Decizia civilă nr. 48/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
Dosar nr. (...)*
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 48/A/2012
Ședința din data de 06 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. C. V. JUDECĂTOR: I.-D. C. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare, în rejudecare după casare, prin decizia civilă nr.
4916 din 8 iunie 2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, apelul declarat de pârâtul P. M. C.- N., împotriva sentinței civile nr. 430 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privindu-i și pe reclamanta B. M. și pârâtul M. C.-N. PRIN P., având ca obiect plângere în baza Legii nr.
10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantei-intimate B. M., avocat M. F. - L., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-apelant și al pârâtului-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar răspunsul domnului expert C. D. M. în sensul celor solicitate de instanță și lasă la aprecierea instanței dacă să se comunice acest răspuns cu pârâtul apelant și cu pârâtul intimat.
Curtea, în urma deliberării, constată că acest răspuns depus în instanță de către reprezentanta reclamantei intimate reprezintă o precizare a suprafeței libere și apreciază că acest răspuns nu se impune a fi comunicat cu pârâtul apelant având în vedere și împrejurarea că la completările anterior solicitate domnului expert și care au fost comunicate P. municipiului C.-N., acesta nu a avut de formulat nici o observație sau obiecțiuni, iar în prezentul răspuns se indică de către expert doar suprafața, fără a se face modificări de formă sau amplasament, având în vedere că răspunsul este o precizare care interesează instanța în vederea clarificării depline a situației terenului.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită admiterea în parte a recursului declarat de pârât, modificarea în parte a sentinței recurate și în principal, obligarea pârâtului să emită reclamantei dispoziție de acordare adreptului de folosință special pentru terenul în suprafață de 341 mp conform raportului de expertiză întocmit în cauză.
În subsidiar solicită a se dispune obligarea pârâtului la restituirea suprafeței de 263 mp, identificată de domnul expert conform răspunsului depus azi în instanță, iar pentru restul de suprafață să se dispună obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.
2.. Arată că celelalte motive invocate de către pârâtul apelant sunt neîntemeiate și nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 430 din 13 mai 2010 a T.ui C., s-a admis plângerea formulată de petiționara B. M. împotriva pârâților M. C.-N. prin primar și P. municipiului C.-N. și în consecință, a fost anulată dispoziția de respingere a notificării nr. 915 din (...), emisă de P. municipiului C.-N. și au fost obligați pârâții să emită pe seama petiționarei dispoziție de acordare a dreptului de folosință special pentru terenul de 341 mp, parte din parcela cu nr. top 7581/3/2 înscrisă în CF nr. 6489 C., porțiunea colorată în roz în schița anexată la raportul de expertiză întocmit de expertul C. D. și cuprinzând propunere de acordare a despăgubirilor în condițiile legii speciale Titlul VII din Legea nr. 247/2008 pentru terenul în suprafață de 48 mp, parte din parcela cu nr. top 7581/3/2 și pentru construcția și terenul în suprafață de 86 mp nr. top 7581/3/1, ținând seama de valoarea actualizată a despăgubirilor de 30.000 lei primite de petiționară la predarea imobilului.
Au fost obligați pârâții să îi plătească petiționarei cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin dispoziția nr. 915 din (...) a P. municipiului C.-N., a fost respinsă notificarea nr. 1996/(...) formulată de petiționara B. M., cetățean german, căreia statul german i-a plătit despăgubiri în sumă de 6.035 RM pentru casa unifamilială situată în C.-N., str.S. B. nr.8, distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial.
Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001, petiționara a solicitat restituirea în natură sau acordarea despăgubirilor pentru imobilul situat în C.-N., str. S. B. nr. 8, înscris în CF nr. 6489, nr.top 7581/1, constând în casă familială compusă din 1 cameră, bucătărie, curte și grădină în suprafață de 470 mp, care a fost preluat în anul 1981 în baza
Decretului nr. 223/1974 de către S. R.
Câtă vreme construcția pentru care petiționara solicită măsuri reparatorii era înscrisă în cartea funciară în anul 1971 pe numele lui B. M. și soția născută Gyarmati Vilma, este evident că despăgubirile primite de petiționară în anul 1989 de la S. G., i-au fost acordate pentru construcția bombardată în anul 1944.
Pentru imobilul preluat de S. Român de la petiționară în anul 1981 în temeiul Decretului nr. 223/1974, aceasta recunoaște că a încasat suma de
30.000 lei.
După preluarea de către S. Român, imobilul cu nr. top 7581/3 a fost împărțit în două parcele: 1) nr.top 7581/3/1 casă și teren în suprafață de 86mp ce a fost vândută de S. Român numitei R. V. prin contractul de vânzare- cumpărare nr. 30375 din (...), neatacat de către petiționară; 2) nr.top
7581/3/2 teren în suprafață de 389 mp.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul C. D.-M., a rezultat că din parcela cu nr.top 7581/3/2 în suprafață de 389 mp, numai pentru suprafața de 341 mp cu destinația de curte i se poate acorda petiționarei un drept special de folosință, în timp ce suprafața de 48 mp este ocupată de C. M.
Prin decizia civilă nr. 207/A/(...) a Curții de A. C. s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr.
430 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), care a fost menținută.
Instanța de apel a reținut că apelantul nu a contestat că imobilul înscris în CF nr. 6489 C.-N., nr. top 7581/3 casă din cărămidă pe fundație de beton acoperită cu țiglă, cu una cameră și bucătărie, curte și grădină în suprafață de 470 mp, a fost proprietatea tabulară a reclamantei B. M., de la care a trecut în proprietatea statului Român cu plata despăgubirilor în sumă de 37.800 lei, prin decizia nr. 354 din 3 octombrie 1981, emisă în baza Decretului nr. 223/1974 de C. E. al C. P. al județului C.. De aceste despăgubiri a ținut seama prima instanță atunci când a soluționat plângerea prin sentința ce constituie obiectul prezentului apel.
De asemenea, pârâtul-apelant nu a contestat că după preluarea de către S. Român a imobilului cu nr. top 7581/3 casă și teren în suprafață de
470 mp, acesta a fost dezmembrat în parcela cu nr. top 7581/3/1 casă și teren în suprafață de 86 mp, ce a fost vândută numitei R. V. în temeiul Legii nr.112/1995, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 30375 din (...).
Critica pârâtului-apelant a vizat faptul că despăgubirile încasate în anul 1989 de către reclamantă de la S. G., vizează imobilul preluat de S. Român în anul 1981, iar nu construcția bombardată în anul 1944 și bunurile mobile distruse cu acea ocazie, având în vedere că potrivit art. 5 alin.(1) din Legea nr.10/2001, nu sunt îndreptățite la restituirea în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaționale încheiate cu România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa nr.1, care face parte integrantă din lege.
„Decizia generală pentru stabilirea pierderilor de bunuri casnice conform Legii pentru stabilirea/constatarea (FG) și pentru constatarea despăgubirilor pentru bunurile casnice conform legii pentru despăgubirile de război"; emisă de C. D. - C. pentru Acordarea Despăgubirilor Bad Hamburg sub nr. 6380 din 14 noiembrie 1985, f. 38 dos. tribunal, a avut ca obiect acordarea despăgubirilor pentru bunurile casnice distruse în timpul celui de-al doilea război mondial.
Apoi „Decizia pentru stabilirea valorii daunelor financiare conform Legii pentru stabilirea/constatarea (FG) în cazul participării mai multor păgubiți direcți";, emisă de aceeași comisie la data de 3 iulie 1989, prin care s-a acordat suma de 6.035 RM, a avut ca obiect despăgubirile pentru bunuri imobiliare și mobiliare, produse în anul 1944 ca urmare a războiului, așa cum rezultă în mod explicit din mențiunile de la pct. 7 al deciziei. Ambele decizii puteau fi atacate cu recurs la C. de recurs pentru Despăgubiri de R., astfel că numai de totală rea-credință fiind, poți susține că despăgubirileacordate pentru daunele materiale suferite în anul 1944, în timpul celui de- al doilea război mondial, reprezintă despăgubiri acordate de S. G. pentru imobilul în litigiu preluat de S. Român de la reclamantă în anul 1981, în baza Decretului nr. 223/1974, așa cum susține în mod vădit eronat pârâtul- apelant.
Prin decizia civilă nr.4916/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție s-au admis recursurile declarate de pârâții P. mun. C.-N. și M. C.-N., împotriva deciziei civile nr. 207/A/(...), care a fost casată, trimițându-se cauza spre rejudecare instanței de apel.
În considerentele deciziei de casare instanța a reținut că deși în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în fața primei instanțe, cu referire la suprafața de teren de 341 mp, expertul a precizat că restituirea acesteia este posibilă doar cu înscrierea unei servituți de gaz, apă și canal, respectiv a unei servituți de trecere pietonală în favoarea imobilului cu nr. top
7581/3/1, nici instanța de fond și nici instanța de apel, în respectarea principiului efectului devolutiv, nu au făcut demersurile necesare stabilirii regimului juridic al terenului asupra căruia s-a recunoscut dreptul de folosință special, în sensul clarificării aspectelor legate de posibilitatea efectivă de restituire în natură.
Precizarea inclusă în raportul de expertiză, privind restituirea sub condiția înscrierii unor servituți în favoarea imobilului învecinat, acreditează ideea existenței pe terenul în litigiu a unor amenajări de utilitate publică, în sensul art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Cu ocazia rejudecării instanța urmează să stabilească dacă regimul juridic al terenului care se constituie în curtea aferentă unui imobil și despre care se reține în raportul de expertiză că ar fi grevat de conducte de gaz, apă și rețele de canalizare, îl face apt de restituire în natură, situația de fapt premisă a restituirii în natură nefiind pe deplin lămurită.
În rejudecare, dosarul s-a înregistrat la Curtea de A. C. sub nr.
(...)*.
Conformându-se dispozițiilor instanței de casare, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. 1 Cod proc.civ., instanța a dispus efectuarea de adrese către furnizorii de utilități cu privire la care în raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe s-a arătat că dețin pe terenul în litigiu conducte, precum și un supliment la raportul de expertiză.
Potrivit răspunsurilor comunicate de către furnizorii de utilități, reiese că pe terenul situat administrativ în C.-N., str. S. B. nr. 8, evidențiat în CF nr. 6489 C., nr. top 7581/3, în suprafață de 341 mp, evidențiat pe schița comunicată tuturor furnizorilor de utilități, situația este următoarea din punctul de vedere al existenței de conducte: furnizorul serviciilor de telecomunicații R. nu deține la această adresă rețea sau echipamente de telecomunicații (f. 22); furnizorul de gaz E-ON GAZ nu deține pe terenul în litigiu rețele de distribuție de gaz, acestea fiind poziționate pe domeniul public, conform planului de situație anexat (f. 23-24); furnizorul de apă și canalizare Compania de Apă S. SA a arătat că terenul în litigiu nu este subtraversat de conducte publice de apă-canal, conform planului de situație anexat (f. 26-28); furnizorul de energie electrică SC FDEE Eectrica Distribuție Transilvania Nord a arătat că pe terenul în litigiu există ca și rețele de distribuție aparținând SDEE C.-N., doar branșamentul electricaerian care deservește alimentarea cu energie electrică a imobilului situat în
C.-N., str. S. B. nr. 8 (f. 29-30).
Expertul desemnat în cauză a efectuat o completare la raportul de expertiză, înainte de a se comunica la dosar răspunsul solicitat furnizorilor de utilități (f. 31), instanța dispunând revenire cu adresă la expert, cu solicitarea ca acesta să completeze raportul de expertiză inițial, în sensul de a stabili dacă terenul care face obiectul litigiului poate fi restituit în natură, negrevat de servituți și, de asemenea, în ipoteza în care se impune, să facă propuneri de stabilire a unei servituți, luând însă în considerare răspunsurile furnizorilor de utilități (f. 39).
Răspunzând acestei solicitări (f. 42-43), expertul a arătat că în urma studierii răspunsului furnizorilor de utilități, a constatat că imobilul nu este afectat de rețele publice de utilități, ci doar de rețelele și racordurile rețelelor care deservesc imobilul cu nr. top 7581/3/1.
Constatând existența unor neconcordanțe între schița anexă la expertiza efectuată în fața primei instanțe (f.51), față de schița anexă răspunsului la obiecțiuni în apel (f. 50), în sensul că încadrarea suprafeței de 341 mp este diferită pe cele două schițe, instanța a solicitat expertului clarificarea acestui aspect: care sunt în realitate delimitările suprafeței de
341 mp.
Potrivit răspunsului comunicat de expert (f. 52), suprafața de 341 mp liberă și care poate fi restituită în natură este cea evidențiată pe schița anexă la expertiza efectuată în fața primei instanțe.
Planul de situație întocmit în apel cuprinde porțiunea de teren cuprinsă în suprafața de 341 mp, pe care se impune constituirea unui drept de servitute de trecere.
Expertul a precizat că în ipoteza în care terenul pe care se impune instituirea dreptului de servitute nu se restituie, reclamanta nu are acces la terenul delimitat între pct. N.M 1542-1540.
Instanța a formulat o nouă solicitare expertului, în sensul că acesta să precizeze care este suprafața de teren negrevată de sarcini.
Expertul, făcând trimitere la planul de situație anexă expertizei efectuate în fața primei instanțe, a precizat că suprafața de teren negrevată de sarcini este de 263 mp și este amplasată între pct. (...)-1542.
Coroborând toate aceste răspunsuri, instanța constată că porțiunea de teren liberă și negrevată de sarcini susceptibilă de a fi restituită în natură în conformitate cu dispozițiile art. 10.3 din HG nr. 250/2007 este cea de 263 mp., astfel încât în baza acestei dispoziții și art. 296 Cod proc.civ., curtea va admite în parte apelul declarat de pârâtul P. municipiului C.-N. împotriva sentinței civile numărul 430 din 13 mai 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va schimba în parte, în sensul că:
Va obliga pârâtul să emită reclamantei dispoziție de:
- acordare a dreptului de folosință special pentru terenul în suprafață de 263 mp situat între punctele (...)-1542 număr top 7581/3/2 evidențiat în CF numărul 6489 C.-N., conform raportului de expertiză și a răspunsului la solicitarea instanței din (...), întocmit de dl. exp. C. D. M. și:
- propunere de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII din
Legea numărul 2. pentru suprafața de 78 mp teren din același număr top
7581/3/2, aceasta reprezentând diferența dintre suprafața de 341 mp a nr. top 7581/3/2 și cea de 263 mp restituită în natură.
Se vor menține toate celelalte dispoziții ale sentinței privind anularea dispoziției de respingere a notificării nr. 915/(...) emisă de P. municipiului C.-N., obligarea pârâtului P. municipiului C.-N. să emită dispoziție cuprinzând propunere de acordare a despăgubirilor în condițiile legii speciale Titlul VII din Legea nr. 247/2008 pentru terenul în suprafață de 48 mp, parte din parcela cu nr. top 7581/3/2 și pentru construcția și terenul în suprafață de 86 mp nr. top 7581/3/1, ținând seama de valoarea actualizată a despăgubirilor de 30.000 lei primite de petiționară la predarea imobilului, precum și cea de obligare a pârâților să îi plătească petiționarei cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei la fond.
În ceea ce privește propunerile expertului de constituire a unui drept de servitute de trecere în favoarea imobilului cu nr. top 7581/3/1, pentru a se asigura reclamantei acces la terenul delimitat între pct. N-M 1540, 1542, instanța de apel nu poate dispune instituirea unui astfel de drept de servitute, întrucât o atare solicitare nu a fost formulată în fața primei instanțe, instanța fiind ținută de limitele investirii, potrivit art. 298 raportat la art. 129 alin. 6 Cod proc.civ., și a principiului disponibilității părților, să se pronunțe numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Reclamanta are posibilitatea să solicite pe cale separată instituirea unui drept de servitute de trecere, în ipoteza în care imobilul asupra căruia i se va acorda dreptul de folosință special, îndeplinește toate cerințele legale pentru a beneficia de un astfel de drept.
În ceea ce privește critica formulată în apel vizând faptul că în anul
1989 reclamanta ar fi încasat despăgubiri de la S. G. pentru imobilul preluat de S. Român, în baza Decretului nr. 223/1974, în anul 1981, curtea constată că aceasta nu este fondată.
Din conținutul deciziei pentru stabilirea valorii daunelor financiare conform legii pentru stabilire/constatare în cazul participării mai multor păgubiți direcți, emisă de S. G. - Bad H. la (...) (f. 7-8 dosar fond), reiese cu evidență că despăgubirile în sumă de 6035 R. acordate moștenitoarei păgubiților direcți, B. Margarete, vizează pagube produse în anul 1944, reprezentând daune materiale în urma războiului.
Prin urmare, susținerea apelantului potrivit căreia reclamanta a încasat despăgubiri de la S. G. pentru imobilul preluat în baza Decretului nr. 223/1974, este total nefondată, reieșind cu evidență din conținutul actului emis de S. G. că despăgubirile s-au acordat pentru daunele materiale suferite de antecesorii reclamantei în urma războiului, dispozițiile art. 5 pct. 1 din Legea nr.10/2001 nefiind nicidecum incidente.
De menționat totodată este și faptul că prin modalitatea de soluționare a apelului în sensul celor arătate, s-a dat curs și obiecțiunii la completarea la raportul de expertiză inițială, formulată de pârât (f. 37) vizând respectarea distanței necesare pentru accesul la casa situată pe nr. top
7581/3/1, existând o distanță de 1,50 m între latura casei și latura nordică a terenului asupra căruia se va acorda drept de folosință special, delimitat între pct. 1546-1544.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte apelul declarat de pârâtul P. municipiului C.-N. împotriva sentinței civile numărul 430 din 13 mai 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Obligă pârâtul să emită reclamantei dispoziție de:
- acordare a dreptului de folosință special pentru terenul în suprafață de 263 mp situat între punctele (...)-1542 număr top 7581/3/2 evidențiat în
CF numărul 6489 C.-N., conform raportului de expertiză și răspunsului la solicitarea instanței, din (...), întocmit de dl. exp. C. D. M. și:
- propunere de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII din
Legea numărul 2. pentru suprafața de 78 mp teren din același număr top
7581/3/2.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței. Decizia este definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER M. C. V. I. D. C. A. B.
Red. M.V. dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: C.V. B.
| ← Decizia civilă nr. 457/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Sentința civilă nr. 31/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
