Decizia civilă nr. 1707/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1707/R/2012
Ședința publică din data de 18 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
I.-D. C.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. S., împotriva sentinței civile nr. 50 din 6 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj , în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul I. I., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.
221/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-na procuror T. V.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul-intimat I. I., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul-intimat solicită respingerea recursului și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul admiterii recursului așa cum a fost formulat, și în consecință înlăturarea obligării pârâtului la plata despăgubirilor civile reprezentând cheltuielile de judecată ocazionate de procesul penal ce i-a fost intentat, întrucât aceste cheltuieli nu au fost suportate efectiv din patrimoniul reclamantului.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 50 din 6 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului I. I., împotriva pârâtului S. R. - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pe care l-a obligat să achite reclamantului suma de 43.500 lei despăgubiri civile, a fost respinsă cererea pentru obligarea pârâtului la daune morale, iar pârâtul a fost obligat la 1.000 lei cheltuieli de judecată parțiale către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 239/(...) a T.ui M. T. O., reclamantul a fost condamnat la patru ani închisoare corecțională și la 200 lei amendă corecțională, pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale, prevăzută de art. 209, partea a II- a, lit. f) și lit. c) Cod penal.
Art. 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 221/2009 - prezentat ca temei juridic al acțiunii a consacrat de drept caracterul politic al condamnării reclamantului.
În privința daunelor morale pretinse de reclamant este necesară precizarea esențială că prin D. nr. 1358 și nr. 1. Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din Legea nr.
221/2009, care reglementează acordarea acestor daune și cererea de acordare a daunelor morale a fost respinsă, în lipsa unui text legal.
Cu privire la pretențiile civile solicitate, tribunalul a reținut că declanșarea procesului politic a generat numeroase cheltuieli pentru familia reclamantului constând în onorariile avocațiale achitate și cheltuielite de transport la instanță, atestate de martorii audiați în cauză.
Expertiza efectuată în cauză a concluzionat că suma reprezentând onorariu de avocat și taxe de timbru, pentru procesele penale ale reclamantului însumează 1.700 lei, deplasările la C., O., B., O., pachetele cu haine și hrană - 850 lei iar cheltuielile pentru însănătoșirea reclamantului
1.800 lei, urmând ca, prin coroborare cu probele testimoniale și cu actele prezentate de reclamant la dosar, în baza art. 5 lit. b) din Legea nr.
221/2009 și art. 998 Cod civil, cererea privind plata acestor sume să fie admisă, în limitele sus arătate.
În aprecierea tribunalului, chiar dacă aceste cheltuieli nu au fost avansate în mod efectiv de către reclamant, acestea au fost ocazionate de un proces politic pornit de S. împotriva reclamantului, fiind deci făcute în numele și pe seama sa, iar îmbolnăvirea cu TBC pulmonar și cheltuielile cu însănătoșirea sunt, și acestea, legate cauzal de încarcerarea și detenția la care reclamantul a fost supus.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice - D. G. a F. P. S., solicitând instanței schimbarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului s-a arătat că este legală soluția instanței de fond de respingere a petitului privind daunele morale în cuantum de
100.000 euro, invocându-se Decizia 12/2011 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
În ceea ce privește acordarea daunelor materiale, pârâtul a arătat că daunele materiale solicitate de reclamant nu se încadrează în dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009. Potrivit acestei dispoziții legale se pot acorda despăgubiri reprezentând echivalentul valoric al bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare. Din sentința penală nu rezultă că s-a dispus și confiscarea unor bunuri.
Cheltuielile de judecată la care a fost obligat reclamantul nu pot fi asimilate noțiunii de „. al valorii bunurilor confiscate";, la fel, cheltuielile ocazionate cu angajarea unor avocați, tratarea bolilor reclamantului sau cheltuielile suportate de tatăl reclamantului cu deplasările la procese, ori corespondența cu avocații nu justifică acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotărârile penale.
Concluzionând, pârâtul a arătat că cererea reclamantului excede cadrului legal, reclamantul nu a dovedit în condițiile art. 1169 C. civil că i- au fost confiscate bunuri prin hotărârea penală.
Recurentul a invocat faptul că în raportul de expertiză s-a apreciat că suma de 43.500 lei ar fi de 10 ori mai mare decât valoarea la nivelul anilor
1953-1959, însă în ipoteza în care s-ar accepta valoarea acordată de instanța de fond, s-ar ajunge în mod evident la îmbogățirea reclamantului fără justă cauză.
Pârâtul a aratat că în mod nelegal a fost obligat la acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, întrucât cererea de daunemateriale excede cadrului legal, iar raportul juridic obligațional între stat și reclamant a încetat ca urmare a deciziilor Curții Constituționale nr.
1358/2010 și 1..
Referitor la acordarea eventualelor cheltuieli de judecată pentru incoerența legislativă, pârâtul a solicitat respingerea acestei cereri ca nefondată, invocând cauza Slavov vs. Bulgariei, potrivit căreia, dispoziția legală referitoare la obținerea compensațiilor nu a fost anulată ca urmare a unui mecanism ad-hoc, extraordinar și nu a fost abrogată de către legiuitor, astfel încât nu se poate invoca existența unei proceduri neechitabile.
În ședința publică din (...) reclamantul intimat I. I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat prin acțiunea cu care a investit instanța, obligarea S.ui R. la plata sumei de 100.000 euro reprezentând daune morale pentru prejudiciul cauzat de condamnarea cu caracter politic și suma de
50.000 euro pentru prejudiciul material cauzat, reprezentând cheltuielile făcute de tatăl său, I. A. cu plata onorariilor avocaților, deplasările la C., O.
și B. pentru procesele care au avut loc.
Prin sentința penală nr. 239/(...) pronunțată de T. M. T. O. I. I. a fost condamnat la închisoare corecțională de 4 ani, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prev. de art. 209 lit. f Cod penal.
Din dispozitivul deciziei penale mai sus evocate, nu rezultă că reclamantului I. I. să-i fi fost confiscate bunuri.
Dispozițiile art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009 prevăd acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005.
În cazul de față, reclamantul a solicitat despăgubiri materiale reprezentând echivalentul onorariului avocațial achitat de tatăl său în dosarul penal pentru apărătorul reclamantului, pachetele de haine și hrană în cuantum de 850 lei și suma de 1800 lei folosită pentru însănătoșirea reclamantului după revenirea din penitenciar.
Din textul legal anterior invocat, curtea reține că despăgubirile materiale pot fi acordate numai pentru bunurile confiscate prin sentința penală sau ca urmare a măsurii administrative abuzive aplicate persoanei îndreptățite.
În cazul de față, reclamantul și familia lui au cheltuit diverse sume de bani pentru onorariu avocațial, deplasările la proces sau la penitenciar, pentru pachete cu hrană și haine, medicamente, însă aceste cheltuieli nu pot fi subsumate noțiunii de bunuri confiscate, prevăzute de actul normativ anterior evocat.
Prin adoptarea art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 legiuitorul a avut în vedere repararea prejudiciilor decurgând din confiscarea dispusă prin sentința penală sau ca urmare a măsurii administrative abuzive și prin urmare instanța nu poate repara alte prejudicii decurgând din hotărârea de condamnare, decât cele prevăzute în actul normativ.
Întrucât în prezenta cauză nu au existat bunuri confiscate, în mod nelegal instanța de fond a acordat despăgubiri materiale pentru alte cheltuieli ocazionate de procesul penal.
Legiuitorul este suveran în a legifera, iar în ipoteza în care ar fi dorit să acorde despăgubiri și pentru alte cheltuieli ocazionate de procesele penale decât bunurile confiscate, ar fi menționat acest lucru în actul normativ adoptat.
Instanța de fond a acordat despăgubiri materiale pentru onorariul avocațial și cheltuielile de deplasare, dar nu a motivat cum pot fi subsumate aceste cheltuieli conceptului de bunuri confiscate prevăzut de art. 5 lit. b din
Legea nr. 221/2009.
Întrucât este nefondată întreaga acțiune formulată de reclamant, curtea va aprecia că nu este fondat nici petitul de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispozițiilor art. 274 C.Pr.Civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 3041raportat la art. 312 Cod proc.civ., curtea va admite recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 50 din 6 ianuarie 2012 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge în întregime acțiunea. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 50 din 6 ianuarie 2012 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că : espinge în întregime acțiunea. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A.-T. N. M. C. V. I. D. C. GREFIER M.-L. T. Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: D.I.
| ← Decizia civilă nr. 1595/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4364/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
