Decizia civilă nr. 2922/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2922/R/2012
Ședința publică din 14 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A.-A. P. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul . LOCAL AL M. C.-N. împotriva deciziei civile nr. 199 din 3 aprilie 2012 a T.ului C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații G. N., G. R. și T. I., având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima, a doua și a treia strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin memoriul de recurs, pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Curtea, constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. (...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții G. N. și soția G. R., ambii în contradictoriu cu pârâții S. Român prin C. Local al mun. C.-N. și T. I. și în consecință, s-a dispus rectificarea suprafeței terenului înscris în CF 1. C.-N. nr.cad. 1282 nr.top 16045/1 de la suprafața înscrisă de 468 mp. la suprafața reală de 609,99 mp.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că asupra imobilului cu nr. cad.1282 nr. top 16045/1 compus din casă și teren în suprafață de 468 mp. sunt proprietari tabulari reclamanții.
Pârâtul C. Local al mun. C.-N. s-a opus rectificării suprafeței susținând că diferența de suprafață pe care reclamanții o solicită face parte integrantă din str. M. P., constituind domeniu public.
A.e susțineri sunt infirmate de concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de expert V. V., potrivit căruia suprafața reală a terenului este de 610 mp., iar rectificarea de suprafață este în perfectă concordanță cu situația faptică rezultată din măsurători. Astfel, diferența de suprafață nu are nimic în comun cu suprafețele ocupate în prezent de domeniul public,deoarece segmentul din str.M. P. ce traversa spre sud str.D. este desființat, fiind ocupat de imobilul de la nr.44. Apoi, căminul de vizitare a racordului stradal canal este amplasat în afara limitelor materializate prin îngrădire ale imobilului. Totodată limita estică a imobilului reclamanților spre imobilul pârâtului T. I. este aceiași dintotdeauna, rezultând că linia de hotar dintre cele două imobile este nemodificată.
În virtutea considerentelor de fapt și a dispozițiilor art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, instanța a admis acțiunea civilă formulată de reclamanți și a dispus rectificarea suprafeței terenului înscris în CF 1. C.-N. nr.cad.
1282 nr.top 16045/1 de la suprafața înscrisă de 468 mp. la suprafața reală de 609,99 mp.
Prin decizia civilă nr. 199/A/(...) a T.ului C. a fost admis în parte apelul declarat de C. local al municipiului C.-N., împotriva sentinței civile nr.
3. martie 2010, pronunțată în dosarul civil nr.(...) al J. C.-N., care a fost schimbată în sensul admiterii în parte a acțiunii civile formulată de reclamanții G. N. și soția G. R. împotriva pârâților S. Român prin C. local al municipiului C.-N. și T. I. și, în consecință:
S-a dispus rectificarea suprafeței terenului înscris în C.F. nr.1. C., nr. cadastral 1282, nr. topo 16045/1 de la suprafața înscrisă de 468 mp. la suprafața reală de 488 mp., conform raportului de expertiză întocmit de expert C. D. M., care face parte integrantă din prezenta decizie. Fără cheltuieli de judecată în primă instanță și apel în ceea ce îl privește pe apelant.
Apelantul a fost obligat să achite reclamanților suma de 140 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că instanța de apel a reținut în baza raportului de expertiză tehnică efectuat de expertul C. D., că parcela cu nr. topo 16045/1 așa cum este dimensionată pe planul de carte funciară ediția 1970 are o suprafață de 488 mp deci cu 20 mp mai mult decât suprafața din CF 1. convertită în cartea funciară nr.2. C.-N.
Parcela actuală aflată în posesia intimaților G. ocupă o suprafață de
56 mp din parcela cu nr. topografic 15999 care reprezintă strada M. P., iar parcela aflată în posesia intimaților G. ocupă o suprafață de 68 mp din parcele cu nr. topo 15997/1 și 159997/2, această suprafață afectează și o parte din terenul de sub construcția corp II proprietatea tabulară a intimaților.
Concluzionând, expertul a precizat că suprafața excedentară deținută de intimații G. N. și soția G. R. este amplasată astfel: 56 mp pe parcela cu nr. topografic 15999 care reprezintă strada M. P. și 68 mp pe parcelele cu nr. topo 15997/1 și 159997/2, iar 20 mp reprezintă diferența dintre suprafața rezultată conform dimensiunilor de pe planul de carte funciară și situația scriptică a parcele cu nr. topografic 16045/1.
În fața primei instanțe s-a depus H. C.ui local al Mun. C.-N. privind însușirea inventarului bunurilor din domeniul public al municipiului C.-N., precum și Anexa 1¹ la H. G. nr.193/2006 pentru modificarea și completarea Hotărârii G. nr.969/2002 privind atestarea domeniului public al județului C., precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul C., cu excepția municipiului C.-N.
De asemenea, s-a depus în fața primei instanței Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului C.-N., din cuprinsul căruia tribunalul a reținut că la poziția 1510 figurează strada M. P.
În condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale din art. 5 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 și art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998, bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, neputând fi introduse in circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public, tribunalul a apreciat că instanța de fond a procedat în mod eronat în condițiile în care a dispus rectificarea imobilului teren înscris în CF 1. C.-N. nr.cad. 1282 nr.top 16045/1 prin adăugarea suprafeței de 56 mp identificată pe parcela cu nr. topografic
15999 care reprezintă strada M. P., suprafață de teren care face parte din domeniul public al M. C.-N.
În ceea ce privește rectificarea suprafeței imobilului intimaților G. N. și soția G. R. prin adăugarea suprafeței de teren de 68 mp din parcela cu nr. topo 15997/1 și 159997/2, de asemenea s-a procedat în mod greșit de către prima instanță având în vedere argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Suprafața de 68 mp din parcela cu nr. topo 15997/1 și 159997/2, depășește procentul de 5%, prevăzut în mod expres în art. 25 din Ordinul nr. 634/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmirea documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, prin raportare la întinderea imobilului teren înscris în CF 1. C.-N. nr. cad. 1282 nr. top 16045/1 a cărui rectificare se solicită, care are suprafața înscrisă de 468 mp.
De altfel, pentru ca intimații G. N. și soția G. R. să poată obține rectificarea suprafeței imobilului teren înscris în CF 1. C.-N. nr. cad. 1282 nr. top 16045/1 de la suprafața înscrisă de 468 mp prin adăugarea suprafeței de 68 mp din parcela nr. topo 15997/1 și 159997/2, în mod imperios aceștia trebuiau să prezinte un titlu de proprietate asupra acestei parcele de 68 mp, element care nu se regăsește în prezenta speță.
În aceste condiții, prin raportare la concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, care a relevat că parcela cu nr. topo 16045/1 așa cum este dimensionată pe planul de carte funciară ediția 1970 are o suprafață de
488 mp deci cu 20 mp mai mult decât suprafața din CF 1. convertită în cartea funciară nr. 2. C.-N., tribunalul a apreciat că operațiunea de rectificare de carte funciară poate viza în exclusivitate această suprafață de
20 mp.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal pârâtul C. Local al municipiului C.-N. prin P., solicitând modificarea deciziei atacate în sensul exonerării lui de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului care nu a fost întemeiat în drept decât pe dispozițiile art. 299 și urm. Cod proc.civ., pârâtul a arătat că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 274 Cod proc.civ., considerând că pârâtul C. Local al municipiului C.-N. se află în culpă procesuală. În condițiile în care a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți, iar apelul declarat de pârât a fost admis în parte și în condițiile în care prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, pârâtul a fost cel care a învederat instanței faptul că parcela cu nr. top 16045/1 din CF 1970 are o suprafață de 488 mp, așadar cu 20 mp mai mult decât suprafața din CF 1. convertită în CF 2. și nu așa cum s-a stabilit de instanța de fond, în mod greșit instanța de apel a dispus obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea recursului pârâtul a invocat și dispozițiile deciziei Curții
Constituționale nr. 492/2006, arătând că, Curtea a reținut posibilitatea instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu complexitatea activității depuse, cu atât mai mult cu cât respectivul onorariu convertit în cheltuieli de judecată urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea față de parte potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de către instanță, hotărârea judecătorească fiind cea al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
Pârâtul a mai invocat în sprijinul recursului său și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care, constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Pârâtul a invocat în sprijinul recursului său doar dispozițiile art. 299 Cod proc.civ., însă în baza dispozițiilor art. 306 alin. 3 Cod proc.civ., curtea apreciază că dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., text de lege prin prisma căruia curtea va proceda la analizarea lor.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 274 Cod proc.civ., partea căzută în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Din dispozițiile acestui text de lege, rezultă că, la baza obligației de plată a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală.
În speță, curtea constată că prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, f. 15, pârâtul C. Local al municipiului C.-N. s-a opus admiterii acțiunii formulate de reclamanți, iar prin apelul exercitat, pârâtul a solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Având în vedere că apelul pârâtului a fost admis în parte, iar sentința a fost schimbată doar în ceea de privește întinderea suprafeței a cărei rectificare a fost încuviințată, în baza art. 274 Cod proc.civ., pârâtul a fost obligat să plătească intimaților suma de 140 lei cheltuieli de judecată în apel.
Față de dispozitivul deciziei, curtea constată că, în realitate, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 276 Cod proc.civ., acordând doar parțial cheltuielile de judecată, proporțional cu pretențiile admise, în condițiile în care, cuantumul onorariului avocațial a fost de 1000 lei conform chitanței de la f. 68.
Decizia Curții Constituționale nr. 492/2006 și jurisprudența Curții
Europene a Drepturilor Omului invocate de recurent se referă la aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod proc.civ., privind dreptul judecătorului de a mări sau micșora onorariile avocaților ori de câte ori va constata nemotivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. A. text de lege care nu-și găsește aplicare în cauză, pentru că, așa cum s-a reținut, instanța de apel a acordat doar parțial cheltuielile de judecată, în limita pretențiilor admise, în cauză fiind vorba de aplicarea dispozițiilor art. 276 Cod proc.civ.
PENTRU A.E M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. Local al municipiului C.-N. prin P. împotriva deciziei civile nr. 199 din 3 aprilie 2012 a T.ului C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. A. C. A. A. P. C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud.apel: O.C.Tatu, A.F.Doica
| ← Decizia civilă nr. 103/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 52/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
