Decizia civilă nr. 4143/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4143/R/2012
Ședința publică din data de 3 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
A.-T. N.
M.-C. V.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și M. C.-N. PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 458 din 1 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul H. Ș.-V. precum și pe intervenienta în nume propriu D. K.-E., având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului-intimat H. Ș.-V. și al intervenientei în nume propriu-intimate
D. K.-E., avocat C. V.-M., lipsă fiind restul părților..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 28 septembrie 2012, s-a depus la dosar, din partea intimaților, prin registratura instanței, întâmpinări, prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta intimaților susține întâmpinările depuse la dosar, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată. Reclamantul și intervenienta au făcut dovada calității de moștenitor în conformitate cu prevederile Legii nr. 30/1995, astfel că motivele invocate cu privire la acest aspect sunt nefondate și se impune respingerea lor ca atare. R. nu invocă vre-un text expres din L. nr. 10/2001 în virtutea căruia calitatea de moștenitor să poată fi dovedită exclusiv prin certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul M. C.-N. prin primar, se impune a fi respinsă întrucât calitatea procesuală pasivă îi este conferită de dispozițiile art. 21 alin. 4 din L. nr.
10/2001, republicată.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 458 din 1 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...) a fost admisă cererea formulată de reclamantul H. Ș. V. împotriva pârâților P. municipiului C.-N. și M. C.-N., a fost admisă cererea de intervenție formulată de D. K. E. împotriva reclamantului și a pârâților și, în consecință: a fost anulată Dispoziția de respingere a notificării nr.2968/27
Mai 2011, emisă de P. municipiului C.-N., s-a dispus stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor în condițiile Titlului VII din L. nr.247/2005, în favoarea reclamantului și intervenientei pentru cota de 1/4 parte aparținând soției lui M. P. născut P. L. de sub B+3 din C.F. nr.4893 C. privind imobilul casă din cărămidă acoperită cu țiglă, cu șase camere, dependințe, curte și grădină în Calea T. nr.78 și teren în suprafață de 216 stj.p.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că imobilul compus din casă din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu șase camere, dependințe, curte și grădină în Calea T. nr.78, azi strada T. nr.82, în suprafață de 216 stj.p. a fost înscris inițial în C.F. nr.4893 C., cu nr. topo
9580, în favoarea soției lui M. P., născută P. L., domiciliată în C.-N., strada D. nr.34 sub B+3, în cotă de ¼ parte și în favoarea lui V. Ș. S. și soția V. L. domiciliați în C.-N., strada D. nr.34 sub B+11-14, în cotă de ¾ parte.
În baza Sentinței penale nr.317/23 Februarie 1959 a T.ui P.ular al orașului C., dată în dosarul nr.3198/1959 s-a întabulat dreptul de proprietate asupra porțiunilor familiei V. Ș. S. și a soției sale L., totalizând ¾ parte din imobil în favoarea S.ui Român, cota de ¼ parte a soției lui M. P. rămânând înscrisă în favoarea acesteia, neexistând vreo notă marginală vizând transmiterea dreptului de proprietate.
În temeiul Legii nr.10/2001 doamna G. I. a solicitat prin notificarea formulată, înregistrată la P. municipiului C.-N. sub nr.10.137/3/14
Februarie 2002 restituirea în natură a părții de ¼ parte din imobilul menționat anterior, în calitate de succesoare a proprietarei tabulare, soția lui
M. P.
Prin Dispoziția nr.2968/27 mai 2011 P. municipiului C.-N. a respins notificarea formulată pe considerentul că revendicatoarea nu face dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzută de L. nr.10/2001.
Pentru a lămuri situația juridică a imobilului, tribunalul a solicitat
Primăriei municipiului C.-N. depunerea actelor de preluare a imobilului litigios și prezentarea situației actuale a imobilului.
Această instituție a comunicat instanței că nu deține acte de preluare a cotei de ¼ parte în discuție, ci doar a cotei de ¾ parte din imobil, depunându-se actele de preluare și că cele 4 (patru) apartamente din cele două corpuri de clădire și terenul aferent în suprafață de 152 mp. cu nr. topo 9580/1 sunt înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995, terenul curte în suprafață de 896 mp. cu nr. topo 9582 fiind proprietate a S.ui Român, depunându-se actele de vânzare-cumpărare.
Din documentația aferentă preluării a rezultat că s-a predat în administrarea Întreprinderii de locuințe și localuri în 14 octombrie 1959întregul imobil, confiscat de la condamnații V. Ș. S. și soția V. L., deși aceștia erau coproprietari doar asupra cotei de ¾ parte așa cum s-a arătat.
Rezultă așadar că preluarea imobilului în discuție s-a făcut fără titlu în ceea ce privește cota de ¼ parte, fiind incidente astfel prevederile art.2 alin.1 lit. i din L. nr.10/2001 și implicit măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ.
În ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită a defunctei G. I., decedată în data de 25 octombrie 2004, tribunalul a constatat că într-adevăr P. L., născută în 01 iunie 1912 a fost căsătorită cu Mautner Leopold, născut în 05 noiembrie 1903, fiind căsătoriți în 05 Noiembrie 1936.
Acesta din urmă a decedat în data de 24 februarie 1947, soția sa recăsătorindu-se cu V. Ș. S., potrivit actului de căsătorie nr.1374/03 noiembrie 1949, cota de ¾ parte din imobil fiind preluată de la aceștia.
P. L. a divorțat de soțul său, conform sentinței nr.1596/11 M. 1965 a T.ui C., revenind la numele avut anterior, acela de P. și a apoi s-a recăsătorit cu G. Bela, conform actului nr.1652/10 Septembrie 1973, preluând numele soțului său.
Aceasta a decedat în data de 27 mai 1974, potrivit actului deces nr.1071.
Soțul său, G. Bela la rândul său s-a recăsătorit cu Szekely I. potrivit certificatului de căsătorie în 05 februarie 1975 și a decedat în 20 Februarie
1979, soția sa fiind cea care a formulat notificarea.
În conformitate cu prevederile art.4 alin.2 și 3 din L. nr.10/2001, tribunalul a apreciat că G. I. este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii privind imobilul în discuție, raportat la faptul că soțul său a moștenit cota de ¼ parte din imobil aparținând lui P. L., prima soție, pe care îl succede.
Deși din succesiunea actelor de stare civilă redate anterior rezultă că P. L. a fost și soția lui V. S. Ș. de la care S. Român a preluat cota de ¾ parte deținută în comun cu soția sa, cu toate acestea cota inițială de ¼ parte deținută de aceasta nu a fost preluată de către S. Român în temeiul sentinței penale, așa cum a reieșit din înscrierile efectuate în cartea funciară.
Decesul lui G. I. nu a fost comunicat primarului de către succesorii săi, reclamantul și intervenienta, anterior pronunțării dispoziției, aspect confirmat de către acesta, singura cerere înregistrată la primărie datând din
02 aprilie 2012, după momentul introducerii acțiunii, motiv pentru care tribunalul a apreciat că cererea intervenientei este admisibilă, potrivit art.52
C.pr.civ., comunicarea dispoziției realizându-se la domiciliul defunctei, dar nu pe numele moștenirii, prin asimilare cu art.285 alin.2 C.pr.civ..
Calitatea de succesor a fost justificată prin sentința civilă nr.1137/03
M. 2005, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr.76/2005 prin care s-a constatat calitatea acestora de legatari în baza testamentului autentic nr.2680/1995.
Față de cele ce preced și având în vedere imposibilitatea restituirii în natură a cotei de ¼ parte din imobil, tribunalul a dispus restituirea prin echivalent sub forma despăgubirilor în condițiile Titlului VII din L. nr.247/2005, în favoarea reclamantului și intervenientei pentru cota de 1/4 parte aparținând soției lui M. P. născut P. L. de sub B+3 din C.F. nr.4893
C..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. municipiului C.-N. și M.
C.-N. prin P.
I. În motivarea recursului P. municipiului C.-N. a arătat că hotărârea este nelegală, deoarece din actele depuse de reclamanți nu a rezultat că acesta este moștenitorul proprietarului tabular, după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 3 și 4 din L. nr. 10/2001.
Pârâtul a invocat că potrivit art. 23 din L. nr.10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate pot fi depuse până la data soluționării notificării, ori reclamantul nu și-a îndeplinit această obligație.
Au fost invocate și dispozițiile Legii nr. 36/1995, recurentul susținând că dovada calității de moștenitor se face cu certificatul de moștenitor.
În lipsa certificatului de moștenitor sau a unei sentințe judecătorești care să ateste dezbaterea succesivă a moștenirilor, cât și transmiterea patrimoniului către revendicatori, calitatea de moștenitor al notificatorului nu este dovedită.
Actele de stare civilă depuse de G. I. nu au făcut dovada calității de moștenitoare a revendicatoarei pentru cota de ¼ a fostului proprietar tabular.
Întrucât notificarea trebuie soluționată în 60 de zile, C. pentru aplicarea Legii nr.10/2001 nu putea refuza sine die soluționarea notificării, motiv pentru care dispoziția P.ui a fost emisă cu respectarea legii în materie.
II. M. C.-N. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a M. C.-N. și în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondate.
Recurentul a apreciat că nu are calitate procesuală pasivă, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 4 coroborat cu art. 21 alin. 4 din L. nr.10/2001
(republicată).
Calitatea procesuală pasivă reprezintă o condiție esențială pentru ca o persoană fizică sau juridică să stea în proces, presupune o identitate între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul juridic de drept material dedus judecății.
Acordarea măsurilor reparatorii se dispune prin dispoziția primarului, recurentul apreciind că nu are nicio obligație legală în litigiul de drept material dedus judecății.
Motivele de recurs invocate în subsidiar și care vizează nelegalitatea hotărârii sunt identice cu cele invocate de pârâtul P. mun. C.-N. în memoriul său de recurs, motiv pentru care nu vor fi repetate.
Prin întâmpinare, reclamantul H. Ș.-V. intervenienta D. K.-E. au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Pârâtul M. C.-N. are calitate procesuală pasivă conferită de dispozițiile art. 21 alin.4 din L. nr.10/2001.
În ceea ce privesc motivele referitoare la fondul cauzei, intimații au arătat că au fost depuse la dosar actele de stare civilă pentru a dovedi șirul transmisiunilor succesive. Nu există nicio dispoziție legală în L. nr.10/2001 care să stabilească, că numai prin certificat de moștenitor sau calitate de moștenitor se poate dovedi calitatea de moștenitor.
Art. 23 din L. nr.10/2001 - când menționează actele care trebuie să însoțească notificarea, face referire la „. care dovedesc calitatea de moștenitor"; - decizia civilă nr. 6557/(...) a Înaltei Curți de C. și J.
Dispozițiile art. 4 alin 2 și 3 din L. nr.10/2001 reglementează situația în care notificarea nu este făcută de către proprietarul imobilului, ci se formulează de moștenitorii testamentari sau legali.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate,curtea constată următoarele:
Potrivit art. 137 Cod proc.civ., curtea ca examina cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a M. C.-N..
Potrivit dispozițiilor art. 22 din L. nr.10/2001, persoana îndreptățită va notifica in termen de 6 luni*) de la data intrării in vigoare a prezentei legi persoana juridica destinatoare, solicitând restituirea in natura a imobilului. In cazul in care sunt solicitate mai multe imobile, se va face cate o notificare pentru fiecare imobil.
Din aceste dispoziții legale rezultă că notificarea se trimite persoanei juridice deținătoare a imobilului, care în cazul de față este M. C.-N..
Dispozițiile art. 21al. 4 din L. nr. 10/2001 prevăd că In cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea in natura sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivata a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului B., ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
Chiar dacă dispoziția de restituire în natură este emisă de către P., nu înseamnă că numai acesta are calitate procesuală pasivă, unității deținătoare revenindu-i obligația să constituie comisia prevăzută de L. nr.10/2001 și să soluționeze notificarea.
Din dispoziția legală rezultă că imobilul în litigiu se află în proprietatea M. C.-N., ceea ce îi conferă pârâtului M. C.-N. calitate procesuală pasivă, critica recurentului fiind nefondată.
Criticile vizând fondul cauzei sunt comune celor doi pârâți, astfel încât vor fi analizate împreună.
În ceea ce privește critica potrivit căreia actele care dovedesc calitatea de moștenitor nu au fost depuse până la soluționarea administrativă a notificării, curtea constată că această critică este nefondată. Art. 23 din L. nr.10/2001 prevede că actele doveditoare pot fi depuse până la soluționarea notificării, însă această dispoziție legală nu limitează posibilitatea instanței, investită cu acțiunea întemeiată pe art. 26 din 10/2001 de a soluționa procesul, în cadrul procedurii jurisdiționale, numai pe baza actelor depuse în etapa administrativă.
A obliga instanța să soluționeze cauza numai pe baza înscrisurilor depuse în procedura administrativă ar avea ca efect îngrădirea accesului la justiție stipulat de art. 21 C. și art. 6 C.E.D.O.
Ori, persoana îndreptățită la măsuri reparatorii are posibilitatea legală de a formula contestație cu privire la temeinicia și legalitatea deciziei emise.
În această fază procesuală se pot administra probe în temeiul art. 167 Cod proc.civ. și cu respectarea principiului nemijlocirii instanței în administrarea probelor.
Așadar, este lipsită de substanță susținerea pârâților potrivit căreia dispoziția primarului a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
În ceea ce privește critica lipsei certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești de stabilire a masei succesorale, curtea constată că și această critică este nefondată.
L. nr.10/2001 nu prevede expres că persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii trebuie să-și dovedească calitatea de moștenitor cu certificat de moștenitor, sau de calitate moștenitor.
De regulă, calitatea de moștenitor se dovedește cu certificatul de moștenitor sau legatar, ori hotărâre irevocabilă de stabilire a masei succesorale și calității de moștenitor, în lipsa acestora calitatea de moștenitor se dovedește cu orice probe scrise din care să rezulte acceptarea moștenirii.
Certificatul de moștenitor nu constituie titlul de proprietate nici măcar pentru bunurile care fac parte din masa succesorală, ci atestă calitatea de moștenitor.
În fața instanței de fond s-au administrat probe în vederea stabilirii calității de persoane îndreptățite a reclamantului și intervenientei, dovedindu-se că prin succesiuni succesive bunul a trecut în patrimoniul acestora.
Deși pârâtul invocă că revendicatorul nu a făcut dovada calității de moștenitor pentru proprietarul tabular pentru cota de ¼ din imobil nu a dezvoltat această critică cu alte argumente care să permită instanței să analizeze această susținere.
Simpla afirmație că reclamantul și intervenienta nu a făcut dovada transmisiunii succesorale este lipsită de relevanță, pârâții fiind obligați să argumenteze și să dezvolte această afirmație pentru ca instanța să-și poată exercita controlul judiciar.
Verificând modul în care instanța de fond a stabilit starea de fapt, precum și dispozițiile legale incidente, curtea constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care în temeiul art. 3041 raportat la art. 312 Cod proc.civ., va respinge ca nefondate recursurile.
Prin întâmpinare intimații au solicitat obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, însă nu au făcut dovada acestor cheltuieli, motiv pentru care în temeiul art. 1169 raportat la art. 274 Cod proc.civ., cererea acestora va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și M.
C.-N. PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 458 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. A.-T. N. M. C. V.
GREFIER M.-L. T.
Red. TAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: O.C.T.
| ← Decizia civilă nr. 395/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 78/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
