Decizia civilă nr. 1715/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1715/R/2012
Ședința publică din 19 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C.
G.IER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul G. I., împotriva deciziei civile nr. 15 din 2 februarie 2012 a T. B.-N., pronunță în dosarul nr. (...), privind și pe intimații B. S., B. L. T., B. A., I. ANA, S. I. și P. C. Ș., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent G. I., avocat P. E. G., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentantul reclamanților intimați B. S. și B. L., avocat C. G., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 9,50 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 12 aprilie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Se constată că la data de 11 aprilie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamanților intimați B. L. și B. S., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca inadmisibil, un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta pârâtului recurent.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a deciziei atacate în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței nr. 6. cu privire la varianta de stabilire a mejdiei dintre cele două proprietăți în sensul de a stabili linia de hotar dintre terenul proprietatea pârâtului recurent conform variantei a III-a din completarea raportului de expertiză efectuată de către domnul expert P. V., să se dispună întăbularea dreptului de proprietate a pârâtului recurent cu titlu de reconstituire și edificare conform tabelului de mișcare parcelară nr. 3, varianta a -III-a din completarea raportului de expertiză, cu menținerea a celorlalte dispoziții din sentința atacată, cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 C. civ., pot fi avute în considerare întrucât prin varianta adoptată de instanță i se blochează accesul recurentului atât la curte cât și la grădină, și trebuie avut în vedere suprafața din actele de reconstituire a dreptului de proprietate.
Reprezentantul reclamanților intimați B. S. și B. L. solicită în principal respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar respingerearecursului ca nefondat, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial sub nr. (...), reclamanta B. M., a chemat în judecată pe pârâții G. I., B. A., P. C. Ș., prin P., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să stabilească mejdia dintre imobilele înscrise în CF 512 Ș., nr.top 209 și 210, proprietatea reclamantei și CF 540 Ș., nr.top 211 și 212, proprietatea pârâților; să fie obligați pârâții la respectarea mejdiei și a dreptului de proprietate al reclamantei pentru terenul ocupat de aceștia din proprietatea sa și să i-1 predea, cu cheltuieli de judecată față de pârâții de rând 1 și 2.
Pentru termenul de judecată din (...), reclamanta și-a extins acțiunea și față de pârâtele I. Ana și S. I., în calitate de fiice ale coproprietarei tabulare G. F..
Prin sentința civilă nr.6. pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr.(...) s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamații B. T., B. L. și B. S., în contradictoriu cu pârâții G. I., B. A., P. C. Ș., prin primar, pentru S. R., I. Ana și S. I..
- s-a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâtulreclamant reconvențional G. I.
- s-a constatat că pârâtul reclamant reconvențional G. I. a dobândit, prin reconstituire, în baza L.18/1991, republicată, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.503 mp, situat în intravilanul loc. Ș., și a cărui suprafață reală este de 1.347, identificat în T. de proprietate nr. 8., tarlaua
26, parcele 73,74,75 și în CF 540 Ș., nr. top. noi 211/1, 211/2, 212/1,
212/2;
- s-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamanților înscris în CF 512 Ș., nr.top 209, 210 și terenul proprietatea pârâtului reclamant reconvențional, mai sus identificat, pe aliniamentul A-B-C-D-38-36-
34, conform planșei nr. 4/a, varianta a IV-a, anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul P. V., care face parte integrantă din prezenta sentință;
- s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului reconvențional, cu titlu de lege, conform tabelului de mișcare parcelară nr. 4, varianta a IV-a, anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul P. V., care face parte integrantă din prezenta sentință.
S-a respins, ca nefondată acțiunea reclamanților în ceea ce priveștepetitul de revendicare.
S-au compensat în întregime cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta pârâtă reconvențională B. M., decedată la data de (...) (f.
8), pe parcursul procesului, a fost proprietara imobilelor casă, curte și grădină, înscrise în CF 512 Ș., nr. top 209 și 210, situate în Ș. la nr. administrativ 221, iar pârâtul reclamant reconvențional G. I. a dobândit în baza T.ui de proprietate nr. 8. dreptul de proprietate asupra terenului identificat în intravilanul loc. Ș., tarlaua 26, parcelele 73, 74 și 75 în suprafață totală de l.503 mp, înscrise în CF 540 Ș., nr. top 211 și 212, încare pârâtul, împreună cu defuncta sa soție G. F., sunt proprietari tabulari asupra construcției existente pe teren, S. R. asupra suprafeței de 250 mp, diferența de teren constituind proprietatea tabulară a fostului CAP Ș., aceste imobile fiind situate în S., nr. 220.
Grădinile celor două imobile învecinate sunt despărțite printr-un gard, al cărui amplasament este necontestat de părți, iar curtea aferentă caselor de locuit este folosită în comun.
Pe fondul disensiunilor în legătură cu folosirea în comun a curții, în scopul de a partaja faptic suprafața acesteia, în primăvara anului 2004, pârâtul G. I. a început edificarea unui gard din lemn cu fundație din beton, construcția acestuia fiind demarată dinspre limita de separare a curții de cele două grădini și continuând până la jumătatea curții, pârâtul oprind însă lucrările de edificare datorită neînțelegerilor apărute între părți referitoare la poziționarea gardului.
Conform îndrumărilor instanței de recurs, reclamanții B. T., B. L. T.,
B. S., moștenitori ai reclamantei B. M., au depus la dosar D. civilă nr. 1. pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, prin care s-a dispus grănițuirea dintre proprietatea numitului G. A. și proprietatea numiților S. A., S. I., C. I., S. I., S. D., autorizația pentru executare lucrări nr. 518/(...), eliberată numitului G. L., și un plan de situație cu privire la imobilele înscrise în CF nr. 540 Ș. nr.top. 211,212, casă, curte și grădină în suprafață de 2.119 mp, proprietatea lui G. A., și CF nr. 512 Ș. nr.top. 213, 214, casă, curte și grădină în suprafață de 2112 mp, proprietatea lui S. I. l. F.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză (f. 168-202), expertul P.
V., ținând seama de conținutul documentelor și schițelor menționate, a planului cadastral de punere în posesie, a schiței medalion CF și a datelor de carte funciare, în baza măsurătorilor efectuate, a stabilit că proprietatea pârâtului G. I. are suprafața măsurată de 1.348 mp și se identifică în CF
540 Ș., nr.top. 211 - casă de lemn cu două camere și curte cu suprafața de
576 mp și nr.top. 212 - grădina casei cu suprafața de 1544 mp, proprietari tabulari fiind G. I. și soția G. F. asupra construcțiilor și drept de folosință pe durata existenței construcțiilor asupra cotei de teren de 2. părți, S. R. asupra cotei de 2. părți teren și CAP Ș. asupra cotei de teren de 1. mp. R. la suprafața măsurată, pârâtul G. I. folosește mai puțin cu 155 mp decât suprafața intravilană reconstituită prin T. de proprietate nr. 80293/(...) (1505 mp).
În aceleași condiții, măsurătorile efectuate au relevat faptul că proprietatea reclamanților are suprafața de 1389 mp, cu 15 mp mai puțin decât terenul asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza T. de proprietate nr. 8.. Același teren este înscris în CF 512 Ș., nr.top. 209 - curte cu suprafața de 576 mp și nr.top. 210 - grădina casei cu suprafața de
1544 mp, propriatar tabular fiind reclamanta decedată B. M..
E. a stabilit că diferențele dintre suprafețele înscrise în titlurile de proprietate și cele înscrise în CF se datorează faptului că grădinile celor două proprietăți au fost traversate de linia ferată, iar exproprierile efectuate cu această ocazie nu au fost operate în cartea funciară.
Având în vedere această stare de fapt, cât și concluziile expertului formulate în urma măsurătorilor efectuate la fața locului, coroborate cu aspectele care reies din conținutul planului cadastral de punere în posesie (f. 183, 184) și a schiței medalion CF (f. 185), s-a reținut că pârâtul G. I. nu ocupă nicio porțiune din terenul reclamanților, astfel încât s-a respins petitul de revendicare formulat de aceștia.
Deoarece suprapunerea planului cadastral al parcelelor nr. 73, 74 și
75 din tarlaua 26 cu schițele de CF nu a fost posibilă, expertul, conformându-se obiectivelor încuviințate prin încheierea de la termenul din
(...) (f. 27), a propus 2 variante de grănițuire a celor două proprietăți învecinate, una ținând seama de configurația terenului dată de numerele topo, prin prisma dreptului tabular de proprietate al reclamantei, iar cea de- a doua variantă în raport de configurația imobilelor dată de numerele cadastrale ale parcelelor conform titlului de proprietate al pârâtului G. I.
În urma obiecțiunilor formulate de părți (f. 259 și 265), expertiza a fost completata cu alte două variante de grănițuire, dintre care prima împarte curtea cu măsurarea distanțelor de la picătura streașinii casei pârâtului G. I. până la zidul casei reclamanților (f. 269-273), iar cea de-a doua
ținând seama de distanța dintre zidurile celor două case (f. 298-303).
Având în vedere că potrivit datelor de carte funciară cele două curți au suprafețe egale și că în speță nu subzistă nici un motiv pentru ca suprafața de teren situată între zidul casei pârâtului G. I. și picurul streașinii casei acestuia să fie exclusă de la măsurătorile în vederea împărțirii curții comune, ci, dimpotrivă, ar crea o situație vădit dezavantajoasă pentru reclamanți, s-a apreciat că situația cea mai echitabilă este configurată de varianta a IV-a de grănițuire (f. 298-303), pe aliniamentul A, B, C, D, 40, 38,
36, 34, prezentat în schița de la fila 300, în care cele două curți rezultate în urma împărțirii actualei curți comune au lățimi egale între casele părților, în punctele A, B și C, unde A se află pe gardul la stradă, la distanțe egale de cele două construcții, B este la 7,28 m de punctul A, la distanțe egale de zidurile caselor, C se află la 3,39 m de punctul B, la distanțe egale de zidurile caselor, iar D este la 31,53 m de punctul C, la 11,38 m de gardul ce delimitează proprietatea reclamanților de cea a vecinei Bota I. și la 9,83 m de gardul ce delimitează proprietatea pârâtului G. I. de cea a numiților S. (f.
300).
Dată fiind poziționarea și forma asemănătoare literei „L"; a construcțiilor, nu poate fi primită susținerea reclamantului ca punctul C să fie stabilit dincolo de colțul primei camere a casei reclamanților, la jumătatea distanței de 8,64 m dintre cele două imobile, deoarece, în această ipoteză, lotul reclamanților s-ar îngusta în dreptul colțului casei, astfel încât s-ar obstrucționa semnificativ accesul în partea din spate a curții acestora. De altfel, pârâtul nu a obiectat la poziționarea punctului B la jumătatea distanței între colțul propriei construcții și zidul casei reclamanților, modalitate prin care s-a evitat îngustarea proprietății sale. Dacă s-ar fi aplicat raționamentul propus de pârât pentru fixarea punctului C și pentru stabilirea punctului B, s-ar fi ajuns la apropierea liniei de demarcație de construcția pârâtului, aspect care, în mod evident, l-ar fi prejudiciat. Așadar, stabilirea punctelor B și C în zonele în care fiecare din cele două case descriu câte un unghi, apare ca fiind echitabilă, așa cum rezultă din planșa de la fila 300 din dosar.
În ceea ce privește poziționarea diferită a punctului D în completarea nr. IV la raportul de expertiză, respectiv la 11,38 m de gardul exterior al grădinii reclamantului și la 9,83 m de al pârâtului, față de completarea nr.
III, unde este situat la 10,65 m de gardul reclamantului și la 10,85 m de al pârâtului, aceasta se datorează translației celorlalte puncte care descriu linia de delimitare a proprietăților, corespunzătoare variantei nr. IV de grănițuire, cu respectarea suprafeței măsurate a proprietății pârâtului. Și prin prisma acestui criteriu, varianta nr. IV este preferabilă variantei nr. III susținute de pârâtul G. I., deoarece suprafața care ar reveni pârâtului este de 1347 mp,cu numai 1 mp mai puțin decât cea măsurată de expertul P. V. și cu 1 mp mai mult decât cea măsurată de experta C. în primul ciclu procesual, pe când varianta nr. III presupune atribuirea pârâtului a unui lot în suprafață de 1363 mp, cu 15 mp mai mult decât suprafața măsurată de expertul P. V. și cu 17 mp mai mult decât cea măsurată de experta C. în primul ciclu procesual.
Prin decizia civilă nr. 1. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...)s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții G. I. și P. C. Ș. - prin P.
- pentru S. R. împotriva sentinței civile nr. 6. pronunțată de Judecătoria
Bistrița în dosar nr. (...).
Au fost obligați apelanții să plătească intimatului B. L. câte 600 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Considerentele sentinței apelate cuprind neîndoielnic argumente de fapt concordante cu probele administrate, pe care le-a valorificat întocmai cu rezultatele ce se desprind din ele, soluție adoptată bucurându-se de atributul legalității și temeiniciei.
În mod cu totul corect s-a folosit criteriul distanțelor egale dintre edificate pentru porțiunea din zona în care există casele de locuit aparținând proprietarilor vecini, determinat de modul de construire al acestora, de configurația pe care o prezintă, de felul în care litiganții au înțeles să le amplaseze în spațiu (pârâții nealiniindu-și construcțiile cât mai aproape de limita cu vecinul S. A., spre deosebire de reclamanții înspre vecina Bota I.) și nu în ultimul rând de distanța relativ mică dintre ele. Orice altă delimitare în mod real ar dezavantaja pe una dintre părți, aducând hotarul mult prea aproape de una dintre casele lor, cum nefondat doresc apelanții.
Prima instanță sesizează bine acceptul situării punctului B dintre reclamantul reconvențional la jumătate distanța dintre colțul casei lui și peretele adversarilor. Pentru egalitate de tratament, în vederea asigurării unui echilibru patrimonial între părți, același mod de fixare a punctului C, la jumătatea distanței dintre peretele său și colțul casei reclamanților, este obligat să-l primească.
Plasarea punctului C în vinclul format de laturile casei reclamanților ar îngusta considerabil, nepermis de mult, raportat la lățimea mică a curții pe segmentul preluat de sentință (colțul casei reclamantului și peretele pârâtului), terenul reclamanților, ori, în cauzele din materia de față, obiectivele instanțelor trebuie să se circumscrie și ideii asigurării unor gospodării funcționale, comod de exploatat și utilizat, cu respectarea, desigur, pe cât posibil a suprafețelor pe care fiecare participant în proces dovedește că le are în proprietate, neexistând în speță nici un motiv pentru care o parte din terenul pârâtului, afectată picurușului streașinii, să nu fie luată în calcul.
De asemenea, inconvenientele ce ar reieși din mejduirea menținută de tribunal se înfățișează în mod identic pentru proprietarii limitrofi, fiind datori să le suporte fiecare în parte din moment ce nu înțeleg să mai folosească curtea în comun, chiar dacă nu sunt coindivizari forțați, ori să-și aleagă granița prin bună înțelegere, cu luarea în considerare reciproc a necesităților posibil diferite ale fiecăruia. Exemplul dat de apelanți, al greutății accesului în curte cu un car cu fân, este valabil și în sens invers.
Așadar, singura variantă echitabilă și rezonabilă de grănițuire, în lipsa vreunei înțelegeri între părți, cu observarea particularităților concrete de la fața locului, o constituie cea cu nr.IV.
Și din al doilea punct de vedere semnalat prin apel, al punctului D, faptul alegerii lui în altă variantă decât cea agreată de apelanți (a III-a), unde într-adevăr lățimile sunt aproximativ egale, a fost justificat de un alt criteriu de care instanțele sunt ținute, cel al garantării întinderii dreptului de proprietate al fiecărei părți. E. relevă cu claritate în lucrarea de la filele 169 și urm. că atât reclamanții, cât și pârâtul nu pot deține efectiv suprafața înscrisă în titlurile de proprietate ce le-au fost emise, pentru ambii ea fiind mai mică, respectiv pentru pârât de 1348 mp, față de 1503 mp (titlul nr.(...) f.26 din dosar 5231/2004), iar pentru reclamanți de 1389 mp, față de 1404 mp (titlul de proprietate nr.(...) (f.234 din dosar (...) vol.I). Sub acest ultim aspect, niciunul nu a adus contestări.
Prin sentință se acordă pârâtului o suprafață cu 1 m2mai mică, de 1347 mp, și reclamanților cu 1 m2mai mult, de 1390 mp. D. este nesemnificativă și nu ar putea fi înlăturată prin mutarea punctului D potrivit variantei a III-a decât prin majorarea nejustificată a terenului pârâtului cu o suprafață cu mult mai mare decât 1 mp. Valorificarea în cadrul aceluiași context a două principii nu se consideră o inconsecvență a judecătoriei în tratamentul juridic al problemei dosarului, după sublinierile deja făcute. Regulile legale aplicate nu sunt diametral opuse, nu se exclud reciproc, ci, mai mult, ele pot fi combinate în funcție de datele de fapt concrete, particulare pentru fiecare porțiune analizate, în așa manieră în care interesele proprietarilor vecini să nu fie serios afectate, deziderat atins în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul G. I. solicitând modificarea în tot a deciziei pronunțate de tribunal în sensul admiterii apelului și a schimbării sentinței civile nr. 6. în ceea ce privește varianta de stabilire a mejdiei, conform variantei a 3-a din completarea la raportul de expertiză întocmit de către expertul P. V., dispunându-se întabularea dreptului de proprietate conform acestei variante, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței. S-au solicitat cheltuieli de judecată în apel și recurs. În motivare, pornindu-se de la analizarea variantelor întocmite prin expertiza efectuată în cauză de către expertul P. V., se concluzionează în sensul că varianta a 4-a aleasă de către instanță nu întrunește cerința stabilirii liniei despărțitoare pe mijlocul distanței dintre cele două case și în continuarea gardului despărțitor al grădinii, blocându-se accesul recurentului în curtea și grădina casei sale, diminuându-se astfel nejustificat dreptul de proprietate al recurentului și nerespectându-se în consecință punerea în posesie a acestuia, ceea ce face să fie incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Mejdia este stabilită pe o linie frântă, blocându-se accesul recurentului fără nicio justificare logică și atribuindu-i-se acestuia un lot mai mic decât cel avut în proprietate cu 160 m.p. iar reclamanților intimați cu doar 15 m.p. mai mic. Se mai arată că ambele terenuri au făcut obiectul Legii fondului funciar, doar varianta care respectă configurația lotului cu care părțile au fost puse în posesie putând fi adoptată de către instanță, aceasta fiind varianta a 3-a, iar nu varianta a 4-a din raportul de expertiză. În drept au fost invocate dispozițiile art. 312 și art. 304 pct. 9 C.pr.civ. În apărare reclamanții intimați B. L. și B. S. au formulat întâmpinare prin care au solicitat în principal respingerea ca inadmisibil a recursului, iar în subsidiar respingerea ca nefondat a acestuia, cu cheltuieli de judecată. În motivare s-a arătat că raportat la dispozițiile art. 304 C.pr.civ. în recurs nu se pot invoca motive de netemeinicie a hotărârii, în cauză nefiind invocate motive de nelegalitate recursul apare ca fiind inadmisibil. Pe fond, s-a arătat că în mod corect s-a ales varianta a 4-a din expertiză, criteriul avut în vedere fiind acela al împărțirii curții în mod egal. Încă de la fond părțile au căzut de acord ca împărțirea să se facă în mod egal, în raport de această înțelegere a părților alegându-se varianta a 4-a din completarea la raportul de expertiză. Referitor la grădină s-a arătat că aceasta este împărțită de mult timp, existând gard a cărui amplasare nu a fost contestată niciodată. Analizând recursul declarat de pârâtul G. I. împotriva deciziei civile nr. 15 din 2 februarie 2012 a T. B.-N., Curtea reține următoarele: În ceea ce privește motivele din recurs prin care se analizează variantele din raportul de expertiză întocmit în cauză, criticându-se varianta aleasă de către instanțele de fond, se constată că excepția invocată de către reclamanții intimați prin întâmpinare, aceea a inadmisibilității, este întemeiată. După abrogarea pct. 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ. instanța de recurs nu mai poate cenzura hotărârea instanței de apel în ceea ce privește aspectele de ne/temeinicie a acesteia ci numai în ceea ce privește ne/legalitatea acesteia. Singurul aspect de nelegalitate invocat în recurs din perspectiva art. 304 pct. 9 C.pr.civ., respectiv art. 584 C.civ., acest ultim text nefiind indicat expres în cererea de recurs, este cel referitor la stabilirea mejdiei fără a se ține cont de modalitatea de punere în posesie a părților în temeiul legilor fondului funciar. În ceea ce privește această critică se constată că în cererea de recurs înregistrată pe rolul J. B. de către pârâtul reclamant G. I., calificată ulterior ca fiind apel și soluționată în sensul respingerii prin decizia civilă nr. 1. a T. B.-N. nu s-a invocat ca motiv de apel stabilirea mejdiei fără respectarea modului în care s-a făcut punerea în posesie a părților în litigiu în temeiul legilor fondului funciar, în consecință neputându-se invoca pentru prima dată în recurs această critică, omisso medio. Din acest considerent instanța de recurs nu trebuie să analizeze decizia pronunțată de instanța de apel din această perspectivă. Oricum, din cuprinsul sentinței pronunțate de judecătorie și a deciziei pronunțate de către tribunal rezultă că planul cadastral de punere în posesie a terenurilor a fost avut în vedere de către expert la întocmirea lucrării de specialitate, și în consecință și de către instanțele de judecată. S-a avut în vedere totodată garantarea întinderii dreptului de proprietate al părților. În aceste condiții, faptul că instanțele de fond au avut în vedere și alte criterii la stabilirea mejdiei, coroborând toate probele administrate în cauză în vederea stabilirii situației de fapt, decizia fiind criticată din această perspectivă, conduce la concluzia că și în condițiile în care această critică ar fi fost formulată cu respectarea dispozițiilor C.pr.civ., aceasta s-ar circumscrie tot unor motive de netemeinicie a deciziei pronunțate de tribunal, temeinicie care astfel cum s-a arătat anterior nu mai poate fi cenzurată de către instanța de recurs. Având în vedere considerentele de mai sus, instanța în temeiul art. 304 alin. 1 coroborat cu art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul G. I. împotriva deciziei civile nr. 15 din 2februarie 2012 a T. B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține ca legală. În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. va fi obligat recurentul să plătească intimatului B. L. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul G. I. împotriva deciziei civile nr. 15 din 2 februarie 2012 a T. B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului B. L. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 19 aprilie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, A. A. C. ANA I. A. C. G.IER, C. B. Red.A.C./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.apel: Iacob Corina, Simionescu I. Jud.fond: C. R. R.
| ← Decizia civilă nr. 2930/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 30/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
