Decizia civilă nr. 395/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 395/R/2012
Ședința publică din data de 1 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
M.-C. V.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții L. A., L. D.-S. și B. M., împotriva sentinței civile nr. 829 din 14 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. PRIN MFP - D. C., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-na procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamanților-recurenți L. A., L. D.-S. și B. M., avocat G. A.-L., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-intimat S. R. prin MFP-D. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 31 ianuarie 2012, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei reclamanților-recurenți.
C., din oficiu, pune în discuția părților, natura căii de atac promovate de reclamanți, având în vedere că aceasta a fost intitulată apel, întrucât prin art. X. din L. nr. 202/2010 s-au adus modificări art. 4 din L. nr. 2., în sensul introducerii unui nou alineat, prin care se stabilește că hotărârea tribunalului este supusă recursului care este de competența curților de apel, iar sentința atacată în prezenta cauză a fost pronunțată la data de 14 octombrie 2011, după intrarea în vigoare a L. nr. 202/2010, precum și faptul că potrivit prevederilor art. XXVI din aceeași lege, dispozițiile referitoare la căile de atac se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare.
Reprezentanta reclamanților-recurenți arată că raportat la prevederile legale invocate de instanță, prezenta cale de atac este recursul iar nu apelul, cum în mod greșit a fost dată de către instanța de fond.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită recalificarea căii de atac promovată de reclamanți din apel în recurs, având în vedere modificările legislative ce au intervenit prin L. nr. 2..
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților-recurenți susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, schimbarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță așa cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, întrucât condamnările suferite de către antecesorul reclamanților sunt infracțiuni de drept cu caracter politic, astfel că nu se mai impune constatarea de către instanță a acestui aspect, iar în ceea ce privește petitul de acordare a daunelor morale, se aplică dispozițiile Deciziei nr. 1. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 829 din 14 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de L. S., antecesorul reclamanților, și în consecință, a fost respinsă acțiunea civilă modificată formulată de reclamanții L. A., L. D. S. și B. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri, ca prescrisă și a fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării defunctului L. S., antecesorul reclamanților
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, referitor la capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării defunctului L. S., antecesorul reclamanților că potrivit art.1 alin.2 lit. a din L. nr.2. constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art.209 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare. Conform art.4 alin.1 din aceeași lege, persoanele condamnate penal în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3).
În speță, prin S. penală nr. 44/(...), pronunțată în dosarul nr.
33/1955 a T.ui M. Teritorial Oradea, L. S. a fost condamnat la 8 ani închisoare corecțională pentru delictul de agitație publică în baza art. 327 alin. III Cod penal. Prin D. nr. 1026/(...), pronunțată în dosarul nr.
1030/1955 al T.ui M. pentru Unitățile M.A.I. au fost respinse recursurile declarate împotriva sentinței menționate. Ulterior, prin D. nr. 110/(...) a Colegiului M., dosar nr. 114/1956 a fost admis recursul în supraveghere declarat de procurorul general al R.P.R. împotriva celor două hotărâri menționate, care au fost desființate cu trimitere pentru o nouă judecată la T. M. O.
Prin S. penală nr. 288/(...), pronunțată în dosarul nr. 295/1956 a T.ui
M. Oradea, cu unanimitate de voturi, în temeiul art. 209 partea a II a lit. b
Cod penal, L. S. a fost condamnat la 4 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale, prin schimbarea de încadrare din delictul de instigare publică prevăzută de art. 327 alin. III Cod penal. Prin D. nr. 1576/(...), dosar nr. 1530/1956 al T.ui M. al Regiunii a III a M.ă C. a fost casată sentința în examinată în privința lui L. S. și a altor inculpați și s-a trimis cauza spre o nouă judecată la același T.
T. a constatat de asemenea că prin sentința penală nr. 87/(...), pronunțată în dosarul nr. 23/1957 al T.ui M. Oradea (f. 124-145) L. S. a fost condamnat la 5 ani și 6 luni închisoare corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale.
În condițiile în care condamnarea suferită de L. S. întră în categoria celor care constituie de drept condamnări cu caracter politic, instanța apreciază că nu se impune constatarea acestui caracter. De altfel, în motivele cererii de chemare în judecată reclamanții au arătat că respectiva condamnare a fost declarată prin lege ca având caracter politic. Cererea având obiectul menționat urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Reclamanții au solicitat și obligarea pârâtului la plata despăgubirii în sumă de 130.000 lei pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare de către defunctul L. S., decedat la data de (...).
Art. 998 și 999 C.civ. reglementează răspunderea civilă delictuală, care constituie o sancțiune civilă cu caracter reparator și intervine în cazul săvârșirii faptului ilicit cauzator de prejudicii. A. are un caracter patrimonial și este supusă prescripției extinctive.
În conformitate cu art. 8 din D. nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât prejudiciul, cât și pe cel care este obligat la repararea lui.
Atât defunctul L. S. cât și reclamanții au cunoscut elementele impuse de textul legal examinat pentru promovarea acțiunii. Chiar dacă o asemenea acțiune era lipsită de succes în timpul regimului comunist, ulterior, după desființarea Departamentului Securității S.ui prin D. nr. 3., dreptul la acțiune a devenit efectiv începând cu data de 1 ianuarie 1990.
În consecință, pentru temeiul juridic al art. 998-999 coroborat art. 5 pct. 1 și art. 5 pct. 5, art. 6, art. 14 din Convenția pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 1, art. 4, art. 15 alin.
2 și art. 16 din Constituția R.iei, precizat de reclamanți, termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din D. nr. 167/1958, s-a împlinit anterior formulării precizării de acțiune - (...).
Astfel, în baza dispozițiilor legale examinate a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect despăgubiri în temeiul art. 998-999 Cod civil, art. 5 pct. 1 și art. 5 pct. 5, art. 6, art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, art. 1, art. 4, art. 15 alin. 2 și art. 16 din
Constituția R.iei, pentru prejudiciul moral suferit de L. S., antecesorul reclamanților, și în consecință, a fost respinsă respinge acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții L. A., L. D. S. și B. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri, ca prescrisă.
În baza dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., instanța a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această soluție instanța a avut în vedere faptul că cererea de chemare în judecată, întemeiată inițial pe dispozițiile L. nr. 2. și în privința capătului de cerere având ca obiect acordarea despăgubirilor, a fost înregistrată la data de (...), după pronunțarea Deciziilor nr. 1354 și nr.
1. ale Curții Constituționale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții L. A., L. D.-S. și B. M., solicitând instanței schimbarea sentinței și admiterea acțiunii cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, reclamanții au arătat că beneficiarii L. nr. 2. sunt persoane care au fost condamnate politic sau au suferit măsuri administrative cu caracter politic și cărora li se cuvin daune morale pentru prejudiciul suferit.
Reclamanții au arătat că prin decizia nr. 1. Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituțional art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., însă prin decizia nr. 1354/(...) prin care s-a declarat neconstituționalitatea art. I pct. 1 și art. II din OUG nr. 62/2010, s-a reținut că principiul egalității și interzicerii discriminării a fost preluate de C. în P. nr. 12 la C., iar art. 1 al acestui protocol, prevede că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege să fie asigurat fără nicio discriminare.
Prin urmare, reclamanții apreciază că au fost discriminați față de persoanele care au beneficiat de dispozițiile L. nr. 2. și li s-a stabilit dreptul la despăgubiri prin hotărâri judecătorești.
Prin întâmpinare, S. R. a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Recurentii reclamanți au contestat sentința numai cu privire la petitul având ca obiect acordarea daunelor morale invocând faptul că au fost discriminați față de persoanele care au beneficiat de dispozițiile art. 5 din L. nr. 2. înainte de a fi declarate neconstituționale.
În 21 octombrie 2010 prin D. nr. 1. octombrie 2010 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a art. 5 lit. a din L. nr. 2., care stabilea posibilitatea acordării despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
În esență Curtea Constituțională a arătat că în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă existau două norme juridice, art. 4 din D.-lege nr.
118/1990 și art. 5 din L. nr. 2. cu aceeași finalitate - acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate, existând o legiferare paralelă. Invocându-se art.14 din L. nr. 24/2000 (privind normele de tehnică legislativă) care stabilește principiul „unicității reglementării în materie";, precum și de faptul că în materia reparațiilor trebuie să existe o legislație clară, precisă, adecvată, proporțională, care să nu dea naștere la interpretări și aplicări diferite, s-a constatat că art. 5 lit.a din L. nr. 2., contravine dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 5 din legea fundamentală.
Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 761 din (...) și după cum rezultă din art. 147 Constituție „dispozițiile din legi șiordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Dispozițiile Curții Constituționale prin care s-a constat neconstituționalitatea unor dispoziții sau acte normative sunt obligatorii și definitive, supuse unui regim legal, care le declară universal valabile cu efecte „erga omnes"; - după cum rezultă din dispozițiile art. 31 al. 1 din L.47/1992.
Prin urmare aceste decizii sunt obligatorii pentru instanță și părți și în această cauză deoarece sunt opozabile tuturor. Termenul de 45 zile în care Parlamentul sau Guvernul ar fi putut adopta alte dispoziții legale, în prezenta materie, compatibile cu Constituția este depășit, situație în care dispozițiile legale declarate neconstituționale - art.5 lit. a din L. nr. 2. - au rămas fără efecte juridice.
Așadar în lipsa intervenției Parlamentului în vederea adoptării unor noi dispoziții legale compatibile cu Constituția, potrivit dispozițiilor art. 31 al. 3 din L. 47/1992, acțiunile întemeiate pe art. 5 lit. a L. nr. 2. au fost lipsite de fundament legal.
Prin deciziile constituționale invocate, Curtea Constituțională nu a abrogat și nu a modificat dispozițiile legale supuse controlului, ci a împiedicat producerea efectelor juridice de către dispozițiile declarate neconstituționale.
Mai mult Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 1., pronunțată în recurs în interesul legii a statuat că după publicarea deciziilor Curții Constituționale nr. 1. și nr. 1360/2010 dispozițiile art. 5 din L. nr. 2. și-au încetat efectele și nu păot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv până la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Recurenții nu pot invoca discriminarea din perspectiva art. 1 din P. 12 adițional la C. deoarece această reglementare vizează garantarea dreptului la nediscriminare în privința tuturor drepturilor și libertăților recunoscute persoanelor în legislația internă. În cazul de față drepturile pretinse nu au o recunoaștere în legislația internă a statului, reclamanții au promovat acțiunea în (...), după publicarea deciziilor Curții Constituționale, dată la care art. 5 nu mai putea produce efecte.
Nu poate fi invocat principiul discriminării potrivit art. 14 C., deoarece acest principiu cunoaște limitări deduse din existența unor motive obiective și rezonabile. Situația de dezavantaj în care s-ar găsi reclamanții are o justificare obiectivă, întrucât rezultă din controlul de constituționalitate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții L. A., L. D.-S. și B. M. împotriva sentinței civile nr. 829 din 14 octombrie 2011, a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții L. A., L. D.-S. și B. M. împotriva sentinței civile nr. 829 din 14 octombrie 2011, a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A.-T. N. T. D. M.-C. V.
GREFIER M.-L. T.
Red. A.T.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: E. L.
| ← Decizia civilă nr. 1726/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4143/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
