Decizia civilă nr. 851/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 851/R/2012
Ședința publică din 24 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. POP GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN, PRIN C. DE A. ȘI D. N. DIN R., împotriva sentinței civile nr. 887 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat A. L., având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, domnul avocat Puț S. I., cu împuternicire avocațială pentru redactarea și susținerea întâmpinării, la f. 15 din dosar, precum și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reclamantul intimat personal și reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul S. Român, prin C. de A. și D. N. din R. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că prin memoriul de recurs (f. 7 din dosar), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C.
De asemenea, C. constată că la data de (...), reclamantul intimat, prin intermediul domnului avocat Puț S. I. a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 3 exemplare, prin care, și-a exprimat poziția cu privire la recursul declarat de pârât, în sensul respingerii acestuia, din care un exemplar se înmânează reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantului pârâtului recurent posibilitatea de a se prezenta la dezbateri și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. posibilitatea de a lectura întâmpinarea reclamantului intimat.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, domnul avocat Puț S. I., precum și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reclamantul intimat personal și reprezentantul pârâtului recurent.
În susținerea întâmpinării, reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar o copie de pe sentința civilă nr. 483/(...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), iar o altă copie de pe această sentință o înmânează reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
Reprezentantul reclamantului intimat și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamantului intimat și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului declarat de C.- S., în calitate de reprezentantă legală a S.ui Român, atât în ceea ce privește motivul de casare a hotărârii atacate, cât și în ceea ce privește motivele pe care aceasta le invocă pentru modificarea hotărârii recurate, având în vedere că pretențiile reclamantului au fost probate cu respectarea normelor procedurale, deoarece în rejudecare, practic Tribunalul Cluj a dispus efectuarea unei completări la raportul de expertiză efectuat în cauză, prin identificarea terenului în litigiu în regim stereo 70 și coordonate cadastrale, iar această completare la raportul de expertiză s-a efectuat și s-a constatat că într-adevăr terenul este afectat în urma exproprierii, astfel încât, ceea ce a simțit reclamantul prin propriile simțuri, urma să se constate printr-o expertiză de specialitate.
De asemenea, reprezentantul reclamantului intimat arată că nu s-a contrazis niciodată prima variantă a raportului de expertiză efectuată în cauză cu cea de a doua variantă a raportului de expertiză efectuată în cauză, iar dispozițiile art. 129 C. nu au fost încălcate în nici un fel.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că reclamantul nu știa exact cât s-a expropriat din terenul său și a solicitat doar obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru terenul expropriat, la valoarea despăgubirilor ce se acordă pentru terenurile expropriate din acea zonă și, de asemenea, arată că îl surprinde poziția pe care o manifestă pârâtul recurent, având în vedere că acesta critică cu vehemență susținerile reclamantului, ca apoi să arate că terenul reclamantului a fost într-adevăr expropriat, acest mod de abordare fiind de-a dreptul șicanator.
În concluzie, reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului declarat de C.- S., în calitate de reprezentantă legală a S.ui Român și obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, a căror dovadă se obligă să o facă până la închiderea dezbaterilor.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de C.- S., în calitate de reprezentantă legală a S.ui Român ca fiind nefondat și menținerea hotărârii atacate, având în vedere că în rejudecare, Tribunalul Cluj a dispus completarea raportului de expertiză pentru a se stabili pe ce număr cadastral se află terenul expropriat, deoarece terenul expropriat a avut inițial ca proprietar pe comuna G., iar ulterior s-a stabilit că proprietar este reclamantul A. L. și având în vedere aspectele menționate în memoriul de recurs, apreciază că într-adevăr modul de abordare al pârâtului recurent este șicanator, așa cum a arătat și reprezentantul reclamantului intimat, deoarece practic și C.- S., recunoaște că acest teren a fost expropriat.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 961/(...), pronunț ată de T ribu nalul Cluj în dosar nr(...),s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. L., în contradictoriu cu pârâții S. Român prin C. N. de A. și D. N. din R. S., și M. Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și, în consecință:
S-a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea despăgubirilor pentru exproprierea imobilului teren în suprafață de
1069 mp., tarla nr. 19, parcela nr. 25 în suprafață totală de 1400 mp.), evidențiat în Titlul de proprietate nr. 5./(...), în calitate de succesor al defunctei A. E., decedată la data de (...).
Pârâtul a fost obligat la acordarea în favoarea reclamantului a despăgubirilor pentru imobilul teren expropriat în suprafață de 1069 mp, având datele de identificare menționate.
Au fost respinse capetele de cerere având ca obiect stabilirea calității de succesor al reclamantului și constatarea faptului că imobilul descris face obiectul exproprierii și a fost respinsă acțiunea față de pârâta C. G.
De asemenea, s-a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtului S.
Român prin C. N. de A. și D. N. din R. S. la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul decl ar at de p âr âtul S. Ro mân pr in C. N. de A. și D. N. din R. S.
î mpo tr iv a aces te i se n tințe a f ost ad mis de C. de A. C., pr in dec iz ia c iv il ă nr.
384/R/(...), pronunț ată în dos ar nr. (...), cu consecința casării sentinței recurate
și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
La pronunțarea acestei soluții, C. de A. C. a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin acțiunea civilă introductivă de instanță, intentată de reclamantul A.
L. împotriva pârâtului S. Român prin C. N. de A. și D. N. din R. SA B., s-a solicitat să se constate că reclamantul este succesorul legal al defunctei sale mame A. E. decedată la (...); să se constate că terenul în suprafață totală de
1258 mp identificat în tarlaua 19 parcela 25, ce face parte din terenul în suprafață de 1400 mp reconstituit mamei sale prin titlul de proprietate nr. 5. din (...), a fost expropriat în vederea construirii A. Brașov - C.-N. - Borș; să se constate că reclamantul este persoană îndreptățită să încaseze despăgubirile pentru terenul în suprafață de 1258 mp; să se dispună obligarea pârâtului să îi elibereze suma ce reprezintă despăgubirile legale cuvenite reclamantului pentru exproprierea terenului în suprafață totală de 1258 mp, compus din parcela în suprafață de 1009 mp cu nr. cadastral 3351 și parcela în suprafață de 249 mp cu nr. cadastral 4915, parte din tarlaua 19, parcela 25, evidențiat în titlul de proprietate, cu cheltuieli de judecată.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expertul F. F. f. 80-86 dosar tribunal, a rezultat că din terenul atribuit prin titlul de proprietate nr. 5. în suprafață de 1400 mp în tarlaua 19, parcela 25, suprafața de 1069 mp este ocupată de construirea A. T. P. de amplasament nu a ținut seama de harta cadastrală existentă la punerea în posesie a terenului și a mutat amplasamentul terenului cu care a fost pus în posesie reclamantul în parcela 25, iar P. cadastral a schimbat și el amplasamentul parcelelor din P. de amplasament, iar unele parcele ca și cea din cazul de față nu mai sunt conținute în P. cadastral, etc.
Potrivit art. 4 alin. (2), din Legea nr. 198/2004, după publicarea hotărârii prevăzute la alin. (1), expropriatorul întocmește documentațiile cadastral-juridice pentru fiecare imobil propus spre expropriere, având în vedere și dispozițiile L. cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată.
Pârâtul a formulat tardiv obiecțiuni la raportul de expertiză f. 99-101 dosar tribunal, însă raportul de expertiză efectuat de expertul F. F., nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, respectiv nu a identificat imobilele în coordonate STEREO 70 și prin urmare nu a stabilit cu certitudine pe ce numere cadastrale se află terenul în suprafață de
1258 mp, cu toate că unul din obiectivele expertizei a fost „identificarea în coordonate cadastrale în sistemul Stereo 70 a imobilului în suprafață de 1258 mp, parte din tarlaua 19, parcela 25, din titlul de proprietate nr. 5. din (...)";.
În vederea întocmirii unei completări la raportul de expertiză efectuat de expertul F. F., sau a efectuării unui nou raport de expertiză prin care să fie identificat terenul în litigiu în coordonate cadastrale în sistemul Stereo 70, pe lângă care instanța poate încuviința și alte obiective pe care le consideră necesare, în temeiul art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 312 alin. (1), (2), (3) și (5) Cod proc.civ., se va admite recursul declarat de pârât împotriva sentinței tribunalului, care va fi casată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță";.
În re judec are, c auz a a f ost înreg is tr ată pe rolul T . C. sub nr. (...) */v2.
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 887/(...), pronunț ată de T ribun alul C luj în dosar nr(...)*, s-a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul A. L., în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin C. N. de A. și D. N. din R. S. și în consecință:
S-a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea despăgubirilor pentru exproprierea terenului în suprafață de 1069 mp., tarla nr. 19, parcela nr. 25 (în suprafață totală de 1400 mp.), înscris în titlul de proprietate nr. 5./(...), în calitate de succesor al defunctei A. E., decedată la data de (...).
A fost obligat pârâtul la acordarea în favoarea reclamantului a despăgubirilor pentru imobilul teren expropriat în suprafață de 1069 mp., descris mai sus.
Au fost respinse capetele de cerere având ca obiect stabilirea calității de succesor al reclamantului și constatarea faptului că imobilul descris face obiectul exproprierii.
A fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu pârâta C. G.
A fost respinsă cererea având ca obiect obligarea pârâtului S. Român prin
C. N. de A. și D. N. din R. S., la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în considerentele sentinței următoarele:
„Prin Hotărârea nr. 4/(...) a Companiei N. de A. și D. N. din R. S. s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul expropriat situat în loc. G., categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua 19, parcela 18, în suprafață de
2019 mp, identificat prin nr. cadastral 3351, persoana aparent îndreptățită să primească despăgubiri fiind pârâta C. G.
Prin Hotărârea nr. 14/(...) a Companiei N. de A. și D. N. din R. S. s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobil expropriat situat în loc. G.,categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua 19, parcela 18, în suprafață de
489 mp, identificat prin nr. cadastral 4915, persoana aparent îndreptățită să primească despăgubiri fiind pârâta C. G.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de exp. F. F., completat în faza rejudecării cauzei, rezultă că din terenul în suprafață totală de 1400 mp, tarla nr. 19, parcela nr. 25, înscris în titlul de proprietate nr.
5./(...), emis în favoarea antecesoarei reclamantului, A. E., suprafața de 1258 mp este ocupată de construirea A. T.
A., expertul a arătat că potrivit documentației cadastrale, respectiv a coordonatelor cadastrale în sistem Stereo 70, din terenurile expropriate prin hotărârile nr. 4/(...) și nr. 14/(...), suprafața de 1009 mp din parcela cu nr. cadastral 3351 și suprafața de 249 mp din parcela cu nr. cadastral 4915 fac parte din terenul din titlul de proprietate nr. 5./(...), tarla nr. 19, parcela nr. 25.
În consecință, instanța constată că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea despăgubirilor pentru suprafața de teren expropriată, în conformitate cu dispozițiile art.9 alin.2 și 3 din Legea nr.198/2004, incidente la data emiterii hotărârilor de expropriere și la data formulării acțiunii.
Cu toate acestea, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.315 alin.4
C.proc.civ. „la judecarea recursului, precum și la rejudecarea procesului dupăcasarea hotărârii de către instanța de recurs, dispozițiile art.296 sunt aplicabile în mod corespunzător"; iar potrivit dispozițiilor art.296 teza II C.proc.civ.
„apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decâtaceea din hotărârea atacată";.
A., instanța constată că împotriva sentinței civile nr.961/(...) a T. C. a declarat recurs doar pârâtul S. Român prin C. N. De A. Și D. N. Din R. S. În consecință, instanța nu poate stabili calitatea reclamantul de persoană îndreptățită la acordarea despăgubirilor pentru exproprierea suprafeței de 1258 mp, astfel cum s-a constatat în rejudecare după casare, ci doar pentru suprafața de 1069 mp, așa cum s-a stabilit în primul ciclu procesual, întrucât în caz contrar pârâtului i s-ar crea o situație mai grea decât aceea din sentința pe care a atacat-o.
De asemenea, în ceea ce privește petitele din acțiune având ca obiect stabilirea calității de succesor al reclamantului și constatarea faptului că imobilul descris face obiectul exproprierii, acțiunea în contradictoriu cu pârâta C. G., precum și cererea având ca obiect obligarea pârâtului S. la Prin C. N. de A. și D. N. Din R. S. la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care pârâtul nu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.961/(...) a T. C., soluția dată în privința acestor cereri are autoritate de lucru judecat, motiv pentru care urmează să fie menținută.
Pentru motivele expuse mai sus, instanța urmează să admită în parte acțiunea reclamantului, să constate că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea despăgubirilor pentru exproprierea terenului în suprafață de 1069 mp, descris mai sus și să oblige pârâtul la acordarea în favoarea reclamantului a despăgubirilor pentru acest teren, respingând restul cererilor";.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at re curs, în ter men leg al, p âr ât ul SRomân prin C. N. d e A. ș i D. N. d in R. S.,solicitând, în principal, modificareahotărârii atacate și, pe fond, să se omologheze completarea raportului deexpertiză întocmită în fața instanței de rejudecare; iar în subsidiar, casarea sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului s-a arătat că în examinarea prezentei cauze trebuie să se facă aplicarea art. 3041C. și să se analizeze speța dedusă judecății sub toate aspectele de fapt și de drept, având în vedere că sentința recurată a fost dată fără drept de apel. Prin D. de casare nr. 3., C. de A. C. a admis recursul declarat de către pârât, a casat sentința civilă nr. 961/(...) și a dispus, ca și îndrumare pentru instanța de rejudecare să se identifice imobilele în coordonate STEREO 70 și să se stabilească pe ce numere cadastrale se află terenul în suprafață de 1.258 mp, sens in care se impune întocmirea unei completări a raportului de expertiză sau întocmirea unui nou raport de expertiză. Prin Sentința civilă nr. 887/(...), rejudecând în fond pricina în conformitate cu îndrumările din D. de casare nr. 3., instanța a admis parțial cererea reclamantului, respectiv, a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea despăgubirilor pentru exproprierea imobilului teren situat în corn. G., jud. C. în suprafață de 1.069 mp din tarlaua 19, parcela 25 (titlul de proprietate nr. 5./(...)), în calitate de succesor al defunctei A. E.; l-a obligat pe pârât la acordarea în favoarea reclamantului a despăgubirilor pentru imobilul teren expropriat, în suprafață de 1.069 mp. Deși instanța de fond a respins capătul de cerere privind stabilirea calității reclamantului de moștenitor după defuncta A. E., în fapt din considerentele hotărârii și din dispozitiv, rezultă exact contrariul. A. instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri în considerarea calității sale de succesor al defunctei A. E., decedată la data de (...). Recurentul a acționat pe toată durata procesului cu bună-credință și că prin promovarea prezentei căi extraordinare de atac nu urmărește să lezeze în vreun fel drepturile și interesele intimatului-reclamant. Promovarea recursului este imperativă în contextul în care soluția instanței de fond - practic o reiterare a sentinței pronunțate în primul ciclu procesual - nu numai că nu clarifică situația juridică a terenului reclamantului, dar poate conduce la situații litigioase viitoare. Recurentul apreciază că promovarea căii de atac este inclusiv în interesul intimatului-reclamant, întrucât urmărește să clarifice regimul juridic al terenului (în sensul prevăzut de art. 12, alin. 1 din Legea 198/2004). A., procedura de expropriere fiind finalizată la data introducerii cererii de chemare în judecată, este de observat că imobilul antecesoarei reclamantului, în măsura în care se află pe amplasamentul lucrării de infrastructură, nu poate decât să se suprapună, total sau parțial, cu unul sau mai multe imobile deja expropriate, aspect pe care, însă, instanța de fond l-a ignorat în mod vădit, pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală. Modificarea hotărârii se impune pentru următoarele considerente: Sentința civilă nr. 887/(...) a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 teza ultimă C.proc.civ. Tribunalul Cluj a pronunțat hotărârea cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 129 C.proc.civ., art. 1169 C.civ. și art. 315 alin. 4 coroborat cu 296 teza II C.proc.civ. În plus, soluția pronunțată se întemeiază pe greșita interpretare a probatoriului administrat. Art. 129 C. proc. civ. reglementează câteva dintre ipotezele rolului activ al judecătorului în procesul civil în condițiile în care rolul activ al instanței este o garanție a exercitării drepturilor părților, rezultă implicit faptul că neîndeplinirea acestuia este sancționată cu desființarea hotărârii pentru nelegalitate, întrucât s-au încălcat dispozițiile art. 129 C.proc.civ. În cazul dedus judecății, încălcarea rolului activ constă în faptul că hotărârea se întemeiază pe o gravă greșeală de fapt și de drept, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate. În speță este vorba despre ignorarea concluziilor completării raportului de expertiză topografică, completare care a fost administrată în rejudecare în conformitate cu îndrumările din D. de casare nr. 3.. A., se impune a se observa faptul că omologarea concluziilor completării raportului de expertiză topografică ar fi fost de natură să clarifice situația juridică a imobilului aparținând antecesoarei intimatului-reclamant, dat fiind faptul că prin aceasta s-au determinat imobilele expropriate (prin numere cadastrale și suprafețe) cu care se suprapune imobilul înscris în titlul de proprietate nr. 5./(...), tarlaua 19, parcela 25. Așa cum recurentul a arătat deja și așa cum reiese și din înscrisurile pe care le-a depus la dosarul cauzei, imobilul identificat prin tarlaua 19, parcela 25 din titlul de proprietate nr. 5./(...) nu a fost înscris în planul parcelar vizat spre neschimbare, pus la dispoziția expropriatorului de către autoritățile locale și care a servit la identificarea și expropriere a imobilelor afectate de lucrarea de utilitate publică. Ulterior finalizării procedurii de expropriere, deci, ulterior transferului în domeniul public al statului a tuturor imobilelor din localitatea G. situate pe amplasamentul secțiunii 2B a A. Brașov-Borș, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a dispus refacerea planului parcelar, iar potrivit planului modificat, se pare că terenul antecesoarei intimatului-reclamant ar fi cuprins în zona afectată de lucrarea de utilitate publică. Or, în contextul finalizării exproprierilor, terenul în litigiu nu poate fi afectat de construcție, decât în măsura în care acesta se suprapune cu unul sau mai multe imobile deja expropriate, dar care în mod eronat a/au fost cuprins/e în planul parcelar care a stat la baza exproprierii în zonă. Modificarea planului parcelar, intervenită într-un moment ulterior exproprierii, nu îi este opozabilă expropriatorului, mai exact nu produce efecte în ceea ce privește punerea în posesie pe terenul care în prezent aparține S.ui Român, ca efect al exproprierii. Situația de fapt apărută ca urmare a modificării planului parcelar poate fi avută în vedere numai pentru clarificarea situației juridice și eliberarea despăgubirilor consemnate deja în conformitate cu prevederile L. nr. 198/2004. Recurentul a dovedit că necesitatea intervenției instanței de judecată pentru dovedirea calității intimatului-reclamant de persoană îndreptățită la despăgubire este o consecință directă a situației de fapt create ca urmare a modificărilor intervenite în planul parcelar ulterior momentului exproprierii. În calitate de expropriator, recurentul avea obligația legală de a identifica titularii drepturilor reale în raport de actele de proprietate și de posesia efectivă (localizarea în parcelă), și de a supune această identificare controlului Oficiului de C. și P. I. C. Recurentul nu are nicio atribuție în legătură cu aplicarea dispozițiilor L. nr. 1., respectiv cu punerea în posesie sau cu stabilirea poziției în parcelă. Mai mult, reprezentanții expropriatorului nu pot cenzura modul de aplicare a L. nr. 1. de către comisiile locale și județene de stabilire a dreptului de proprietate, care se reflectă în conținutul planului parcelar. Totodată, în cauză, s-a reținut faptul că: "Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de exp. F. F., completat în faza rejudecării cauzei, rezultă că din terenul în suprafață totală de 1400 mp, tarla nr. 19, parcela nr. 25, înscris în titlul de proprietate nr. 5375/180/(...), emis în favoarea antecesoarei reclamantului, A. E., suprafața de 1258 mp este ocupată de construirea A. T. A., expertul a arătat că potrivit documentației cadastrale, respectiv a coordonatelor cadastrale în sistem Stereo 70, din terenurile expropriate prin hotărârile nr. 4/(...) și nr. 14/(...), suprafața de 1009 mp din parcela cu nr. cadastral 3351 și suprafața de 249 mp din parcela cu nr. cadastral 4915 fac parte din terenul din titlul de proprietate nr. 5./(...), tarla nr. 19, parcela nr. 25." (fila 6 din sentința civilă nr. 887/(...)). Așadar, deși completarea raportului de expertiză stabilește, fără putință de tăgadă, suprapunerea terenului în litigiu cu imobile deja expropriate, instanța de rejudecare a înțeles să nu omologheze această lucrare apreciind, în mod nejustificat, că astfel recurentului i s-ar crea o situație mai grea decât aceea din sentința pronunțată în primul ciclu procesual. Argumentul instanței pentru aplicarea art. 315 alin. 4 coroborat cu art. 296 teza II C., este acela că suprafața stabilită în primul ciclu procesual pentru care este îndreptățit la despăgubiri intimatul-reclamant este mai mică decât suprafața care reiese din completarea raportului de expertiză, respectiv suprafața de 1.069 m.p. față de suprafața de 1.258 m.p. Or, dispunând în acest sens, instanța omite rațiunea pentru care recurentul a formulat recurs împotriva hotărârii pronunțate în primul ciclu procesual, și anume, lipsa administrării în cauză a unei probe pertinente și concludente, din care să reiasă fără putere de tăgadă că terenul antecesoarei intimatului-reclamant ar fi afectat de expropriere. Recurentul a criticat raportul de expertiză întocmit inițial, în integralitatea sa (deci, și stabilirea suprafeței de 1069 mp ca suprafață ocupată de autostradă), solicitând să se determine cu certitudine în ce măsură există corespondență între imobilele expropriate conform L. nr. 198/2004, identificate cadastral și terenul în litigiu, identificat prin tarla și parcelă. A evidențiat, totodată, faptul că, în lipsa unei atare corespondențe, nu se poate determina nici eventuala despăgubire ce ar trebui să îi revină lui A. L., iar sentința nu ar putea produce efecte. Menținerea unei dispoziții ambigue, rezultat al omologării unui raport întocmit cu încălcarea legii, doar pentru că vizează o suprafață mai mică, nu echivalează cu respectarea principiului non reformatio in pejus. Este mai grea pentru expropriator situația în care este obligat la plata de despăgubiri (al căror cuantum nu poate fi determinat decât pe calea unei acțiuni distincte) pentru o suprafață de teren, care nu poate fi identificată printre imobilele expropriate și care oricum a fost determinată printr-un raport apreciat de către instanța de recurs ca fiind întocmit cu nerespectarea legii. A., prin ignorarea împrejurării că terenul în litigiu nu poate fi afectat de construcție decât în măsura în care acesta se suprapune cu un imobil deja expropriat, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nu numai cu grave repercusiuni asupra bugetului de stat, expropriatorul fiind în situația de a fi obligat să plătească de două ori despăgubiri pentru același teren, dar care nici nu este de natură să clarifice situația juridică a imobilului ce face obiectul cauzei. Mai mult decât atât, fată de completarea raportului de expertiză, recurentul nu a formulat obiecțiuni, ci chiar - prin notele de ședință formulate pentru termenul din data de (...) - a reiterat disponibilitatea de a elibera despăgubirea aferentă suprafețelor de 1.009 mp (parte din nr. cadastral 3351) și 249 mp (parte din nr. cadastral 4915), respectiv suma totală de 88.746,40 lei (70.987,69 lei pentru cota-parte din despăgubirea consemnată pentru nr. cad. 3351 + 17.758,71 lei pentru cota-parte din despăgubirea consemnată pentru nr. cad. 4915), însă numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care să dispună în acest sens. În concluzie, arată recurentul, sentința civilă nr. 887/(...) este netemeinică și nelegală, motiv pentru care se impune admiterea recursului, așa cum a fost formulat. Casarea hotărârii se impune pentru faptul că sentința fondului a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Pr in în tâmp in are a f or mul ată, in timatu l recl aman t A. L.a solicitatrespingerea recursului promovat în integralitatea acestuia, atât în ceea ce privește solicitarea de modificare a sentinței civile nr. 8., cât si solicitarea subsidiara de casare a acestei hotărâri si trimiterea spre rejudecare si, în consecința, să se dispună menținerea sentinței civile nr. 8. pronunțata de Tribunalul Cluj in dosar nr. (...)*, ca legala si temeinica in sensul admiterii acțiunii privind obligarea pârâtului recurent la plata justei si prealabilei despăgubiri pentru partea de teren expropriata din suprafața totala de 1400 mp., identificat in tarlaua 19, parcela 25 si evidențiat in Titlul de proprietate nr. 5., cu cheltuieli de judecată. În susținerea întâmpinării, s-a invocat faptul că, în sfârșit, sentința este legala si temeinică, fiind pronunțata cu respectarea tuturor normelor juridice procedurale incidente, după o apreciere temeinica a probelor din dosar si o analiza minuțioasa a solicitărilor părților, transpunându-se intr-o radiografie fidela a stării de fapt existente. A. a fost pronunțata după ce a fost administrata probațiunea pe care C. de A. a indicat-o in D. de casare nr. 3.. In al doilea rând, pretențiile reclamantului au fost probate prin dovezile administrate, astfel ca susținerile recurentului nu mai pot fi acceptate. Ceea ce s-a urmărit prin acest demers a fost să se constate ca terenul reclamantului este expropriat samavolnic de către S. Român, așa cum s-a întâmplat si cu alte terenuri învecinate pentru care C. de A., într-un cadru procesual similar, a "validat" si confirmat definitiv si irevocabil hotărârile de acordare a despăgubirilor. Sentința recurată respecta exigentele impuse de către C. de A. prin D. de casare nr. 3.. În al treilea rând, prin recursul declarat, recurentul arata ca nu urmărește sa prejudicieze drepturile si interesele reclamantului. P., deșiinsinuează ca este de buna-credință, se comporta si acționează la limita abuzului de drept. Cu privire la chestiunea legata de persoana îndreptățita la despăgubire, instanța fondului retine in mod justificat ca reclamantul este îndreptățit sa beneficieze de aceasta. I. reclamantului este juridic si legitim, născut si actual, așa cum a arătat si in fata primei instanțe de judecata, direct si personal, pozitiv si concret. Toate aceste condiții au fost dovedite prin acțiunea introductiva si prin modul in care a fost motivat fiecare capăt de cerere. În al patrulea rând, respectând prescripțiile Deciziei de casare nr. 3. a C. de A., s-a realizat lucrarea tehnica in coordonate cadastrale si in sistemul Stereo 70. Concluziile Raportului de expertiza sunt neechivoce. Din conținutul sau reiese in mod clar ca suprafața de 1069 mp. din suprafața totala de 1400 mp., identificat in tarlaua 19, parcela 25 si evidențiat in Titlul de proprietate nr. 5. a fost expropriata in fapt. Mai mult, experta constata ca suprafața totala expropriata e de 1258 mp, însa instanța invocând prevederile art. 315 alin. 4 C. raportat la prevederile art. 296 C., constata ca putea solicita despăgubiri doar pentru suprafața de 1069 mp. care a fost stabilita in primul ciclu procesual, pentru ca in situația opusa i s-ar crea o situație mai grea recurentei CNADR. In al cincilea rând, este absurda si vexatorie afirmația potrivit căreia instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea rolului activ prevăzut de art. 129 C. A. pentru ca afirmația nu este bazata pe vreun element concret, fiind contrazisa de piesele dosarului, ci doar pe simple speculații. Rolul activ in cauza însemna respectarea dispozițiilor obligatorii ale Deciziei de casare nr. 3. si respectarea prescripțiilor art. 129 C. În cauza instanța de rejudecare a respectat ambele dispoziții obligatorii. În al șaselea rând, raportul de expertiza așa cum a fost întocmit in cauza in rejudecare este un mijloc de proba tehnic care răspunde atât rigorilor si standardelor din materie, cat mai ales obiectivelor fixate de către instanța de judecata. În al șaptelea rând, este nereal ca despăgubirile nu ar putea fi obținute decât printr-o acțiune separată. A. pentru ca, așa cum s-a solicitat inițial, reclamantul cere obligarea S.ui Român la acordarea despăgubirilor pentru suprafața expropriata de 1069 mp. A., reclamantul dorește să se achite prețul/mp. pe care statul îl plătește pentru terenurile din zona. Cuantificarea reprezintă un simplu calcul matematic. Recursul este nefondat. Criticile aduse de recurent sentinței recurate trebuie analizate prin raportare strictă la îndrumările din decizia de casare nr. 384/R/(...), decizie prin care s-au fixat în mod expres limitele rejudecării cauzei. Este știut faptul că, potrivit art. 316 alin. 1 C., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. S-a statuat în mod irevocabil, prin decizia de casare, că din terenul atribuit antecesoarei reclamantului intimat, A. E. E., prin titlul de proprietate nr. 5./(...), în suprafață totală de 1400 mp, situat în tarla 19 parcela 25, o suprafață de 1069 mp este ocupată faptic de construirea autostrăzii T. Prin urmare, față de această statuare a C. de A. C., dată în primul ciclu procesual, este evident că au rămas irevocabile, și deci intrate în puterea lucrului judecat, acele dispoziții din sentința nr. 961/(...) a T. C., prin care s-a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea despăgubirilor pentru terenul expropriat în suprafață de 1069 mp, tarla 19, parcela 25, respectiv, prin care pârâtul a fost obligat să îi plătească reclamantului despăgubiri pentru imobilul teren expropriat în suprafață de 1069 mp. Limitele rejudecării au fost precis determinate prin decizia de casare, respectiv, C. de A. C. a dispus ca în rejudecare să se identifice terenul expropriat în coordonate Stereo 70. În rejudecare, instanța de rejudecare a T. C. s-a conformat îndrumarului din decizia de casare și a dispus efectuarea unui supliment de expertiză de către același expert, inginer F. F., pentru identificarea în coordonate cadastrale în sistem Stereo 70 a imobilului expropriat (f. 20 - 23). Nu poate fi reținută susținerea recurentului, în sensul că instanța de rejudecare nu ar fi ținut cont de îndrumarul deciziei de casare, și că prin aceasta ar fi nesocotit prevederile art. 315 C. și art. 129 C., câtă vreme, singurul îndrumar din decizia de casare a fost acela de identificare a terenului expropriat în coordonate cadastrale în sistemul Stereo 70, îndrumar respectat de instanța de rejudecare, care a dispus efectuarea unui supliment de expertiză cu acest obiectiv. C. constată, așadar, că sunt nefondate criticile din recurs prin care se invocă încălcarea art. 315 și a art. 129 C., a art. 1169 C.civ., de către instanțele de judecată. Nu poate fi primită susținerea recurentului, în sensul că nu s-a ținut seama de către instanța de rejudecare de faptul că suprafața de teren, stabilită în primul ciclu procesual, pentru care este îndreptățit reclamantul la despăgubiri, de 1069 mp, este mai mică decât suprafața care reiese din completarea raportului de expertiză întocmită de expert F. F., de 1258 mp, în condițiile în care instanța de rejudecare a motivat de ce anume nu se poate stabili îndreptățirea reclamantului la a beneficia de despăgubiri pentru suprafața de 1258 mp teren, în loc de 1069 mp teren, motivare care echivalează tocmai cu o pronunțare a instanței de rejudecare asupra acestei probleme. Câtă vreme în considerentele sentinței recurate se arată de ce nu se poate stabili calitatea reclamantului de persoana îndreptățită la acordarea despăgubirilor pentru exproprierea suprafeței de 1258 mp, ci doar pentru suprafața de 1069 mp, este evident că instanța de rejudecare a avut în vedere completarea la expertiză efectuată de către expert F. F. însă, pentru a da eficiență îndrumarului din decizia de casare, și pentru a nu-i înrăutăți pârâtului recurent situația în propria cale de atac, s-a raportat doar la suprafața de 1069 mp, stabilită inițial ca fiind expropriată prin prima sentință a fondului. Art. 315 alin. 4 C. prevede că la judecarea recursului, precum și la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanța de recurs, dispozițiile art. 296 C. sunt aplicabile în mod corespunzător. Potrivit art. 296 teza II C. - și care consacră practic o reglementare expresă a principiului non reformatio in pejus -, apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată. În speță, prin prima sentință a fondului s-a statuat faptul că suprafața expropriată de la reclamant, respectiv, suprafața afectată de lucrările de construire a autostrăzii Transilvania, este de 1069 mp teren, totodată, stabilindu-se îndreptățirea reclamantului la a beneficia de despăgubiri pentru această suprafață de teren, concomitent cu obligația pârâtului de a-i acorda reclamantului despăgubiri pentru suprafața de 1069 mp teren expropriat. Singura parte care ar fi putut justifica interesul legitim juridic, născut actual, personal și direct în a critica prima sentință a fondului sub aspectul constatării referitoare la întinderea suprafeței de teren expropriate, cu consecința solicitării, prin intermediul căii de atac ce putea fi legal exercitată împotriva acestei sentințe, a constatării faptului că în realitate suprafața expropriată este mai mare decât suprafața de 1069 mp, era exclusiv reclamantul A. L. Or, reclamantul nu a exercitat calea de atac a recursului împotriva primei sentințe a fondului din primul ciclu procesual. Obiectul recursului exercitat de pârât împotriva primei sentințe a fondului nu a constat în nicio critică cu privire la majorarea suprafeței de 1069 mp teren afectată de expropriere, prin primul recurs, pârâtul solicitând, în principal, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nedovedită, respectiv, respingerea petitelor prin care reclamantul a solicitat să se constate că este persoana îndreptățită la despăgubiri în temeiul L. nr. 198/2004. Prin urmare, dacă reclamantul nu a recurat deloc sentința fondului, iar pârâtul nu a atacat prima hotărâre a fondului sub aspectul dispoziției referitoare la întinderea suprafeței de teren constatată a fi expropriată, această sentință a rămas definitivă și irevocabilă, și deci intrată în puterea lucrului judecat cu privire la statuările referitoare la constatarea calității reclamantului, de persoană îndreptățită la acordarea despăgubirilor pentru terenul expropriat în suprafață de 1069 mp, tarla 19, parcela 25, respectiv, prin care pârâtul a fost obligat să îi plătească reclamantului despăgubiri pentru imobilul teren expropriat în suprafață de 1069 mp. În plus, dacă în rejudecare, pârâtul ar fi obligat să îi plătească reclamantului despăgubiri pentru o suprafață de teren expropriată mai mare, de 1258 mp, în loc de 1069 mp, s-ar fi încălcat nu doar autoritatea de lucru judecat mai sus menționată, dar și îndrumarul deciziei de casare, precum și principiul non reformatio in pejus, pârâtul fiind pus într-o situație mai grea, în exercitarea propriei căi de atac, respectiv, ca urmare a rejudecării cauzei în urma admiterii propriei sale căi de atac, ceea ce ar fi dus evident la încălcarea art. 315 alin. 4 C. și art. 296 teza II C. Drept urmare, C. constată că în mod corect instanța de rejudecare a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 315 alin. 4 C. coroborat cu art. 296 teza II C. Nefondat este și motivul de recurs prin care se arată că despăgubirile pentru terenul expropriat nu vor putea fi acordate reclamantului, întrucât cuantumul acestuia nu este determinat sau determinabil. Reclamantul nu a contestat, prin cererea introductivă de instanță, cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărârile de expropriere nr. 4/(...) și nr. 14/(...), solicitând doar să se constate care este întinderea suprafeței de teren efectiv expropriate și că el are calitatea de persoana îndreptățită la acordarea acestor despăgubiri. Pe cale de consecință, cuantumul despăgubirilor la care este îndreptățit reclamantul este determinabil, printr-un simplul calcul matematic, respectiv, prin luarea în considerare a valorii stabilite pentru 1 mp de teren din cele două hotărâri de expropriere, valoare care se va înmulți apoi cu suprafața de 1069 mp teren expropriată. Nu este prezent motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 312 alin. 3 teza I C., câtă vreme, în cauză, prin prima decizie de casare, nu s-a stabilit obligativitatea efectuării unei noi expertize tehnice judiciare, expertiză care, de altfel, nici nu se justifică față de limitele rejudecării, astfel cum au fost fixate prin îndrumarul deciziei de casare. Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C., rap. la art. 304 pct. 9 C., C. urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs. În temeiul art. 1169 C.civ., se va respinge ca nedovedită solicitarea reclamantului intimat, de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, constând în onorariu avocațial, având în vedere că la dosarul cauzei nu a fost depusă, până la închiderea dezbaterilor, chitanța justificativă care să ateste plata acestui onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin C. N. DE A. ȘI D. N. DIN R. S. împotriva sentinței civile numărul 887 din (...) a T. C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține. Respinge cererea intimatului A. L., având ca obiect obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. POP GREFIER A.-A. M. Red.CMC/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: A.G.Nicolescu Jud.apel: F.S.Bolchiș/D.Tatu
| ← Decizia civilă nr. 801/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 5/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
