Decizia civilă nr. 1726/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.

Dosar nr. (...)* Cod operator 8428

D. C. NR. 1726/R/2012

Ședința publică din 20 aprilie 2012

I. constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.

J.ECĂTORI: C.-M. CONȚ

I.-D. C.

G. : A.-A. M.

S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul S. C. V., în nume propriu, și în numele reclamanților A. C. A., B. L., P. L., B. N. O. și B. A. I., împotriva deciziei civile nr. 8/A din 12 ianuarie 2012 a T. M., pronunțată în dosar nr. (...)*, privind și pe pârâtele intimate BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI și BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI - S. M., având ca obiect restituire metale prețioase.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, doamna avocat R. M., cu împuternicire avocațială pentru redactarea și susținerea recursului, la f. 15 din dosar, precum și reprezentantul pârâtelor intimate, domnul consilier juridic F. N. C., lipsă fiind reclamanții recurenți personal.

P. de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de reclamantul S. C. V., în nume propriu, și în numele reclamanților A. C. A., B. L., P. L., B. N. O. și B. A. I. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...) a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, care a fost expediată prin poștă de către pârâta intimată B., prin intermediul domnului consilier juridic F. N. C., prin care acesta solicită respingerea recursului declarat de reclamanți ca inadmisibil și nefondat, iar pe cale de consecință menținerea hotărârii din apel ca legală și temeinică, precum și judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ., la care a fost anexată delegația, care atestă împrejurarea că domnul consilier juridic F. N. C. a fost împuternicit de către B. pentru a-i reprezenta interesele în dosarul nr. (...)* al C. de A. C.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., invocă și pune în discuție inadmisibilitatea acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate prin reaprecierea stării de fapt de către instanța de recurs, ca urmare a reaprecierii probelor administrate în cauză, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 111^{1și pct. 112 din O. nr. 138/2000.}

De asemenea, Curtea din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., raportat la art. 316 și art. 294 alin. 1 C.pr.civ., invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii în recurs, prin invocarea pentru prima dată în recurs a unor temeiuri juridice noi după cum urmează: art. 36 alin. 1 din Constituția R. din 1965, Constituția R. din

1952, prevederile art. 480 - 481 C.civ., art. 11 și art. 20 din Constituția R., art. 17 din Declarația Universală a D. Omului, Protocolul 1 la C. și temeinicia pretențiilor recurenților prin prisma jurisprudenței C.E.D.O.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat,

Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantelor părților asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar și pune în vedere acestora ca odată cu concluziile pe fondul cauzei să se refere și la cele două excepții invocate din oficiu de către instanță.

Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul de a respinge apelul declarat de pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 9500 din (...), pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. (...), ca nefondat și de a admite apelul declarat de reclamanți, cu consecința schimbării în parte a sentinței civile nr. 9500 din (...) a J.ecătoriei B. M. și obligarea pârâtei intimate B. la plata cheltuielilor de judecată la nivelul de 6% din sumele obținute cu titlu de despăgubiri, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține verbal și, totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.

Reprezentanta reclamanților recurenți arată că recursul declarat de reclamanți este întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., art. 312 alin. 5 C.pr.civ. și art. 304 pct. 9 C.pr.civ., decizia atacată fiind lipsită de temei legal, deoarece a fost înlăturată cerința privind preluarea abuzivă a metalelor prețioase și, totodată, arată că nu mai este necesar a se verifica caracterul abuziv al preluării metalelor prețioase pentru că însăși legea definește caracterul abuziv al preluării prin D. nr. 2..

De asemenea, reprezentanta reclamanților recurenți solicită respingerea excepțiilor invocate din oficiu de către instanță.

Reprezentantul pârâtelor intimate solicită respingerea recursului ca inadmisibil și nefondat, iar pe cale de consecință menținerea hotărârii din apel ca legală și temeinică, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și, totodată, arată că din documentația existentă la dosar, rezultă modul de dobândire a minereului aurifer, această stare de fapt fiind descrisă de procurorul de caz în O. de scoatere de sub urmărire penală a numitului S. C. V., precum și a numiților A. C. A., B. L., P. L., B. N. O. și B. A. I., iar dobândirea unei cantități de minereu aurifer prin furt nu a constituit, nu constituie și nu poate constitui mijloc de dobândire a proprietății niciunde pe teritoriul R. și având în vedere acest aspect, în speță nu poate fi vorba de o preluare abuzivă a metalelor prețioase.

Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentantul pârâtelor intimate arată că aceste cheltuieli de judecată nu pot fi acordate, deoarece nu au fost dovedite la timpul potrivit.

De asemenea, reprezentantul pârâtelor intimate arată că lasă la aprecierea instanței excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii pentru prima dată în recurs, prin invocarea prevederilor legale mai sus enumerate, invocată din oficiu de către instanță.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C A T R E

Pr in sen tinț a c iv il ă nr . 9500/(...), pronunț ată de Jude c ător i a Baia Marîn dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții S. C. V., în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților: B. A. I., A. C. A., B. L., P. L., B. N. O., în contradictoriu cu pârâta Banca Națională a României și în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților contravaloarea cantității de 2.296 grame de aur fin și 1148 grame argint fin calculate la prețul practicat la data plății. Pârâta a fost obligată de asemenea să plătească reclamantului S. C. V. 2400 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență, că în speță sunt incidente prevederile art. 26 alin. 1 din O. nr. 1., modificată și republicată, care dă dreptul persoanelor fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase au fost confiscate să solicite restituirea acestora, adresându-se judecătoriei în raza căreia domiciliază, până la data de (...).

Ulterior, prin L. nr. 591/(...), s-a introdus un nou alineat, 1 indice 1, care arată că, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază și moștenitorii persoanei fizice. Totodată s-a precizat că, prin preluarea abuzivă se înțelege preluarea efectuată în baza actelor normative […] D. 2. privind regimul mijloacelor de plată străine.

În speță, rezultă că este vorba de metale prețioase dintre cele enumerate prin textul legii, fiind îndeplinită condiția privind confiscarea în baza unuia dintre actele normative enumerate, respectiv D. nr. 2..

Prin Normele metodologice de aplicare a OUG 1. (HG 1.), în art. 139 alin. 2 se reține că dacă bunurile au fost valorificate în folosul S.ui, nu se mai găsesc fizic în gestiunea Sucursalei municipiului B. a B. N. a R., urmează a se plăti persoanelor îndreptățite, în baza hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile învestite cu formulă executorie contravaloarea metalelor prețioase la prețul calculat de Banca Națională a României la data plății.

Prima instanță mai reține în considerentele sentinței atacate că reclamanții au dovedit că sunt moștenitorii legali ai defunctului A. B. C., că s-a făcut dovada calității de aur și argint confiscat și dovada faptului că aceste cantități nu se mai găsesc fizic în gestiunea pârâtei.

Pr in dec iz ia c iv il ă nr. 329/R/(...) a T . M., pronunț ată în dos ar nr. (...),a fost admis recursul declarat de Banca Națională a României, împotriva sentinței civile nr. 9., pronunțată de Judecătoria Baia Mare, care a fost modificată în tot, în sensul că a fost respinsă acțiunea civilă.

Recursul declarat de reclamanți, împotriva aceleiași sentințe, a fost respins.

Pr in dec iz ia c iv il ă nr. 3160/R/(...), pronunț ată de Cur te a de A. C.,

pronunț ată în dos ar nr. (...),a fost admis recursul declarat de cătrereclamanți împotriva deciziei Tribunalul Maramureș nr. 329/(...), decizie ce a fost casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare T. M. în apel.

Curtea de A. C. a constatat că Tribunalul Maramureș în ședința publică din (...) a reținut că reprezentanta recurenților a declarat valoarea obiectului cauzei ca depășind suma de 100.000 lei și după deliberare

„constată că în cauză se aplică dispozițiile Legii speciale și stabilește că recursul este calea de atac în care se impune judecarea cauzei";, fără a arăta textul legal în baza căruia califică calea de atac ca fiind recursul și fără a stabili exact valoarea bunurilor în litigiu în raport de care ar fi urmat să stabilească calea de atac.

Conform dispozițiilor art. 282 pct. 1 C.pr.civ., hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar conform art.

282^{1Cod procedură civilă nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii ale căror obiect are o valoare de până la}

100.000 lei.

În dispozițiile legii speciale nu există un text care să prevadă că hotărârile pronunțate pe baza OUG nr. 1. sunt supuse doar căii de atac a recursului, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile generale din alineatele precedente cu privire la valoarea bunurilor în litigiu, calea de atac împotriva hotărârii pronunțată de Judecătoria Baia Mare, este apelul.

Chiar dacă pârâtul și-a intitulat calea de atac împotriva sentinței ca fiind „., tribunalul avea obligația să-i dea calificarea juridică exactă. În speță, tribunalul soluționând cauza ca fiind recurs în complet format din 3 judecători în loc de 2, cum prevede legea, a încălcat normele imperative privind compunerea instanței, astfel că este incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct.1 Cod procedură civilă, în raport de care recursul a fost admis, iar decizia tribunalului casată cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru judecarea ca apel.

În re judec are, c auz a a f ost înreg is tr ată su b nr. (...) * l a d ata de (...).

T ribun alul M ar amu r eș, pr in dec iz ia c i v il ă nr. 8/A/(...), pronunț ată îndosar nr. (...)*, a admis apelul declarat de către apelanta-pârâtă Banca Națională a României, reprezentantă prin Banca Națională a României - A. M. împotriva sentinței civile nr. 9500/(...), pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. (...), care a fost schimbată în tot, în sensul că:

S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții: S. C. V., A. C. A., B. L., P. L., B. N. O., B. A. I., în contradictoriu cu pârâta Banca Națională a

României, ca nefondată.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de către apelanții-reclamanți

S. C. V., A. C. A., B. L., P. L., B. N. O., B. A. I., împotriva sentinței civile nr.

9500/(...), pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. (...).

Fără cheltuieli de judecată.

Motivând decizia pronunțată, T. a reținut următoarele:

„Analizând sentința civilă nr. 9500/(...), pronunțată de Judecătoria

Baia Mare în dosarul nr. (...), prin prisma motivelor de apel formulate în cele două cereri de apel și în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. 1

C.pr.civ., tribunalul a reținut următoarele:

Din probele administrate în dosarul primei instanțe: Ordonanțele procurorului date în dosarul nr. 1397/B al Procuraturii locale B. M. la data de (...) - filele 23-24; O. dată la data de (...) în dosarul nr. 1774/B/1969 al Procuraturii locale B. M. - filele 37-38, O. din (...), dată în dosarul nr.

301/B/1969 - filele 39-41, rezultă că cele două cantități de aur și argint solicitate de reclamanți au rezultat în urma prelucrării unei cantități de minereu bogat în aur și argint, care a fost sustras, în anul 1947, de la uzina

1 Mai din F., de către delegatul B. N. de la acea vreme, numitul M. G. și ascuns la locuința lui A. C. B., cu complicitatea numiților O. D. și O. V.-O., faptele fiind descoperite ulterior, la data de (...) - filele 67-73 din dosarul primei instanțe.

Reclamanții sunt moștenitorii defunctului A. C. B., decedat la data de

(...), în calitate de frați și nepoți de frate.

Defunctul A. C. B. este cel care a ascuns, îngropându-l în pământ la domiciliul său, minereul bogat în aur și argint ce a fost sustras din U. 1

Mai, așa cum rezultă din dosarele de cercetare penală.

Reclamanții nu au dovedit cu niciun fel de mijloc de probă o stare de fapt contră celei reținute în dosarele de cercetare penală.

Potrivit art. 26 din OUG 1., republicată, art. 26* (1) Persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase și pietre prețioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv de către stat pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau își au sediul, până la data de 31 decembrie 2009. (1^1) De prevederile prezentei ordonanțe de urgență beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice, respectiv succesorii de drept ai persoanelor juridice îndreptățite. (1^2) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin preluare abuzivă se înțelege preluarea efectuată în baza următoarelor acte normative: a) L. nr. 638/1946 pentru controlul producției, prelucrării și circulației metalelor prețioase; b) L. nr.

284/1947 pentru cedarea către Banca Națională a României a aurului, valutelor efective și altor mijloace de plată străine; c) D. nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni din L. nr. 187/1945; d) D. nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare; e) D. nr. 2. privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase; f) D. nr. 302/1965 privind unele măsuri referitoare la obiectele confecționate din metale prețioase, la metalele și pietrele prețioase; g) D. nr. 244/1978 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase. (2) În cazul metalelor prețioase și al pietrelor prețioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, fiind valorificate, se vor acorda despăgubiri în condițiile și în limitele stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. (2^1) Banca Națională a României recuperează de la Ministerul

Finanțelor Publice sumele reprezentând contravaloarea obiectelor din metale prețioase și pietre prețioase restituite în natură, despăgubirile acordate persoanelor îndreptățite și cheltuielile determinate de obținerea și punerea în executare a hotărârilor judecătorești, în condițiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.

Alineatele 1^{1și 1^{2introduse prin L. nr. 5., ultimul prevăzând că, prin preluarea abuzivă se înțelege preluarea efectuată în baza actelor normative}}

[…] D. nr. 2., nu pot duce la interpretarea propusă de reclamanți, conform căreia legea nu ar mai cere analizarea îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru ca moștenitorii fostului proprietar să poată solicita restituirea bunurilor confiscate.

Din alin. 1^{2introdus prin L. nr. 5. rezultă că preluarea de la foștii proprietari în baza actelor normative acolo consemnate este considerată o preluare abuzivă și nicidecum nu rezultă din acest text de lege că moștenitorii unei persoane care a deținut pe nedrept, a ascuns, a tăinuit minereul sustras de la U. 1 Mai sunt îndreptățiți la restituirea acestuia.}

În noua concepție a legii, preluarea unuia sau unora din bunurile prevăzute în art. 4 din OUG nr. 1., care a fost făcută în baza unuia din actele normative avute în vedere, în cazul în speță D. nr. 2., constituie o condiție suficientă pentru a se dispune restituirea către foștii proprietari sau către moștenitorii acestora.

În speță, însă, antecesorul reclamanților nu a fost proprietarul bunurilor.

Art. 26 din O. nr. 1. republicată arată că „.le fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase și pietre prețioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv de către stat pot solicita restituirea acestora";, prin sintagma „. fizice și juridice ale căror obiecte…"; înțelegându-se proprietarii de drept ai acelor obiecte, persoane îndreptățite la a poseda acele obiecte, sintagma „. îndreptățite"; fiind conținută în alin 1^1.

În speță, numitul A. C. B., ai cărui moștenitori sunt reclamanții nu era o persoană îndreptățită la a deține, a poseda bunurile în cauză, prin urmare nu sunt îndeplinite condițiile cerute de O. nr. 1. modificată prin L. nr. 5. acțiunea formulată de reclamanți fiind neîntemeiată.

Așa fiind, în baza art. 296 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul va admite apelul pârâtei, va schimba în tot sentința civilă nr. 9500/(...) pronunțată de

Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. (...) în sensul că va respinge acțiunea civilă ca nefondată.

Având în vedere că acțiunea civilă a fost respinsă reclamanții nu sunt îndreptățiți la cheltuieli de judecată.

Prin urmare, în baza art. 274 Cod procedură civilă, apelul reclamanților va fi respins ca nefondat";.

Împotriva acestei decizii au decl ar at recu rs, în ter men leg al, r ecl amanț ii

S. C. V., în nu me pro pr iu ș i în nu mele recl aman ț ilor A. C. A., B. L., P. L., B. N.

O. ș i B. A. I., solicitând, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare acauzei, iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de Banca Națională a României împotriva sentinței civile nr. 9500 din (...), pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. (...)* ca nefondat și a admiterii apelului declarat de S. C. V., A. C. A., B. L., P. L., B. N. O., B. A. I., cu consecința schimbării în parte a sentinței civile nr. 9500 din (...), pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. (...), dispunând obligarea intimatei Banca Națională a României la plata cheltuielilor de judecată la nivelul de 6% din sumele obținute cu titlu de despăgubiri. Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.

În motivarea recursului, sub aspectul solicitării de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei, se arată că, prin D. civilă nr. 8/A din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...)*, instanța de apel a admis apelul declarat de Banca Națională a României, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanți ca nefondată, respingând totodată și apelul declarat de apelanții-intimați, reținând în considerentele deciziei, pe scurt că:

-"reclamanții nu au dovedit cu niciun fel de mijloc de probă o stare de fapt contrară celei reținute în dosarele de cercetare penală";

In aceste condiții, apreciază reclamanții recurenți, că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale, apreciind totodată hotărârea ca fiind nemotivată.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5

C.pr.civ., ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului pricinii

Fundamentul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7

C.pr.civ. rezidă în nerespectarea prevederilor art. 261 pct. 5 C.pr.civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", acestea fiind elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv.

In accepțiunea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C.pr.civ., motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiileformulate de părți, să conducă, în mod logic și convingător, la soluția din dispozitiv.

Numai o astfel de motivare constituie pentru părți o garanție împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac.

Nemotivarea hotărârii, echivalând în fapt cu o necercetare a fondului pricinii, nu poate determina modificarea hotărârii, conform soluției legislative consacrate de dispozițiile art. 312 alin. 3 C.pr.civ., pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ., pentru ipoteza în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul, fără a intra în cercetarea fondului, găsindu-și aplicarea soluția casării cu trimitere spre rejudecare, consacrată de art. 312 alin. 5 C.pr.civ.

În absența unei determinări legislative a noțiunii de "cercetare a fondului", nemotivarea hotărârii nu permite realizarea controlului judiciar, făcând cu neputință substituirea ei în instanța de recurs și se asociază de cele mai multe ori cu necesitate a suplimentării probatoriului, pentru a fi lămurite și constatate în cuprinsul hotărârii împrejurările esențiale ale cauzei.

Aceste situații sunt asimilate de jurisprudență unei necercetări a fondului și determină soluția casării cu trimitere, asigurând astfel părților beneficiul dublului grad de jurisdicție întrucât se impune respectarea tuturor garanțiilor procesuale privind judecata în fond și parcurgerea în mod real a gradelor de jurisdicție prevăzute de lege.

În același sens s-a pronunțat și practica judiciară în materie la care au făcut trimitere recurenții în cele ce urmează.

"In cazul în care s-a pronunțat o decizie fără să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au Înlăturat cererile părților, motivarea constituind pentru părți o garanție puternică împotriva arbitrariului judecătorilor, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., iar soluția instanței de recurs se încadrează în art. 312 alin. (2) C. proc. civ., fiind necesară casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal". (Curtea de A. B., Secția a III-a, D. nr. 1., publicată în lucrarea Culegere de P. J. în M. C. a C. de A. B. pe anul 1999, pag. 360-361, reluată în lucrarea Codul de procedură civilă. C. pe articole, E. 3, I. Leș, E. C. B., B. 2007, pag. 847.

"Nemotivarea hotărârii pronunțate în apel sau interpretarea greșită a motivelor invocate - în fapt și în drept - echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei și atrage casarea acesteia În recurs, cu trimitere pentru rejudecare". (Curtea de A. P., D. civilă nr. 1. din 2 septembrie 1998, publicată în lucrarea P. și literatură juridică 1997 - 1998, C. C., S. C., E. A., Curtea de A. 1998, pag. 97, reluată în lucrarea Codul de procedură civilă. C. pe articole, E. 3, I. Leș, E. C. B., B. 2007, pag. 847.

"Conform art. 312 alin. (2) teza 1 C. proc. civ., în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad. Soluția se justifică pe considerentul că, în caz contrar, s-ar răpi părților un grad de jurisdicție". (Curtea de A. C., Secția civilă, D. nr. 1033 din 23 iunie 1998, publicată în Buletinul Jurisprudenței. Culegere de decizii pe anul 1998, pag. 145, reluată în lucrarea Codul de procedură civilă. C. pe articole, E. 3, I. Leș, E. C. B., B. 2007, pag. 875.

In concluzie, având în vedere că instanța de apel a soluționat fondul cauzei, dar fără o cercetare asupra fondului, sunt îndeplinite condițiile art.

312 alin. 2 C.pr.civ. și se impune casarea deciziei cu trimitere pentru rejudecare la aceeași instanță.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 129 C.pr.civ., aspect ce echivalează tot cu necercetarea fondului pricinii.

Textul art. 129 promovează câteva din cele mai importante forme de manifestare a principiului rolului activ al judecătorului și a principiului aflării adevărului. De asemenea, textul impune judecătorului obligația de a respecta și de a face respectate principiul contradictorialității și celelalte principii ale procesului civil, acesta având obligația de a pronunța hotărâri care să reflecte o soluționare justă și principială a litigiilor.

În cauza de față, fără a ține seama de dispozițiile legale invocate de reclamanți și de scopul legii reparatorii, (O. nr. 1., modificată și completată prin L. nr. 5., H. nr. 1.), instanța de apel a făcut o proprie interpretare a stării de fapt și a dispozițiilor legale, ignorând principiul instituit, respectiv acela de a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

În apel, instanța avea posibilitatea, de a administra, reface sau completa probele administrate la prima instanță, precum și administrarea altor probe, facă a le considera necesare pentru soluționarea cauzei, raportat la dispozițiile art. 129 coroborat cu art. 295 C.pr.civ., totodată având posibilitatea de a cere părților explicații cu privire la împrejurările de fapt și de drept incidente în cauză.

Din păcate, instanța de apel s-a limitat la a prelua aceeași opinie exprimată de Tribunalul Maramureș prin D. civilă nr. 329/(...), în cadrul dosarului nr. (...), ulterior casată de Curtea de A. C.

În aceste condiții, recurenții apreciază că motivele care au format convingerea instanței de apel nu subzistă, fapt ce echivalează cu o necercetare a fondului pricinii, impunându-se și din acest punct de vedere, casare cu trimitere spre rejudecare.

Sub aspectul modificării în tot a hotărârii atacate, recurenții reclamanți apreciază că fiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 9

C.pr.civ., hotărârea instanței de apel fiind lipsită de temei legal ori fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, impunându-se modificarea în tot a deciziei atacate.

I. fondului, prin S. civilă nr. 9500/(...) pronunțată de Judecătoria Baia

Mare în dosar nr. (...), a admis acțiunea reclamanților, dispunându-se obligarea pârâtei B. N. R. la plata contravalorii cantității de 2.296 grame aur fin și 1148 grame argint fin calculate la prețul practicat la data plății, reținând că metalele prețioase au fost confiscate de la unchiul reclamanților, B. C., reținând incidența în speță a prevederilor art. 26 alin. 1 din O. nr. 1., L. nr. 5., precum și H. nr. 1..

I. de apel, făcând o aplicare greșită a legii și pronunțând o decizie lipsită de temei legal a reținut că:

- „reclamanții nu au dovedit cu niciun fel de mijloc de probă o stare de fapt contrară celei reținute în dosarele de cercetare penală";

- "numitul A. C. B., ai cărui moștenitori sunt reclamanții nu era o persoană îndreptățită la a deține, a poseda bunurile în cauză, prin urmare nu sunt îndeplinite condițiile cerute de O. nr. 1. modificată prin L. nr. 5. acțiunea formulată de reclamanți fiind neîntemeiată", condiții în care dispozițiile legale nu pot duce la interpretarea propusă de reclamanți, conform căreia legea nu ar mai cere analizarea îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru ca moștenitorii fostului proprietar să poată solicitarestituirea bunurilor confiscate, întrucât această confiscare s-a dispus printr-o hotărâre penală.

Conform dispozițiilor art. 26 alin. 1 din O. nr. 1., modificată și republicată, "persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase și pietre prețioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv de către stat pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau își au sediul, pana la data de 31 decembrie

2009".

Tot în motivarea recursului au fost reproduse prevederile art. 1^{1și art. 26 alin. 1^{2din L. nr. 5..}}

Cu privire la dispozițiile legale ce reglementează regimul restituirii metalelor prețioase, legiuitorul a avut, de la data apariției legii inițiale și până în prezent, concepții diferite.

Astfel, noul conținut al textului de lege diferă sub aspectul reglementărilor de drept substanțial de cel inițial prin aceea că a fost înlăturată cerința ca preluarea abuzivă să fi constat în încălcarea reglementărilor în vigoare la data preluării, iar preluarea a fost definită drept abuzivă dacă s-a efectuat în baza anumitor acte normative, între care este enumerat și D. nr. 2..

Deosebirea dintre textele legale este de esență, pentru că, în aplicarea noii legi pentru restituirea bunurilor obiect al reglementării, nu mai este necesar a se verifica caracterul abuziv al preluării prin raportare la legislația în materie aplicabilă la acea dată, însăși legea definind caracterul abuziv al preluării pentru simplul fapt că preluarea efectivă s-a făcut la aceea dată în temeiul unuia dintre actele normative expres și limitativ enumerate.

Cu alte cuvinte, în noua concepție a legii, însăși legiuitorul, din proprie inițiativă, a modificat dispozițiile legale, întărind astfel caracterul reparatoriu al legii, conform căreia preluarea unuia sau unora din bunurile prevăzute în art. 4 din O. nr. 1., care a fost făcută în baza unuia din actele normative avute în vedere, (în speță, D. nr. 2.), constituie condiție suficientă pentru a se dispune restituirea către foștii proprietari sau moștenitorilor lor.

Aceasta semnifică și faptul că restituirea operează indiferent de modul concret de preluare, incluzând în categoria bunurilor restituibile și pe cele preluate prin măsura specială a confiscării, dacă fapta care a atras condamnarea sau scoaterea de sub urmărire penală era prevăzută ca infracțiune în unul din actele normative enumerate prin noul text al legii.

Așadar, restituirea reprezintă materializarea voinței legiuitorului de readucere în patrimoniul foștilor proprietari a obiectelor preluate în temeiul unor anume acte normative, inclusiv ca efect al măsurii speciale a confiscării dispusă prin hotărâri judecătorești penale.

Astfel, în sensul O. nr. 1., așa cum a fost modificată prin L. nr. 5., prin

"preluare abuzivă" se înțelegere preluarea efectuată în temeiul actelor normative enumerate în acest text legal, printre care se enumeră și D. nr. 2., care în chiar art. 1 arată că: "Deținerea, cu orice titlu, a mijloacelor de plată străine și a metalelor prețioase, precum și operațiile de orice fel cu acestea constituie monopol valutar și sunt interzise, cu excepțiile expres prevăzute de lege."

Astfel, examinând concordanța D.ui nr. 2. care prevedea în art. 9 obligația persoanelor care dobândeau metale prețioase de a le preda statului, fără vreo despăgubire justă și prealabilă, cu prevederile Constituției din

1952, în vigoare la data edictării decretului, contravin în mod evident cu art. 12 din Constituție, care prevedea că: "dreptul de proprietate personală asupra veniturilor și economiilor provenite din muncă, asupra casei de locuit

și gospodăriei auxiliare pe lângă casă, asupra obiectelor casnice de uz personal, cât și dreptul de moștenire asupra proprietății personale a cetățenilor sunt ocrotite de lege", fiind totodată în dezacord flagrant și cu dispozițiile art. 480 - 481 cod civil care stabilesc exact condițiile în care o persoană poate fi privată de stat de proprietatea sa.

De asemenea, la vremea preluării metalelor prețioase, Constituția R. din 1965, în art. 36 alin. 1, cât și art. 480 - 481 Cod civil - lege organică în vigoare - ocroteau dreptul de proprietate personală stipulând expres cazurile în care statul poate aduce atingere acestui drept, numai pentru utilitate publică și cu dreaptă și prealabilă despăgubire, astfel că D. nr. 2. contravenea flagrant dispozițiilor legilor organice atunci active, dar și arte 17 din Declarația Universală a D. Omului la care R. era parte, proclamată la (...) prin R. A. G. a O., fiind, în același timp, într-o coliziune vădită cu principiile ce guvernau și ocroteau dreptul de proprietate privată, izvorâte din prevederile Constituției atunci în vigoare.

Astfel, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional - Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O.

În speță, poate fi reținută și Hotărârea C. Europene a D. Omului, pronunțată în data de (...), în cazul V.scu împotriva S.ui Român, întrucât jurisprudenței C. Europene trebuie să i se recunoască valoarea de sursă de drept (indiferent dacă soluțiile au fost pronunțate în cauze care privesc R. sau nu), opinia instanței întemeindu-se pe dispozițiile art. 11 și art. 20 din

Constituția R., potrivit cărora CEDO face parte din dreptul intern, precum și împrejurarea că sistemul european de protecție a drepturilor omului nu are în vedere numai sursa convențională, ci și sursa jurisprudențională, aceasta din urmă completând-o pe prima, astfel încât C. E. și jurisprudența C. Europene formează împreună un bloc de convenționalitate.

Prin această hotărâre s-a reținut că prin respingerea de către instanțele române a cererii reclamantului de revendicare a monedelor și bijuterii lor din aur s-a încălcat printre altele și art. 1 din Protocolul nr. 1 conform cărora orice persoană fizică, juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

Prin adoptarea legii privind regimul metalelor prețioase din R. s-a urmărit înlăturarea actelor abuzive, iar prin L. nr. 5. pentru modificarea și completarea O. nr. 1., s-a urmărit a se defini caracterul abuziv al preluărilor efectuate de către stat.

In același sens s-a pronunțat și: Înalta Curte de Casație și Justiție, făcând în acest sens trimitere la D. nr. 4608 din 31 mai 2005, pronunțată de Secția civilă și de proprietate intelectuală; Curtea de A. T., făcând în acest sens trimitere la D. civilă nr. 1230 din 7 decembrie 2009, pronunțată de Secția civilă, publicată pe pagina de jurisprudență a instanțelor naționale - www.jurisprudenta.org; Curtea de A. C., făcând în acest sens trimitere la D. nr. 76 din 15 ianuarie 2010, pronunțată de Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie; Curtea de A. T., făcând în acest sens trimitere la D. nr. 445 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Secția civilă; Curtea de A. C., făcând în acest sens trimitere la D. nr. 1. din 08 septembrie

2008, pronunțată de Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Astfel, reclamanții din prezenta cauză sunt moștenitorii defunctului B.

C. A., decedat la data de 0(...), așa cum rezultă din Certificatele de moștenitor depuse la dosarul cauzei, (f. 4-7 dosar), respectiv:

Certificat de moștenitor nr. 1209 din (...), care indică ca și moștenitori ai defunctului B. C. A. pe: S. I., în calitate de soră, (decedată la data de (...)); A. Ida, în calitate de soră, (decedată la data de (...)); P. L., în calitate de nepoată de frate; B. L., în calitate de nepoată de frate; B. N. O., în calitate de nepot de frate;

Certificat de moștenitor nr. 788 din (...), care indică ca și moștenitori ai defunctei S. I. pe: S. C. V., în calitate de fiu; B. A. I., în calitate de fiică;

Certificat de moștenitor nr. 30 din (...), care indică ca și moștenitor al defunctei A. Ida pe: A. C. A., în calitate de fiu.

In această calitate de moștenitori ai defunctului B. C. A., reclamanții au promovat, în termenul legal, acțiune de restituire a metalelor prețioase, confiscate conform Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din (...), pronunțată de P. L. B. M. în dosar nr. 1774/B/1969, prin care se arată că:

"DISPUN: ... "In baza art. 118 lit. e din C.P., confiscarea în întregime a cantității de 2296 grame aur fin și 1148 grame argint fin, rezultate din prelucrarea cantității de 1208 kg minereu bogat în aur-argint, care a fost găsită și ridicată din posesia învinuitului A. C.-B. și care se află predate la B. a R. S. J. M., conform procesului verbal de predare primire nr. 105.187 din (...). "

Din concluziile Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din

(...), pronunțată de P. L. B. M. în dosar nr. 1774/B/1969, (aflată la filele 37 -

38 din dosar, precum și la filele 67 - 68), rezultă fără echivoc că se dispune

"confiscarea în întregime a cantității de 2296 grame aur fin și 1148 grame argint fin ... ," în speța de față fiind vorba, fără putință de tăgadă, de metale prețioase dintre cele enumerate prin textul legii, iar condiția privind confiscarea în baza unuia dintre actele normative enumerate este și ea îndeplinită, confiscarea fiind efectuată în temeiul D.ui nr. 2., așa cum rezultă din aceeași O. indicată.

Nu poate fi primită apărarea invocată de pârâta Banca Națională a României în sensul că fiind mai multe persoane implicate în speța penală, nu se menționează ce cantitate din cele 2.296 grame de aur și 1.148 grame argint aparțin fiecăruia din cei implicați în cauza comună, în condițiile în care în Ordonanțele depuse chiar de către pârâtă se arată în mod cert ce cantitate de metale prețioase a fost confiscată de la fiecare dintre cei implicați în baza încălcării acelorași dispoziții legale, respectiv D. nr. 2..

Astfel, prin O. din (...), dată în dosar nr. 1774/B/1969 de P. L. B. M., cu privire Ia A. C. B., s-a dispus confiscarea cantității de 2.296 grame de aur

și 1.148 grame argint.

Prin O. din 0(...), dată în dosarul nr. 1301/B/1969 de P. L. B. M., cu privire la O. D. și O. V. O., s-a dispus confiscarea cantității de 1.931 grame aur fin și 11.901 grame argint fin, precum și un număr de 341,42 grame monede vechi din argint.

De asemenea, prin O. din 0(...), dată în dosarul nr. 1397/B/1969 de P.

L. B. M., cu privire la M. G., s-a dispus confiscarea cantității de 1.060 kg minereu concentrat, 2.461,40 gr argint și 100 lire italiene.

Față de aceste împrejurări, apreciază recurenții că nu se poate face niciun fel de confuzie cu privire la cantitățile de metale prețioase ce au fost confiscate de la fiecare din cei implicați în cauza comună, toate confiscările toate având loc în baza D.ui nr. 2., așa cum rezultă din Ordonanțele aflate la dosarul cauzei.

Prin Hotărârea nr. 1344 din (...) pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea OUG nr. 1. privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în R., se stabilește, prin art. 1 lit. f, proceduraprivind restituirea de către Banca Națională a României a metalelor prețioase, a aliajelor acestora si pietrelor prețioase preluate abuziv in perioada 1946-1990 si procedura privind plata către cei îndreptățiți a despăgubirilor acordate de către instanțele de judecata competente, in cazul in care obiectele din metale prețioase, aliajele acestora si pietrele prețioase, preluate abuziv in perioada de după anul 1946 si pana in anul 1990, nu se mai regăsesc fizic.

Astfel, prin art. 39 alin. 2 din Hotărârea nr. 1. se arată că "Daca bunurile prevăzute la alin. 1 au fost valorificate in folosul statului si nu se mai regăsesc fizic in gestiunea de specialitate din cadrul Sucursalei municipiului B. a B. N. a R., urmează a se plăti persoanelor îndreptățite, in baza hotărârilor judecătorești definitive si irevocabile, investite cu formula executorie, contravaloarea metalului prețios fin conținut în respectivele obiecte, calculată la prețul practicat de Banca Națională a României la data plății";.

Raportat la răspunsurile comunicate de pârâta Banca Națională a

României, atât reclamanților în mod direct (Adresa nr. 2582/(...)), cât și instanței de judecată pe durata derulării litigiului (Adresa nr. 2714/(...),

Adresa nr. 1164/(...)) rezultă că aceste cantități solicitate nu se mai regăsesc fizic în gestiunea din cadrul pârâtei, condiții în care, așa cum a apreciat și instanța de fond, se impune obligarea acesteia la plata contravalorii cantității de 2.296 grame aur fin și 1.148 grame argint fin, calculate la prețul practicat la data plății despăgubirilor.

Față de cele arătate mai sus, se apreciază că recurenții sunt îndreptățiți la restituire, sens în care solicită admiterea recursului, cu consecința modificării în tot a deciziei atacate.

Sub aspectul apelului declarat de apelanții S. C. V., A. C. A., B. L., P.

L., B. N. O. și B. A. I., se învederează următoarele:

Prin S. civilă nr. 9500/(...) pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. (...) s-a admis integral acțiunea reclamanților, dispunându-se obligarea pârâtei B. N. R. la plata contravalorii cantității de 2.296 grame aur fin și 1148 grame argint fin calculate la prețul practicat la data plății.

Prin aceeași hotărâre judecătorească s-a dispus ca pârâta să plătească reclamantului S. C. V. suma de 2.400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Conform dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ., "partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată" .

Astfel, reclamanții, prin reprezentant, au solicitat atât admiterea acțiunii introductive, cât și obligarea pârâtei Banca Națională a României la plata cheltuielilor de judecată la nivelul de 6% din sumele obținute cu titlu de despăgubiri, depunându-se în dovedirea celor susținute, în copie certificată, Contractul de asistență juridică nr. 216/(...).

Cu toate că instanța de judecată a admis acțiunea formulată în totalitate, aceasta a dispus obligarea pârâtei doar la plata sumei de 2.400 lei

RON cu titlu de cheltuieli de judecată, fără a indica motivul pentru care a înțeles să diminueze cheltuielile de judecată la nivelul sumei de 2.400 lei

RON.

In condițiile în care cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie să le suporte părțile în legătură cu activitatea lor procesuală, iar "a cădea in pretenții" înseamnă a pierde procesul, se impunea obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată aflându-se culpa procesuală.

In sensul celor arătate de noi mai sus este atât literatura juridică în materie, cât și opinia instanțelor judecătorești. a). T. Pungă - Cheltuieli de judecată în procesul civil - R. D. nr. 1. - pag. 61 - 74, reluată în lucrarea codul de procedură civilă comentat și adnotat - M. Tăbârcă - G. B. - pag. 729:

"Art. 274 alin. 2 C.proc.civ. devine aplicabil numai dacă cererea a fost admisă așa cum ea a fost inițial formulată pârâtul a fost de rea-credință ori s-a comportat în mod neglijent. Altfel, textul nu devine incident dacă cererea a fost parțial admisă. " b). D. de îndrumare nr. 11 din (...) a Plenului T. Suprem, publicată în lucrarea Culegere de D. ale T. Suprem pe anii 1952 - 1965, pag. 284-285, reluată în lucrarea Codul de P. C., C. pe articole - I. Leș - E. 3, pag. 721:

"Partea ale cărei pretenții au fost admise în întregime are dreptul la restituirea tuturor cheltuielilor dovedite ca efectiv făcute, cu excepția cazului reglementat în art. 275 C. proc. civ., dacă pretențiile care formează obiectul acțiunii au fost admise parțial, instanța va acorda celui care a câștigat procesul numai partea din cheltuielile de judecată corespunzătoare pretențiilor admise. "

Față de motivele arătate în memoriul de recurs, recurenții solicită admiterea recursului, modificare în tot a deciziei atacate, dispunând în același timp respingerea apelului declarat de Banca Națională a României ca nefondat, cu consecința admiterii apelului așa cum a fost formulat, dispunând obligarea intimatei Banca Națională a României la plata cheltuielilor de judecată la nivelul de 6% din sumele obținute cu titlu de despăgubiri.

Pr in în tâmp in are a f or mul ată, in timata p âr âtă B anc a N aț ion al ă aRomâniea solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și nefondat, iar pe cale de consecință, menținerea hotărârii din apel ca legală și temeinică.

Referitor la motivele de casare a deciziei recurate cu trimitere spre rejudecare, motivat de presupusa încălcare a dispozițiilor art. 261 pct. 5

C.pr.civ., se precizează faptul că în lumina motivului de nelegalitate invocat de recurenți, respectiv art. 307 pct. 7 C.pr.civ., soluția instanței de judecată este cea consacrată de art. 312 alin 3 C.pr.civ., respectiv de reținere a hotărârii spre o eventuală modificare nicidecum de trimitere a cauzei spre rejudecare conform dispozițiilor art. 312 alin. 5 C.pr.civ.).

Practic, instanțele de judecată care aplica dispozițiile art. 312 alin. 3 privind modificarea hotărârii, pentru a reține sau nu incidența cazului prev. de art. 304 pct. 7, reanalizează motivele de apel și resping sau admit recursul după cum apelul a fost greșit sau corect soluționat, în raport de probele administrate și de motivele invocate.

Se mai invocă faptul că "Hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 129 C.pr.civ., aspect ce echivalează cu o necercetare a fondului pricinii".

În acest sens se reiterează faptul că, deși instanța de apel are posibilitatea de a dispune administrarea unor probe în virtutea rolului său activ, acesta însă nu poate depăși limitele principiului disponibilității ce guvernează activitatea procesuală în ansamblul ei. Ori este fără echivoc faptul că obligația de a-și proba susținerile revine reclamantului în condițiile art. 1169 C.civ. (în vigoare la data administrării probatoriului), însă, cu toate acestea, atât în judecata în prim termen, cât și în judecarea dosarului în apel, la termenele de judecată la care s-a soluționat pricina, aceștia, prin reprezentant, au declarat că nu mai au de formulat cereri noi în probațiune.

(În acest sens s-a pronunțat Curtea de A. B., secția a IV-a civilă, prin decizia n. 1.).

Sub aspectul motivelor de modificare în tot a hotărârii atacate, raportat la incidența în cauză a dispozițiilor art. 394 pct. 9 C.pr.civ., este evident faptul că temeiul de drept al acțiunii reclamanților îl constituie legea specială în materia restituirii, respectiv O. nr. 1. privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase din R., cu toate modificările și completările ulterioare.

Orice încercare de a motiva acțiunea în conformitate cu dispozițiile Codului civil excede condițiilor legii speciale în materie, care are caracter de excepție, stabilind clar și concis procedura și modul în care se vor judeca aceste pricini, precum și temeiurile de admisibilitate ale restituirii bunurilor imobile confiscate.

Între condițiile de exercițiu ale oricărei acțiuni civile și în speță ale unei acțiuni în revendicare/restituire trebuie să fie aflată cea a calității procesuale cât și afirmarea unui drept din partea reclamanților. I. de judecată învestită cu soluționarea unei asemenea cereri are obligația de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile necesare oricărei acțiuni în justiție.

Acțiunea în revendicare este definită ca acea acțiune reală și petitorie prin care proprietarul neposesor cere recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea bunului său de la posesorul neproprietar.

Caracterul juridic de acțiune petitorie, prin care se apără chiar dreptul de proprietate, pune în discuție existența dreptului. În acest sens, proprietarul trebuie să dovedească că el este titularul dreptului de proprietate.

Condiția de exercitare a acțiunii în revendicare este ca aceasta să fie introdusă de proprietarul exclusiv al bunului. Temeiul juridic al acestei revendicări îl reprezintă dreptul de proprietate al acestei persoane asupra lucrului.

Coroborând aceste argumente juridice cu probele existente la dosarul cauzei, respectiv O. de scoatere de sub urmărire penală din (...) pronunțată de P. L. B. M., în dosarul nr. 1774/B/1969 privind pe numitul A. C. B. din B. M., str. B. Sprie nr. 70, implicat în cauza comună cu M. G. și alții, se poate conchide în mod neechivoc faptul ca reclamanții nu îndeplinesc condițiile de exercitare ale acțiunii precizate mai sus, referitoare la calitatea procesuală (existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat) precum și cea referitoare la afirmarea unui drept, deoarece unul din aspectele de ordin general legate de dreptul afirmat

- să fie ocrotit de lege - nu subzistă dat fiind caracterul ilicit și imoral al modului de dobândire al minereului aurifer, preschimbat ulterior prin metode personale în aur.

În acest sens este de remarcat textul Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din (...) pronunțată de P. L. B. M., în dosarul nr.

1774/B/1969 privind pe numitul A. C. B. din B. M., str. B. Sprie nr. 70, implicat în cauza comună cu M. G. și alții.

Referitor la acest document, este expusă constatarea procurorului de caz A. F. de la procuratura locală B. M.: "prin procesul verbal de sesizare din oficiu din 11 august 1969 s-a început urmărirea penală împotriva sus numitului (A. C. B. s.n.) pentru faptul că în cursul anului 1947 - învinuitul a preluat de la numitul M. G. cantitatea de 1208 kg minereu bogat pe care a deținut-o îngropată în pământ la domiciliul său din B. M. str. B. Sprie nr. 70 până în ziua de 12 august 1969 când a fost descoperită de organele de miliție. Din cantitatea de minereu găsit a rezultat 2,296 kgr aur fin și 1,148kgr argint fin ce s-a predat la BNR conform procesului verbal nr. 289 din 27 august 1969."

E. fără echivoc starea de fapt descrisă de procurorul de caz în O. de scoatere de sub urmărire penală și mai mult, aceasta nu a fost răsturnată prin nici un mijloc de probă în acest dosar. Dobândirea unei cantități de minereu aurifer prin furt nu a constituit, nu constituie și nu poate constitui mijloc de dobândire a proprietății niciunde pe teritoriul R.

Din redactarea aceleiași Ordonanțe, rezultă un alt aspect evident și de necontestat, și anume, antecesorul reclamanților nu a fost niciodată proprietarul minereului bogat, ci doar un detentor precar, astfel încât nu justifică niciun drept de proprietate asupra acestei cantități bogate în minereu aurifer care să argumenteze și să îndreptățească reclamanții la promovarea unei acțiuni în restituire în conformitate cu prevederile O. nr. 1..

În concepția legii, așa cum în mod repetat s-a susținut, restituirea reprezintă materializarea voinței legiuitorului de a reduce în patrimoniul foștilor proprietari, sau a succesorilor acestora, a obiectelor preluate în temeiul anumitor acte normative, inclusiv ca efect al confiscării dispuse prin hotărâri judecătorești penale.

Ori, este fără echivoc faptul că legea reparatorie se referă în mod strict și expres doar la obiecte din metale prețioase" de natura celor prevăzute la art. 4 din O. nr. 1.", ea neavând aplicabilitate asupra minereurilor bogate în metale prețioase care au fost obținute prin manopere ilicite de la secția de preschimbare sau prelucrare a aurului uzina „1 Mai" din F., de către foștii angajați ai BNR.

Cu toate că instanța de judecată de la fond a omis să se pronunțe tocmai asupra acestei condiții sine qua non a existenței dreptului de proprietate a antecesorului reclamanților asupra respectivei cantități de minereu aurifer, instanța de apel a surprins temeinic și legal faptul că:

"În speță, numitul A. C. B., ai cărui moștenitori sunt reclamanții nu era o persoană îndreptățită la a deține, a poseda bunurile în cauză, prin urmare nu sunt îndeplinite condițiile cerute de OUG 1. modificată prin L. 5. acțiunea formulată de reclamanți fiind neîntemeiată."

Această argumentare evidentă și logică se desprinde din întreg probatoriul existent la dosar, iar expunerea argumentelor de fapt și de drept realizată de instanța de apel într-o înșiruire logică și judicioasă nu lasă loc de interpretare sau de invocare a unor cauze de soluționare a procesului rară o cercetare atentă, minuțioasă și pragmatică a fondului problemei.

Încercarea reclamanților de a argumenta hotărârea văzând D. nr. 4608 din (...) a Înaltei Curți de C. și Justiție nu are susținere date fiind condițiile speciale ale speței de față, cu precizarea naturii nespecifice și ilegale a modului de dobândire a posesiei (deci nu a proprietății) minereului aurifer din partea antecesorului reclamanților. E. adevărat faptul că prin preluare abuzivă se înțelege preluarea efectuată în baza următoarelor acte normative:

D. nr. 2. privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase, însă este esențial faptul că legea prevede că restituirea reprezintă materializarea voinței legiuitorului de readucere în patrimoniul foștilor proprietari a obiectelor preluate în temeiul unor anume acte normative, inclusiv ca efect al măsurii confiscării dispusă prin hotărâri judecătorești penale (extras din decizia amintită). Ori tocmai dovada dreptului de proprietate a fost contestată în acest dosar, cu atât mai mult cu cât intrarea în posesia antecesorului reclamanților a minereului aurifer s-a făcut într-un mod fraudulos și nelegal, prin furt și delapidare.

Prin aceste precizări intimata pârâtă ține să sublinieze că, deși nu au fost menționate motive de modificare a hotărârii pentru nelegalitate, nu subzistă niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 sau 9 C.pr.civ., astfel încât sub aceste aspecte, decizia completului de apel dată de Tribunalul Maramureș este legală și temeinică.

Sub aspectul apelului declarat cu privire la cheltuielile de judecată, examinând pe fond recursul formulat de reclamanții susmenționați, acesta este neîntemeiat deoarece așa cum prevede art. 274 C.pr.civ., cererea de cheltuieli de judecată formulată de reclamanți va fi respinsă dacă aceștia nu au făcut dovada cheltuielilor suportate în faza procesuală a judecării în fond (În acest sens s-a pronunțat Curtea de A. B., Secția a IV-a civilă, D. nr. 5.).

La dosarul de fond (filele 98, 99) reclamanții, prin reprezentat, au depus copie după contractul de asistență juridică, precum și chitanța ce face dovada achitării sumei de 2400 lei reprezentând onorariu avocat, astfel încât instanța de judecată, admițând acțiunea, a admis și cererea de obligare a B.

N. a R. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2400 lei.

Admițând acțiunea în totalitate, Judecătoria Baia Mare, ca instanță de fond, a dispus obligarea B. N. a R. la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul sus amintit deoarece doar pentru această valoare există la dosar dovada plății lor.

Faptul că în contractul de asistență juridică se menționează un onorariu suplimentar de 6% din sumele obținute cu titlu de despăgubire, fără a se face dovada achitării lui anterior pronunțării hotărârii de fond, nu îndreptățește reclamanții să obțină o sentință în acest sens.

În ceea ce-i privește pot considera procentul de 6% solicitat ca un onorariu de succes, însă, în acest caz, cererea este neîntemeiată.

Partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Onorariul de succes nu trebuie considerat în sarcina parții care a pierdut procesul, deoarece asemenea cheltuială, nefăcută până la data judecății, nu este imputabilă părții căzută în pretenții, constituind o recompensă suplimentară a muncii efectiv prestate de avocat, cu vădit caracter voluntar și voluptoriu al părții promitente (În acest sens s-a pronunțat Î.C.C.J. - Secția comercială, D. nr. 405 din 4 februarie 2010).

În lumina prevederilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ., instanța de judecată își conservă intactă abilitatea de a cenzura cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina părții ce a pierdut procesul pe baza criteriilor descrise de legiuitor, rară ca prin aceasta să intervină în raportul juridic decurgând din contractul de asistență legală și fără ca un asemenea efect să se producă, câtă vreme instanța trebuie să vegheze la menținerea echilibrului procesual și la asigurarea garanțiilor pentru părți a desfășurării unui proces echitabil (în acest sens D. nr. 17/R din (...) a Secției civile a C. de A. B.).

Cheltuielile suportate trebuie sa fie echitabile și raționale, să asigure acoperirea unui onorariu just, iar nu exagerat, disproporționat față de previziunile firești ale părților în proces, susceptibil de a fi o cauză de ruinare a uneia dintre părți și de îmbogățire a alteia sau de pedeapsă civilă stabilită în folosul celui care triumfă în proces. Jurisprudența univocă și constantă a C. Europene a D. Omului converge spre poziția că nu pot fi rambursate decât cheltuielile despre care s-a stabilit că au fost într-adevăr efectuate, că au fost necesare și că valoarea lor este rezonabilă (D.-D. Șerban

- "Revizuirea judiciară a cuantumului cheltuielilor de judecată" revista D. nr.

1/2010).

În concluzie, solicită respingerea recursului ca inadmisibil

și nefondat, sub aspectul tuturor motivelor invocate de recurenți.

Recursul este nefondat.

La termenul de judecată din data de (...) Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în discuția părților prezente excepția inadmisibilității motivelor de recurs de netemeinicie, prin care se tinde la reaprecierea stării de fapt de către instanța de recurs, prin reanalizarea ori reaprecierea probelor administrate în cauză, dat fiind că aceste motive de recurs se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ., abrogate.

Departe de a cuprinde doar critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține și motive de netemeinicie, motive prin care se tinde la o reanalizare a stării de fapt, direct de către instanța de recurs, cu consecința schimbării acestei stări de fapt, prin reaprecierea și reinterpretarea probelor administrate în cauză într-un sens favorabil recurenților.

Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție care are în vedere acele motive de recurs prin care se tinde la reanalizarea ordonanțelor de scoatere de sub urmărire penală din 1969, a actelor care au fost întocmite în dosarul penal nr. 1774/B/1969 al Procuraturii Locale B. M., a declarațiilor părților învinuite în respectivul dosar penal, a răspunsurilor comunicate de Banca

Națională a României, atât reclamanților în mod direct, cât și instanței de judecată pe durata derulării litigiului - adresele nr. 2582/(...), nr. 2714/(...), nr. 1164/(...) - toate emise de Banca Națională a României -, întrucât aceste motive de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ., în prezent abrogate.

Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C. proc. civ., prin art. I pct. 111^{1din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul}

49 din L. nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct.

1-9 C. proc. civ.

În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.

Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată de instanță, din oficiu, la termenul de judecată din (...), precum și de pârâtă, prin întâmpinare, este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., coroborat cu art. 261 pct. 5 C.pr.civ., și care, în opinia recurenților, ar atrage incidența în cauză a prevederilor art. 312 alin. 3 și art. 312 alin. 5 C.pr.civ., pe motiv că nu ar fi fost cercetat fondul pricinii de către instanța de apel, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând să fie înlăturat ca atare, câtă vreme, la pronunțarea soluției sale, T. a expuspertinent toate argumentele de fapt și de drept care au fost avute în vedere de instanța de apel la pronunțarea soluției sale și care au format convingerea T. în sensul legalității și temeiniciei deciziei sale.

Astfel, T. face trimitere în considerentele deciziei pe care a pronunțat-o la toate probele care au fost administrate în dosarul primei instanțe (pag. 3 alin. final din decizie); face o amplă trimitere la argumentele de text legal care fundamentează din punct de vedere juridic soluția din apel, evidențiind în mod exhaustiv toate prevederile legale din actul normativ special, O. nr.

1., aprobată cu modificări prin L. nr. 5., și concluzionând în sensul că situația antecesorului reclamanților nu se încadrează în aceste prevederi legale, întrucât, din probele administrate în cauză rezultă faptul că antecesorul reclamanților nu a fost proprietarul bunurilor pretinse prin cererea introductivă de instanță.

Nefiind proprietar al acestor bunuri, antecesorul reclamanților nu era persoană îndreptățită la a deține, a poseda bunurile în cauză, astfel încât, în privința acestuia, și, implicit, în privința reclamanților, nu sunt îndeplinite condițiile legale cerute de legea specială în materie.

Nefiind persoană îndreptățită în sensul O. nr. 1., aprobată prin L. nr.

5., antecesorul reclamanților nu se încadrează în textul acestui act normativ special, acesta fiind motivul de drept, sprijinit și dovedit pe motivele de fapt ce rezultă din probele administrate în cauză, pentru care instanța de apel a înlăturat cererile reclamanților.

Drept urmare, nu poate fi împărtășită susținerea recurenților, în sensul că hotărârea instanței de apel nu conține motivele de fapt și de drept care au formulat convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Curtea constată, așadar, că nu poate fi reținută, în privința deciziei recurate, incidența prevederilor art. 304 pct. 7, coroborat cu art. 261 pct. 5

C.pr.civ., și nici ale art. 312 alin. 3 și alin. 5 C.pr.civ., decizia recurată făcând o pertinentă cercetare a fondului pricinii, atât prin prisma motivelor de fapt, cât și a motivelor de drept care au format convingerea instanței.

Referitor la motivul de recurs prin care se invocă încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 129 C.pr.civ., coroborat cu art. 295

C.pr.civ., încălcare care, în opinia recurenților, ar echivala tot cu o necercetare a fondului pricinii, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru motivele ce urmează a fi expuse:

Nu se impunea administrarea altor probe de către instanța de apel, în condițiile în care starea de fapt a cauzei a rezultat cu evidență și neîndoielnic din probele administrate în fața primei instanțe, probe care au dovedit cu prisosință faptul că antecesorul reclamanților nu a fost proprietarul bunurilor pretinse prin litigiul pendinte.

Nefiind proprietarul acestor bunuri la data preluării lor de către stat, antecesorul reclamanților nu justifică în persoana sa calitatea de persoană îndreptățită în temeiul O. nr. 1. aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., astfel încât, orice alte explicații ale părților cu privire la împrejurările de fapt ori de drept incidente în cauză, orice alte completări de probe, nu se impuneau a fi administrate în cauză.

Drept urmare, Curtea urmează să respingă ca nefondat și acest motiv de recurs.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., respectiv, greșita aplicare a legii - fiind avute în vedere prevederile art. 26 alin. 1 din O. nr. 1., art. 1^{1și art. 26 alin. 1^{2din L. nr. 5. -}}

, de către instanța de apel, Curtea constată că acesta este vădit nefondat, pentru motivele ce urmează a fi expuse:

O. nr. 1., în redactarea sa inițială, prevedea în art. 21 că „.le fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase de natura celor prevăzute la art. 3 au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, de după anul 1946 și până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanțelor de judecată de la domiciliul reclamantului, în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență";.

Sintagma „.le fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase"; acreditează cu evidență ideea că legiuitorul a avut în vedere acea categorie de persoane fizice și juridice care au fost efectiv proprietare ale obiectelor din metale prețioase preluate abuziv în perioada de referință menționată în art. 21 din O. nr. 1..

Prin art. 26 alin. 1 din O. nr. 1., în redactarea în vigoare începând cu

(...), s-a prevăzut că persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv de către stat pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau își au sediul până la data de (...).

Inițial, prin L. nr. 5., prin care a fost aprobată cu modificări și completări O. nr. 1., s-a stabilit ca termen pentru introducerea unor astfel de cereri data de (...), prin art. I alin. 1 din L. nr. 5..

Art. II din aceeași lege a introdus noțiunea de „. îndreptățite în baza prevederilor art. 26 alin. 1 și 1^{1din O. nr. 1.";, noțiunea de persoane îndreptățite având, evident, în vedere persoanele fizice și juridice care au fost proprietarele obiectelor din metale prețioase preluate abuziv de către stat (art. 26 alin. 1), respectiv, pe moștenitorii acestor persoane fizice ori pe succesorii de drept ai persoanelor juridice îndreptățite (art. 26 alin. 1¹).}

Condiția esențială, așadar, pretinsă de chiar legea specială în materie, pentru a avea calitatea de persoană îndreptățită în înțelesul acestei legi, era aceea ca persoana fizică, ori persoana juridică, să fi fost proprietara obiectelor din metale prețioase și pietre prețioase preluate abuziv de către stat.

Or, în speță, așa cum rezultă din starea de fapt stabilită de instanța de apel pe baza unei corecte aprecieri și interpretări a ansamblului probațiunii administrate în cauză, stare de fapt care nu mai poate fi schimbată de instanța de recurs, antecesorul reclamanților, numitul A. C. B., nu a fost proprietarul cantității de 2.296 gr. aur fin și 1.148 gr. argint fin, rezultată din prelucrarea cantității de 1.208 kg. minereu bogat în aur-argint, această cantitate de minereu fiind furată de numitul M. G. de la U. 1 Mai F., acesta având calitatea de inspector de vize și control metale prețioase la B. și fiind delegat în această calitate la U. 1 Mai F., și îngropată, ascunsă de organele de cercetare penală în curtea numitului A. C. B. (f. 37 dosar fond - ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din (...), dosar penal nr.

1774/B/1969 al Procuraturii Locale B. M.; f. 39-41 dosar fond - ordonanță penală din 0(...), dată în dosar penal nr. 1301/B/1969 al Procuraturii Locale

B. M.).

Starea de fapt reținută de instanța de apel evidențiază împrejurarea că în realitate, cantitatea de minereu bogat în aur și argint a fost sustrasă de M. G. (o altă cantitate fiind sustrasă de numitul O. D.), de la U. 1 Mai F., transportată de numitul M. G. cu căruța la locuința lui B. A. C. și ascunsă în pământ în curtea acestuia, pentru ca M. G. să se sustragă astfel actelor de cercetare penală.

Rezultă, așadar, în mod indubitabil, că antecesorul reclamanților, numitul A. C. B., nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 26 alin. 1 din O. nr. 1., republicată - și implicit nici reclamanții nu au o atare calitate în sensul art. 26 alin. 1^{1din același act normativ -, pentru simplul motiv că antecesorul reclamanților nu era proprietarul cantității de minereu confiscat de S. R.}

Nu se neagă caracterul abuziv al preluării obiectelor de metale prețioase, aliaje ale acestora, și pietre prețioase, dispuse în temeiul D.ui nr.

2. - caracterul abuziv al unei astfel de preluări fiind prezumat prin chiar textul art. I pct. 2 alin. 1^{2lit. e din L. nr. 5. - însă, pentru incidența calității de persoană îndreptățită în temeiul art. 26 alin. 1 din O. nr. 1. este necesar ca preluarea abuzivă dispusă în temeiul D.ui nr. 2. să fi operat de la proprietarul obiectelor din metale prețioase, aliaje ale acestora și pietre prețioase.}

Or, antecesorul reclamanților nu a fost proprietarul cantității de minereu confiscat, astfel încât, el nu se încadrează în textul art. 26 alin. 1 din O. nr. 1., respectiv, nu poate justifica calitatea de persoană îndreptățită în temeiul acestei dispoziții legale.

De altfel, chiar recurenții se prevalează în susținerea recursului lor de un pretins drept de proprietate asupra bunurilor confiscate, drept pe care antecesorul lor nu l-a avut niciodată în patrimoniu.

Drept urmare, Curtea urmează să respingă ca nefondat motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

În ceea ce privește motivele de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 36 alin. 1 din Constituția R. din 1965, Constituția R. din 1952, prevederile art. 480 - 481 C.civ., art. 11 și art. 20 din Constituția R., art. 17 din Declarația Universală a D. Omului, Protocolul 1 la C. și temeinicia pretențiilor recurenților prin prisma jurisprudenței C.E.D.O., Curtea constată că toate aceste motive de recurs intră sub incidența excepției inadmisibilității, întemeiată pe prevederile art. 316 C.pr.civ., rap. la art. 294 alin. 1 C.pr.civ., reprezentând practic o schimbare a cauzei juridice a acțiunii direct în recurs.

Așa fiind, în privința acestor motive de recurs, Curtea va admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu la termenul de judecată din data de (...).

Pe cale de consecință, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.

Față de soluția de respingere a recursului reclamanților, urmează să fie respinsă și solicitarea acestora, de acordare a tuturor cheltuielilor de judecată ce le-au fost ocazionate cu prezenta cauză.

Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S. C. V., B. A. I., A. C. A., B. L., P. L. și B. N. O., împotriva deciziei civile numărul 8/A din

12 ianuarie 2012 a T. M., pronunțată în dosar numărul (...)*, pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2012.

PREȘEDINTE J.ECĂTORI

A.-A. P. C.-M. CONȚ I. D. C.

G. A. A. M.

Red.CMC/dact.MS

2 ex./(...)

J..fond: V. U.eanu

J..apel: D.M. H./D. Ț.

← Decizia civilă nr. 4950/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Decizia civilă nr. 395/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Decizia civilă nr. 1726/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1726/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă