Decizia civilă nr. 1789/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 1789/R/2012
Ședința publică din data de 25 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
I.-D. C.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., precum și recursul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 1003 din 25 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul H.-T. V.-A., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 18 aprilie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1003 din 25 ianuarie 2012, pronunțată de
Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...) s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul H. T. V. A., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, s-a constatat caracterul politic al măsurii fixării domiciliului obligatoriu numitului A. A. P., născut la (...), pe perioada 2 martie 1949 - (...).
S-a constatat caracterul politic al măsurii administrative de sistare a dreptului la pensia stabilită în favoarea numitului A. A. P., născut la (...).
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să plătească reclamantului suma de 442.985 lei, cu titlu de despăgubiri pentru bunurile confiscate.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că așa cum rezultă din actele de stare civilă depus la dosar, reclamantul H. T. V. este nepot de fiică al defunctului A. A. P., născut la (...), fiul lui T. și Ana și decedat la data de (...).
Așa cum rezultă din actele aflate în arhiva CNSAS și depuse în copie la dosar, numitului A. P., născut la 16 iunie 1889, i s-a fixat domiciliu obligatoriu pe timp nelimitat în comuna U., raionul Dej, prin D. nr. 8., deoarece a fost moșier, a posedat 40 ha teren, 10 vite mari și inventar agricol. În baza Deciziei M.A.I. nr. 6581/(...), i s-au ridicat restricțiile domiciliare.
Martorul audiat în cauză a arătat că în 2 martie 1949 organele statului i-au ridicat toate bunurile din casă lui A. A. și i-au spus ca în două ore să plece, fără să-l lase să ia nimic cu el. Casa era mare, cu 7 camere, avea mobilă din cel mai scump lemn, un pian, aveau tot ce trebuie într-o gospodărie, cam 4 cai, 20 de vite, o turmă de aprox. 150 oi și cam 30 de porci.
Din Nota de studiu a C. S. S., întocmită în (...), depusă în extras la dosar, rezultă că tocmai organele statului comunist au recunoscut că începând cu 1949 au fost instituite unele măsuri administrative îndreptate împotriva unor categorii de persoane ce se socoteau la vremea respectivă că prezintă pericol pentru securitatea statului: dislocare și fixare de domiciliu obligatoriu; internare în unități și colonii de muncă; fixare de loc de muncă obligatoriu. În privința măsurii de dislocare și fixare de domiciliu obligatoriu s-a arătat că această măsură a fost luată ca urmare a aplicării D.ui nr. 83 din 3 martie
1949 ce se referea la naționalizarea pământurilor moșierești rămase în urma Reformei Agrare din 1945. Măsura viza foștii moșieri și familiile acestora, care au fost dislocați și li s-a fixat domiciliu obligatoriu pe timp nelimitat în diferite localități din țară. În total, s-a fixat domiciliu obligatoriu unui număr de 2.000 de familii. Î. D. nr. 8. nu prevedea expres măsura dislocării și fixării domiciliului obligatoriu, pentru a exista un temei legal, s-a emis H. nr. 1154 din (...), modificat prin H. nr. 344 din (...), care reglementa parțial problema stabilirii domiciliului obligatoriu pentru unele categorii de persoane, autorizându-se în acest M. Afacerilor Interne.
Din extrasul din procesul verbal al ședinței Comitetului executiv al Sfatului popular al regiunii C., din (...), rezultă că numitul A. A. din com. U., raion Dej, a fost decăzut din dreptul la pensie pentru întreaga perioadă de muncă salariată avută până la 23 august 1944, pe motivul că numitul a fost moșier expropriat, fapt ce se încadrează în HCM nr. 1178/1959, art. 1 lit. g. Conform adresei de la fila 12, dreptul la pensie a fost sistat începând cu data de 1 octombrie 1959.
Prin D. nr. 1555/1964, depusă în copie la fila 11, a fost acordată numitului A. A., născut la (...), care la data încetării activității avea funcția de judecător în cadrul M.ui Justiției, cu o vechime de 14 ani, o pensie de bătrânețe de 294 lei, începând cu data de 1 august 1964.
Potrivit art. 3 din L. nr. 2., constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea, stabilirea de domiciliu obligatoriu, etc., dacă au fost întemeiate pe unele acte normative enumerate expres în acest text de lege, iar potrivit art. 4 alin. 2 din lege, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora, aplicându-se în mod corespunzător prevederile art. 1 alin. 3. Din aceste texte de lege nu rezultă că pentru ca instanța să constate caracterul politic al unei măsuri administrative trebuie să fie vorba de altă măsură, în afara dislocării ori stabilirii de domiciliu obligatoriu, astfel cum susține pârâtul prin întâmpinare, ci că măsurile administrative să fi fost luate în baza altor acte normative decât cele prevăzute în mod expres la art. 3.
Ori, în prezenta cauză, s-a constatat că împotriva antecesorului reclamantului s-a luat măsura stabilirii de domiciliu forțat și măsura sistării pensiei, în mod abuziv, fără a exista un act normativ care să le justifice, pe motivul că acesta era fost moșier, astfel încât reprezenta un dușman al poporului, fiind considerat un pericol pentru securitatea internă a statului. Așadar, aceste măsuri au fost luate din motive politice, astfel cum este prevăzut la art. 1 alin. 3 din L. nr. 2., aplicabil în speță în baza art. 4 alin. 2 teza finală din aceeași lege.
Față de aceste considerente și de prevederile L. nr. 2. menționate anterior, instanța a admis primele două petite din acțiunea reclamantului și a constatat caracterul politic al măsurii de fixare a domiciliului obligatoriu numitului A. A. P., născut la (...), pe perioada 2 martie 1949 - (...) și a măsurii administrative de sistare a dreptului la pensia stabilită în favoarea numitului A. A. P., născut la (...).
Cât privește cererea având ca obiect despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a măsurilor administrative de mai sus, instanța a luat act că reclamantul nu a mai susținut acest petit.
Cu privire la petitul 4 din acțiune, având ca obiect obligarea pârâtului la plata contravalorii bunurilor confiscate, instanța constată că acest petit, astfel cum a fost precizat ulterior, este întemeiat în parte.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 lit. b) din L. nr. 2., orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul II inclusiv, pot solicita acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative.
În cauză, reclamantul a dovedit, prin actele de stare civilă depuse la dosar că este nepotul de fiică a lui A. A. P., cu privire la care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic, astfel cum s-a reținut anterior, și care a decedat anterior apariției legilor de restituire adoptate de legiuitorul postdecembrist.
De asemenea, instanța a reținut că în cauză s-a dovedit că bunurile confiscate de la antecesorul reclamantului au fost confiscate ca urmare a măsurii administrative a fixării de domiciliu obligatoriu, fapt confirmat de martorul audiat în fața instanței.
Potrivit adeverinței eliberată de A. C. de A. C. prețul estimativ de piață la animalele de fermă în prezent este: bovina între 3000-3500 lei; suina 700 lei/buc/100 kg; ovina între 300-320 lei; cabalina 4400 lei. Raportând aceste valori la numărul animalelor arătate de martor ca fiind confiscate și cu o valoare medie pentru suine de 500 lei, dat fiind că nu toți porcii au 100 kg, rezultă suma de 137.600 lei (4 cai x 4400 lei + 20 vite x 3000 lei + 150 oi x 300 lei + 30 porci x 500 lei).
Martorul a mai arătat că au mai fost confiscate: casa, care avea 7 camere, cu toată mobila din lemn scump, inclusiv un pian, cu tot ce era de trebuință într-o gospodărie, precum și un cazan de țuică. În vedere stabilirii valorii acestor bunuri, instanța are în vedere că prin raportul de expertiză întocmit într-o cauză asemănătoare (dosarul nr. (...) al T.ui C.), expertul a evaluat o casă țărănească de lemn cu 2 camere și șura cu grajd la suma de
66.000 lei. În consecință, apreciind în echitate, instanța stabilește valoarea de
100.000 lei pentru bunurile confiscate de la antecesorul reclamantului din prezenta cauză, apreciind că fiind vorba de o casă mult mai mare și de bunuri de o valoare mai mare, cum este un pian, această sumă este justificată.
Cât privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata valorii actualizate a pensiei sistate, instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit la restituirea sumelor ce ar fi trebuit plătite antecesorului său cu titlu de pensie, dar au fost sistate printr-o măsură administrativă cu caracter politic luată de organele statului totalitar, o astfel de pretenție întemeindu-se pe dispozițiile art. 5 lit. b) din L. nr. 2.. Față de aceste prevederi legale, instanța a înlăturat apărările pârâtului, care a susținut că pensia reprezintă un drept personal și netransmisibil, întrucât în speță nu se solicită plata în continuare a unei pensii, după moartea titularului, ci restituirea unor sume care ar fi trebuit să fie încasate în timpul vieții titularului. Prin moartea acestuia, dreptul său de creanță împotriva plătitorului pensiei se transmite moștenitorilor, întrucât dacă ar fi fost plătite, sumele respective, sau bunurile achiziționate cu acele sume, ar fi intrat în masa succesorală și ar fi revenit succesorilor.
În ce privește cuantumul prejudiciului suferit ca urmare a sistării pensiei pe 58 luni, în cauză a fost întocmit un raport de expertiză contabilă, prin care, actualizând pensia în raport de reglementările legale privind dobânzile pe perioada 1959 - 2010, a rezultat suma de 1.060,30 lei ron. Dar, având în vedere adresele comunicate de BNR cu privire la valoarea aurului din anul
1959 și din prezent, reclamantul a depus la fila 144 nota de calcul în care a arătat că prejudiciul efectiv suferit este în sumă de 205.294,76 lei. Instanța apreciază că acest din urmă mod de calcul, raportat la valoarea aurului de la momentul sistării pensiei și din prezent, este în măsură să ducă la stabilirea prejudiciului suferit ca urmare a sistării pensiei, dat fiind că o actualizare contabilă pe o perioadă atât de îndelungată nu acoperă devalorizarea și denominalizările suferite de moneda națională pe parcursul timpului.
Față de considerentele reținute anterior și în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b) din L. nr. 2., instanța a admis în parte petitul 4 din acțiunea reclamantului, astfel cum a fost precizat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul S. R. prin
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., precum și P. DE PE L. TRIBUNALUL
CLUJ.
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii cu consecința respingerii acțiunii.
În motivare a arătat în ceea ce privește constatarea caracterului politic al măsurii administrativ luata împotriva antecesorului reclamanților, A. A. P., de dislocare din localitatea de domiciliu si stabilire a unui domiciliu obligatoriu in perioada aprilie 1949-1957, având in vedere prevederile art. 4 alin. 2 din L. nr.
2., reclamantul nu are calitate procesuala activa in cauza, acțiunea pentru constatarea caracterului politic al unei masuri administrative putând fi formulata doar de către persoanele care au făcut obiectul unor masuri administrative nu si de către descendenții lor.
In ceea ce privește dislocarea din localitatea de domiciliu si stabilire a unui domiciliu obligatoriu in perioada aprilie 1949-1957, arată ca pentru aceasta măsura administrativa nu poate fi constatat caracterul politic. In temeiul prevederilor art. 4 alin. 2 din L. nr.2. poate fi constatat caracterul politic al altor masuri administrative decât cele prevăzute la art. 3 din L. nr. 2., ori dislocarea din localitatea de domiciliu si stabilire a unui domiciliu obligatoriu este prevăzuta la art. 3 din L. nr. 2..
In ceea ce privește daunele materiale acordate consideră ca sentința recurata cuprinde motive contradictorii si este nelegala, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 si 9 Cod pr. civ.
Susține in continuare ca bunurile mobile nu pot face obiectul L. nr. 2., ci doar bunurile imobile.
Astfel, conform prevederilor art. 5 al. 1 lit. b) din L. nr. 2.: (1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respectiv nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale privind reformaîn domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare".
In ceea ce privește bunurile imobile pentru care a fost acordata suma de
237.600 lei, in cauza nu s-a făcut dovada confiscării ca efect al măsurii administrative, datele cuprinse in actele existente la dosarul cauzei sunt contradictorii, iar valoarea stabilita de către expertul tehnic judiciar este exagerata. Pe de o parte se susține ca fost confiscata întreaga avere mobila si imobila, ca ulterior sa se prezume ca doar o parte din bunuri au fost confiscate.
Consideră că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de prevederile art. 5 lit. b din L. nr. 2..
P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ a solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței, rejudecarea cauzei cu respingerea acțiunii.
În motivare arată că raportat la situația de ansamblu rezultată din actele, lucrările și probele dosarului, hotărârea pronunțată în fond este nelegală și netemeinică, din următoarele considerente:
- a) sentința instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția adoptată, respectiv nu au fost indicate elementele/împrejurările în baza cărora s-ar putea reține caracterul politic - în sensul dispozițiilor L. nr. 2. - al măsurilor administrative luate față de antecesorul reclamantului; mai mult decât atât, niciuna din probele administrate în cauză nu relevă cu titlu de certitudine, fără echivoc, acest aspect.
Având în vedere că măsurile din discuție nu se încadrează între cele enumerate expres în art. 3 lit. a - f din lege ca având caracter politic de drept, instanța de fond avea obligația să facă aplicarea în mod corespunzător a disp. art. 1 alin. 3 din aceeași lege, cu ocazia eventualei constatări a caracterului politic al măsurilor. În concret, se impunea raportarea situației antecesorului reclamantului, la prevederile art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999 privind calitatea de luptător în rezistența anticomunistă. Ca atare, este greșită luarea în considerare de către prima instanță doar a calității de "moșier" a bunicului reclamantului - singurul element în considerarea căruia a fost supus măsurilor administrative sus-descrise, măsuri al căror (neîndoielnic) caracter ilegal și abuziv nu trebuie în niciun caz confundat și suprapus caracterului politic vizat de L. nr. 2..
- b) drept consecință a imposibilității de stabilire a caracterului politic (în sensul legii speciale) al respectivelor măsuri administrative, instanța nu putea admite (nici măcar în parte) petitul de acordare de despăgubiri cu titlu de daune materiale, pentru bunuri confiscate în baza măsurilor abuzive; tot în legătură cu acest aspect, ar fi de relevat existența mai multor greșeli în cuprinsul sentinței de fond, după cum urmează: - lipsa unor probe concrete și certe (adeverință, proces-verbal, alte înscrisuri sau documente doveditoare) care să ateste fără echivoc, în primul rând faptul deposedării antecesorului reclamantului de bunurile menționate în cererea (precizată) de chemare în judecată, iar în al doilea rând împrejurarea că deposedarea s-a produs în fapt prin confiscare aferentă aplicării de măsuri administrative, în sensul disp. art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2., și nu în alte modalități și condiții - expropriere, naționalizare, reformă agrară, etc.
Depoziția unui singur martor în acest sens, poate constitui cel mult un indiciu al susținerilor reclamantului, dar nu poate fi avută în vedere în mod singular la adoptarea unei soluții juste și legale în cauză.
O altă greșeală a primei instanțe o reprezintă echivalarea pensiei sistate a antecesorului reclamantului, cu noțiunea de "bunuri confiscate prin efectul aplicării unor măsuri cu caracter politic" din textul art. 5 alin. 1 lit. b al legiispeciale, fără vreo explicație plauzibilă a instanței în raport cu această apreciere și în condițiile în care în realitate o asemenea echivalență nu este posibilă, fiind lipsită de orice suport legitim.
Au fost acordate despăgubiri materiale în cuantum semnificativ, pentru bunuri ce nu au făcut obiectul cererii de chemare în judecată și nici al precizării de acțiune, fiind vorba despre un imobil - casă de locuit cu 7 camere
- deși s-au solicitat expres despăgubiri doar pentru bunurile mobile confiscate familiei, constând în tablouri, covoare, mobilier, pian, utilaje agricole și animale, precum și valoarea actualizată a pensiei datorate bunicului reclamantului pentru perioada si stării acesteia; contrar dispozițiilor legii speciale, instanța nu a verificat în niciun fel dacă imobilul în cauză (pentru care nici nu există de altfel dovada "confiscării") a fost sau nu restituit reclamantului, în natură ori prin echivalent bănesc, deși existau indicii serioase în acest sens în chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată și al precizării de acțiune, unde se arată concret faptul că "moșia și casa" bunicii materne A. Melinda (soția def. dr. A. A. P.) au fost restituite între timp mamei reclamantului, în baza legilor fondului funciar și a altor legi speciale; de asemenea, în privința cuantumului despăgubirilor acordate prin sentința de fond, se poate constata cu ușurință faptul că a fost stabilit într-un mod cu totul aleatoriu, prin raportare la conținutul și concluziile unui raport de evaluare întocmit într-o altă cauză civilă, și apreciind în echitate (cu excepția animalelor și a pensiei, pentru care s-au depus la dosar adeverințe, adresă oficială emisă de BNR și raport de expertiză contabilă).
Reclamantul H. T. V. prin întâmpinare (f. 16-18) a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, C. de
A. urmează să admită în parte recursurile pentru următoarele considerente:
În ce privește recursul pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE, acesta a arătat în ceea ce privește constatarea caracterului politic al măsurii administrative luata împotriva antecesorului reclamanților, A. A. P., de dislocare din localitatea de domiciliu si stabilire a unui domiciliu obligatoriu in perioada aprilie 1949-1957, că, având in vedere prevederile art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., reclamantul nu are calitate procesuala activa in cauza, pentru că acțiunea pentru constatarea caracterului politic al unei masuri administrative poate fi formulata doar de către persoanele care au făcut obiectul unor masuri administrative nu si de către descendenții lor.
Acest motiv de recurs este nefondat deoarece, chiar dacă art. 4 alin. 2 din L. nr. 2. prevede că persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora, acest text nu exclude aplicarea părții a doua a alin. 1 din același text legal, care prevede că cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată.
Această interpretare reiese din acea că alin. 1 prevede cazurile în care este vorba de alte condamnări cu caracter politic decât cele care au acest caracter de drept. Or, prin simetrie dacă pentru alte condamnări decât cele de drept se pot introduce acțiuni și de orice persoană fizică sau juridică interesată, atunci și pentru măsurile administrative care nu au caracter politic de drept, constarea acestui caracter se poate cere de price persoană interesată, pentru că dacă pentru măsuri mai grave, cum este condamnarea, se poate cere aceasta atunci și pentru măsuri mai puțin grave, cum sunt măsurile administrative trebuie ca persoanele interesate să aibă această posibilitate.
Mai trebuie arătat că potrivit art. 5 alin. 1 moștenitorii persoanei care a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, de drept sau al cărei caracter politic a fost constatat de instanță - textul nu distinge, pot solicita despăgubiri.
Or dacă pot solicita despăgubiri pentru măsuri administrative cu caracter politic, de drept sau al cărei caracter politic a fost constatat de instanță, atunci trebuie să li se recunoască și posibilitatea de a cere constatarea caracterului politic al măsurii administrative, pentru că în alt fel li s-ar nega dreptul la acțiune pentru despăgubiri, dar textul art. 5 alin. 1 tocmai le recunoaște acest drept.
Dacă au drept la acțiune pentru despăgubiri atunci au drept la acțiune
și pentru constatarea caracterului politic al măsurii administrative.
În ceea ce privește dislocarea din localitatea de domiciliu si stabilirea unui domiciliu obligatoriu in perioada aprilie 1949-1957, recurentul arată ca pentru aceasta măsura administrativa nu poate fi constatat caracterul politic. In temeiul prevederilor art. 4 alin. 2 din L. nr. 2. poate fi constatat caracterul politic al altor masuri administrative decât cele prevăzute la art. 3 din L. nr. 2., ori dislocarea din localitatea de domiciliu si stabilire a unui domiciliu obligatoriu este prevăzuta la art. 3 din L. nr. 2..
Nici acest motiv de recurs nu este fondat deoarece textul art. 4 alin. 2 din L. nr. 2. nu distinge ce alte măsuri administrative au fost avute în vedere.
Alte măsuri administrative decât cele prevăzute la art. 3 sunt altele decât cele prevăzute de art. 3, dar luate în baza acelorași acte normative enumerate la art. 3, sau aceleași măsuri administrative prevăzute de art. 3 dar luate în baza altor acte normative sau aceleași ori alte măsuri administrative, dar fără să aibă vreun act normativ la bază, pentru că de acea sunt măsuri abuzive pentru că nu au avut un temei care să le întemeieze și să protejeze drepturile fundamentale.
Cât timp textul art. 4 alin. 2 nu distinge la care din cele de mai sus se referă înseamnă că se referă la oricare dintre ele, pentru că dacă legea nu distinge atunci nici instanța nu poate să o facă.
În ceea ce privește daunele materiale acordate recurentul susține că bunurile mobile nu pot face obiectul L. nr. 2., ci doar bunurile imobile.
Acest motiv de recurs este nefondat deoarece art. 5 al. 1 lit. b) din L. nr.
2. face vorbire doar despre bunurile confiscate, fără a face referire doar la bunurile imobile, prin urmare se referă la orice bunuri, atât imobile cât și mobile.
Chiar dacă textul legal prevede că bunurile respective se restituie doar dacă nu au fost restituite sau nu s-au obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr. 10/2001, sau ale L. nr. 247/2005, această ipoteză se referă doar la partea de bunuri imobile iar nu și la cele mobile, și nicidecum nu exclude bunurile mobile confiscate de la restituire pentru că partea inițială a propoziției de la lit. b a art. 5 sus indicat nu distinge doar cu privire la imobile ci face referire la orice bun confiscat.
În ceea ce privește bunurile imobile pentru care a fost acordata suma de
237.600 lei, C. constată că prin acțiune și prin precizarea de acțiune (fila 89 dosar fond) reclamanții au cerut despăgubiri doar pentru bunurile mobile și au indicat expres că bunurile imobile confiscate au fost restituite în temeiul legilor fondului funciar respectiv L. nr. 1..
Acest motiv de recurs ce privește bunurile imobile este prin urmare întemeiat pentru că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.
În ce privește motivul de recurs privind bunurile mobile confiscate și valoarea acestora, C. constată că reclamanții nu au indicat în acțiune și nici înprecizarea de acțiune care sunt aceste bunuri dar de la A. N. C. s-a comunicat inventarul acestora, cu valoarea de la acel moment (fila 115-125).
Instanța de fond trebuia să solicite reclamanților să indice în acțiune pentru ce bunuri solicită să li se acorde despăgubiri, să indice valoarea fiecărui bun și apoi să administreze probe pentru evaluarea acestora, fie că este proba cu martori, expertiză sau adrese la diferite autorități pentru prețul actual.
Având în vedere sistemul legal de probe instanța trebuia să îl respecte și să acorde despăgubiri doar în măsura în care au fost dovedite pentru că acordarea de despăgubiri în echitate nu concordă cu probele pe care trebuia să le administreze.
În ce privește recursul P.UI DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, critica ce consideră că sentința instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția adoptată, nu poate fi primită deoarece au fost indicate elementele/împrejurările în baza cărora s-ar putea reține caracterul politic - în sensul dispozițiilor L. nr. 2. - al măsurilor administrative luate față de antecesorul reclamantului, anume faptul că numitului A. P., născut la 16 iunie
1889, i s-a fixat domiciliu obligatoriu pe timp nelimitat în comuna U., raionul Dej, prin D. nr. 8., deoarece a fost moșier, a posedat 40 ha teren, 10 vite mari și inventar agricol. În baza Deciziei M.A.I. nr. 6581/(...), i s-au ridicat restricțiile domiciliare.
Stabilirea domiciliului obligatoriu doar pentru faptul că a fost moșier și a deținut avere de o anumită valoare are temei doar în dorința statului comunist de la acea vreme de a implementa ideologia sa, întemeiată printre altele pe pauperizarea populației, acesta fiind un scop politic iar măsura luată împotriva antecesorului reclamantului are drept scop realizarea politicii statului de la acel moment.
Fiind corect stabilit caracterul politic al măsurilor administrative, instanța putea admite petitul de acordare de despăgubiri cu titlu de daune materiale, pentru bunurile confiscate în baza măsurilor abuzive.
Este neîntemeiat și motivul de recurs privind lipsa probelor care să ateste fără echivoc, faptul deposedării antecesorului reclamantului de bunurile menționate în cererea (precizată) de chemare în judecată și împrejurarea că deposedarea s-a produs în fapt prin confiscare aferentă aplicării de măsuri administrative, în sensul disp. art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2., deoarece din actele depuse (fila 114-125 dosar fond) reiese că s-a făcut confiscarea bunurilor din inventar în temeiul D.ui nr. 8., același act normativ ce a stat și la baza luării măsurii administrative a fixării domiciliului obligatoriu.
În schimb este întemeiat motivul de recurs ce privește insuficiența probelor în privința cuantumului despăgubirilor acordate pentru bunurile mobile, pentru motivele arătate mai sus la analiza celuilalt recurs.
Mai arată același recurent că o altă greșeală a primei instanțe o reprezintă echivalarea pensiei sistate a antecesorului reclamantului, cu noțiunea de "bunuri confiscate prin efectul aplicării unor măsuri cu caracter politic" din textul art. 5 alin. 1 lit. b al legii speciale, fără vreo explicație plauzibilă a instanței în raport cu această apreciere și în condițiile în care în realitate o asemenea echivalență nu este posibilă, fiind lipsită de orice suport legitim.
Acest motiv de recurs este întemeiat dar fiind vorba de modificarea sentinței, alături de motive care duc la casarea sentinței, și cu privire la acest aspect se va casa sentința, în temeiul art. 312 alin. 3 partea II Cod procedură civilă, urmând ca instanța să analizeze și să dispună acordarea de despăgubiri materiale doar pentru bunurile confiscate iar nu și pentru alte măsuri care nuse încadrează în prevederile L. nr. 2., chiar dacă au fost luate în urma condamnărilor sau măsurilor administrative cu caracter politic.
Apoi instanța a constatat că sistarea pensiei este măsură administrativă dar măsurile administrative trebuiau să fi fost luate de fosta miliție și securitate, care nu aveau nici atribuție în ce privește pensiile.
Este fondat și motivul de recurs ce privește acordarea despăgubirilor materiale pentru bunuri ce nu au făcut obiectul cererii de chemare în judecată și nici al precizării de acțiune, așa cum s-a expus la analiza celuilalt recurs.
Față de cele de mai sus, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită în parte recursurile declarate de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 1003 din 25 noiembrie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va casa în parte cu privire la constatarea caracterului politic al sistării pensiei și cu privire la despăgubirile acordate pentru bunurile confiscate, limite în care va trimite spre rejudecare aceleiași instanțe pentru ca reclamanții să indice valoarea fiecărui bun și apoi părțile și instanța să administreze probe pentru evaluarea acestora, fie că este proba cu martori, expertiză sau adrese la diferite autorități pentru prețul actual.
În ce privește echivalarea pensiei sistate a antecesorului reclamantului, cu noțiunea de "bunuri confiscate prin efectul aplicării unor măsuri cu caracter politic" din textul art. 5 alin. 1 lit. b instanța va analiza dacă această sistare a pensiei are caracter de confiscare a averii în urma măsuri administrative și va dispune acordarea de despăgubiri materiale doar pentru bunurile confiscate iar nu și pentru alte măsuri care nu se încadrează în prevederile L. nr. 2., pentru că nu se poate ca aceași sistare a pensiei să fie și măsură administrativă și confiscare a averii.
Celelalte dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE
Admite în parte recursurile declarate de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 1003 din 25 noiembrie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează în parte cu privire la constatarea caracterului politic al sistării pensiei și cu privire la despăgubirile acordate pentru bunurile confiscate, limite în care trimite spre rejudecare aceleiași instanțe.
Menține celelalte dispoziții.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. A. N. M. C. V. I. D. C.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecător fond - G. O.R. - Tribunalul Cluj
GREFIER M. L. T.
| ← Sentința civilă nr. 31/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1719/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
