamanta S. E. H. S., ca fiind nefondat și, pe cale de consecință, menținerea sentinței apelate, ca fiind temeinică și legală.
Prealabil, în eventualitatea in care din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă faptul că cererea de apel a fost formulată cu încălcarea termenului legal imperativ, solicită să se constate tardivitatea cererii.
Intimata pârâtă a evidențiat următoarele aspecte:
1. Instanța investită cu soluționarea dosarului de fond nu avea mandat limitat la soluționarea excepției decăderii, astfel cum in mod eronat afirmă apelanta-pârâtă (fila nr. 2 din cererea de apel, paragraf nr. 3); ipoteza este aberantă in condițiile în care instanța, prin abținere, s-a desesizat in ceea ce privește soluționarea cauzei in integralitate, iar nu doar cu privire la anumite aspecte ale sale.
2. În calea de atac a apelului, solicitările de casare/modificare a hotărârii instanței de fond sunt - din perspectivă juridică - eronate, soluțiile reglementate fiind de anulare și respectiv de schimbare.
3. În aceeași ordine de idei, solicită lămuriri de la apelanta reclamantă cu privire la solicitarea admiterii doar în parte a propriei cereri de apel.
Eventualele precizări ale acesteia vor fi, poate, de natură să clarifice întinderea obiectului cererii de apel.
4. H. de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 3., pe care apelanta a criticat-o in speță din perspectiva dimensiunii despăgubirii, nu a intrat in posesia acesteia "întâmplător", ci acest înscris i-a fost comunicată într-un mod oficial și procedural care nu lasă loc vreunei interpretări.
Potrivit sursei DEX 98, prin adjectivul "Î." se înțelege "care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu", ori, instanța trebuie să observe că apelanta-reclamantă nu a găsit pe stradă H. de stabilire a cuantumului despăgubirii, ci că acest înscris i-a fost comunicat în mod oficial prin mijlocirea unei instanțe judecătorești.
În prezentul dosar există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește soluția referitoare la excepția decăderii.
Așa cum s-a mai arătat anterior, dosarul civil nr. (...) este practic o reiterare a dosarului civil nr. (...) al T. C., soluționat definitiv și irevocabil. Or, prin S. civilă nr. 241 pronunțată în data de (...), instanța T. C. a statuat irevocabil în dosarul civil nr. (...), în sensul în care:
"H. nr. 2. a intrat în vigoare la data de (...), de la acel moment curgând termenul de decădere.
Raportat la momentul publicării acestui act normativ, termenul de 3 ani apare ca fiind împlinit la data introducerii acțiunii" - fila nr. 6.
"Este real că în art. 9 din L. nr. 1. se au în vedere două termene diferite prin care expropriatul nemulțumit se poate adresa instanței judecătorești (..)
Reglementând două termene în care se poate ataca, legiuitorul nu a avut însă posibilitatea creării unei duble posibilități de ataca o hotărâre de expropriere privitoare la cuantumul despăgubirii, ci doar una singură, diferența fiind legată de existența sau nu a dovezii de comunicare a hotărârii de expropriere. A., pentru cei cărora hotărârea le-a fost comunicată curge un termen de 15 zile, iar pentrucei cărora hotărârea nu le-a fost comunicată un termen de 3 ani de zile de la intrarea în vigoare a hotărârii G..
Este firesc să fie așa, întrucât în orice stat democratic primează principiul stabilității circuitului civil pentru a înlătura orice posibilitate de arbitrar. (..)
Legiuitorul a avut în vedere acest termen de 3 ani, un termen rezonabil de altfel, pentru ca cei vătămați să acționeze. A lăsa la îndemâna părților posibilitatea solicitării comunicării unei hotărâri privitoare la teren, ca ulterior să curgă alt termen de atac este în contra legii.
Apărările invocate în susținerea afirmației că nu a avut cunoștință de exproprierea în fapt a terenului în tot acest interval de timp nu poate fi primită, plecând și de la faptul că pe rolul instanțelor reclamanta mai are înregistrate litigii legate de procedura de expropriere a unor imobile situate în proximitatea celui care formează obiectul cauzei și mai ales a faptului că la data de (...) lucrările de execuție a autostrăzii pentru tronsonul care afectează terenul reclamantei au fost finalizate.
Ori, apare cu evidență, că cel puțin la acel moment orice diligent proprietar avea posibilitatea să ia cunoștință de lucrările efectuate asupra acestui teren.
Chiar dacă s-ar aprecia că reclamanta are posibilitatea atacării H. nr. 3. în termen de 30 zile de la data comunicării, având în vedere afirmația acesteia din cuprinsul cererii de chemare în judecată, alineatul 6 din pagina 2, cum că hotărârea i-a fost comunicată în data de (...), termenul apare ca fiind împlinit la data introducerii acțiunii" - fila nr. 7.
"Având în vedere aceste considerente, instanța urmează a admite excepția decăderii invocate de pârâtul S. R. prin C. și va respinge acțiunea civilă SC E. H.
SRL în contradictoriu cu S. R. prin C." - fila nr. 8.
Așadar, solicită să se constate faptul că apelanta-reclamantă este decăzută din dreptul de a contesta cuantumul despăgubirii.
Soluția instanței de fond în prezentul dosar nu putea să fie diferită de cea pronunțată în dosarul civil nr. (...), în condițiile în care cele două litigii privesc aceleași părți, obiect și cauză. De asemenea, intimatul consideră că în mod răuvoitor apelanta reclamantă nu precizează faptul că dosarul civil nr. (...) a fost soluționat în mod irevocabil și că acesta viza aceleași părți, obiect și cauză ca și cele din dosarul de față.
4. Referitor la criticile formulate de către apelanta, cu privire la soluția instanței de fond, de admitere a excepției decăderii, formulată de pârât, intimatul învederează următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin cererea de apel, apelanta-reclamantă critică sentința civilă nr. 5. a T.
C., apreciind că în mod greșit instanța de fond a admis excepția decăderii acesteia din dreptul de a solicita majorarea cuantumului despăgubirii stabilite prin H. nr. 35/(...), emisă de C. pentru Aplicarea L. nr. 1.. Mai susține apelanta faptul că prima instanță nu a avut în vedere la momentul pronunțării termenul de 15 zile reglementat prin art. 9 din L. nr. 1..
A.anta nu critică soluția instanței de admitere a excepției decăderii din perspectiva termenului de 3 ani.
Cu alte cuvinte, apelanta-reclamantă este de acord cu soluția instanței de fond, de constatare a decăderii din dreptul de a mai solicita majorarea cuantumului despăgubirii prin raportare la termenul de 3 ani; acest fapt în sine trebuind să conducă la respingerea cererii de apel, ca fiind lipsită de interes.
În plus, instanța de fond a soluționat procesul în baza unei excepții absolute și peremptorii, fapt care nu impunea analizarea tuturor excepțiilor invocate în cauză; astfel, solicitarea de "casare" formulată în conținutul cererii de apel, pe motiv că instanța nu a înțeles să analizeze toate excepțiile care au fost invocate, trebuie respinsă ca fiind cel puțin nefondată.
A.anta-reclamantă încearcă să susțină faptul că termenul de 15 zile, de oricând ar porni numărătoarea acestuia, ar putea legal să se împlinească după expirarea termenului de 3 ani reglementat de legiuitor în cuprinsul art. 9 din L. nr. 1..
Ori, această situație aberantă este exclusă; legiuitorul a prevăzut termenul de 3 ani ca o măsură de protecție pentru proprietarii diligenți și astfel, cum bine a reținut instanța T. C. care a soluționat dosarul similar nr. (...), "reglementând două termene în care se poate ataca, legiuitorul nu a avut însă posibilitatea creării unei duble posibilități de ataca o hotărâre de expropriere privitoare la cuantumul despăgubirii, ci doar una singură, diferența fiind legată de existența sau nu a dovezii de comunicare a hotărârii de expropriere ... " (S. civilă nr. 2.);
În speță, contrar afirmațiilor apelantei-reclamante, instanța fondului a analizat exhaustiv speța, dovada fiind considerentele sentinței civile atacate însele, și a respins în mod evident teza greșită propusă de către apelanta- reclamantă, potrivit căreia întâmpinarea intimatului (societate de avocatură în numele clientului C. N. de A.) formulată în dosarul nr. (...) reprezintă, nici mai mult, nici mai puțin, decât o Hotărâre a C. pentru aplicarea L. nr. 1., de respingere a pretențiilor acesteia (Comisie formată din reprezentanți ai expropriatorului - S. R., ai Primăriei, Instituției Prefectului, O. de C. și P. I. deci este dincolo de tăgadă faptul că întâmpinarea pârâtei intimate nu poate echivala cu o Hotărâre a C. pentru aplicarea L. nr. 1.;
Instanța de fond de altfel a ținut să evidențieze faptul că a apreciat că în speță este aplicabil termenul general de 3 ani pornind de la premisa că H. nu i-a fost comunicată reclamantei (a se vedea fila nr. 5 din S. apelată, răspen. paragraf);
Este evident că în discuție este H. nr. 3., pe care apelanta - reclamantă a înțeles să o critice prin "contestația" pe care a formulat-o (a se vedea fila nr. 1 din Contestație); deci, instanța fondului a apreciat că în condițiile în care - ulterior emiterii - H. de stabilire a cuantumului despăgubirii nu i-a fost comunicată apelantei-reclamante, aceasta avea la dispoziție un termen de 3 ani care a început să curgă de la momentul intrării în vigoare a H. nr. 2.;
În mod corect prima instanță a respins cererea de majorare a cuantumului despăgubirii stabilite prin H. nr. 3. constatând faptul că în condițiile art. 9 din L. nr. 1., reclamanta este decăzută din dreptul de a contesta cuantumul despăgubirii.
Așa cum s-a arătat și la instanța de fond, în speță, raporturile juridice dintre părți sunt reglementate de prevederile L. nr. 1., forma inițială în vigoare la momentul nașterii dreptului reclamantei la despăgubiri (fapt acceptat și recunoscut de către însăși apelanta-reclamantă la fila nr. 2 a cererii introductive).
În acest sens sunt incidente în cauză atât principiul ultraactivității legii civile vechi, fapt care înseamnă că legea veche (în speță L. nr. 1.) continuă să se aplice tranzitoriu situațiilor aflate în curs de desfășurare, până la stingerea raporturilor juridice care s-au născut sub imperiul ei, dar și principiul neretroactivității legii civile noi (în speță fiind vorba de L. nr. 2.).
Ori, potrivit art. 9 din L. nr. 1., privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale "expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a H. G. prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire".
În speță, sunt incidente ambele termene de decădere (prescripție), de 15 zile și de 3 ani care curg de la momentul comunicării H. nr. 3. ((...)) și, respectiv, de la momentul intrării în vigoare a H. nr. 2. ((...) - potrivit art. 9 din L. nr. 1., forma inițială).
1. Cu privire la termenul de 3 ani, acesta curge de la momentul intrării în vigoare a H. nr. 2., respectiv de la data de (...). Deci, termenul de 3 ani curge independent de faptul comunicării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii.
Reglementarea termenului de 3 ani, precum și regimul său juridic au fost determinate tocmai de ipoteza în care persoana afectată de expropriere nu a recepționat H. de stabilire a cuantumului despăgubirii.
A., legiuitorul, pornind de la teza unui proprietar diligent, a stabilit faptul că în ipoteza necomunicării H. de stabilire a cuantumului despăgubirii, persoana afectată de măsura exproprierii are la dispoziție un termen de 3 ani (mai mult decât suficient) pentru a pretinde și totodată pentru a contesta cuantumul despăgubirii. Termenul curge de la momentul intrării în vigoare a H. de G. prin care s-a declanșat procedura exproprierii.
Ori, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței la data de (...). Deci cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut imperativ de către legiuitor.
După cum bine se cunoaște, la data de (...) (deci cu mai bine de 2 ani înainte de momentul formulării cererii de chemare în judecată care a condus la formarea prezentei cauze), a fost dat în folosință tronsonul de A. C. T. - G., ori această lucrare de utilitate publică a afectat terenul proprietatea reclamantei.
Deci, terenul reclamantei a fost ocupat în scopul efectuării lucrării de interes național cu mult înainte de momentul (...) și deci cu mult înainte de momentul sesizării instanței de judecată.
Decăderea, ca sancțiune determinată de neexercitarea dreptului înăuntrul intervalului de 3 ani prevăzut imperativ de către legiuitor, stinge dreptul procedural, astfel că reclamanta nu mai are dreptul să solicite majorarea despăgubirii acordate în temeiul L. nr. 1., prin H. nr. 3..
Prima instanța a admis, astfel, în mod just, excepția decăderii, reținând incidența termenului de 3 ani reglementat în cadrul art. 9 din L. nr. 1., prima teză.
Motivarea admiterii excepției a vizat termenul de 3 ani, fiindcă acesta primează în cauză, așa cum a arătat și instanța de fond, "terța persoană nemulțumită din perspectiva faptului că deși îndreptățită nu a fost menționată dintr-un anumit motiv în cuprinsul hotărârii de expropriere, are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a H. G., în cazul de față H. nr. 2..
Cu toate acestea, reclamanta s-a adresat instanței de judecată contestând cuantumul despăgubirilor și, implicit îndreptățirea persoanei menționate în cuprinsul hotărârii la încasarea despăgubirii, inițial în dosarul nr. 11.(...) al T. C. și ulterior, în prezentul dosar, evident după expirarea termenului de trei ani." (fila
5 din S. civilă nr. 517/(...)).
Sunt neîntemeiate susținerile apelantei-reclamante, potrivit cărora motivarea primei instanțe a fost una superficială, în condițiile în care aceasta a demonstrat în mod exhaustiv care sunt aspectele ce i-au format convingerea necesității admiterii excepției decăderii. A., Tribunalul Cluj a subliniat faptul că H. nr. 2. a fost publicată în Monitorul Oficial, iar reclamanta ar fi putut afla despre exproprierea terenului în litigiu cu minime diligențe (fără a conta identificarea cadastrală a imobilului expropriat). De asemenea, a mai reținut instanța de fond că timp de 3 ani după exproprierea efectivă a imobilului, peterenul aparținând apelantei-reclamante s-au realizat lucrări de construire a obiectivului de utilitate publică, aceasta putând să cunoască aspectul exproprierii
„ex proprii sensibus";.
Subliniază intimatul că apelanta-reclamantă încearcă într-un mod nedemn să inducă în eroare instanța de control judiciar atunci când afirmă că dosarul de față a fost trimis la completul 11 F pentru a se pronunța exclusiv asupra excepției decăderii din termenul de 15 zile prevăzut de art. 9, teza a II-a din L. nr.
1.. Așa cum rezultă atât din actele depuse de pârât (întâmpinare, concluzii scrise), cât și din încheierea prin care s-a încuviințat abținerea doamnei judecător M. T., dosarul nr. (...) a fost trimis spre justă soluționare completului următor (fapt care implică atât excepția cât și fondul cauzei).
II. Referitor la termenul de 15 zile, apelanta este decăzută și din acest termen, contrar susținerilor sale din memoriul de apel. D. de faptul că este absurd să susții faptul că termenul de 15 zile se poate împlini ulterior împlinirii termenului de 3 ani, se mai arată următoarele:
Termenul reglementat de art. 9 din L. nr. 1. curge de la momentul comunicării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 35/(...) către reclamantă ((...)) și nicidecum de la momentul la care reclamanta a recepționat întâmpinarea pârâtei în dosarul nr. (...) ((...)).
Inclusiv în cererea de apel, apelanta-reclamantă recunoaște că a luat la cunoștință de conținutul H. de stabilire a despăgubirii nr. 3. (și implicit de suprafața expropriată și cuantumul despăgubirii) la data de (...) - "Hotărâre despre care am luat cunoștință întâmplător, abia la data de (...) ca urmare a depunerii unor acte de către C. la termenul din data de (...) în dosarul nr. (...) (în fapt este vorba de dosarul civil nr. (...) aflat pe rolul C. de A. C. - n.n.)" - fila nr. 3 din memoriul de apel. De altfel aceeași susținere se regăsește și în cuprinsul cererii introductive la fila nr. 2.
De asemenea, în dosarul civil nr. (...) al T. C., soluționat în mod definitiv și irevocabil, apelanta admitea faptul că - "H. de stabilire a despăgubirii nr. 35/(...) - pe care o anexăm prezentei cereri, hotărâre ce a fost comunicată de către expropriator la data de (...), odată cu depunerea unor alte acte în probațiune la dosarul sus menționat". Dosarul de față reprezintă o reiterare a dosarului civil nr. (...), în condițiile în care părțile ce stau în judecată sunt aceleași iar obiectul și cauza celor două litigii sunt identice.
A.anta-reclamantă susține în continuare, în mod greșit, faptul că întâmpinarea pe care pârâta a formulat-o în dosarul nr. (...) echivalează cu o hotărâre de respingere a cererii de despăgubiri și că raportat la norma cuprinsă în art. 9 din L. nr. 98/2004, momentul recepționării întâmpinării echivalează cu momentul de la care începe să curgă termenul de 15 zile.
Este adevărat faptul că apelanta-reclamantă nu a formulat cererea reglementată la art. 5 alin. 2 din L. nr. 1.; acest fapt îi este exclusiv imputabil.
În condițiile în care apelanta-reclamantă nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii, se arată că H. de stabilire a cuantumului despăgubirii i-a fost comunicată acesteia în data de (...) (fapt recunoscut de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată).
Recunoașterea momentului recepționării H. nr. 35 de către apelanta face de prisos orice discuție referitoare la modalitatea comunicării actului.
De altfel, toate reglementările speciale care impun cerința comunicării unui act juridic într-un anumit mod, au drept unic scop asigurarea protecției depline a drepturilor destinatarului actului (modalitatea de comunicare constituie o garanție suplimentară a faptului că destinatarul a intrat în posesia actului), ori în speță, dincolo de faptul că legiuitorul nu a prevăzut imperativ modul în caretrebuie să se realizeze comunicarea H., reclamanta însăși a mărturisit că a intrat în posesia hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii - momentul (...).
Având în vedere conținutul L. nr. 1. și rațiunea pentru care a fost edictată
și forma L. nr. 1. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 1., legiuitorul a avut în vedere pentru teza art. 9 din L. nr. 1., forma inițială, exclusiv ipoteza comunicării H. de stabilire a cuantumului despăgubirii;
Deci termenul de 15 zile curge de la data comunicării H. de stabilire a cuantumului despăgubirii;
A., în materia exproprierii nici nu poate fi vorba despre o hotărâre de respingere în tot sau parte a cererii de despăgubire în condițiile în care cuantumul despăgubirii este prestabilit de către expropriator (nemulțumirea expropriatului cu privire la cuantumul despăgubirii se consemnează ca atare în cuprinsul procesului-verbal care se încheie cu ocazia convocării la ședințele C. pentru aplicarea L. nr. 1., iar acest fapt se regăsește și în conținutul H. de stabilire a cuantumului despăgubirii cu caracter informativ - acest fapt nu transformă H. C. într-un act prin care se respinge cererea de despăgubire (despăgubirea este prestabilită, deci nenegociabilă - această teză este reglementată la art. 9 din L. nr. 1., prima teză) în ipoteza în care expropriatul se declară nemulțumit de cuantumul despăgubirii, acesta are posibilitatea legală să conteste H. de stabilire a cuantumului despăgubirii (art. 9 din L. nr. 1.).
Norma juridică (art. 9 teza a 2-a) trebuie interpretată în sensul în care poate produce efecte, iar nu în sens contrar (cum este cazul interpretării gramaticale susținute de către reclamantă).
Teza propusă de către apelanta-reclamantă, respectiv faptul că întâmpinarea pârâtei din dosarul nr. (...) echivalează cu o hotărâre de respingere în tot sau în parte a cererii de despăgubiri este aberantă în condițiile în care, pe de o parte, pârâta a dovedit că în materia exproprierii o asemenea ipoteză nu se poate regăsi și în plus întâmpinarea este formulată de către C. N. de A. și D. N. din R. S., în calitate de reprezentantă a statului român, iar nu de către C. de aplicare a L. nr. 1., G., entitate care nu are personalitate juridică, al cărei mandat expres se rezumă la emiterea H. de stabilire a cuantumului despăgubirii.
Ori, folosind prin simetrie interpretarea gramaticală, întâmpinarea formulată de către S. R. nu se poate substitui actului C. pentru aplicarea L. nr.
1..
Acest aspect probează o dată în plus faptul că, în speță, termenul de 15 zile curge de la momentul comunicării H. de stabilire a cuantumului despăgubirii, deci de la momentul (...).
Pârâtul solicită sancționarea atitudinii duplicitare a apelantei-reclamante care rezultă din afirmațiile ce se regăsesc în cuprinsul cererii de chemare în judecată și în memoriul de apel.
În concluzie, arată pârâtul intimat, se impune respingerea apelului reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
A.ul este nefondat.
Cerere a de che mare î n judec ată .
Prin cererea înregistrată pe rolul T. C. sub nr. (...), la data de 17 februarie
2012, reclamanta S. E. H. S.,în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C. N. de A. și
D. N. din R. S., a formulat contestație împotriva hotărârii nr.35/(...), emisă de C. pentru Aplicarea L. nr. 1., solicitând, totodată, instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 188.780 E., cu titlu de despăgubiri pentru imobilul expropriat prin H. nr. 35/(...), constând în teren arabil intravilan, în suprafață de 1654 mp, tarla 18/3, parcela 109, nr. cad. 529, situat în comuna G. cu cheltuieli de judecată.
C ircu ms tanțele de f ap t ale c auze i .
Prin H. nr. 35/(...), emisă de C. N. de A. și D. N. din R. S. - C. pentru Aplicarea L. nr. 1. de pe lângă C. Local G., au fost aprobate despăgubiri în conformitate cu art. 6 din L. nr. 1., în cuantum de 75.373,47 lei (echivalentul sumei de 20.840,40 E. la cursul B. din data de (...), de 1 E. = 3,6167 lei), în favoarea persoanei aparent îndreptățite să primească despăgubiri, numita D. P. F., pentru terenul situat în localitatea G., categoria de folosință arabil intravilan, tarlaua 18/3, parcela 109, în suprafață de 1654 mp, identificat prin nr. cad. 529, parte din tarlaua 18/3, parcela 109, în suprafață totală de 2800 mp, reținându- se în considerentele acestei hotărâri că numita D. P. F. are calitatea de persoană aparent îndreptățită la despăgubiri în baza titlului de proprietate nr.
28384/797/(...), și a documentației tehnico-cadastrale înregistrată la O. de C. și
P. I., sub nr. 93255/(...) (f.8-9 dosar fond).
În dosarul nr. (...) al T. C. a fost înregistrată la data de 30 decembrie 2011 cererea formulată de reclamanta S. E. H. S., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. S., având ca obiect obligarea pârâtului la acordarea către reclamantă a despăgubirii juste în valoare de 188.780 E., aferente exproprierii imobilului situat în localitatea G., categoria de folosință arabil intravilan, tarlaua 18/3, parcela 109, în suprafață de 1654 mp, identificat prin nr. cad. 529, parte din tarlaua 18/3, parcela 109, în suprafață totală de
2800 mp, proprietatea reclamantei până la data exproprierii (f. 17-20 dosar fond).
În motivarea cererii de chemare în judecată, înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C., reclamanta a susținut că în favoarea sa au fost emise două hotărâri de expropriere, nr. 73/(...) și nr. 74/(...), contestate în dosarele nr. (...) și nr. (...).
În cadrul dosarului nr. (...), aflat pe rolul C. de A. C., cu ocazia efectuării măsurătorilor pentru expertizare, s-a constatat că, în realitate, suprafața de teren expropriată de la reclamantă era de 13524 mp, în loc de 11452 mp, cum se stabilise în H. de expropriere nr. 7..
Tot cu acel prilej, reclamantei i s-a adus la cunoștință faptul că pentru această diferență de teren, expropriată de la reclamantă, nu a fost emisă o
Hotărâre de expropriere pe numele reclamantei, ci pe numele unei alte persoane, respectiv, a fost emisă H. de stabilire a despăgubirilor nr. 35/(...), hotărâre care i- a fost comunicată reclamantei de către expropriator la data de 22 noiembrie
2011, odată cu depunerea unor alte acte în probațiune, în dosarul nr. (...) al C. de A. C.
Prin întâmpinarea formulată în dosar nr. (...), la data de 16 martie 2012, pârâtul a arătat că nu se opune cererii de constatare a calității reclamantei de persoană îndreptățită la despăgubiri, însă, a solicitat respingerea cererii reclamantei de majorare a cuantumului despăgubirilor, pe motiv că reclamanta este decăzută din dreptul de a mai solicita majorarea cuantumului despăgubirii, excepția decăderii fiind întemeiată prin raportare la dosarul nr. (...) (f. 35 dosar fond).
Prin sentința civilă nr. 241/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar civil nr. (...), a fost admisă excepția decăderii, invocată de pârâtul S. R., prin C. N. de A. și D. N. din R. S., și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S. E. H. S., în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin C. N. de A. și D. N. din R. S., având ca obiect „. pârâtului la acordarea către reclamantă a despăgubirii juste în valoare de 188.780 E., aferente exproprierii imobilului situat în localitatea G., categoria de folosință arabil intravilan, tarlaua 18/3, parcela
109, în suprafață de 1654 mp, identificat prin nr. cad. 529, parte din tarlaua
18/3, parcela 109, în suprafață totală de 2800 mp, proprietatea reclamantei până la data exproprierii"; (f. 40, f. 179 dosar fond).
În considerentele acestei sentințe s-a reținut faptul că dreptul reclamantei de a pretinde despăgubiri pentru imobilul expropriat s-a născut sub imperiul L.nr. 1., astfel încât, acesta este actul normativ care guvernează raporturile juridice dintre reclamantă și expropriator. Cu alte cuvinte, reclamanta putea să pretindă despăgubiri pentru imobilul expropriat în termenul prevăzut de art. 9 din L. nr.
1., adică, fie în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a H. nr. 2., fie în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii de expropriere nr. 35/(...). Însă, aprecierea instanței care a pronunțat sentința nr. 2. a fost, în esență, în sensul că termenul de 3 ani înglobează și termenul de 15 zile; cu alte cuvinte, termenul maxim înăuntrul căruia pot fi pretinse despăgubiri pentru un imobil expropriat în baza H. nr. 2., coroborat cu L. nr. 1., este termenul de 3 ani de la data intrării în vigoare a H. nr. 2..
S-a mai reținut în considerentele sentinței nr. 2. că reclamanta a înregistrat cererea pe rolul T. C. la data de 30 decembrie 2011, astfel încât, raportat la momentul intrării în vigoare a H. nr. 2., care este 18 martie 2008, cererea reclamantei este formulată cu depășirea evidentă a termenului de 3 ani prevăzut de actul normativ aplicabil, reclamanta fiind, așadar, decăzută din dreptul de a mai solicita despăgubiri pentru imobilul expropriat.
D ispoz iț iile leg ale apl ic ab ile în c auz ă .
La data de 18 martie 2008 a intrat în vigoare H. nr. 2., publicată în
Monitorul Oficial nr. 206 din 18 martie 2008, pentru modificarea și completarea anexei nr. 2 la G. nr. (...) privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării "Secțiunea 2B pe teritoriul localităților M., M. V., T., S., T., C. și, parțial, S. din județul C. și secțiunea 3C parțial pe teritoriul localităților A., T. și B. din județul Bihor", din cadrul obiectivului de investiție "A. B.-C.-B.", a anexei nr. 2 la G. nr. 7. privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării "Secțiunea 2B pe teritoriul localităților C. T., G., F., S., P. de Jos, L. și S. din județul C. și Secțiunea 3C pe teritoriul localităților A., S. de B., B., C., T., S. și B. din județul Bihor" din cadrul obiectivului de investiție "A. B.-C.-B." și a anexei nr. 2 la G. nr. 6. privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Secțiunea 3C pe teritoriul localităților Ip și M. din județul Sălaj și al localităților S., C., S. și T. din județul Bihor" din cadrul obiectivului de investiții A. B.-C.-B., prevăzându-se în art. I că „Anexa nr. 2 la G. nr. (...) privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării "Secțiunea 2B pe teritoriul localităților M., M. V., T., S., T., C. și, parțial, S. din județul C. și secțiunea 3C parțial pe teritoriul localităților A., T. și B. din județul Bihor", din cadrul obiectivului de investiție "A. B.-C.-B.", publicată în Monitorul Oficial al R.iei, Partea I, nr. 790 din 27 august 2004, cu completările ulterioare, se completează cu pozițiile prevăzute în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta hotărâre";.
Potrivit art. 4 alin. 1 din L. nr. 1., în redactarea inițială, pe baza documentației tehnico-economice prevăzute la art. 3, G. aprobă, prin hotărâre, amplasamentul lucrării, declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor care constituie amplasamentul, suma globală estimată a despăgubirilor, termenul în care aceasta se virează într-un cont bancar deschis pe numele expropriatorului și sursa de finanțare.
Art. 5 din L. nr. 1., în redactarea inițială, prevedea următoarele:
„(1) Plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate în baza prevederilor art. 4 alin. (1) se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum și de către orice persoană care justifică un interes legitim.
(2) Cererea pentru plata despăgubirilor va conține numele și prenumele titularilor drepturilor reale, adresa de domiciliu, actele doveditoare referitoare la existența drepturilor reale asupra bunului imobil expropriat. Cererea, împreunăcu documentele doveditoare, originale și/sau copii legalizate, va fi depusă, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a hotărârii G. prevăzute la art. 4 alin. (1), la sediul consiliului local pe raza căruia se află imobilul.
(3) Dovada dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale asupra imobilelor expropriate se face prin mijloace de probă admise de lege, în funcție de modalitatea de dobândire a drepturilor - convențională, judiciară, legală, succesorală, înțelegând prin dobândire și constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate în baza unor legi speciale.
(4) În cazul în care titularii drepturilor reale nu depun cererea și/sau documentele doveditoare, potrivit prevederilor alin. (1) și (2), expropriatorul va notifica acestora sumele propuse pentru plata despăgubirilor și le va consemna într-un cont bancar deschis pe numele expropriatului. D. vor fi eliberate în condițiile prezentei legi.
(5) În cazul în care despăgubirile referitoare la același imobil sunt cerute în concurs sau în contradictoriu de mai multe persoane îndreptățite, despăgubirile se vor consemna pe numele tuturor, urmând să fie împărțite potrivit legii civile. D. va fi eliberată numai titularilor drepturilor dovedite prin hotărâri definitive și irevocabile. Eventualele litigii amână plata despăgubirilor, dar nu suspendă transferul dreptului de proprietate către expropriator.
(6) În situația în care imobilele ce urmează a fi expropriate fac obiectul unei succesiuni, iar succesorii nu sunt cunoscuți sau nu pot prezenta certificat de moștenitor, dacă procedura succesorală este deschisă, despăgubirea se va consemna pe seama succesiunii. În ipoteza în care procedura succesorală nu este deschisă, un reprezentant al expropriatorului este îndreptățit să solicite deschiderea succesiunii, iar suma reprezentând despăgubirile va fi consemnată într-un cont distinct, pe seama succesiunii. D. vor fi plătite numai succesorilor care își vor dovedi calitatea cu certificatul de moștenitor.
(7) În cazul altor situații litigioase decât cele prevăzute la alin. (5) și (6), sumele aferente exproprierii se consemnează pe numele persoanelor aflate în litigiu, urmând a fi plătite în condițiile prezentei legi";.
În același timp, art. 6 alin. 1 din aceeași lege stipula faptul că, în termen de
5 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii G. prevăzute la art. 4 alin. (1), expropriatorul numește o comisie care verifică dreptul de proprietate ori alt drept real în temeiul căruia cererea a fost formulată și se pronunță asupra cuantumului despăgubirii, de comun acord cu proprietarul sau cu titularii altor drepturi reale.
L. nr. 1., în redactarea inițială, prevedea în art. 7 că hotărârea de stabilire a despăgubirilor, în condițiile prevăzute la art. 6, se comunică petentului și se afișează, în extras, la sediul consiliului local în raza căruia se află situat imobilul expropriat, precum și la sediul expropriatorului.
În conformitate cu art. 9 din aceeași lege, „expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii G. prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire. A. formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din L. nr.
33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. În acest caz, plata despăgubirii se face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia";.
Cu privire la caracterul nefondat al apelului reclamantei.
D. coroborarea textelor legale mai sus citate rezultă cu evidență faptul că art. 9 din L. nr. 1. prevede două termene înăuntrul căruia se putea contesta cuantumul despăgubirii, ori, se puteau pretinde despăgubiri pentru imobilul expropriat, respectiv: un termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii G. prevăzute la art. 4 alin. (1) - hotărâre care în speță este H. nr. 2., intrată în vigoare la data de (...) -; un termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire.
Însă, termenul de 3 ani, calculat de la data intrării în vigoare a H. nr. 2. înglobează în sine și termenul de 15 zile care se calculează de la data comunicării hotărârii de expropriere.
Cu alte cuvinte, în ipoteza în care persoanei aparent îndreptățite la despăgubiri i-a fost comunicată hotărârea de expropriere, aceasta are la dispoziție un termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii de expropriere, înăuntrul căruia să poată contesta la instanța competentă respectiva hotărâre de expropriere.
În situația în care nu a fost emisă o hotărâre de expropriere sau, a fost emisă o astfel de hotărâre însă pe numele unei terțe persoane, alta decât persoana aparent îndreptățită la despăgubiri, legea permitea persoanei aparent îndreptățite la despăgubiri să se adreseze instanței de judecată pentru a pretinde despăgubiri pentru imobilul expropriat, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a H. nr. 2..
Este fără îndoială că reglementarea cuprinsă în art. 9 din L. nr. 1. prevede două termene în care cel aparent îndreptățit la despăgubiri poate pretinde o justă despăgubire pentru imobilul expropriat, însă, legiuitorul nu a creat prin acest text legal posibilitatea unei duble contestări a exproprierii, cu privire la cuantumul despăgubirilor, ci, a reglementat o singură cale de contestare a acesteia, diferența esențială fiind dată de elementul semnificativ al comunicării ori necomunicării hotărârii de expropriere.
Cu alte cuvinte, pentru cei în favoarea cărora a fost emisă o hotărâre de expropriere, hotărâre care le-a fost comunicată persoanelor aparent îndreptățite la despăgubire, termenul pentru contestarea cuantumului despăgubirilor este de
15 zile de la data comunicării hotărârii de expropriere. P. cei în favoarea cărora nu a fost emisă o astfel de hotărâre, termenul pentru a pretinde despăgubiri este de 3 ani de la data intrării în vigoare a H. nr. 2., termen care s-a împlinit la data de 18 martie 2011.
Este fără îndoială faptul că acest termen maxim de 3 ani, calculat de la data intrării în vigoare a H. nr. 2., înăuntrul căruia persoana aparent îndreptățită putea pretinde despăgubiri pentru imobilul expropriat a fost instituit de legiuitor în considerarea respectării principiului stabilității circuitului civil.
Nu poate fi împărtășită susținerea apelantei, în sensul că, chiar dacă s-a împlinit termenul de 3 ani calculat de la data intrării în vigoare a H. nr. 2., apelanta este totuși în termenul legal de contestare a H. de expropriere nr. 3., întrucât, i se aplică termenul de 15 zile calculat de la data comunicării H. nr. 3., având în vedere împrejurarea că H. nr. 3. a fost emisă în favoarea unei terțe persoane, D. P. F., iar nu în favoarea reclamantei apelante, împrejurare raportat la care reclamantei i se aplică termenul de 3 ani de la data intrării în vigoare a H. nr. 2., conform art. 9 teza I din L. nr. 1., reclamanta circumscriindu-se, în această ipoteză particulară, categoriei de „. persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii G. prevăzute la art. 4 alin. (1)";.
C. constată, așadar, că în privința cererii reclamantei, prin care solicită despăgubiri pentru imobilul expropriat prin H. nr. 3., se aplică termenul de 3 ani, calculat de la data intrării în vigoare a H. nr. 2., termen care, în mod evident, este unul de decădere, iar nu termenul de 15 zile calculat de la data pretinsei comunicării a H. de expropriere nr. 3..
Chiar dacă s-ar îmbrățișa opinia apelantei, în sensul că în speță, s-ar aplica acest termen de 15 zile de la data comunicării H. de expropriere nr. 3., contestația reclamantei ar fi oricum introdusă peste termenul legal, având în vedere următoarele considerente:
În mod constant reclamanta a susținut că a aflat despre H. nr. 3. la data de 22 noiembrie 2011, în dosar nr. (...) al C. de A. C., astfel încât, termenul de 15 zile, calculat de la data de 22 noiembrie 2011, s-ar fi împlinit la data de 8 decembrie 2011.
Or, contestația împotriva H. nr. 35/(...), în dosar nr. (...) al T. C., a fost înregistrată la data de 17 februarie 2012, deci cu mult după împlinirea respectivului termen de 15 zile.
Însă, așa cum s-a arătat anterior, în speță, se aplică termenul de 3 ani, care curge de la momentul intrării în vigoare a H. nr. 2., iar nu termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii de expropriere, argumentația privitoare la acest din urmă termen fiind făcută de către Curte doar pentru a răspunde motivului de apel prin care reclamanta apelantă a invocat incidența în cauză a termenului de
15 zile calculat de la comunicarea hotărârii de expropriere.
Cu alte cuvinte, neexercitarea dreptului înăuntrul acestui termen de decădere, duce la stingerea însuși a dreptului subiectiv civil, reclamanta fiind decăzută din dreptul de a mai solicita în justiție despăgubiri pentru imobilul expropriat.
În cauză, nu se aduce atingere jurisprudenței C.E.D.O., respectiv prevederilor art. 6 alin. 1 și art. 14 din C. și ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la C., în condițiile în care accesul reclamantei la justiție era pe deplin asigurat, în cadrul legal, expres stabilit de art. 9 L. nr. 1., respectiv, după procedura și în termenele stabilite imperativ de acest text legal.
Prin urmare, acele persoane, aparent îndreptățite la despăgubiri pentru imobilul expropriat, care nu au urmat procedura prevăzută de art. 9 din L. nr. 1., nu mai pot uza de o altă acțiune în justiție, întemeiată, fie pe dispozițiile dreptului comun, fie pe dispozițiile L. nr. 1..
În mod corect a reținut pârâtul intimat că, în speță, s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 241/(...) a T. C., pronunțată în dosar nr.
(...), că cererea reclamantei, având ca obiect „. pârâtului la acordarea către reclamantă a despăgubirii juste în valoare de 188.780 E., aferente exproprierii imobilului situat în localitatea G., categoria de folosință arabil intravilan, tarlaua
18/3, parcela 109, în suprafață de 1654 mp, identificat prin nr. cad. 529, parte din tarlaua 18/3, parcela 109, în suprafață totală de 2800 mp, proprietatea reclamantei până la data exproprierii";, intră sub incidența excepției decăderii, întrucât, la data introducerii acțiunii din dosar nr. (...) - la 30 decembrie 2011 -, era deja împlinit termenul de decădere de 3 ani care a început să curgă de la data intrării în vigoare a H. nr. 2., însă, C. constată că nu poate fi reținută incidența în cauză a excepției autorității de lucru judecat, în sensul pretins de art. 166 C., rap. la art. 1201 C., având în vedere faptul că, în speță, nu este întrunită cerința identității de obiect, chiar dacă, în esență, finalitatea ambelor cereri, atât cea din dosar nr. (...), cât și cea din dosar nr. (...) este aceeași, respectiv, obținerea unor despăgubiri într-un anumit cuantum, precizat și pretins de reclamantă, pentru imobilul expropriat.
A., în dosar nr. (...) reclamanta a solicitat direct obligarea pârâtului S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. S., la despăgubiri juste de 188.780 E. pentru imobilul expropriat, în timp ce obiectul cererii din dosar nr.(...) l-a constituit o contestație împotriva hotărârii de expropriere nr.35/(...).
Desigur că, și în dosar nr. (...) scopul urmărit de reclamantă a fost acela de a obține despăgubiri în sumă de 188.780 E., pentru imobilul expropriat, însă, prealabil stabilirii acestor despăgubiri, reclamanta a solicitat și anularea H. de expropriere nr. 35/(...).
Nefondat susține apelanta că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției decăderii, în condițiile în care, în dispozitivul sentinței primei instanțe se stipulează în mod expres „admite excepția decăderii invocate de către pârâtul S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. S.";.
Nefondată este și susținerea apelantei, în sensul că hotărârea instanței de fond nu a fost motivată și fundamentată, câtă vreme, în considerentele acestei hotărâri se expun în mod pertinent și exhaustiv toate argumentele pentru care, în opinia instanței fondului, excepția decăderii era întemeiată.
Comunicarea unei hotărâri de expropriere trebuie să se facă persoanei aparent îndreptățite la despăgubiri în conformitate cu procedura prevăzută de art. 7 din L. nr. 1., iar nu prin simplul fapt al depunerii într-un dosar de pe rolul unei instanțe de judecată a unei întâmpinări, în care se face trimitere și la hotărârea de expropriere, așa cum nefondat apreciază apelanta.
Concluzionând, C. constată următoarele:
1. Reclamantei îi este aplicabil, în ceea ce privește cererea de contestare a cuantumului despăgubirilor stabilite prin H. nr. 3., termenul de 3 ani care începe să curgă de la data intrării în vigoare a H. nr. 2., termen care s-a împlinit la data de 18 martie 2011, astfel încât, contestația formulată de reclamantă la data de (...), în dosar nr. (...) al T. C., a fost promovată cu depășirea evidentă a termenului de decădere de 3 ani, prevăzut de art. 9 din L. nr. 1..
2. Reclamantei nu îi este aplicabil termenul de 15 zile de la data comunicării H. nr. 3., pentru simplul motiv că, pe de o parte, această hotărâre nu o viza pe reclamantă, în calitatea sa de persoană aparent îndreptățită la despăgubiri, iar pe de altă parte, nu s-a comunicat și nu se impunea o atare comunicare a acestei hotărâri cu reclamanta apelantă, în condițiile art. 7 din L. nr. 1..
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 295 și art. 296 C., C. urmează să respingă ca nefondat prezentul apel.
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta S. E. H. S., împotriva sentinței civile numărul 517 din (...) a T. C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTOR
C.-M. CONȚ A.-A. P.
A. A. M.
GREFIER
Red.CMC/dact.MS
6 ex./(...) Jud.fond: A.C.T.
| ← Decizia civilă nr. 4678/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 457/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
