Decizia civilă nr. 1713/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1713/R/2012
Ședința publică din 19 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanta B. D., precum și recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-D. G. A F. P. împotriva sentinței civile nr. 1002 din
25 noiembrie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente B. D., avocat T. A.-I., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. D., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 2 aprilie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei recurente B. D., întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de pârâtul recurent, un exemplar fiind comunicat cu reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței , în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată prin precizarea de acțiune finală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Apreciază că valoarea la care trebuia să se calculeze echivalentul valoric al cotei de ½ parte din imobilul confiscat trebuie să se raporteze la cea din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Este criticabilă sentința primei instanțe și sub aspectul că instanța de fond a luat în considerare, pentru animalele confiscate prin procesul verbal încheiat la data de (...) de la antecesorul numitei C. P., cele mai mici prețuri indicate în adeverința eliberată de către A. C. de A. și nu a făcut cel puțin o medie între prețul minim și prețul maxim indicat în adeverință.
În ce privește recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice a M. C.-N., solicită respingerea recursului, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține în totalitate.
Reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1002 din 25 noiembrie 2011 a T. C., a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta B. D. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice.
S-a constatat renunțarea la judecarea cererii având ca obiect despăgubiri pentru prejudiciul moral.
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să-i plătească reclamantei B. D. suma de 31.290 lei, cu titlu de despăgubiri pentru bunurile confiscate, precum și suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, așa cum rezultă din actele aflate în arhiva CNSAS și depuse în copie la dosar, numitul C. P., bunicul reclamantei, a fost arestat la data de (...) (f. 71) și apoi condamnat prin sentința penală nr. 902 din (...) pronunțată de T. M. al R. III-a M. C., în dos. nr. 566/1958, la 5 ani temniță grea, 3 ani degradare civică și confiscare averii (f. 69), pentru crima de nedenunțare prev. de art. 6 alin. III comb. cu art. 1 lit. c din D. 199/1950. În urma soluționării recursului, prin D. nr. 2. a T. S. al R., C. M., a fost menținut cuantumul pedepsei, fiind schimbat regimul de executare, din temniță grea, în închisoare corecțională.
Din biletul de eliberare depus în copie la dosar, rezultă că numitul C. P. a executat pedeapsa de la (...), până la data de (...), când a fost eliberat.
Instanța a reținut că potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 2., condamnările pentru faptele prevăzute de anumite texte de lege, printre care și Decretul nr. 199/1950, constituie de drept condamnări cu caracter politic.
În consecință, în cauză sunt aplicabile prevederile L. nr. 2., cu excepția art. 5, alin. 1, teza 1, din lege, care a fost declarat ca fiind neconstituțional, prin D. nr. 1. a C. C.
În ceea ce privește petitul 1 din acțiunea reclamantei, având ca obiect despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic, instanța a luat act că reclamanta a renunțat la acest petit.
În ceea ce privește petitul 2 din acțiune, având ca obiect obligarea pârâtului la plata contravalorii bunurilor confiscate, instanța a constatat că acest petit, astfel cum a fost precizat ulterior, este întemeiat în parte.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 2., orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul II inclusiv, pot solicita acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare.
În cauză, reclamanta a dovedit, prin actele de stare civilă că este nepoata lui C. P., care a suferit o condamnare politică (astfel cum s-a reținut anterior), și care a decedat la data de (...), deci anterior apariției legilor de restituire adoptate de legiuitorul postdecembrist.
De asemenea, instanța a reținut că în cauză s-a dovedit că bunurile indicate în acțiunea reclamantei au fost confiscate ca urmare a condamnăriicu caracter politic. Astfel, prin sentința penală de condamnare a lui C. P., menționată anterior, s-a dispus confiscarea averii, pe lângă pedeapsa principală a închisorii de 5 ani.
În executarea sentinței de condamnare, după ce în prealabil fusese instituit sechestru asupra bunurilor mobile și imobile ale învinuitului, acestea au fost confiscate, conform procesului verbal întocmit la data de (...).
Potrivit acestui proces verbal, au fost confiscate următoarele bunuri:
½ parte dintr-o casă de lemn cu 2 camere; ½ parte dintr-o cămară de alimente și magazie; ½ parte din grajd; o bivoliță; o oaie; un porc de 1 an; un car complet; două perne; două cearceafuri de cânepă uzate; un val de lână uzat; un pat nevopsit; două cămăși uzate; o față de masă de cânepă; un sac de ovăz; o claie de fân cca. 600 kg; o claie de paie cca. 400 kg.
Martorii audiați în cauză au arătat că știu că lui C. P. i-au fost confiscate toate bunurile: casa, mobila, hainele, vitele, fânul, magazia și grajdul și că în prezent o casă și grajd de acel gen s-ar vinde cam cu 400 -
500 milioane lei vechi (40.000 lei - 50.000 lei noi), o claie de fân cam cu 3 - 4 milioane lei vechi (300-400 lei noi), un car cam cu 40 milioane lei vechi (4.000 lei noi), o claie de paie cam cu 1 milion lei vechi (100 lei noi), un sac de ovăz cam cu 1 milion lei vechi (100 lei noi), iar mobila cam 5 - 10 milioane lei vechi.
Conform adeverinței eliberată de A. C. de A. C., prețul de piață al animalelor de fermă în prezent este: bovina între 3000 - 3500 lei; suina 700 lei/buc/100 kg; ovina între 300-320 lei; cabalina 4400 lei.
Potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expert T. C., valoarea casei de locuit de lemn și a grajdului cu șură din cauză este de
66.129 lei.
În ceea ce privește valoarea casei, magaziei și grajdului, instanța a avut în vedere o valoare medie între prețurile declarate de martori, și anume
45.000 lei, apreciind că relevant este prețul cu care s-ar vinde în prezent un asemenea imobil, iar nu o valoare tehnică, stabilită de expert în mod teoretic, dat fiind că în prezent casa nu mai există și deci, nu a putut fi expertizată în mod direct. Întrucât lui C. P. i s-a confiscat ½ din imobile, instanța a apreciat că reclamantei i se cuvine ½ din 45.000 lei, deci 22.500 lei.
În ce privește valoarea animalelor și a celorlalte bunuri confiscate și solicitate de reclamantă, instanța a avut în vedere cele mai mici prețuri indicate de A. C. de A. C. și de martori, după cum urmează: 3.000 lei pentru bivoliță; 300 lei pentru oaie, 700 lei pentru porc; 4000 lei pentru car; 100 lei pentru un sac de ovăz; 340 lei pentru o claie de fân; 100 lei pentru o claie de paie; 250 lei pentru mobila constând din pat.
Însumând valorile de mai sus, rezultă suma totală de 31.290 lei, ce reprezintă contravaloarea bunurilor mobile și imobile confiscate de la antecesorul reclamantei.
Î mpotriva aceste sentințe, au declarat în termen legal recurs ambele
părți.
Reclamanta a solicitat modificarea ei, în sensul admiterii în totalitate a capătului de cerere privind acordarea despăgubirilor materiale, în timp ce pârâtul a solicitat respingerea acestui capăt de cerere și a celui referitor la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului ei, reclamanta învederează că, în ceea ce privește valoarea imobilului, trebuia avută în vedere valoarea stabilită prin raportul de expertiză de evaluare, întrucât valoarea stabilită de expert, persoană de specialitate, este mai credibilă decât cea indicată de martori.
Referitor la animalele confiscate, instanța de fond a avut în vedere cele mai mici prețuri, în loc să facă o medie între prețul minim și cel maxim din adeverința eliberată de A. C. de A. din C.
Pârâtul, în motivele recursului său, arată că bunurile mobile nu pot face obiect al L. nr. 2., dreptul la acțiune fiind prescris raportat la dispozițiile art. 3 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, întrucât, acțiunea putând fi întemeiată, eventual, pe dispozițiile dreptului comun, termenul de prescripție a început să curgă la (...).
Reclamanta, prin întâmpinarea formulată la recursul pârâtului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, pe motiv că Legea nr. 2. nu limitează acordarea despăgubirilor materiale doar la cele privind imobilele confiscate, astfel că acțiunea se întemeiază pe dispozițiile acestei legi și nu ale dreptului comun, nefiind prescrisă.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate,
raportat la dispoziți ile art. 304 1Cod proc.civ., ce constituie temeiul lor în drept, curtea apreciază că acesta nu sunt fondate, din considerentele ceurmează a fi expuse. Astfel, în ceea ce privește recursul pârâtului, susținerea referitoare la domeniul de aplicare a L. nr. 2. nu este fondată, întrucât potrivit art. 5 alin. 1, lit. b „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la (…) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale L. nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare";. Așadar, textul de lege nu limitează despăgubirile pentru bunurile confiscate doar la imobile, prevăzând obligația statului să plătească echivalentul acestora, indiferent de natura lor. Faptul că textul face referire la legi de restituire privind imobilele nu înseamnă că limitează despăgubirile doar la imobilele confiscate, sensul trimiterii acestei legii fiind acela de a se evita o dublă restituire, cu alte cuvinte, nu se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent în baza L. nr. 2., în situațiile în care s-au acordat deja măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent în baza altor legi speciale de reparație. În condițiile în care Legea nr. 2., în art. 5 alin. 1 lit. b reglementează dreptul de a solicita daune materiale și pentru bunurile mobile confiscate pe nedrept, dreptul la acțiune s-a născut de la data intrării în vigoare a legii, nefiind stins prin prescripție, recursul pârâtului fiind nefondat sub toate aspectele. În ceea ce privește recursul reclamantului, prima instanță a stabilit corect nu doar existența obligației de reparare a prejudiciului, ci și cuantumul acestuia. Este adevărat că a fost efectuată o expertiză judiciară de evaluare, însă abia din concluziile acesteia a rezultat că expertul nu poate stabili valoarea de circulație a construcției confiscate, cuantumul prejudiciuluitrebuind raportat la această valoare, valoare ce a fost probată prin declarațiile martorilor audiați. În ceea ce privește contravaloarea animalelor, așa cum rezultă din considerentele sentinței, instanța a ținut seama nu doar de adeverința de la f. 183, ci și de declarațiile martorilor. De altfel, numai pentru bovine și ovine sunt trecute valori variabile în această adeverință, pentru o bovină, între 3000-3500 RON, pentru o ovină între 300-320 RON bucata, or, conform declarațiilor martorilor T. G. (f. 176) și Cătaș G. (f. 182), prețul unei bovine este de aproximativ 3000 lei și a unei oi de cca. 200 lei, instanța acordând 3000 lei pentru bivoliță și 300 lei pentru oaie. Raportat la această stare de fapt rezultând dintr-o corectă apreciere a probelor, și recursul reclamantei este nefondat. În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea, PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L., D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. D. și pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice -. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 1002 din 25 noiembrie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr.(...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 19 aprilie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. ANA I. A. C. C. B. Red. CAA dact. GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: O.R. G.
| ← Decizia civilă nr. 4557/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 801/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
