Decizia civilă nr. 1719/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 1719/R/2012

Ședința publică din 20 aprilie 2012

Instanța constituită din: PREȘED.TE: A.-A. P. JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ

I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.

S-a luat spre examinare, recursul declarat de reclamanții S. Ș. și S. I., împotriva sentinței civile nr. 11 din 10 ianuarie 2012 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN C. N. DE A.-S. ȘI D. N. D. R. S., având ca obiect expropriere.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C., domnul procuror S. D., lipsă fiind reclamanții recurenți și reprezentantul pârâtului intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de reclamanții S. Ș. și S. I., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 10 din Legea nr.

198/2004.

S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți, domnul avocat M.-L. H., cu împuternicire avocațială pentru redactarea recursului la f. 8 din dosar și reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C., domnul procuror S. D., lipsă fiind reclamanții recurenți personal și reprezentantul pârâtului intimat.

C. constată că din eroare la dosar s-a cusut raportul de expertiză tehnică înaintea cererii de recurs, motiv pentru care, dispune renumerotarea filelor din dosar.

De asemenea, C. constată că la data de (...), a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 3 exemplare, care a fost expediată prin poștă de către C. S. B., în calitate de reprezentantă a pârâtului apelant S. R., prin intermediul doamnei avocat V. E., din cadrul S.";C. P. și A.";, prin care se solicită respingerea cererii de recurs ca fiind nefondată și, pe cale de consecință, menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, iar în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C. solicită judecarea cauzei în lipsă.

Instanța înmânează reprezentantului reclamanților recurenți și reprezentantului P.ui de pe lângă C. de A. C. câte un exemplar din întâmpinarea pârâtului intimat.

Reprezentantul reclamanților recurenți solicită amânarea judecării cauzei

și acordarea unui termen de judecată pentru studiul întâmpinării formulată de pârâtul intimat, având în vedere că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și, totodată, arată că a avut o cauză în care a fost respins apelul de către C. de A. C., iar Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat în acea cauză, pentru următoarele motive: s-a spus că s-au încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și actele autentice trebuiau luate în calcul și, de asemenea, arată că la pronunțarea acelei hotărâri, Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere hotărâri judecătorești cu privire la terenuri din zona respectivă, similare cu terenul în litigiu.

Reprezentantul reclamanților recurenți insistă pentru acordarea unui termen de judecată întrucât dorește să depună la dosar practică judiciară, respectiv motivarea hotărârii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cauza despre care a făcut vorbire anterior.

Instanța aduce la cunoștința reprezentantului reclamanților recurenți împrejurarea că are cunoștință despre practica judiciară a Î. C. de C. și J.

Instanța pune în discuția reprezentantului P.ui de pe lângă C. de A. C. cererea de amânare formulată de reprezentantul reclamanților recurenți.

Reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu se opune încuviințării cererii de amânare formulată de reprezentantul reclamanților recurenți.

Reprezentantul reclamanților recurenți solicită amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru a depune la dosar practică judiciară în care C. S. B., în calitate de reprezentantă a S. R. a fost parte și solicită admiterea acestei cereri, care nu reprezintă o probă nouă în recurs.

Instanța pune în discuția reprezentantului P.ui de pe lângă C. de A. C. cererea formulată de reprezentantul reclamanților recurenți.

Reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu se opune încuviințării cererii formulată de reprezentantul reclamanților recurenți, privind amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru a depune la dosar practică judiciară.

Instanța aduce la cunoștința reprezentantului reclamanților recurenți împrejurarea că prezenta cauză se află în al treilea ciclu procesual astfel încât acesta a avut timp suficient pentru a depune la dosar înscrisuri și hotărâri judecătorești cu titlu de practică judiciară.

C. consideră că prezenta cauză nu prezintă o complexitate deosebită astfel încât să se impună amânarea pronunțării hotărârii în cauză, motiv pentru care, va respinge cererea formulată de reprezentantul reclamanților recurenți privind acordarea unui termene de judecată, precum și cererea de amânare a pronunțării hotărârii în cauză pentru a depune la dosar înscrisuri cu titlu de practică judiciară.

Reprezentantul reclamanților recurenți și reprezentantul P.ui de pe lângă

C. de A. C. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantului reclamanților recurenți în susținerea recursului declarat de reclamanți și reprezentantului P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.

Reprezentantul reclamanților recurenți arată că primul motiv de recurs se referă la împrejurarea că în prezenta cauză, calea de atac este apelul nurecursul, conform prevederilor art. 2821C., iar al doilea motiv de recurs se referă la împrejurarea că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, iar pentru a dovedi acest aspect a depus la dosarul instanței de fond hotărâri judecătorești și expertize privind terenuri care se află amplasate chiar lângă terenul în litigiu.

De asemenea, reprezentantul reclamanților recurenți arată că și hotărârea judecătorească este un act autentic și poate servi la stabilirea valorii despăgubirii pentru terenul expropriat și, totodată, arată că există dosare în care s-au acordat despăgubiri în cuantum mult mai mare decât în prezenta cauză.

În concluzie, reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1750 lei, reprezentând onorariu avocațial de 1500 lei + 250 lei TVA, conform facturii și chitanței pe care le-a depus la dosar.

Instanța aduce la cunoștința reprezentantului reclamanților recurenți împrejurarea că la dosar nu a fost depusă dovada cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul reclamanților recurenți se obligă ca până la sfârșitul ședinței de judecată să depună la dosar dovada cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul P.ui de pe lângă C. de A. C. apreciază că hotărârea atacată este legală și solicită respingerea recursului declarat de reclamanți ca fiind nefondat.

C. reține cauza în pronunțare.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 315/(...) a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. I., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. și, în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei despăgubirea în sumă de

74.200 lei pentru exproprierea terenului arabil în suprafață de 1730 m.p., situat în localitatea F., categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua 36, parcela 37, identificat prin număr cadastral 4166.

S-a respins cererea de obligare a pârâtului la plata despăgubirii constând din prejudiciul suferit prin scăderea valorii terenului rămas.

Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli parțiale de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin H. nr.

92/(...) emisă de C. pentru aplicarea Legii 198/2004 constituită la nivelul C.

Local al comunei F. s-a aprobat acordarea despăgubirii în sumă de 48.876,48 lei reprezentând echivalentul sumei de 14.705 euro, raportat la cursul B. din data de (...), de 3,3. euro, pentru imobilul expropriat situat in localitatea F., categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua 36, parcela 37, in suprafață de

1730 m.p., identificat prin număr cadastral 4166. In hotărâre este indicată drept persoană aparent îndreptățită la despăgubire reclamanta S. I.

P. Titlului de proprietate nr. 3232/2940/(...), proprietar al parcelei 37 din tarlaua 36 arabil in extravilan în suprafață de 4400 m.p. este reclamanta

S. I.

Prin acțiunea de față, întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr.

198/2004, reclamanta a pretins că valoarea despăgubirii stabilită pentru exproprierea terenului de 1730 m.p. prin hotărârea mai sus menționată este cu mult sub prețul la care se vând imobile asemănătoare celor expropriate pe raza unității administrativ-teritoriale, preț în raport de care se stabilește valoarea despăgubirii pentru expropriere potrivit art. 26 din Legea 33/1998.

În vederea verificării susținerilor reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea 33/1994, s-a dispus administrarea expertizei de evaluare de către o comisie de evaluare alcătuită din experții V. V., numit de instanță, Guș P., desemnată de expropriator și V. F., desemnată de persoanele expropriate, expertiză având ca obiectiv stabilirea potrivit criteriilor stabilite de art. 26 din Legea 33/1994 a despăgubirilor cuvenite pentru exproprierea terenului cuprins în hotărârea mai sus menționată.

Prin raportul de expertiză depus la dosar, comisia de evaluarea a stabilit că despăgubirea cuvenită pentru exproprierea parcelei terenului in suprafață de

1730 m.p. din parcela 37 tarlaua 36 este de 74.200 lei.

Expertiza nu a confirmat existenta vreunul prejudiciu decurgând din diminuarea valorii terenului rămas după expropriere, decurgând din reducerea suprafeței terenului.

Comparând rezultatul expertizei cu oferta făcută de expropriator și cu pretențiile formulate de reclamantă, instanța de fond a constatat că cererea reclamantei este parțial întemeiată, acestea fiind îndreptățite la plata despăgubirii pentru parcela de teren expropriată în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză la valoarea reală a imobilului, considerent pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea 198/2004 coroborat cu art. 25, 26 și 27 din Legea 33/1994 a obligat pârâtul să plătească reclamantei despăgubirea stabilită prin raportul de evaluare.

În schimb, s-a apreciat că reclamanta nu este îndreptățită la repararea prejudiciului constând din scăderea valorii terenului rămas după expropriere, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, evaluarea făcută în cauză nu a identificat existenței unui astfel de prejudiciu, considerent pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 1169 cod civil s-a respins această cerere.

Împotriva acestei sentințe pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. a declarat apel

care a fost recalificat în recurs, în temeiul art. 2821C., prin încheierea pronunțată de C. de A. C., în ședința publică din (...), dosar nr. (...) având în vedere că valoarea litigiului este în sumă de 74.200 lei.

Prin decizia civilă nr. 2810/R/(...) a C.i de A. C., pronunțată în dosarul nr.

(...), s-a admis recursul declarat de pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. împotrivasentinței civile nr. 315 din (...) a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), care a fost desființată în întregime și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

C. a constatat că acțiunea a fost promovată la data de (...) pe rolul T. C., iar hotărârea a fost pronunțată la data de (...).

P. certificatului de deces depus pentru prima dată în recurs, la data de

(...) reclamanta a decedat.

Deși reprezentantul reclamantei a fost prezent în instanță la primul termen de judecată după data decesului, acesta nu a învederat instanței intervenirea faptului juridic al morții părții pe care o reprezintă.

Litigiul și-a urmat cursul în același cadru procesual inițial, fiind soluționat la data de (...).

P. art. 41 C., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată, iar conform art. 7 din Decretul nr. 31/1954, persoanele fizice dobândesc capacitatea de folosință în momentul nașterii și o pierd odată cu moartea.

Urmare a decesului reclamantei la data de (...), reclamanta din cauză și-a pierdut capacitatea de folosință și nu mai putea avea calitatea de parte în proces. Consecința intervenirii acestui fapt juridic era fie suspendarea judecării pricinii, în baza art. 243 alin. 1 pct. 1 C., fie introducerea în judecată a moștenitorilor reclamantei, aceștia urmând să își exprime punctul de vedere asupra acțiunii promovate de antecesoarea lor, respectiv să arate dacă înțeleg să își însușească această acțiune.

Întrucât moștenitorii nu au fost introduși în cauză în fața primei instanțe, hotărârea pronunțându-se în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosință, pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, în baza art. 312 alin. 1, 5 C., s-a admis recursul declarat de pârâta C. N. de A. și D. N. D. R. împotriva sentinței civile nr. 315 din (...) a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), care a fost desființată în întregime și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, prima instanță va dispune citarea legală a numiților S. Ș. și S. I., moștenitorii defunctei S. E., pentru a pronunța o hotărâre în contradictoriu cu aceștia.

Totodată prima instanță va verifica dacă despăgubirile în cuantum de

14.705 E. echivalent în lei stabilite prin H. nr. 92/(...) emisă de pârâta C., au fost corect stabilite la data exproprierii întrucât acest aspect este invocat de recurentă .

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 461/(...) a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. I., decedată în cursul procesului, continuată de moștenitorii S. S. și S. I. formulată în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. și, în consecință, pârâtul a fost obligat să plătească moștenitorilor reclamantei decedate despăgubiri în sumă de 74.200 lei pentru exproprierea terenului arabil în suprafață de 1730 m.p., situat în localitatea F., categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua 36 parcela 37, identificat prin număr cadastral 4166, respingându-se cererea sub celelalte aspecte.

Pârâtul a fost obligat să le plătească reclamanților S. S. și S. I. suma de

500 lei cheltuieli parțiale de judecată

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în conformitate cu dispozițiile hotărârii de casare, tribunalul a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor reclamantei decedate, S. E. identică cu

S. I., respectiv a numiților S. S. și S. I. S.

În raport cu noul cadru procesual, se impune verificarea cuantumului despăgubirilor contestate în cauză pentru terenul expropriat.

Părțile nu au mai dorit efectuarea unui nou raport de expertiză, urmând ca, în aceste condiții, instanța să verifice legalitatea stabilirii despăgubirilor, în baza probelor deja administrate în dosar.

Prin urmare, instanța de rejudecare a avut în vedere expertiza efectuată în primul ciclu procesual, pe care a raportat-o la dispozițiile din decizia de casare, în sensul că a verificat dacă despăgubirile au fost stabilite în raport cu normele legale în vigoare.

Astfel, în acord cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, evaluarea terenului s-a efectuat de către o comisie de trei experți, V. V., Guș P. și V. F., în raport cu momentul efectuării expertizei.

P. art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului.

Atâta timp cât reclamanta beneficiară a despăgubirilor s-a arătat nemulțumită de cuantumul acestor despăgubiri, în mod legal, aceasta are dreptul să critice despăgubirile stabilite pe calea unei cereri în justiție.

P. raportului de expertiză efectuat în cauză, s-a determinat valoarea terenului utilizându-se două metode de evaluare, comparație prin bonitate și comparația cu alte proprietăți, valoarea stabilită fiind de 74.200 lei.

În anexa raportului de expertiză, s-au depus și elementele de comparație utilizate în determinarea valorii.

În plus, există la dosar contracte veritabile de vânzare-cumpărare, autentificate, contracte din care rezultă că prețul stabilit prin raportul de expertiză este chiar mai mare decât cel practicat pe piața imobiliară.

Deși pârâtul nu a fost de acord cu valoarea stabilită, menționând că transferul dreptului de proprietate s-a produs în anul 2007 și că în raport cu acest an ar fi trebuit calculate despăgubirile, în acest sens fiind și îndrumările din decizia de casare referitoare la cercetarea acestui aspect, tribunalul, față de mențiunile exprese ale art.26 din Legea nr.33/1994 nu a reținut această poziție a pârâtului, apreciind că în mod corect și legal, despăgubirile au fost stabilite în raport cu momentul efectuării expertizei.

Raportat la documentația tehnică și la planșele anexă efectuate cu ocazia exproprierii, precum și raportat la planșele desenate din anexa raportului de evaluare, tribunalul a reținut că nu s-a dovedit în cauză existența unei împiedicări a reclamanților în folosirea terenului ce a rămas în proprietate, nefiind dovedită pretenția referitoare la constatarea unui prejudiciu rezultând din diminuarea valorii suprafeței de teren rămasă în proprietate. Dimpotrivă, valoarea suprafeței rămase în proprietate poate suferi modificări în sens crescător, ca urmare a amplasamentului favorabil din vecinătatea autostrăzii.

D. aceste motive, tribunalul a apreciat că valoarea despăgubirilor pentru suprafața expropriată se compune doar din valoarea de circulație a terenului, astfel cum a fost aceasta stabilită de către experți.

Având în vedere aspectele menționate,în baza art.9 din Legea nr.198 și art. 25, 26 și 27 din Legea nr. 33/1994,tribunalul a admis cererea formulată și a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamanților - moștenitori ai reclamantei S. I. a despăgubirilor stabilite prin raportul de expertiză,în valoare de 74.200 lei, respingând celelalte pretenții formulate.

În temeiul art.274 C.pr.civ, tribunalul a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată în valoare de 500 lei, constând în onorariu expert.

Pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. a declarat recurs împotriva acesteisentințe care a fost admis prin decizia civilă nr. 1764/R/(...) a C.i de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...), hotărârea a fost casată în întregime, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 3041C., C. apreciat că acesta este fondat, întrucât, într-adevăr, așa cum corect susține recurentul, prima instanță, în rejudecarea după casare, nu s-a conformat dispozițiilor instanței de recurs, în sensul art. 315 C., de averifica dacă despăgubirile au fost corect stabilite la data exproprierii, nerăspunzând nici obiecțiunilor formulate de pârât, în condițiile în care reține că valoarea de circulație stabilită prin raportul de expertiză este superioară prețurilor practicate pe piața imobiliară rezultând din contractele depuse la dosar.

Raportat la aceste considerente, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, în temeiul art. 315 C., prima instanță, așa cum a dispus deja instanța de recurs în primul ciclu procesual, va verifica dacă despăgubirile au fost corect stabilite prin hotărârea nr. 92/(...) raportat la momentul exproprierii, adică data la care hotărârea a fost emisă, respectiv data la care aceasta a fost comunicată antecesoarei reclamanților, întrucât de la această dată cuantumul despăgubirilor oferite a ajuns la cunoștința acesteia, pentru a putea fi acceptat sau atacat în instanță, iar, în măsura în care se va constata că aceste despăgubiri au fost incorect stabilite raportat la această dată, mai exact că au fost inferioare valorii reale imobilului, va verifica valoarea imobilului la momentul efectuării raportului de expertiză, cu respectarea criteriilor rezultând din disp. art. 26 din Legea nr. 33/1994, inclusiv răspunzând obiecțiunilor pârâtului.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 11 din 10 ianuarie 2012 a T. C.,pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta S. E., decedată în cursul procesului, continuată de moștenitorii S. Ș. și S. I., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R., pentru obligare la plata de despăgubiri majorate celor stabilite prin H. nr. 9., precum și la repararea prejudiciului suferit urmare a exproprierii parțiale.

Reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 1127,5 lei (660 lei onorariu expert Guș P. și 467,5 lei ½ onorariu V. Vergiliu).

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin H. nr.

92/(...) emisă de C. pentru aplicarea Legii 198/2004 s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul expropriat situat în loc. F., categoria de folosință arabil extravilan, tarla 36, parcela 37, în suprafață de 1.730,00 mp, identificat prin nr. cadastral 4166.

Prin art. 2 din această hotărâre menționat că despăgubirea stabilită în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198/2004, este în sumă de 48.876,48 lei, reprezentând echivalentul sumei de 14.705 euro, raportat la cursul euro/leu al B. din data de (...) de 3,3238 lei = 1 euro. Beneficiarul hotărârii, respectiv al despăgubirilor a fost indicat proprietarul terenului în persoana reclamantei S. I.

Întrucât nu a fost mulțumită de cuantumul despăgubirilor acordate, S. I. a atacat în instanță hotărârea, apreciind că terenul a fost subevaluat, valoarea unui metru pătrat de teren în zonă fiind de 40 E. Mai mult, a susținut că din suprafața de 4400 mp au fost expropriați doar 1730 mp, ceea ce a dus la scăderea valorii terenului rămas.

În conformitate cu prevederile art.26 din Legea nr.33/1994 s-a procedat la administrarea probei cu expertiza judiciară, sens în care a fost numită o comisie din 3 experți. P. concluziilor comisiei de experți, la momentul efectuării raportului de expertiză, valoarea unui mp de teren din litigiu a fost de 10 euro/mp. echivalentul a 42,88 lei/mp.

D. concluziile raportului de expertiză nu a rezultat o reducere a valorii terenului rămas neexpropriat.

Prin completarea la raportul de expertiză, comisiei de experți li s-a solicitat să stabilească care era valoarea de circulație a terenului expropriat la momentul exproprierii, acesta fiind criteriul esențial pentru a verifica dacă despăgubirile au fost corect stabilite sau nu, respectiv dacă se impune sau nu acordarea despăgubirilor stabilite la o dată ulterioară în condițiile în care la momentul exproprierii despăgubirile au fost corect evaluate de expropriator.

Conform concluziilor comisie de experți, la momentul exproprierii, valoarea terenului în litigiu a fost de 8,55 euro/mp, valoare aproape identică cu cea stabilită prin hotărârea atacată.

Susținerile moștenitorilor reclamantei potrivit cărora evaluarea s-a făcut greșit ținând cont de faptul că terenul este situat în intravilan, iar evaluarea s-a făcut pentru un teren situat în extravilan sunt neîntemeiate. D. cuprinsul hotărârii de despăgubire, reiese că terenul în litigiu este situat în extravilan, tarlaua 36, parcela nr. 37. La momentul întocmirii raportului inițial de expertiză s-a consemnat că terenul este situat în extravilan, fără ca partea să aibă obiecțiuni cu privire la acest aspect. Ulterior, s-a depus un certificat de atestare fiscală, însă pentru un alt teren decât cel din litigiu, susținându-se că și cel în cauză este situat în intravilan. În final, s-a depus adeverința nr. 16371 din (...) emisă de primăria comunei F. din care reiese că terenul cuprins în tarlaua 36, parcela nr. 37 se găsește în extravilanul localității, în imediata apropiere a intravilanului.

Un alt aspect cu privire la care moștenitorii reclamantei au avut obiecțiuni, a fost valoarea terenului la momentul exproprierii, depunând la doar copii de pe hotărâri judecătorești pronunțate în diferite dosare ale T. C., însă din cuprinsul acestora nu s-a putut stabili care era valoarea terenului la momentul exproprierii și care era acest moment și nici dacă aceste terenuri sunt amplasate în locații apropiate de cel în litigiu, în condițiile în care experții evaluatori nu au cunoștințe de topografie, iar obiectivul expertizei nu a vizat și identificarea topografică. În aceste sens, de altfel și-au exprimat și experții poziția.

În aceste condiții, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantei, decedate în cursul procesului și continuată de moștenitori, este neîntemeiată, hotărârea atacată reflectând corect valoarea despăgubirilor pentru terenul expropriat, iar prejudiciu suplimentar nu a fost dovedit.

În temeiul dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă, moștenitorii care au dobândit calitatea de reclamanți au fost obligați să plătească pârâtului S. R. prin C. suma de 1127,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 660 lei onorariul expertului Guș P. propus de pârât și 467,5 lei reprezentând ½ din onorariul expertului numit de instanță V. V.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții S. Ș. și S. I., moștenitoriireclamantei S. E., au declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, precum și, obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, reclamanții au solicitat, cu titlu preliminar, recalificarea căii de atac din recurs în apel întrucât valoarea obiectului litigiului este de 69.200 euro, echivalentul în lei a 229.446,44 lei, deci peste plafonul de

100.000 lei reglementat de art. 2821C.

În opinia recurenților, hotărârea atacată este nelegală deoarece potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, la stabilirea despăgubirii, atât experții tehnici,cât și instanța de judecată se vor raporta la prețul de circulație al imobilului teren, obiect al exproprierii, la data efectuării raportului de expertiză.

P. jurisprudenței Î.C.C.J., sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială"; definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste, iar cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, nici unul dintre aceștia nefiind supus unor constrângeri exagerate.

Prima instanță nu a ținut cont de aceste prevederi legale, reținând că valoarea terenului la data emiterii hotărârii de expropriere este aproape identică cu despăgubirile stabilite.

Tribunalul Cluj a nesocotit dispozițiile art. 129 C. prin acea că hotărârea se bazează pe o gravă greșeală de fapt și de drept, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate. Instanța de fond a trecut cu vederea faptul că despăgubirea acordată nu este justă, ci derizorie în comparația cu valoarea reală a imobilului.

Prima instanță s-a bazat exclusiv pe răspunsul la obiecțiuni nr. 2 la raportul de expertiză, fără a lua în considerare celelalte probe administrate sau raportul de expertiză inițial în care aceeași comisie de experți a stabilit la data de (...) valoarea terenului la 74.200 lei.

În mod greșit tribunalul a luat în considerare valoarea de circulație stabilită de experți prin raportare la data exproprierii, respectiv anul 2007 și nu prin raportare la data efectuării raportului de expertiză, așa cum impun prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994. În acest mod, prima instanță a încălcat dispozițiile art. 129 alin. 5 C. întrucât avea obligația de a analiza întregul material probator aflat la dosarul cauzei.

Instanța de fond a încălcat și dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994 care impun obligația de a compara rezultatul expertizei cu oferta expropriatorului și cu pretențiile formulate de părți, în condițiile în care tribunalul a luat în considerare doar concluziile răspunsului la obiecțiunile nr.

2 la raportul de expertiză.

Procedând în acest mod se ajunge la încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților, în condițiile în care se mențin despăgubirile acordate prin hotărârea de expropriere deoarece este de notorietate faptul că valoarea terenului este infinit mai mare atât în anul 2007, anul exproprierii, cât și la data efectuării raportului de expertiză.

Este de observat că valoarea indicată de experți este cu mult mai mică decât valorile prevăzute în anunțurile cu terenuri de vânzare și contractele de vânzare-cumpărare anexate la dosarul cauzei. E.luarea experților se raportează la categoria de folosință a terenului - agricol - și nu la valoarea prețului de înstrăinare, așa cum impune legea.

Recurenții mai arată că în alte dosare de expropriere referitoare la terenuri învecinate, instanța de judecată a obligat pârâtul la plata unor despăgubiri reale, în cuantum mult mai ridicat - de 18 euro, respectiv 16,33 euro - față de suma de 8,50 euro/mp. stabilită în răspunsul la obiecțiuni nr. 2 la raportul de expertiză, sens în care s-au anexat cererii de recurs copii de pe rapoartele de expertiză efectuate în dosarele: nr. (...), nr. (...) și nr. (...) ale T. C. (f.9-15, f.16-24).

În drept, se invocă revederile art. 3041C.

Pârâtul intimat S. R. reprezentat de C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. a formulatîntâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precum și, obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată (f.27-33).

În susținerea poziției procesuale, pârâtul intimat a învederat instanței că în mod corect tribunalul a indicat recursul ca și cale de atac, întrucât valoarea obiectului cererii este sub plafonul stabilit de art. 2821C., fiind lipsită de relevanță prețuirea subiectivă făcută prin cererea de chemare în judecată.

În plus, cauza este în al treilea ciclu procesual, iar în primele două cicluri procesuale, C. de A. a stabilit că recursul este calea de atac împotriva hotărârilor pronunțate în această cauză.

H. atacată este legală și temeinică întrucât instanța de fond s-a conformat dispozițiilor date de către instanța de recurs care sunt obligatorii pentru judecătorii fondului potrivit art. 316 alin. 1 C., astfel încât în mod corect a dat eficiență la răspunsul la obiecțiunile nr. 2 la raportul de expertiză prin care s-a stabilit că la momentul exproprierii valoarea terenului a fost de 8,55 euro/mp., valoare aproape identică cu cea stabilită de expropriator.

În probațiune, recurenții au depus copii de pe rapoartele de expertiză tehnică întocmite în alte dosare de pe rolul T. C., respectiv: nr.(...) și nr.(...) (f.9-

15, 16-24).

Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, C., în temeiul art. 3041C., reține următoarele:

Astfel, prin H. nr. 92/(...) emisă de C. pentru aplicarea Legii 198/2004 s- a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul expropriat situat în loc. F., categoria de folosință arabil extravilan, tarla 36, parcela 37, în suprafață de

1.730,00 mp, identificat prin nr. cadastral 4166.

Prin art. 2 din această hotărâre se menționează că despăgubirea stabilită în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198/2004 este în sumă de 48.876,48 lei, reprezentând echivalentul sumei de 14.705 euro, raportat la cursul euro/leu al B. din data de (...) de 3,3238 lei = 1 euro.

Beneficiarul hotărârii, respectiv al despăgubirilor a fost indicată proprietara terenului, în persoana reclamantei S. I.

P. Titlului de proprietate nr. 3232/2940/(...), proprietar al parcelei 37 din tarlaua 36 arabil in extravilan în suprafață de 4400 m.p. este reclamanta

S. I.

Întrucât nu a fost mulțumită de cuantumul despăgubirilor acordate, reclamanta S. I. a atacat în instanță hotărârea, apreciind că terenul a fost subevaluat, valoarea unui metru pătrat de teren în zonă fiind de 40 E. astfel că a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor de 69.200 euro, respectiv

40 euro/mp x 1730 mp. Mai mult, a susținut că din suprafața de 4400 mp au fost expropriați doar 1730 mp, ceea ce a dus la scăderea valorii terenului rămas motiv pentru care a solicitat și repararea prejudiciului cauzat de scăderea valorii terenului rămas.

Reclamanta S. I. a decedat la data de (...), iar acțiunea civilă promovată de aceasta a fost continuată de moștenitorii ei, S. Ș. și S. I.

Cererea recurenților referitoare la recalificarea căii de atac din recurs în apel întrucât valoarea obiectului litigiului este de 69.200 euro, echivalentul în lei a 229.446,44 lei, deci peste plafonul de 100.000 lei reglementat de art. 2821

C., în opinia C.i nu este fondată.

Așa cum s-a arătat, împotriva sentinței civile nr.315/(...) a T. C. reprezentanta pârâtului C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. a declarat apel care a fost recalificat în recurs, în temeiul art. 2821C., prin încheierea pronunțată de C. de A. C., în ședința publică din (...), dosar nr. (...) având în vedere că valoarea litigiului este în sumă de 74.200 lei.

Moștenitorii reclamantei nu au înțeles să exercite calea de atac a recursului împotriva acestei încheieri, dar și împotriva deciziei civile nr.

2810/R/(...) a C.i de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...), prin care s-a admis recursul declarat de pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. împotriva sentinței civile nr. 315 din (...) a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), care a fost desființată în întregime și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru calificarea nelegală a căii de atac și pentru nelegala alcătuire a instanței motiv pentru care hotărârea judecătorească mai sus arătată fiind irevocabilă a dobândit autoritatea de lucru judecat astfel încât calificarea căii de atac nu mai poate fi pusă în discuție.

Pe de altă parte, chiar recurenții admit faptul că valoarea imobilului expropriat este sub valoarea de 100.000 lei reglementată de art.2821C. deoarece aceștia solicită instanței de recurs obligarea pârâtului „la plata unor despăgubiri reale, așa cum rezultă din raportul de expertiză inițial, din martie

2009";, valoare care a fost stabilită de comisia de experți la 74.200 lei.

Criticile recurenților privitoare la faptul că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art.129 alin.5 C. întrucât avea obligația de a analiza întregul material probator aflat la dosarul cauzei, precum și prevederile art.26 și art.27 din Legea nr.33/1994, nu sunt întemeiate.

Este adevărat că art.129 alin.5 C. prevede că, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc.

C. constată că instanța de fond a respectat întru-totul aceste prevederi legale.

Astfel, în primul ciclu procesual prima instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare de evaluare a terenului supus exproprierii de către o comisie de experți constituită în conformitate cu prevederile art.25 din Legea nr.33/1994 și alcătuită din experții V. V., numit de instanță, Guș P., desemnată de expropriator și V. F., desemnată de persoanele expropriate, expertiză având ca obiectiv stabilirea potrivit criteriilor stabilite de art. 26 din Legea 33/1994 a despăgubirilor cuvenite pentru exproprierea terenului cuprins în hotărârea mai sus menționată.

Prin raportul de expertiză depus la instanță la data de (...), comisia de evaluare a stabilit că despăgubirea cuvenită pentru exproprierea parcelei terenului in suprafață de 1730 m.p. din parcela 37 tarlaua 36 este de 74.200 lei (17.300 euro), respectiv 42,88 lei/mp (10 euro/mp).

Expertiza nu a confirmat existenta vreunul prejudiciu decurgând din diminuarea valorii terenului rămas după expropriere, decurgând din reducerea suprafeței terenului.

Prin decizia civilă nr. 2810/R/(...) a C.i de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...), prin care s-a admis recursul declarat de pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. D.

R. împotriva sentinței civile nr. 315 din (...) a T. C. instanța de recurs a stabilitca, în rejudecare, prima instanță va verifica dacă despăgubirile în cuantum de

14.705 euro echivalent în lei stabilite prin H. nr. 92/(...) emisă de pârâta C., au fost corect stabilite la data exproprierii.

Având în vedere că tribunalul nu s-a conformat dispozițiilor instanței de recurs cu privire la necesitatea administrării probelor, în al doilea ciclu procesual, prin decizia civilă nr. 1764/R/(...) a C.i de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...), prin care s-a admis recursul reprezentantei pârâtului C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. s-a dispus ca, în rejudecare, în temeiul art. 315 C., prima instanță, va verifica dacă despăgubirile au fost corect stabilite prin H. nr.

92/(...) raportat la momentul exproprierii, adică data la care hotărârea a fost emisă, respectiv data la care aceasta a fost comunicată antecesoarei reclamanților întrucât de la această dată cuantumul despăgubirilor oferite a ajuns la cunoștința acesteia, pentru a putea fi acceptat sau atacat în instanță iar, în măsura în care se va constata că aceste despăgubiri au fost incorect stabilite raportat la această dată, mai exact că au fost inferioare valorii reale imobilului, va verifica valoarea imobilului la momentul efectuării raportului de expertiză, cu respectarea criteriilor rezultând din dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Astfel, respectând întocmai îndrumările instanței de recurs, obligatorii pentru judecătorii fondului, instanța de fond a dispus întocmirea unei completări la raportul de expertiză motiv pentru care s-a solicitat comisiei de experți să stabilească care era valoarea de circulație a terenului expropriat la momentul exproprierii, acesta fiind criteriul esențial pentru a verifica dacă despăgubirile au fost corect stabilite sau nu, respectiv dacă se impune sau nu acordarea despăgubirilor stabilite la o dată ulterioară în condițiile în care la momentul exproprierii despăgubirile au fost corect evaluate de expropriator.

Conform concluziilor comisiei de experți, prin răspunsul la obiecțiuni 2 înregistrate la data de (...), la momentul exproprierii, valoarea terenului în litigiu a fost de 8,55 euro/mp, respectiv 14.791,50 euro, valoare aproape identică cu cea stabilită prin hotărârea atacată.

Valoarea astfel stabilită s-a întemeiat pe analizarea unor contracte de vânzare cumpărare având ca obiect imobile situate în intravilanul com. F., deși terenul expropriat este amplasat în extravilanul loc. Luna de Sus, așa cum rezultă din adeverința nr.16371/0(...) emisă de P. com F..

La data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv (...), art.9 din Legea nr.198/2004, invocat de antecesoarea recurenților, avea următorul cuprins „Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire. A. formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor rt. 21-27 din Legea nr

33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. În acest caz, plata despăgubirii se face de cătreexpropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia";.

P. art. 26 din Legea nr.33/1994, "(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

(3) Experții vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale.

(4) În cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seamă de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor.

Art.27 din același act normativ statuează că, „(1) Primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî.

(2) Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată";.

D. interpretarea acestor texte legale, reiese că în situația în care proprietarul expropriat se adresează instanței de judecată, nefiind mulțumit de cuantumul despăgubirii solicitând stabilirea unei despăgubiri mai mari decât cea acordată prin hotărârea contestată, logica juridică impune ca o eventuală comparație între valoarea stabilită prin H. nr.92/(...) și aceea prevăzută printr- o expertiză judiciară evaluatorie, să se raporteze la același moment, respectiv la momentul exproprierii.

Prin urmare, în mod corect prima instanță a dispus verificarea modalității de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat prin luarea în considerare a valorii de circulație a terenului, la momentul exproprierii, acesta fiind momentul în raport de care antecesoarea recurenților a contestat valoarea stabilită de expropriator.

Contrar susținerilor recurenților, valoarea terenului expropriat trebuia determinată la momentul întocmirii raportului de expertiză numai în condițiile în care s-ar fi probat că despăgubirea oferită de expropriator nu a fost una justă, fiind mai mică decât valoarea de circulație a terenului la momentul exproprierii ori, din probele administrate reiese că despăgubirea oferită de expropriator prin hotărârea contestată, de 14.705 euro a fost una justă fiind aproape identică cu cea stabilită de comisia de experți la momentul exproprierii, de 14.791,50 euro.

Deși recurenții afirmă că despăgubirea stabilită în hotărârea contestată este derizorie în comparație cu valoarea reală a imobilului expropriat, aceștia nu au probat faptul că prețul de tranzacționare al unor imobile similare celui în litigiu ar fi fost la data exproprierii mai mare decât valoarea stabilită de expropriator și confirmată de comisia de experți prin răspunsul la obiecțiuni nr.2 la raportul de expertiză administrat în cauză.

În acest sens C. constată că recurenții au depus în probațiune în fața instanței de fond rapoarte de expertiză întocmite sau hotărâri judecătorești pronunțate în alte cauze, unele dintre ele privind imobile situate chiar în alte unități administrativ teritoriale decât cel din litigiu, înscrisuri care în modcorect nu au fost analizate, fiind implicit înlăturate deoarece nu pot avea valoare probatorie în prezenta cauză și nu sunt relevante pentru a justifica majorarea cuantumului despăgubirii raportat la răspunsul la obiecțiuni nr.2 la raportul de expertiză.

Rapoartele de expertiză depuse de recurenți în recurs nu pot fi luate în considerare ca având valoare probatorie deoarece, pe de-o parte, evaluarea terenurilor expertizate în aceste dosare a fost determinată prin metoda comparației prin bonitare care nu este conformă cu standardele internaționale de evaluare așa cum reiese din adresele ANE.R nr.82/(...) și nr.97/(...), iar pe de altă parte, nu pot fi utilizate ca și comparabile întrucât nu vizează imobile de același fel cu imobilul în litigiu.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, C. în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.3041C., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S. Ș. și S. I. împotriva sentinței civile nr. 11 din 10 ianuarie 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține ca fiind legală și temeinică.

În conformitate cu prevederile art.316 raportat la art.274 alin.1 C., C. va respinge cererea pârâtului intimat de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs având în vedere că acesta nu a dovedit efectuarea unor cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea prezentului recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S. Ș. și S. I. împotriva sentinței civile nr. 11 din 10 ianuarie 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2012.

PREȘED.TE, JUDECĂTORI,

A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C.

A.-A. M.

GREFIER,

Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond: A.S.S..

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1719/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă