Decizia civilă nr. 1703/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)*
DECIZIA CIVILĂ NR. 1703/R/2012
Ședința publică din data de 18 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
I.-D. C.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, împotriva deciziei civile nr. 545 din 29 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...)*, privind și pe reclamantul A. H.-NIL, având ca obiect restituire metale prețioase.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul pârâtului- recurent S. Român prin BNR, consilier juridic F. D., și reprezentanta reclamantului-intimat A. H.-Nil, avocat G. S. I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 5 aprilie 2012, reclamantul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și în consecință menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei pârâtului-recurent.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, admiterea excepției autorității de lucru judecat și modificarea deciziei recurate și menținerea în întregime a dispozitivului sentinței pronunțate de prima instanță. Excepția autorității de lucru judecat a fost în mod greșit respinsă de către instanța de apel raportat la împrejurarea că sentința civilă nr. 11618 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...) a rămas irevocabilă. Raportat la această situație, instanța de apel trebuia să admită excepția și să respingă acțiunea ca fiind inadmisibilă. În speță nu erau aplicabile prevederile art. 2811Cod procedură civilă, întrucât modificarea drepturilor recunoscute printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă nu se poate realiza prin intermediul unei cereri de lămurire a dispozitivului. În mod greșit instanța de apel a reținut susținerile pârâtului nefondate, apreciind că drepturile recunoscute prin sentința nr. 1. nu au fostmodificate, și nu s-a acordat altceva decât s-a cerut, cu toate că instanțele au examinat împrejurări care vizau fondul cauzei și au repus în discuție o hotărâre irevocabilă, impietând în mod grav principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil. Se poate constata că nu s-a procedat la lămurirea dispozitivului hotărârii, ci s-a modificat prin completarea acestuia cu o cantitate de 7111,11 g aur fin, astfel că instanța nu numai că s-a substituit ANPC completând expertiza, cu cantitatea de aur fin, în acest fel subrogându-se instanței de fond, însă a acordat reclamantului mai mult decât s-a cerut, în sensul completării cererii reclamantului cu o cantitate de aur fin care nu se regăsește în expertiză, pentru că a dispus efectuarea unei expertize de evaluare a bunurilor care fac obiectul cauzei, stabilind în mod expres acest obiectiv și nu aurul fin conținut în aceste bunuri. Reprezentanta reclamantului-intimat susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului și în consecință menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate. Apreciază că susținerile recurentului sunt nefondate și aduc o interpretare incorectă a dispozițiilor legale la care se referă. Întrucât dispozitivul sentinței instanței de fond nu este clar, reclamantul a formulat o cerere pentru lămurirea acestuia, doar după epuizarea tuturor căilor de atac, adică după ce dreptul acestuia a fost stabilit în mod definitiv. Deși recurentul susține că dispozitivul este clar, fără echivoc, neclaritatea acestuia poate fi constatată la o simplă lecturare. Instanța de fond a obligat pârâta la plata contravalorii aurului fin conținut în obiectele pe care le enumeră, calculată la prețul practicat de BNR al data plății, însă totodată a menționat și valoarea acestor obiecte stabilită prin raportul de expertiză, respectiv 406.755,80 lei. Astfel, stabilirea cuantumului este echivocă, iar sentinței conține dispoziții contradictorii. Pentru aceasta s- a impus formularea cererii de lămurire a dispozitivului. În aprecierea sa, dacă BNR a fost obligată la plata contravalorii metalului prețios fin, conținut în obiectele preluate, calculată la prețul practicat de BNR la data plății trebuia să se specifice și care este cantitatea de aur fin conținut de aceste obiecte. Pe de altă parte, dacă instanța s-ar fi raportat la valoarea de 406.755,80 RON, nu ar mai fi dispus obligarea pârâtei la contravaloarea metalului prețios fin conținut în obiectele preluate, calculată la prețul practicat de BNR la data plății. Prin urmare, în mod corect și legal s-a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 1. în sensul obligării pârâtului la plata contravalorii cantității de 7.111,11 g aur fin calculată la prețul practicat de BNR la data plății. Prin formularea cererii de lămurire a dispozitivului, reclamantul nu a vizat în nici un caz anularea și nici modificarea unei hotărâri judecătorești. Apreciază că excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât, nu este fondată, întrucât prin cererea de lămurire a dispozitivului nu se rejudecă pretențiile, nu se reanalizează probele și nu se modifică un drept recunoscut, așa cum susține pârâtul-recurent. N. al doilea motiv de recurs nu este fondat, instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut. Prin expertiza întocmită în cauză s-a stabilit cantitatea de aur fin conținută de fiecare obiect din aur preluat abuziv de la antecesorii reclamantului, astfel că în mod corect tribunalul a reținut cp reclamantul a solicitat expres, chiar prin petitul acțiunii, restituirea obiectelor de aur, iar în situația în care nu se regăsesc, plata contravalorii lor. În concluzie, apreciază că se impune respingerea recursului, și obligarea pârâtului laplata cheltuielilor de judecată în cuantum de 620 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 14290 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.- N., s-a admis cererea formulata de reclamantul A. H.-NIL, in contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN R. PRIN BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, și, în consecință: s-a lămurit dispozitivul Sentinței civile nr. 1. a J. C.-N. in sensul ca a fost obligată pârâta la plata contravalorii cantității de 7111,11 grame aur fin calculata la prețul practicat de BNR la data plății. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit sentinței civile nr. 1. a judecatoriei C.-N. definitiva si irevocabila, s-a admis actiunea reclamantului, iar pirita a fost obligata sa plateasca contravaloarea metalului pretios fin calculata la pretul practicat de BNR la data platii continut in obiectele descrise in dispozitiv, care potrivit raportului de expertiza reprezinta suma de 4.,80 ron Din analiza raportului de expertiza intocmit in cauza s-a constatat ca obiectele asupra carora instanta a statuat, au continutul de aur fin de 6780,23 grame - in tabelul din raport aceasta cantitate fiind trecuta la aurul de 22 de carate - 330,88 grame, respectiv 0,0057 grame, deci in total 7111,11 grame de aur fin. Că la aceasta cantitate s-a raportat instanta când a stabilit cuantumul sumei, reiese si din considerentele hotaririi unde au fost insumate valorile indicate in raportul de expertiza cu privire la cantitatea de aur fin retinuta mai sus, iar in dispozitiv s-a indicat valoarea totala potrivit raportului de expertiza de 4.,80 R. Potrivit art 281 ind 1(1) Cpc in cazul in care sint necesare lamuriri cu privire la intelesul intinderea sau aplicarea dispozitivului hotaririi ori acesta cuprinde dispozitii potrivnice se apeleaza de catre parti la procedura speciala de lamurire a dispozitivului hotaririi. Instanta a apreciat ca in cauza sunt intrunite prevederile articolului mai sus citat, asa încât a admis cererea cu consecința lămuririi dispozitivului sentintei civile nr 1. a J. C. N. in sensul ca a obligat pirita la plata contravalorii cantitatii de 7111,11 grame aur fin calculata la pretul practicat de BNR la data platii. Aceste mentiuni sint necesare pentru a nu crea dificultati si confuzii in executare, raportat si la mentionarea valorii obiectelor retinute în cuprinsul expertizei, instanta lamurind dispozitivul hotaririi doar cu privire la cantitatea aurului pretios fin. Cu putere de lucru judecat s-a statuat in privinta obligatiei pârâtei la plataa contravalorii metalului pretios fin, calculat la pretul practicat de BNR la data platii, neexistind nici un dubiu ca acestea sint dispozitiile apte de a fi duse la executare. Prin decizia civilă nr. 545/(...) a T.ui C. s-a respins excepția puterii delucru judecat. S-a respins apelul formulat de pârâtul S. Român prin Banca Națională a României în contra Sentinței civile nr. 14280 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., care a fost menținută în totul. Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele: În ceea ce privește excepția puterii de lucru judecat, aceasta a fost respinsă, dat fiind că hotărârea de lămurire a dispozitivului este pronunțată în aceeași cauză în care s-a pronunțat hotărârea a cărei putere de lucru judecat se invocă, ori puterea de lucru judecat împiedică pronunțarea unei noi hotărâri într-un litigiu separat, având aceleași părți, obiect și cauză, ceea ce nu este cazul în speță. Cât privește sentința atacată, tribunalul a constatat că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 281 indice 1 C.pr.civ., pronunțând hotărârea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 1.. Susținerile apelantului că prin lămurirea de dispozitiv s-ar fi modificat drepturile recunoscute prin sentința nr. 1., și că s-ar fi acordat altceva decât s-a cerut și s-ar fi completat cererea reclamantului, nu sunt fondate. Astfel, contrar susținerilor apelantului, tribunalul a constatat că prin sentința nr. 1., nu s-a stabilit că este obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 406.755,80 lei, ci a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului contravaloarea metalului prețios fin conținut în următoarele obiecte, calculată la prețul practicat de BNR la data plății: 2209 grame de aur topit; 5133 grame aur ars; 945 grame minereu; 60 grame aur topit; 55 monede de aur din 1944 și 2 monede de aur franci elvețieni din 1900 și respectiv 1918, care potrivit raportului de expertiză reprezintă suma de 406.755,80 lei. Deci, referirea la suma din expertiză s-a făcut doar pentru identificarea bunurilor descrise anterior. Ori, în mod corect prima instanță a lămurit dispozitivul în sensul obligării pârâtului la plata contravalorii cantității de 7111,11 grame aur fin calculată la prețul practicat de BNR la data plății, în respectarea prevederilor art. 39 alin. 2 din HG nr. 1344/(...) de aprobare a N. M. pentru aplicarea prevederilor OUG nr. 190/2000, reieșind din actele dosarului că aceasta a fost cantitatea de aur fin conținută în obiectele de aur confiscate de la antecesorul reclamantului, care nu se mai regăsesc fizic și care au făcut obiectul sentinței nr. 1.. Analizând cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar, tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat în mod expres, prin chiar petitul acțiunii, restituirea obiectelor de aur, iar în situația în care nu se regăsesc, plata contravalorii lor. Deci, nu se poate reține că instanța ar fi dat altceva decât s-a cerut ori ar fi completat cererea de chemare în judecată, așa cum a susținut în prezentul apel. De asemenea, nici susținerile apelantului că sentința a cărei lămurire s-a pronunțat a făcut obiectul căilor de atac, nu prezintă relevanță, procedura reglementată de art. 281 indice 1 C.pr.civ. fiind aplicabilă oricărei hotărâri, indiferent dacă a fost atacată sau nu. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea excepției autorității de lucru judecat, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și respingerii cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1. a J. C.-N., cu menținerea acesteia în totalitate. M.ivele de nelegalitate invocate de pârât vizează următoarele aspecte: În mod greșit instanța de apel a respins excepția autorității de lucru judecat, în condițiile în care sentința civilă nr. 1. a J. C.-N. este definitivă și irevocabilă. Modificarea drepturilor recunoscute prin dispozitivul unei hotărâri judecătorești irevocabile nu se poate realiza pe procedura prevăzută de art. 2811Cod proc.civ. Dispozitivul sentinței civile nr. 1. a J. C.-N. este clar, stabilește concret cuantumul dreptului recunoscut, fără echivoc, iar sub aspectul întinderii dreptului, concluziile expertizei făcând parte din dispozitivul sentinței, a intrat în puterea lucrului judecat. Pe fondul cauzei, recurentul arată că în mod greșit instanța de apel reține că prin admiterea cererii de lămurire a dispozitivului nu s-au modificat drepturile acordate prin sentința civilă nr. 1. a J. C.-N. și că nu s-a acordat altceva decât s-a cerut. Prin admiterea cererii reclamantului, nu s-a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 1. a J. C.-N., ci s-a modificat dispozitivul hotărârii, în sensul completării acestuia cu cantitatea de 7111,11 gr aur fin. Prin acest mod instanța nu numai că a completat expertiza cu cantitatea de aur fin, în acest fel subrogându-se instanței de fond, însă a acordat reclamantului mai mult decât s-a cerut, în sensul completării cererii reclamantului cu cantitatea de aur fin care nu se regăsește în expertiză, întrucât instanța a dispus efectuarea unei expertize de evaluare a bunurilor care fac obiectul cauzei, stabilind expres acest obiectiv și nu aurul fin conținut în aceste bunuri. Recurentul apreciază că prin admiterea cererii de lămurire la înțelesului dispozitivului se tinde de fapt la modificarea drepturilor recunoscute printr-o sentință definitivă și irevocabilă care a intrat în puterea lucrului judecat, apelarea reclamantului la instituția prevăzută de art. 2812Cod proc.civ., nu este altceva decât o formă deghizată de precizare a acțiunii introductive. Prin întâmpinarea formulată (f. 8-12), reclamantul a solicitatrespingerea recursului ca nefondat. A arătat în esență că în ce privește inadmisibilitatea cererii invocată de recurent, aceasta nu este incidentă, în condițiile în care potrivit prev. art. 2812aCod proc.civ., lămurirea dispozitivului nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-2812Cod proc.civ. Or, în speță, neclaritatea dispozitivului sentinței rezultă din simpla lecturare a acestuia, întrucât în conținutul său instanța de fond a dispus „obligarea pârâtei la plata contravalorii metalului prețios fin conținut în următoarele obiecte (enumerându-le), calculată la prețul practicat de BNR la data plății";, dar, totodată a menționat și valoarea obiectelor stabilită prin raportul de expertiză ca însumând 406.755,80 R. Cele două dispoziții sunt contradictorii, pentru că valoarea este stabilită la data efectuării raportului de expertiză, nefiind aceeași cu prețul practicat de BNR la data plății. Dispozițiile art. 39 alin. 2 din HG nr. 1344/2003 de aprobare a N. metodologice pentru aplicarea prevederilor OUG nr. 190/2000 prevăd că în ipoteza în care obiectele din metale prețioase nu se mai regăsesc fizic în gestiunea de specialitate a BNR, urmează a se plăti persoanelor îndreptățite, în baza hotărârilor judecătorești irevocabile, contravaloarea metaluluiprețios fin conținut în respectivele obiecte, calculată la prețul practicat de BNR la data plății. N. excepția autorității de lucru judecat nu este incidentă, cauza având ca obiect lămurirea dispozitivului unei sentințe, se referă în mod evident la aceasta, nefiind vorba despre un nou litigiu între aceleași părți având același obiect și întemeiat pe aceeași cauză. Prin cererea de lămurire nu se rejudecă pretențiile, nu se reanalizează probele și nu se modifică un drept deja recunoscut, ci se lămurește ceva care s-a judecat deja. Referitor la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 6 Cod proc.civ., invocat de pârât, reclamantul a arătat că instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut. Expertiza întocmită în cauză a stabilit cantitatea de aur fin conținut în fiecare agregat din aur, preluat abuziv de la antecesorul reclamantului. C. a statuat tribunalul că reclamantul a solicitat prin acțiunea promovată restituirea obiectelor de aur, iar în situația în care nu se regăsesc, plata contravalorii lor, astfel încât nu se poate reține că instanța a acordat altceva decât s-a cerut, ori ar fi completat cererea de chemare în judecată. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Referitor la excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât la fond și în apel și reiterată în recurs, curtea constată că aceasta nu este incidentă, respingerea sa de către instanțele de fond făcându-se în mod corect. Prin cererea formulată de către reclamant la data de (...) (f. 81 dosar fond), acesta a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1. a J. C.-N., în sensul obligării pârâtei la plata contravalorii cantității de 7111,43 gr aur fin, calculată la prețul practicat de BNR la data plății. Autoritatea de lucru judecat nu poate fi invocată în procedura instituită de art. 2811Cod proc.civ., întrucât prin aceasta se tinde la lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului, nefiind vorba de un nou litigiu între aceleași părți, având același obiect și grefat pe aceeași cauză, care să atragă incidența excepției invocate de recurent. Această cerere se formulează în cadrul aceluiași litigiu și are ca scop lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului. Prin urmare, excepția autorității de lucru judecat nu este incidentă. Susținerea recurentului potrivit căreia prin admiterea cererii reclamantului dispozitivul sentinței civile nr. 1. al J. C.-N. nu a fost lămurit, ci modificat, în sensul completării acestuia cu cantitatea de 7111,11 gr aur fin, cantitate care nu se regăsește în expertiza efectuată în fața instanței de fond, este, la rândul său nefondată. Verificând dispozitivul sentinței civile nr. 1. al J. C.-N., reiese că instanța a dispus astfel: „obligă pârâta la plata contravalorii metalului prețios fin conținute în următoarele obiecte, calculată la prețul practicat e BNR la data plății (urmează enumerarea obiectelor), care potrivit raportului de expertiză, reprezintă suma de 406.755,80 Ron";. Reiese că în dispozitivul sentinței se face referire la contravaloarea metalului prețios fin conținut de obiectele confiscate de la antecesorulreclamantului, fără însă a se arăta cantitatea acestui metal prețios fin, ci doar contravaloarea acestuia, ca fiind 406.755,80 Ron (însumând valorile de 387.829,15 lei și 18.926,33 lei menționate în raportul de expertiză - f. 25-26 dosar fond). În conținutul aceluiași raport de expertiză, contrar susținerilor recurentului, s-a indicat și conținutul în grame de aur fin al obiectelor confiscate, de 6780,23 gr (corespunzătoare valorii luată în considerare de instanță la soluționarea cauzei) și cel de 330,88 gr aur fin, cele două cantități de aur fin însumând 7111,11 gr. Reiese din cele arătate că, pe de o parte, în dispozitivul sentinței se face trimitere la obligarea pârâtei de a plăti contravaloarea metalului prețios fin conținut în obiectele confiscate de la antecesorul reclamantului, această dispoziție fiind în conformitate cu dispozițiile legale incidente în materie - art. 39 alin. 2 din HG nr. 1344/2003. Pe de altă parte, în raportul de expertiză care a stat la baza soluționării cauzei, s-a stabilit atât conținutul de aur fin al obiectelor confiscate, cât și valoarea acestora. Întrucât instanța a dispus obligarea pârâtei la plata contravalorii metalului prețios fin, fără a arăta cantitatea acestuia, deși în expertiza ce a stat la baza soluționării cauzei expertul a stabilit inclusiv conținutul de aur fin în grame, al obiectelor confiscate, cererea întemeiată pe dispozițiile art. 2812Cod proc.civ., este fondată și admisibilă, întrucât se completează dispozitivul cu menționarea cantității de aur fin a cărei contravaloare este obligat pârâtul să o plătească. Prin completarea dispozitivului sentinței cu indicarea cantității de aur fin, dispozitivul sentinței nu se schimbă, ci se completează cu indicarea cantității efective de aur fin, iar această cantitate este cea care rezultă din chiar conținutul expertizei ce a stat la baza soluționării cauzei. În fine, motivul de recurs vizând acordarea a altceva decât s-a cerut prin acțiunea introductivă, este, de asemenea, nefondat, întrucât, așa cum reiese din chiar conținutul acțiunii introductive, înregistrată în dosar nr. 10819/2006 la Judecătoria Cluj-Napoca, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la restituirea aurului preluat abuziv de la antecesorul său, iar în situația în care acesta nu mai există, la plata contravalorii, indicând ca temei de drept dispozițiile OUG nr. 190/2004 și HG nr. 1344/2003. Dispozițiile art. 39 alin. 2 din HG nr. 1344/2003 sunt în sensul că dacă obiectele din metale prețioase nu se mai regăsesc fizic în gestiunea de specialitate a BNR, persoanelor îndreptățite urmează a li se plăti în baza hotărârilor judecătorești irevocabile contravaloarea metalului prețios fin conținut în respectivele obiecte, calculată la prețul practicat de BNR la data plății. Or, raportat la conținutul acțiunii formulată de reclamant și la dispoziția legală evocată, este evident că în situația în care obiectele confiscate de la antecesorul reclamantului nu s-au mai regăsit fizic, fiind imposibilă restituirea lor în natură, singura modalitate de reparare a prejudiciului, este în sensul plății contravalorii metalului prețios fin conținut în obiectele confiscate, calculată la prețul practicat de BNR la data plății. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 2 Cod proc.civ., recursul pârâtului va fi respins. Potrivit art. 2813alin. 2 Cod proc.civ., părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. Român prin Banca Națională a României împotriva deciziei civile nr. 545 din 29 noiembrie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...)*, pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A.-T. N. M. C. V. I. D. C. M. L. T. Red. MV dact. GC 2 ex/(...) Jud. apel: O.R.Ghișoiu, O.C.Tatu
| ← Decizia civilă nr. 60/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2589/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
