Decizia civilă nr. 4438/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
JUDECĂTORI: A. A. C.
DECIZIA CIVILĂ NR.4438/R/2012
Ședința publică din 25 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C.
: ANA I. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuienții D. O. și D. M., împotriva deciziei civile nr. 84 din 28 iunie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații M. I., M. M., P. R., R. I., R. L., R. D., R. M., R. S., M. S., S. M. S. A., S. C., N. A., D. O., D. M., A. T., A. M., O. N. PRIN P., U. ANA, I. M., M. D., D. R. și M. I., având ca obiect anulare act- revizuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă RECURENTUL D. O., personal, intimatul M. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul și precizarea la acest recurs au fost declarate și depuse în termenul legal și au fost comunicate.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 17 octombrie
2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea recurenților, un înscris.
Se prezintă mandatarul recurenților D. O. și D. M., care arată că a depus procura de reprezentare în fazele anterioare și nu are studii juridice. D. la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, recursul fiind astfel legal timbrat.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților să precizeze dacă motivele de recurs se încadrează în motive de nelegalitate prevăzute de art.304 C. civ., având în vedere că în recurs nu se mai poate invoca motive privind temeinicia deciziei atacate.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului, raportat și la problema pusă din oficiu în discuția părților.
Recurentul D. O. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și arată că din cauza raportului de expertiză efectuat în cauză care nu a fost efectuat corect, nu a primit terenul ce li se cuvenea.
Solicită acordarea cheltuielilor de judecată pentru toate fazele procesuale.
Intimatul M. I. solicită respingerea recursului formulat, cu cheltuieli de judecată constând în contravaloarea motorinei pentru deplasarea din localitatea de domiciliu la instanță, conform bonului fiscal emis de SC OMV P. M. SRL, pe care îl depune la dosar.
Apreciază că raportul de expertiză efectuat în cauză a fost corect întocmit.
C U R T E A
Prin cererea de revizuire formulată și înregistrată la nr. (...) al J. N. revizuenții D. O. si M. au solicitat instanței ca in contradictoriu cu intimații M. I. ș.a. si prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună admiterea cererii de revizuire asentinței civile nr. 1. pronunțată de Judecătoria Năsăud in dosar nr.574/2002 prinraportare la prevederile art.322 pct. 4 Cod pr. civilă si art. 327 Cod pr. civilă.
Astfel, s-a solicitat să se dispună schimbarea hotărârii judecătoreștimenționate si respectiv să se dispună grănițuirea imobilelor in litigiu conform raportului de expertiză întocmit in cauză de către experții B. L., Ș. C. și H. F. și care s-a efectuat in dosarul nr. 5180/2002 al T. B.-N.
Prin sentința civilă nr.580 din 24 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria
Năsăud, s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1. a
J. N. formulată de revizuienții D. O., D. M., împotriva intimaților M. I., M. M., R. I. , R. L. , R. D., R. M., M. S. , S. M. S. A. , S. C., N. A. , C. R., A. T. , A. M., O. N. Prin P., U. Ana (in calitate de erede a defunctei S. L. ).
S-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții I. M. , M. D., D. R., M. I.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 1. a J. N. s-a admis acțiunea reclamanților M. I. si
M. și in consecință s-a dispus dezmembrarea nr. top. 1587/7, din CF 1340 N. și s-a constatat că pârâta S. M. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune si respectiv s-a dispus validarea unui antecontract de vânzare cumpărare vizând acest nr. top. dezmembrat pentru ca in final să se dispună grănițuirea imobilelor reclamanților fată de cele aparținând revizuienților D. si respectiv pârâtei A. M. conform raportului de expertiză întocmit de către expertul P. Ion pe aliniamentul A-D-C.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat apel si cu ocazia dezbaterilor s-a încuviințat expertiza topo efectuată de către cei trei experți evidențiați.
Deși s-a încuviințat această probă si experții au prezentat o linie de metă diferită de cea a expertului P. Ion, tribunalul a dispus respingerea apelului formulat astfel încât hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă.
Ulterior revizuienții au formulat plângere penală împotriva expertului P. Ion si după mai multe plângeri promovate împotriva soluției procurorului, in final prin O. P. de pe lângă Judecătoria Năsăud din data de (...) s-a reținut in baza probatoriului administrat comiterea de către învinuitul P. Ion a infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin.1 si alin.4 Cod penal.
In considerente s-a concluzionat că acest expert prin raportul său de expertiză întocmit in cadrul dosarului nr.574/2002 al J. N. a făcut afirmații mincinoase insă reținându-se circumstanțe atenuante si prin incidența prevederilor art. 10 lit. b/1 Cod pr. penală, i-a fost aplicată expertului o sancțiune cu caracter administrativ respectiv amendă in cuantum de 1000 lei.
Concomitent s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă si neînceperea urmăririi penale fată de același făptuitor cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal deoarece fapta nu există.
Pentru susținerea cererii de revizuire s-a menționat că reținerea săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, chiar dacă i s-a aplicat expertului o sancțiune administrativă totuși această circumstanță constituie una din situațiile de revizuire prev. de art. 322 pct.4 Cod pr. civilă.
In acest sens intervenienții au apreciat că revizuirea pe acest temei legal invocat se poate solicita numai in condițiile in care expertul ar fi fost condamnatdefinitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină.
De asemenea înainte de modificarea acestui text prin articolul l pct.55 din
L. nr. 215/2005 revizuirea unei hotărâri judecătorești putea fi cerută si in cazul in care constatarea infracțiunii nu se mai putea face printr-o hotărâre penală.
In acest context s-a apreciat că ordonanța dată de procuror prin care expertului i s-a aplicat o sancțiune cu amendă administrativă din cele prev. deart. 1. Cod penal, nu constituie un motiv de revizuire din cele prevăzute de art. 322 pct.,4 Cod pr. civilă deoarece in interpretarea dată, ordonanța procurorului nu poate fi asimilată cu o hotărâre judecătorească definitivă.
In accepțiunea revizuienților și per a contrario acest motiv de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 4 Cod pr. civilă, nu condiționează admiterea cererii de revizuire de existența unei hotărâri judecătorești.
Astfel termenul de „. a existat si in celelalte variante ale textului, respectiv înainte de modificarea survenită prin OUG nr.138/2000 prin sintagma „. irevocabil"; si după modificare, cuvântul irevocabil a fost înlocuit prin sintagma
„. definitiv"; si a fost menținut prin L. 2..
Deoarece textul invocat pentru motivul de revizuire conține trei teze condiționale s-a menționat că prezenta cerere vizează prima teză, iar practica judiciară in mod constant a reținut că infracțiunea este dovedită în sarcina expertului chiar si numai printr-o ordonanță a procurorului și nu in sensul restrângerii acestor dovezi doar prin raportare la existența unei hotărâri judecătorești de condamnare.
Nuanța și diferența dintre termenul definitiv și irevocabil rezidă tocmai in această absență a vreunui dubiu cu privire la existența infracțiunii, indiferent dacă este constatată de procuror sau de instanță.
Singura cerință constă în epuizarea sau renunțarea la toate căile de atac împotriva soluției. Astfel s-a menționat că soluția dată de procuror in dosarul penal nr.155/P/2005 este definitivă.
Deoarece esența admiterii cererii de revizuire constă in analiza motivului de revizuire invocat si prev. de art. 322 pct.4 Cod pr. civilă, se impune verificarea opiniilor privind această ipoteză care vizează condamnarea definitivă pentru o infracțiune privitoare la pricină si care implică ideea că această condamnare trebuie să fie rezultatul unei hotărâri penale. Totuși textul legal nu acoperă in mod expres situația in care punerea in mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată si deci nu se poate obține o hotărâre penală de condamnare.
Intr-o primă opinie , pornindu-se strict de la interpretarea literală a textului s-a considerat că revizuirea este inadmisibilă.
Intr-o altă opinie se face distincție, respectiv după cum a intervenit un impediment legal care face imposibilă pronunțarea unei hotărâri penale pentru stabilirea infracțiunii privitore la pricina civilă, dar a intervenit o ordonanță a procurorului sau o hotărâre judecătorească in care dispunându-se după caz încetarea urmăririi penale sau încetarea procesului penal s-a stabilit existența faptei, iar pe de altă parte nu a fost pusă si nici nu mai poate fi pusă in mișcare acțiunea penală.
Astfel pentru prima ipoteză s-a apreciat că revizuirea ar fi admisibilă, dar că trebuie să se admită înlocuirea sistemului probator special prescris de lege prin aplicarea sistemului probator de drept comun, iar ca prim temei pentru revizuire va servi actul de urmărire penală sau hotărârea instanței penale.
De asemenea pentru cea de-a doua ipoteză s-a apreciat că revizuirea ar fi inadmisibilă.
In aceeași interpretare s-a apreciat că distincția prezentată nu are nici o justificare și mai mult trebuie privită cu rezervă soluția potrivit căreia ordonanța procurorului prin ea însăși constituie temei de revizuire.
Astfel, in doctrină s-a relevat că este preferabilă soluția instanței supreme in sensul că instanța de revizuire este singura îndreptățită să verifice si să constate pe cale incidentală dacă s-a săvârșit sau nu fapta penală pretinsă.
Astfel, in concret in cazul in care organele de urmărire penală sau instanța penală nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, săvârșirea faptei prevăzută de legea penală se constată in cadrul revizuirii.
Pentru o analiză pertinentă instanța a reținut și statuările T. B.-N. din Decizia nr-.3. si in care s-a încuviințat o contraexpertiză întocmită de trei experți topo. Astfel in rezolvarea problemei juridice deduse judecății experții Ș. C., B. L. si H. F. au statuat in principal asupra suprafețelor și dimensiunilor laturilor terenurilor limitrofe comparându-le pe cele conforme cu datele de carte funciare pe de o parte, cu cele ce reies din situația faptică actuală pe de altă parte, stabilind o diferență in minus atât in defavoarea pârâților D. cât si a reclamanților M.
In concret s-a concluzionat că loturile sunt unele în prelungirea celorlalte
(capăt la capăt) si încadrate intre două aliniamente fixe si tari din teren ( DN
17 D și linia S.) iar rezolvarea problemelor privind suprafețele fiecărei părți este imposibil de realizat, deoarece ar duce la suprapunerea capetelor inferioare ale loturilor pe suprafețe mari.
S-a indicat totuși ca o soluție pentru problema litigioasă, acordarea lățimilor loturilor potrivit schiței de CF, concluzie care insă nu a fost însușită de nici una dintre părțile litigante pe considerentul că ar surveni litigii cu ceilalți vecini și chiar neintroduși în proces, insistându-se ca linia de mejdă să se determine dar prin raportare la lungimile terenurilor.
Deși s-a contestat metoda experților de a stabili lungimile printr-o altă modalitate de efectuare a măsurătorilor, totuși obiecțiunile nu au fost însușite de tribunal, reținându-se pertinența răspunsurilor experților topo potrivit cărora starea de CF nu mai este actuală și asigurarea drepturilor părților ce derivă din mențiunile cărților funciare si schițelor anexe nu mai este obiectiv posibilă deoarece bornele intre care s-au efectuat măsurătorile delimitează cu precizie zona de siguranță a S. precum si a drumului.
In mod corelativ s-a precizat că și expertul P. Ion a avut in vedere aceste criterii obiective și de care in mod necesar trebuie să se țină seama in stabilirea raporturilor juridice deduse judecății.
S-a apreciat că instanța de fond a delimitat in mod corect linia de mejdă ca fiind dreaptă si nu curbă pe aliniamentul D-C, respectându-se astfel conformația numerelor topografice așa cum rezultă din schițele de CF.
De asemenea expertiza de care se prevalează revizuienții și care a fost depusă in apel așa cum s-a reținut si in considerentele deciziei, are un caracter extrajudiciar si nu constituie o probă opozabilă celorlalte părți pe considerentul că nu s-a adoptat măsura citării tuturor părților cu prilejul efectuării ei.
In acest context deși motivul de revizuire se axează pe considerentele din ordonanța procurorului reținându-se și concluziile instanței de apel, conotația expertizei extrajudiciară efectuată de către cei trei experți, cât si ipoteza exprimată în doctrina care vizează sarcina instanței de revizuire, ca pe cale incidentală să constate dacă s-a săvârșit sau nu fapta penală pretinsă, instanța apreciază că in speță nu se regăsește motivul prevăzut de dispozițiile art. 322 pct.4 Cod pr. civilă.
In concluzie s-a apreciat că cererea de revizuire este neîntemeiată, chiar dacă ordonanța procurorului vizată pentru motivul de revizuire invocat a reținut comiterea de către învinuitul P. Ion a infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Acest act al procurorului invocat ca si temei pentru cererea de revizuire nu se coroborează cu celelalte statuări ale instanței de fond si ale instanței de apel și nici nu sunt susținute prin concluziile tehnice, cu excepția expertizei efectuate de expertul V. N. și dispusă in cadrul dosarului de urmărire penală.
In absența unei alte expertize tehnice (nouă expertiză tehnică) instanța nu poate reține chiar si pe cale incidentală ipoteza de condamnare definitivă a expertului P. Ion pentru o infracțiune privitoare la pricină (cea sesizată de mărturie mincinoasă).
De altfel așa cum s-a sugerat si in cadrul ordonanței procurorului o nouă expertiză tehnică se poate efectua eventual in cadrul unui proces civil având ca obiect rectificare suprafață de CF si respectiv revendicare imobiliară pentru a se stabili cu certitudine suprafețele de teren aparținând familiei D. și intimaților.
Mai mult în speță părțile au avut la îndemână căile ordinare de atac, dar s-a uzat doar de calea de atac a apelului, fără să se recurgă si la ipoteza recursului in circumstanțele in care soluția pronunțată de T. B.-N. nu le-a fost favorabilă.
In acest sens se circumscrie si jurisprudența CEDO invocată în cauză de intervenienți prin raportare la decizia nr.8727/03 din data de 7 iulie 2009 in cauza Stanca P.escu V.S. României, prin care s-a statuat că doar erorile de fapt ce nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securității juridice și pe motivul că ele nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac.
De asemenea condiția ca defectul să fi devenit cunoscut numai după terminarea procesului prezintă importanță, iar in situația in care el este cunoscut in cursul procesului atunci părțile au la îndemână căile ordinare.
In orice caz, in principiu simpla divergență de păreri chiar si intre doi experți nu va reprezenta un asemenea defect fundamental chiar și atunci când printr-o interpretare destul de lejeră, instanțele naționale atribuie unor defecte ale primei expertize o haină penală sub forma infracțiunii de mărturie mincinoasă.
In concret greșelile primului expert nevalorificate in cursul căilor ordinare de atac (inclusiv recurs) nu justifică desființarea unor hotărâri intrate în puterea lucrului judecat.
In altă ordine de idei, cererea de intervenție in interes propriu promovată in litigiu având ca obiect revizuire este inadmisibilă, chiar dacă justifică un interes (prin raportare la terenul proprietate tabulară a antecesorului intervenienților, numitul M. I.).
Astfel revizuirea constituie o cale de atac extraordinară ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive si care poate fi promovată numai in cazurile si in condițiile expres prevăzute de lege, respectiv art. 322-328 Cod pr. civilă.
Deoarece in procesul inițial intervenienții nu au fost părți in practica judiciară s-a reținut că aceștia nu pot interveni în cauza ce are ca obiect revizuirea hotărârii pronunțate, pentru că in această ipoteză s-ar ajunge la schimbarea cadrului procesual inițial fixat de reclamanți, aspect de altfel inadmisibil.
In concret, interesul terțelor persoane intr-un proces început conform art. 49-56 Cod pr. civilă, este justificat prin intervenția în litigiu propriu-zis și nu pentru prima dată în calea de atac a revizuirii.
Prin raportare la considerentele anterior redate si în temeiul dispozițiilor art. 322 si urm Cod pr. civilă instanța a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire promovată și concomitent a respins ca inadmisibilă si cererea de intervenție in interes propriu prin corelare și cu dispozițiile art. 49 si urm Cod pr. civilă.
Prin decizia civilă nr. 8. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...) s-arespins ca nefondat apelul declarat de revizuienții D. O. și D. M. împotriva sentinței civile 580 din 24 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria Năsăud, pe care a menținut-o.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Revizuirea este o calea extraordinară de atac și poate conduce la anularea unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, doar în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege.
În cauză s-a invocat incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct.4 teza I, constând în săvârșirea de către expertul P. I. a infracțiunii de mărturie mincinoasă, raportat la ordonanța P. de pe lângă J. N. din data de (...), dată în dosar penal nr. 155/P/2005, atașat.
O primă discuție ridicată în cauză vizează admisibilitatea cererii de revizuire, atunci când existența infracțiunii nu este constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă. În această privință prima instanță în mod corect a reținut că este competentă a verifica pe cale incidentală existența infracțiunii, ordonanța procurorului nefiind decât un mijloc de probă în cauza de față.
Teza avansată de apelanți, potrivit căreia ordonanța procurorului prin care s-a aplicat expertului o sancțiune cu caracter administrativ ar constitui temei al cererii de revizuire, echivalând cu o hotărâre de condamnare, a fost în mod judicios combătută de instanța de fond, actul procurorului neputând primi o astfel de calificare în lipsa unui temei legal în acest sens.
Întreg materialul probator existent în dosarele atașate, atestă o divergență de opinii între lucrările de expertiză efectuate în dosarul nr. 574/2002 al J. N., precum și în dosarul nr. 5180/2002 al T. B.-N. ( ambele atașate, fiind cusute în mod eronat în dosarul penal nr. 155/P/2005).
Aceste neconcordanțe au fost analizate de către instanța de apel în dosarul
5180/2002, optându-se motivat pentru expertiza efectuată de către expertul P. I., în detrimentul expertizei întocmite de experții B. L., H. F. și S. C.
Chiar și expertiza întocmită în dosarul de urmărire penală de către expertul V. N. (f.41,44) nu atestă indicarea de către expertul P. I. a unor date care să nu corespundă realității, ci se învederează că suprafețele terenurilor și dimensiunile acestora diferă în funcție de optica îmbrățișată de expert față de apartenența terenului ce se constituie zonă de protecție a drumului respectiv a căii ferate. Același expert a relevat faptul că harta de carte funciară este una întocmită acum
100 de ani, astfel că raportarea la aceasta conduce la concluzii aproximative.
Pe de altă parte, contrar susținerilor apelanților , în cauză sunt pe deplin aplicabile statuările Curții Europene a D. O. din cauza Stanca P.escu împotriva României. Ca și în cauza de față, curtea a avut în vedere o soluție de revizuire a unei hotărâri judecătorești fundamentată pe dispozițiile art. 322 pct.4 din Codul de procedură civilă, motivat de infracțiunea de mărturie mincinoasă săvârșită de un expert topograf.
Așa cum CEDO a stabilit în repetate rânduri, unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată de instanțe în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie rejudecată, deoarece securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorității de lucru judecat (cauza
Brumărescu C.României, cauza Riabykh c R.iei).
S-a admis posibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătorești definitive, însă o derogare de la principiul securității raporturilor juridice poate fi acceptată numai în ipoteza în care e vorba de o eroare de fapt vizibilă doar la finalul procedurii judiciare, iar ea nu a putut fi corectată prin intermediul căilor ordinare de atac.
În cauza de față, pretinsa eroare a expertului a fost vizibilă încă în timpul derulării procesului de grănițuire, expertiza fiind contestată de revizuienți, ceea ce a determinat efectuarea în apel a unei noi lucrări, așa cum s-a arătat mai sus.
Mai mult decât atât, în cuprinsul ordonanței de aplicare a sancțiunii s-a apreciat că elementul material la pretinsei infracțiuni de mărturie mincinoasăconstă în diferențele de suprafață ce rezultă din expertiza întocmită de P. I. și cea întocmită de expertul V. N., chiar procurorul reținând că această diferență rezultă și din raportul de expertiză întocmit în calea ordinară de atac a apelului în dosarul nr. 5180/2002 a T. B.-N. Simpla divergență dintre mai multe rapoarte de expertiză nu este de natură, prin ea însăși, să constate existența infracțiunii de mărturie mincinoasă pentru unul dintre experții respectivi.
Drept urmare, pretinsa eroare de fapt putea și trebuia să fie corectată de către revizuienții D. O. și D. M., prin intermediul căii de atac a recursului, de care aceștia nu au mai uzat.
De altfel, prin decizia 3., dată în dosarul nr. 5180/2002, au fost înlăturate obiecțiile pârâților, revizuienți în cauza de față, reținându-se că starea de cf nu mai este actuală, și asigurarea drepturilor părților ce derivă din mențiunile cărților funciare și schițelor anexe nu mai este obiectiv posibilă.
Având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei, tribunalul a constatat că prezenta cerere de revizuire nu reprezintă decât o modalitate deghizată de a obține rejudecarea dosarului soluționat în mod definitiv, cu privire la aspecte care au fost aduse la cunoștința instanței în prima procedură, și care ar fi putut fi remediate și prin intermediul căii de atac a recursului, neexercitată de către aceștia.
Cum în cauză nu se poate reține săvârșirea de către expert a infracțiunii de mărturie mincinoasă, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct.4 din Codul de procedură civilă, cererea de revizuire fiind respinsă în mod corect de prima instanță.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, precizat ulterior, revizuienții D.
O. și D. M. solicitând anularea hotărârilor judecătorești pronunțate de Judecătoria
Năsăud și T. B.-N., respectiv decizia civilă nr. 8. a T. B.-N.
În motivare, după prezentarea stării de fapt din dosar începând cu anul
2001, s-a arătat că instanța investită cu soluționarea cererii de revizuire nu a luat în considerare aspectele invocate în cerere, respectiv neregularitățile săvârșite de către expertul P. I. în momentul efectuării expertizei pe baza căreia s- a pronunțat soluția referitoare la terenul aflat în proprietatea revizuienților.
În hotărârea atacată instanța a arătat că hotărârile pronunțate anterior sunt corecte și temeinice. Nu s-a avut în vedere denaturarea prin contraexpertiză a situației din teren în ceea ce privește zona de siguranță și lățimea acesteia.
Prin precizarea la cererea de recurs din data de (...) s-a mai arătat că nu li s-a acordat cuvântul de către judecătorie, fiind reiterată starea de fapt din dosar. S-a mai arătat de asemenea că instanțele nu au fost obiective în momentul soluționării cauzei.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare, prezent în fața instanței intimatul M. I. solicitând respingerea recursului.
Analizând recursul declarat de revizuientul D. O. și D. M. împotriva decizieicivile nr. 84 din (...) a T. B.-N., Curtea reține următoarele:
Majoritatea motivelor de recurs se referă la expertiza întocmită de către expertul P. I. și la celelalte rapoarte de expertiză întocmite în dosarul nr.574/2002 al J. N., respectiv în dosarul nr.5180/2002 al T. B. N., cu referire și la raportul de expertiză întocmit în dosarul de urmărire penală având ca obiect plângerea formulată de revizuienți împotriva expertului P. I., revizuieinții înțelegând să facă un istoric al cauzei.
Ținând însă cont de prevederile art.304 alin.1 C.pr.civ., care stipulează că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute la pct.1-9 ale acestui text de lege,instanța de recurs nu mai poate aprecia asupra aspectelor de ne/temeinicie a decizei atacate, ci doar asupra celor care privesc ne/legalitatea acesteia.
Deși recursul nu a fost încadrat în drept, raportat la dezvoltarea motivelor se poate aprecia că se invocă pct.9 al art.304 C.pr.civ., respectiv modul în care dispozițiile legale aplicabile în cauză au fost interpretate și aplicate de instanța de apel.
În aceste condiții statuarea instanței de fond, confirmată în apel, în sensul că în cauză nu se poate reține în sarcina expertului P. I. săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, instanțele de fond făcând o asemenea cercetare, apreciind-o admisibilă în revizuire raportat la soluția procurorului de scoatere de sub urmărire penală dată prin ordonanța din (...), dosar nr.155/P/2005 al P. de pe lângă Judecătoria Năsăud, nu mai poate fi repusă în discuție în recurs.
Bineînțeles că aceasta având în vedere aprecierea de către curte, în același sens cu tribunalul, că atâta timp cât la pct.4 al art.322 C.pr.civ., motivul de revizuire invocat în dosar, se menționează în mod expres că este admisibil acest motiv numai în situația în care există o condamnare definitivă pentru o infracțiune referitoare la pricină, reținerea unei infracțiuni de mărturie mincinoasă în ordonanța procurorului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și s-a aplicat o sancțiune administrativă nu poate fi asimilată unei condamnări definitive.
Relevantă în soluționarea cauzei este și hotărârea pronunțată de Curtea E. a D. O. în cauza Stanca P.escu împotriva României, invocată și analizată de către judecătorie și tribunal.
Curtea a arătat în această hotărâre că numai erorile de fapt ce nu devin vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securității raporturilor juridice, motivul fiind acela că aceste erori nu au putut fi corectate prin intermediul căilor ordinare de atac(paragraful 104).
În cauză, astfel cum s-a arătat în considerentele deciziei atacate, revizuienții, pârâți în dosarul nr.574/2002 al J. N., nu au înțeles să mai exercite calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr.334/2003 a T. B. N., cale de atac admisibilă așa cu rezultă și din dispozitivul acestei decizii. Aceasta deși raportul de expertiză pe baza căruia s-a pronunțat soluția de către judecătorie a fost contestat și în dosarul de apel, apelul fiind declarat de către pârâții D. O. și D. M.
Nu există deci motive temeinice pentru a se încălca principiul securității raporturilor juridice civile, principiu care în mod cert ar fi încălcat prin admiterea căii extraordinare de atac a revizuirii promovate la data de (...) împotriva sentinței civile nr.1. a J. N.
Nefiind sesizate motive de nelegalitate a deciziei atacate, Curtea în temeiul art.304 coroborat cu art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de revizuienții D. O. și D. M. împotriva deciziei civile nr. 84 din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosar nr.(...), pe care o va menține ca legală.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ instanța va obliga recurenții să plătească intimatului M. I. suma de 125 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul D. O. și D. M. împotriva deciziei civile nr. 84 din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosar nr.(...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului M. I. suma de 125 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
A. C. A. A. C.
ANA I.
GREFIER, C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.apel: Simionescu I., Nășcuțiu C.
Jud.fond: P. A. T.
| ← Decizia civilă nr. 1736/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 82/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
