Decizia civilă nr. 2597/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 2597/R/2012
Ședința publică din 25 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. S., împotriva sentinței civile nr. 121 din 09 februarie 2012 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați S. R., PRIN M. C.-N., M. C.-N., PRIN P. și P. M. C.-N., având ca obiect L. nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, domnul avocat S. S. A., care depune la dosar împuternicire avocațială pentru redactarea și susținerea recursului (f. 12 din dosar), lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul S. S., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 50 din L. nr. 10/2001.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da reprezentanților pârâților intimați posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, domnul avocat S. S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar hotărârea dată de C. în cauza M. Atanasiu și alții/R.iei și arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea constată că la data de (...) reclamantul recurent a înregistrat la dosar un înscris, întitulat "Concluzii scrise";, în care a fost inserată dezvoltarea motivelor de recurs, în 4 exemplare, iar în privința acestei dezvoltări a motivelor de recurs, Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția decăderii recurentului din dreptul de a-și mai preciza ori dezvolta ori completa motivele de recurs, deoarece a fost depusă la dosar tardiv, după expirarea termenului legal de motivare a recursului, excepție întemeiată pe prevederile art. 3021lit. c C., art. 303 alin. 1 și 2 C. și art. 306 C., motiv pentru care, instanța va lua în considerare doar motivele de recurs din memoriul de recurs inițial, înregistrat la dosar inițial la data de (...), care se află la f. 2 - 5 din dosar. Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamantului recurent asupra recursului și asupra excepției invocată din oficiu de către instanță. Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și modificarea în întregime aacestei sentințe, în sensul admiterii acțiunii civile formulată de reclamant, pentru motivele arătate prin memoriul de recurs. Reprezentantul reclamantului recurent arată că s-au acordat despăgubiri reclamantului pentru o suprafață de teren mult mai mare decât s-a dispus prin D. P. și, totodată, arată că potrivit ierarhizării, legea acordă prioritate despăgubirilor prin acordarea de bunuri asemănătoare cu bunul a cărui restituire în natură nu se poate face, pentru că această modalitate este cea mai apropiată de restituirea bunului în natură. De asemenea, reprezentantul reclamantului recurent arată că în fața instanței de fond a solicitat efectuarea unei expertize pentru a se stabili valorile imobilului în litigiu, pentru a nu fi valori exagerate, însă instanța de fond a respins această solicitare, considerând că în cauză nu este necesară efectuarea unei expertize. T., arată că instanța de fond a constatat că în cauză este incidentă excepția autorității de lucru judecat, însă prin motivarea sentinței, instanța de fond recunoaște neincidența în cauză a excepției autorității de lucru judecat și, de asemenea, arată că în opinia instanței acordarea de despăgubiri înseamnă plata de despăgubiri bănești, însă legiuitorul prevede și despăgubiri prin acordarea de bunuri asemănătoare cu bunul a cărui restituire în natură nu se poate face, care au prioritate despăgubirilor bănești. Reprezentantul reclamantului recurent arată că hotărârea pilot la care s-a referit în memoriul de recurs și pe care a depus-o azi la dosar, are ca scop punerea în acord a prevederilor naționale cu prevederile internaționale și se relevă imposibilitatea S. R. de a acorda despăgubiri bănești propunându-se inventarierea bunurilor statului și acordarea de bunuri în compensație persoanelor nedreptățite. Având în vedere aspectele anterior arătate, Curtea constată că instanța a încălcat legea și a interpretat greșit anumite instituții juridice, motiv pentru care, se impune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj, pentru a se încuviința proba cu expertiza solicitată de reclamant. Reprezentantul reclamantului recurent lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocată din oficiu de către instanță și arată că nu solicită cheltuieli de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 121/(...), pronunțată de T ribun alul Cl u j în dos ar nr.(...), s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul S. S., în contradictoriu cu pârâții S. R. prin M. C.-N., M. C.-N. și P. M. C.-N. Fără cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele: „Prin sentința civilă nr. 97/(...) a T. C., pronunțată în dosar nr.(...) a fost admisă în parte acțiunea civilă promovată de reclamantul S. S. împreună cu R. D. , avand ca obiect plangere la L. nr.10/2001 , dispunandu-se restituirea în natură în favoarea reclamanților a parcelelor cu nr. top. 1128/1/1/1 în suprafață de 349 mp înscris în CF 41029 C., și a parcelei cu nr. top. 1128/1/4 în suprafață de 401 mp având destinația drum de acces, înscrisă în CF 2313 C.-N., sub A+4, cu consecința întabulării în CF; au fost obligați pârâții să emită pe seama reclamanților dispoziție cu propunere de acordare a despăgubirilor în condițiile L. speciale de stabilire și plată a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv - T. VII din L. 2. pentru parcela prev. cu nr. top. 1128/1/1/2 teren în str. Republicii nr. 92/C, în suprafață de 392 mp, înscris în CF 1. cu nr. cad. 17856 și 1128/1/3 înscrisă în CF 35028 C.-N., sub A+1, loc de casă în str. Republicii nr. 92/C, teren în suprafață reală de 804,21 mp., fiind respinse cererile de intervenție accesorii formulate în cauză. Prin D. civilă nr.2. a C. de A. C. au fost admise apelurile intervenienților Lupău L. și Vișan I. Almira și au fost admise în parte apelurile paraților P. M. C.- N., M. C.-N. precum și ale intervenienților Micula M., Micula S.lă, Voievod I., Voievod M. I., C.eliță I. și Feraru M., iar ca urmare a fost desființată în parte Sentința civilă nr. 97/(...) a T. C., dispunandu-se trimiterea cauzei spre rejudecare cu privire la solicitarea de restituire în natură a parcelelor identificate sub nr. top 1128/1/1/1 și nr. top 1128/1/4 înscrise în CF nr. 41029 C. și în CF nr. 2313 C., întabularea dreptului de proprietate și soluționarea cererilor de intervenție și au fost menținute dispozițiile sentinței referitoare la propunerea de acordare de despăgubiri pentru parcelele identificate cu nr. top 1128/1/1/2 și nr. top 1128/1/3 înscrise în CF nr. 1. și respectiv, CF nr. 35028 C. Prin D. civilă nr. 6717/(...) a Î. C. de C. și Justiție s-a constatat nulitatea recursului declarat de reclamanții S. S. și R. D. și a fost respins recursul declarat de parații M. C.-N. și P. municipiului C.-N., împotriva Deciziei civile nr.2. a C. de A. C. Se constată așadar, că urmare a promovării căilor de atac în dosarul nr.(...) al T. C. ,avand ca obiect plangere în temeiul L. nr.10/2001 , soluția primei instanțe în privința cererii de acordare de despăgubiri pentru parcelele identificate cu nr. top 1128/1/1/2 și nr. top 1128/1/3 înscrise în CF nr.1. și respectiv CF nr.35028 C. a rămas irevocabilă , intrand în puterea lucrului judecat. În acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul S. S. solicită atribuirea suprafeței de 252 mp. teren cu nr. top 21116, din CF nr.2. C. , ca despăgubire în natură, respectiv în compensare, pentru suprafața de 1196 mp. teren cu privire la care , prin hotărarile judecătorești anterior menționate, s-a stabilit dreptul său la despăgubiri în condițiile L. speciale de stabilire și plată a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv - T. VII din L. 2.. Instanța reține că prevederile art. 1 alin. (1), art. 7 și art. 9 din L. nr. 10/2001 instituie principiul prevalentei restituirii în natură a imobilelor preluateîn mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza L. nr. 139/1940 asupra rechizițiilor. Pe cale de excepție, dacă această măsură nu este posibilă ori este expres înlăturată de la aplicare, se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, sau propunerea de acordare de despăgubiri potrivit T. VII din L. nr. 2.. Ori, asupra naturii despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru imobilul în suprafață totală de 1196 mp. (top 1128/1/1/2 - 392 mp. și nr. top 1128/1/3- 804 mp.), instanța s-a pronunțat deja în cadrul acțiunii ce a format obiectul dosarului nr.(...) al T. C., finalizat irevocabil prin D. civilă nr.6717/(...) a Î. C. de C. și Justiție, astfel încat această chestiune nu mai poate fi repusă în discuția părților pe calea prezentului demers. Este de menționat în acest sens, că în cadrul litigiului anterior , reclamantul a solicitat expres, prin precizarea depusă la data de (...), despăgubiri pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, iar instanța a analizat pe fond această cerere, motivand soluția adoptată. Ca atare, reclamantul a avut posibilitatea de a opta pentru una dintre măsurile reparatorii prevăzute de lege, și chiar și-a exercitat această opțiune, înțelegand să solicite despăgubiri bănești cu privire la imobilele ce nu au putut fi restituite în natură, instanța pronunțandu-se asupra acestei solicitări, stabilind îndreptățirea reclamantului la despăgubiri în condițiile L. speciale de stabilire și plată a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv - T. VII din L. 2.. Așadar, s-a statuat cu putere de lucru judecat, faptul că în cazul imobilului în suprafață totală de 1196 mp. (top 1128/1/1/2 - 392 mp. și nr. top 1128/1/3-804 mp.), reclamantul este îndreptățit la despăgubiri bănești prevăzute de legea specială. Unul dintre efectele lucrului judecat, pe lângă exclusivitate, incontestabilitate și executorialitate, este și obligativitatea, efect care face ca părțile să se supună hotărârii judecătorești irevocabile. Prezumția lucrului judecat prin hotărârile anterioare se impune cu efect pozitiv în procesul de față, deoarece vizează aceeași chestiune juridică cu cea din prezentul proces și tranșată irevocabil în litigiul anterior.. Chiar dacă nu este întrunită cerința triplei identități pentru reținerea autorității de lucru judecat, care să împiedice desfășurarea procesului de față, prezumția puterii de lucru judecat a hotărârilor anterioare determină imposibilitatea ca reclamantul să poată combate cele stabilite în mod irevocabil în celălalt proces și, în final, ca cele două hotărâri să se contrazică pe aspectul astfel judecat. Raportat la considerentele și temeiurile legale expuse, instanța apreciază că acțiunea promovată nu este întemeiată, urmand a fi respinsă. Față de soluția adoptată, reținand că parații nu au solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu vor fi acordate";. Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at rec urs, în ter men leg al, recl aman tul S. S., solicitând casarea sentinței atacate și modificarea în întregime a acesteisentințe, în sensul admiterii acțiunii civile înaintate de către reclamant. Reclamantul a revendicat, in baza L. nr. 10/2001 un imobil situat în C.-N., str. Republicii. A. solicitare de retrocedare constituie obiectul dosarului nr. 2965/11712008. În cadrul acelui proces s-a constatat, că o parte a terenului nu poate fi restituită. Este vorba de 1196 de metrii pătrați. Instanța a obligat primăria la emiterea unor propuneri de despăgubiri prin echivalent. A. parte a sentinței civile 9. este definitivă și executorie. Primăria neagă că ar datora orice fel de despăgubiri, așa cum se poate reține din sentința civilă nr. 9. a T. C. Am identificat terenul în suprafață de 252 mp situat pe C. U., înscris în CF nr. 2. C.-N., (CF vechi 17799) și am constatat că acesta constituie proprietatea S. R.. A. identificare nu a fost întâmplătoare, deoarece a achiziționat mai de mult terenul vecin (din care a fost dezlipită suprafața cerută în cadrul prezentului proces). Reclamantul a procedat la înaintarea acțiunii introductive cu nr. (...), prin care a solicitat acordarea proprietății acestui teren subsemnatului, cu titlu de despăgubiri în echivalent, pentru o parte din suprafața de 1196 metrii pătrați pentru care pârâții au fost obligați la emiterea unei dispoziții de despăgubire. Prin acest gest, reclamantul consideră că și-a manifestat opțiunea pentru reparație prin echivalent cu alt bun imobil. În probațiune reclamantul a cerut efectuarea unei expertize de evaluare a celor două terenuri și de stabilire a echivalenței din punct de vedere valoric, raportat la cele două imobile, respectiv prețul metrului pătrat din terenul care nuse poate restitui în natură și cel solicitat spre acordare ca despăgubire (prin echivalent). A. probă a fost respinsă de instanța de judecată, gest care echivalează cu o antepronunțare clară. În esență, respingerea acțiunii a fost motivată prin aceea, că pe de o parte, există puterea lucrului judecat, pe de altă parte, că reclamantul nu are dreptul decât la despăgubiri bănești sau prin acțiuni. Reclamantul consideră că sentința civilă nr. 1. este nelegală și netemeinică, aducându-i următoarele critici: În primul rând, sentința atacată se bazează pe o percepție greșită a instituției, respectiv a excepției autorității lucrului judecat, considerând că există o suprapunere între cele două procese. A. confuzie apare deja în finalul alineatului 2 pe de pagina 3 a sentinței, unde se menționează că "soluția primei instanțe a rămas irevocabilă, intrând în puterea lucrului judecat". Reclamantul consideră că este improprie folosirea expresiei de putere a lucrului judecat, la modul singular, referitor la o sentință, sentință care poate fi irevocabilă, definitivă sau executorie. Excepția puterii de lucru judecat se poate invoca numai în raport cu un alt proces, care are părți, obiect și cauză (temei juridic) identice. Or, între cele două procese, adică între cauza cu dosar nr. (...), pe de o parte și cea cu nr. dosar (...) nu există suprapuneri nici în privința obiectului și nici în privința cauzei (temeiului juridic). Cea mai bună dovadă în acest sens este motivarea eșuată de pe pg. 4 a sentinței atacate, conform căreia, "Chiar dacă nu este întrunită cerința triplei identități pentru reținerea autorității de lucru judecat, care să împiedice desfășurarea procesului de față ... " Reclamantul consideră că motivarea sentinței conține motive absolut străine obiectului pricinii. Sentința dă o interpretare absolut greșită textelor L. nr. 10/2001, referitoare la instituția despăgubirilor în ipoteza imposibilității restituirii în natură a imobilului preluat în mod abuziv. În primul rând, atunci când un imobil preluat în mod abuziv nu se poate restitui în natură, se acordă despăgubiri, respectiv, în cazul refuzului autorității abilitate în rezolvarea despăgubirii, instanța obligă această autoritate să vină cu propuneri de despăgubiri. Prin sentința civilă nr. 9. primăria a fost obligată să emită propunere de acordare de despăgubiri. În opinia instanței de fond, opinie exprimată în hotărârea atacată, expresia de "acordare de despăgubiri" echivalează cu expresia de "despăgubiri bănești" (a se vedea ultimul aliniat al pg.3). Or, este evident, că prin sentința civilă nr. 9. nu s-au acordat niciun fel de despăgubiri bănești, ca echivalent al terenului de 1196 mp. Mai mult decât atât, Tribunalul Cluj, nici nu putea acorda vreo despăgubire concretă, deoarece, despăgubire se concretizează, în baza opțiunii exprimate de notificator, în urma propunerii din partea debitorului sau, în lipsa ofertei, opțiunea se concretizează în urma înaintării unei acțiuni civile de obligare a debitorului la acordarea ca echivalent unor bunuri imobile, mobile, servicii, bani, acțiuni, etc. Că despăgubirea prin acordarea de alte bunuri este prioritară, reiese clar prin ierarhizarea modurilor de despăgubire, dându-se prioritate acestui mod prin înșiruirea în ordine, șirul modalităților începând cu "bunuri". De altfel, oricum, opțiunea aparține creditorului-notificator. Un alt motiv nelegal invocat de sentință constă în aceea că reclamantul a cerut, în cadrul litigiului anterior (dosar nr. (...)) bani sau acțiuni. Se facetrimitere la o precizare de acțiune în care reclamantul s-a exprimat în felul următor: "să dispuneți obligarea pârâților la plata despăgubirilor .. " . Se face o interpretare absolut greșită, cotidiană a noțiunii, a instituției juridice a plătii. Plata este o modalitate de stingere a obligațiilor (art. 1092 Cod civil). Plata se face în primul rând în natură, iar când o asemenea plată este imposibilă, "dacă datoria este un lucru determinat numai prin specia sa, debitorul, ca să se libereze, nu este dator a-l da de cea mai bună specie, nici însă de cea mai rea". (art. 1103 Cod civil). Iată deci, că și conform Codului civil, plata în bani sau acțiuni, nu numai că nu primează, dimpotrivă este ultima modalitate. Așa cum a arătat și în acțiunea introductivă de instanță, acordarea unor despăgubiri prin plata cu terenuri ale statului constituie atât din motive legale, cât ți din motive de echitate cea mai bună modalitate de despăgubire a proprietarilor deposedați abuziv (sau a moștenitorilor acestora). Mai mult decât atât, și din punct de vedere economic, este cea mai bună variantă, deoarece degrevează statul de plata unor sume uriașe de bani sau de cedare a acțiunilor companiilor de stat. Nu este neglijabil nici aspectul criminologic, deoarece după cum se poate vedea, imobilele care constituie proprietatea statului constituie o sursă serioasă a corupției, de multe ori devenind obiectul unor concesionări sau "privatizări" și licitații dubioase. Toate ideile de mai sus se pot regăsi în cauza Hotărârea CEDO M. Atanasiu și alții împotriva R.iei, din data de 8 iunie, respectiv 21 seplembne-201O. A. hotărâre este o "hotărâre pilot", obligatorie pentru toate autoritățile românești. În această hotărâre se arată printre altele, că R.ia ar trebui să plătească cea 21 miliarde de euro foștilor proprietari, în condițiile în care s-a plătit doar suma de 84 de milioane euro. S-a acordat un termen de 18 luni de rezolvare a situației, cu indicația clară, că trebuiesc inventariate toate proprietățile statului și găsirea unor modalități de despăgubiri și prin acordarea acestora celor păgubiți. Punctele 201, 202, 203 al acestei hotărâri trasează sarcini clare pentru autorități, fiind în consonanță totală cu cele solicitate de către reclamant. Ar mai fi de amintit că, așa cum surse guvernamentale au recunoscut, ANRP -ul, adică entitatea abilitată în despăgubiri nu mai are bani. În ceea ce privește punctul 8 al art. 304 C., reclamantul consideră că și acest text a fost încălcat prin interpretarea absolut greșită a sentinței 9. a T. C. În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 1, art. 9 din L. nr. 10/2001, art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. Recursul este nefondat. Cerere a de che mare î n judec ată . Instanța de fond a fost învestită de către reclamant cu o cerere având ca obiect atribuirea, în favoarea reclamantului, a suprafeței de 252 mp, înscrisă în CF nr. 2. C.-N. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 17799), nr. top 21116, cu titlu de lege, ca despăgubire în natură; întabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra acestui teren în CF, reclamantul invocând în motivarea cererii introductive de instanță, ca temei juridic al cererii sale, prevederile art. 1 alin. 2 din L. nr. 10/2001. C ircu ms tanțele de f ap t ale c auze i . Fiind un recurs declarat în condițiile art. 3041C., instanța poate analiza cauza sub toate aspectele, inclusiv sub aspectul cenzurării stării de fapt. Prin sentința civilă nr. 97/(...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea reclamanților S. S. și R. D., în contradictoriu cu pârâții P. municipiului C.-N. și M. C.-N. și, în consecință, s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanților a parcelelor cu nr. top 1128/1/1/1, în suprafațăde 349 mp, din CF nr. 41029 C., cu nr. top 1128/1/4, în suprafață de 401 mp, din CF nr. 2313 C.-N., A + 4, având destinația drum de acces; s-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților asupra acestor parcele, cu titlu de drept lege; pârâții au fost obligați să emită pe seama reclamanților dispoziție cu propunere de acordare a despăgubirilor în condițiile L. speciale - T. VII din L. nr. 2., pentru parcela prev. cu nr. top 1128/1/1/2, teren în str. Republicii nr. 92/C, în suprafață de 392 mp, din CF nr. 1., nr. cad. 17856, și 1128/1/3, din CF nr. 35028 C.-N., A + 1, loc de casă în str. Republicii nr. 92/C, teren în suprafață reală de 804,21 mp (f. 4-9 dosar fond). Au fost respinse cererile de intervenție accesorie. La pronunțarea acestei soluții au fost avute în vedere prevederile art. 26 alin. 3, art. 18 lit. c și art. 10 din L. nr. 10/2001. Prin decizia civilă nr. 271/A/(...) a C. de A. C., pronunțată în dosar nr. (...), au fost admise apelurile intervenienților și pârâților, a fost desființată în parte sentința nr. 97/(...) a T. C., cu privire la solicitarea de restituire în natură a parcelelor identificate sub nr. top 1128/1/1/1 și nr. top 1128/1/4, înscrise în CF nr. 41029 C., și CF nr. 2313 C., și întabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra acestor imobile, respectiv cu privire la soluționarea cererilor de intervenție, și, în aceste limite, cauza a fost trimisă spre rejudecare. Au fost menținute dispozițiile din sentință referitoare la propunerea de acordare a despăgubirilor pentru parcelele identificate cu nr. top 1128/1/1/2, și nr. top 1128/1/3, înscris în CF nr. 1. C., și CF nr. 35028 C. (f. 10-26 dosar fond). A. decizie a C. de A. C., nr. 271/A/(...) a rămas irevocabilă prin D. nr. 6717/(...), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. (...) (f. 90-93 dosar fond). Prin urmare, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a statuat în sensul că, pentru parcelele de teren identificate cu nr. top 1128/1/1/2 și nr. top 1128/1/3, înscris în CF nr. 1. C. și CF nr. 35028 C., reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri în condițiile T. VII al L. nr. 2.. În acțiunea pendinte reclamantul solicită, practic, ca în locul parcelelor de teren pentru care, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit dreptul reclamantului la despăgubiri în condițiile T. VII al L. nr. 2., să-i fie acordat în compensare terenul în suprafață de 252 mp, aferent nr. top 21116 din CF nr. 2. C. D ispoz iț iile leg ale apl ic ab ile în c auz ă. L. nr. 10/2001, republicată, instituie, prin dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art. 9, regula restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, și care se circumscriu dispozițiilor acestei legi, în favoarea persoanelor îndreptățite. Art. 1 alin. 2 prevede că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care pot să constea fie în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, fie în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în timp ce alin. 4 al aceluiași articol prevede că măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate. Prin urmare, prin prisma acestor dispoziții legale, persoanele îndreptățite pot solicita acordarea în compensare, pentru imobilul imposibil de restituit în natură în baza L. nr. 10/2001, a unor alte bunuri sau servicii. În ipoteza în care nu este posibilă nici restituirea în natură, nici acordarea în compensare a unor alte bunuri ori servicii, oferite în echivalent de unitatea deținătoare, evident cu acordul persoanei îndreptățite, se vor stabili măsurireparatorii în echivalent în condițiile legii speciale de stabilire și plată a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv - T. VII al L. nr. 2.. Inc idenț a în c auz ă a au tor ităț ii de lucru ju dec at. De esența autorității de lucru judecat este împrejurarea că, printr-o nouă hotărâre să nu se aducă atingere celor statuate deja printr-o hotărâre judecătorească anterioară definitivă și irevocabilă, respectiv, să nu se repună în discuție ceea ce s-a tranșat în mod irevocabil printr-o altă hotărâre judecătorească pronunțată anterior. Or, în speță, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă și intrată în puterea lucrului judecat, pronunțată anterior promovării cauzei pendinte, s-a statuat în sensul că pentru terenul solicitat de reclamant în baza L. nr. 10/2001, și care nu poate fi restituit în natură, cu nr. top 1128/1/1/2, în suprafață de 392 mp și nr. top 1128/1/3, în suprafață de 804,21 mp, în total o suprafață de 1196 mp, reclamantul este îndreptățit la despăgubiri în condițiile T. VII al L. nr. 2.. Prin urmare, fiind intrată în autoritate de lucru judecat, această dispoziție dintr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu mai poate fi repusă în discuție în prezentul litigiu, orice reiterare a acestei chestiuni aducând atingere autorității de lucru judecat de care se bucură sentința civilă nr. 9. a T. C., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2. a C. de A. C., și irevocabilă prin D. nr. 6. a Î. C. de C. și J. Cu pr iv ire l a c ar ac ter ul nef ondat al susț in er ilor recuren tulu i. În litigiul anterior, care a format obiectul dosarului nr. (...), reclamantul a depus la dosarul cauzei o precizare de acțiune, prin care a solicitat expres despăgubiri pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură, instanța care a soluționat respectivul dosar pronunțându-se întocmai asupra solicitării exprese a reclamantului în acest sens, analizând implicit pe fond temeinicia solicitării reclamantului, de acordare a despăgubirilor pentru imobilele imposibil de restituit în natură. Drept urmare, apare ca nefondată susținerea recurentului în sensul că, făcând trimitere la această precizare de acțiune, instanța de fond a făcut o interpretare greșită a instituției juridice a plății. Instituția juridică a plății reprezintă un mijloc de stingere a unei obligații, presupunând, potrivit art. 1092 C.civ., o datorie. Cu alte cuvinte, pentru a fi incidente dispozițiile art. 1092 și urm. C.civ. este necesar să existe o obligație de plată din partea debitorului, o datorie a acestuia față de creditorul său. Or, în speță, nu există nicio datorie, nicio obligație de plată a pârâților, față de reclamant, cu privire la terenurile cu nr. top 1128/1/1/2, în suprafață de 392 mp și nr. top 1128/1/3, în suprafață de 804,21 mp, în total o suprafață de 1196 mp, orice astfel de obligație fiind tranșată irevocabil în dosarul nr. (...), dosar în care s-a statuat cu putere de lucru judecat că pentru aceste terenuri reclamantul este îndreptățit la despăgubiri în condițiile T. VII din L. nr. 2.. Drept urmare, Curtea constată că în cauză nu își găsesc aplicare dispozițiile art. 1092 C.civ. Împrejurarea că instanța de fond i-a respins reclamantului proba privind efectuarea unei expertize A. de evaluare a imobilelor litigioase, în niciun caz nu echivalează cu o antepronunțare clară a instanței, în condițiile în care, prin prisma art. 129 alin. 4 și 5 C., raportat și la hotărârile pronunțate în dosar nr. (...), instanța de fond legal a apreciat că nu se impune în cauză efectuarea unei astfel de expertize. Prin sentința civilă nr. 9., rămasă irevocabilă, nu s-au prevăzut alternativ felurile măsurilor reparatorii în echivalent cu privire la care pârâtul P. municipiului C.-N. a fost obligat să se pronunțe, ci, s-a stabilit în concret că reclamantul va fi îndreptățit la despăgubiri în condițiile T. VII din L. nr. 2., astfelîncât nu poate fi împărtășită susținerea recurentului, conform căreia, despăgubirile urmează să fie concretizate în prezent pe baza opțiunii reclamantului. Hotărârea pilot în cauza M. Atanasiu ș.a. împotriva R.iei nu obligă nici S. R., și nici instanțele de judecată, ca în mod automat, pentru imobile ce intrau sub incidența L. nr. 10/2001, să se dispună doar restituire în natură, ori acordarea unor bunuri de același fel în compensare. Prin această Hotărâre s-a fixat un termen înăuntrul căruia S. R. să reglementeze problema modalității de despăgubire a celor îndreptățiți, pentru proprietățile confiscate de stat, fără însă să traseze ca linie directoare obligativitatea restituirii în natură a acestor proprietăți. În actuala reglementare legislativă românească, a fost instituit un cadru legal care permite reclamantului să-și valorifice dreptul său de creanță, respectiv, T. VII al L. nr. 2., mai ales că reclamantul beneficiază de o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-a stabilit că este îndreptățit la despăgubiri în condițiile T. VII al L. nr. 2.. După pronunțarea Hotărârii pilot împotriva R.iei, în cauza Atanasiu și Poenaru, Solon contra R.iei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că prin adoptarea L. nr. 2., S. R. s-a angajat pe o direcție bună prin faptul că prevede o procedură administrativă simplificată de despăgubire comună, S. trebuind să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară, precum și punerea lor în aplicare. De această perspectivă, plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității. În Hotărârea Pilot M. Atanasiu ș.a. contra R.iei, s-a statuat (paragraful 164) că art. 1 din Protocolul 1 nu garantează un drept de a dobândi bunul și nu le impune statelor contractante nicio restricție asupra libertăților de a determina câmpul de aplicare a legislațiilor pe care le pot adopta în materie de restituiri de bunuri și să aleagă condițiile în care acceptă să restituie drepturi de proprietate persoanelor deposedate. În temeiul art. 1 din Protocolul 1, statul are dreptul să exproprieze bunuri, inclusiv toate drepturile de despăgubire stabilite de lege, și să reducă, chiar notabil, nivelul despăgubirilor prin metode legislative. Ceea ce impune art. 1 din Protocolul nr. 1 este ca cuantumul despăgubirii acordate pentru o privare de proprietate realizată de către stat să fie rezonabilă în raport cu valoarea bunului. O lipsă totală a compensației poate fi considerată compatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 doar în cazuri excepționale (paragraf 174). Art. 1 din Protocolul 1 nu garantează dreptul la o despăgubire integrală în toate cazurile, o compensație care este doar parțială nu face privarea de proprietate nelegală eo ipso în toate cazurile. Mai precis, obiective legitime de utilitate publică, ce sunt urmarea unor măsuri de reformă economică sau de justiție socială, pot milita pentru o rambursare inferioară valorii totale de piață (paragraf 175). Mai mult, reiese în mod evident din jurisprudența sa, că dacă Convenția Europeană a Drepturilor Omului a putut estima că legile de restituire înființate pentru a atenua consecințele gravelor încălcări ale dreptului de proprietate, cauzate de exemplu de regimurile comuniste, urmăresc un scop legitim, a considerat totodată că este necesar de a se face în așa fel ca atenuarea vechilor violări să nu creeze noi nedreptăți disproporționate (a se vedea în acest sens cauza Pincova și Pinc contra Republica Cehă, paragraful 58), (paragraful 177). O decizie administrativă a autorității locale competente care recunoaște interesatului un drept de reparație este suficientă pentru a se crea un interes patrimonial protejat de art. 1 din Protocolul 1 ( a se vedea în acest sens cauza Viașu contra R.iei, paragraful 59, 60), (paragraf 180). Este adevărat că în Hotărârea Pilot M. Atanasiu ș.a. contra R.iei s-a statuat în sensul că neexecutarea unei decizii administrative ori a unei hotărâri judecătorești care recunoaște dreptul la o despăgubire, fie al cărui cuantum este stabilit, fie chiar dacă nu este stabilit și cuantumul, constituie o ingerință în dreptul de proprietate în sensul primei fraze a primului aliniat al art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea în acest sens cauza Elias contra R.iei, cauza D. ș.a. contra R.iei), (paragraf 181, 182), dar nu este mai puțin adevărat că în speță, pe de o parte, reclamantul nu a făcut dovada punerii în executare a sentinței civile nr. 9. a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), iar pe de altă parte, că o eventuală executare a acestei hotărâri judecătorești ar urma să se facă în condițiile L. speciale în materie, respectiv, a T. VII a L. nr. 2., astfel cum a fost modificat prin O. nr. 8.. Mai mult decât atât, în prezent, trebuie avută în vedere și împrejurarea că F. P. este funcțional, mecanismul de despăgubire prin intermediul acestui fond, în limita sumei de 500.000 RON putând fi apreciat ca eficient. Prin O. nr. 8. s-au adus precizări cu privire la regulile de atribuire a acțiunilor emise de F. P., la valorificarea titlurilor de despăgubire, la modul în care va fi admis la tranzacționare acest fond, putându-se astfel aprecia că eficacitatea mecanismului de despăgubire prin intermediul acestuia ar trebui să fie luată în considerare. Motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. și art. 304 pct. 8 C. nu sunt incidente în cauză, câtă vreme, hotărârea recurată nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, a fost pertinent și elaborat motivată - cuprinzând toate elementele pretinse de art. 261 C. -, și câtă vreme, în speță nu a fost dedus judecății un act juridic - în înțelesul unui act susceptibil să dea naștere, să modifice ori să stingă raporturi juridice -, căruia instanța să-i fi schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic. Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. S., împotriva sentinței civile numărul 121 din (...) a T. C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. A.-A. M. GREFIER Red.CMC/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: M.O.-S.
| ← Decizia civilă nr. 62/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4950/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
