Decizia civilă nr. 1729/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1729/R/2012
Ședința publică din data de 20 aprilie 2012
Instanța constituită din:
Președinte : V. M.- reședintele Curții de A
Judecători : D.-L. B.- icepreședinte al Curții de A. C
A. C. Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții T. V. C. și M. C. împotriva deciziei civile nr. 5./(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe pârâții D. D., R. A., U. A., U. A. D. prin reprezentant legal U. V., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, avocat M. F. cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul pârâtei intimate D. D., avocat A. N. R. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanții recurenți și pârâții intimați.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
R.entanta reclamanților recurenți susține recursul astfel cum a fost formulat, solicitând admiterea lui, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului cu consecința admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
R.entantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și pe cale de consecință menținerea deciziei recurate și implicit a sentinței pronunțată de J. C., fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
I. Prin sentința civilă nr. 1756 din 07 februarie 2011 a Judecătoriei C.-N.,pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții T. V. C. si M. C., împotriva pârâților D. D., R. A., U. A., U. A. D.
(aceasta din urmă prin reprezentant legal U. V..
În consecință:
S-a constatat că din masa succesorală după defuncta din masa succesorala rămasa după defuncta P. Ida, decedată la data de (...) face parteimobilul apartament nr. 4 din str. Horea nr. 54, C.-N., întabulat in C.F. individuala nr. 1. C.-N., nr. top 9871/2/IV;
S-a constatat că pârâta de rândul 3 U. A. este moștenitoarea in calitate de fiică a defunctului U. M. C.l și că din masa succesorală rămasă după acesta face parte cota de ¼ parte moștenită de defunct prin C. de moștenitor nr. 6. eliberat de BNP P. L.
S-a constatat că pârâta de rândul 4 U. A. D. este moștenitoarea in calitate de fiică a defunctului U. Alexandru, decedat la data de (...) și că din masa succesorală rămasă după acesta face parte cota de ¼ parte moștenită de defunct prin C. de moștenitor nr. 6. eliberat de BNP P. L.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare pârâtele să încheie contract autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul apartamentul nr. 4 din str. Horea nr. 54, C.-N., întabulat în CF nr. 1., nr. top 9871/2 IV sau hotărârea pronunțată să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, în baza promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată la data de (...), certificata de C. I. av. C. G.
S-a respins cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată;
S-a luat act de faptul că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în principal, următoarele:
Din copia CF depusă la dosarul cauzei rezultă că imobilul în cauză a aparținut defunctei P. Ida, decedată la data de (...), la data decesului făcând parte prin urmare din masa succesorală a acesteia.
Din certificatele de moștenitor și din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâta de rândul 3, U. A. este moștenitoarea in calitate de fiica a defunctului U. M. C.l și că din masa succesorală rămasa după acesta face parte cota de ¼ parte moștenită de defunct și că pârâta de rândul 4, U. A. D. este moștenitoarea in calitate de fiică a defunctului U. Alexandru, decedat la data de (...) și că din masa succesorală rămasă după acesta face parte cota de 1/4 parte moștenită de defunct prin C. de moștenitor nr. 6. eliberat de BNP P. L.
Prin Sentința civilă nr. 1072/(...), devenită irevocabilă prin respingerea apelului și recursului formulate ulterior, s-a statuat cu putere de lucru judecat că la data de (...) defuncta P. Ida a încheiat promisiune de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul înscris în CF nr. 1., situat în C.-N., str. Horea, nr. 54, ap. 4, jud. C.. S-a stabilit, de asemenea, că respectivul act a fost încheiat în condițiile lipsei de discernământ a defunctei.
În afară de actul încheiat la data de (...) defuncta P. Ida a mai încheiat un act consemnat în înscrisul intitulat promisiune de vânzare-cumpărare încheiat în data de (...).
Prin raportul de expertiză întocmit în prezentul dosar, s-a stabilit că nici la data respectivă defuncta P. Ida nu avea discernământ. Concluzia raportului de expertiză se coroborează cu puternica prezumție rezultată din faptul că s-a stabilit deja cu putere de lucru judecat că două săptămâni mai târziu, respectiv la data de (...) defuncta P. Ida nu avea discernământ. Din coroborarea acestor elemente, instanța de fond a reținut concluzia că nici la data încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare din data de (...) defuncta P. Ida nu avea discernământ.
Este adevărată susținerea reprezentantei reclamantelor că promisiunea de vânzare cumpărare încheiată la data de (...) nu a fost anulată și nici nu s-a cerut anularea acesteia. De asemenea, este corectă susținerea că lipsa discernământului se sancționează cu nulitatea relativă. Prin urmare nefiind vorba de o nulitate absolută instanța nu o poate invoca din oficiu. De asemenea, prin încheierea din data de (...) s-a reținut că în speță nu există putere de lucrujudecat întrucât în dosarul nr. (...) întrucât în dosarul nr. (...) nu s-a analizat validitatea promisiunii încheiată la data de (...).
Cu toate acestea, în analiza temeiniciei prezentei acțiuni nu se poate face abstracție de ansamblul situației juridice existente între părți. A., după art. 5 alin. 2 din Legea nr. 247/2005 „instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care sa țină loc de contract";. Rezultă prin urmare că instanța nu este obligată să facă acest lucru, urmând să facă o aprecierea cu privire la justificarea pretențiilor reclamantelor.
A., deși s-a reținut că sunt acte diferite, instanța de fond a observat că obiectul promisiunii din data de (...), care a fost în mod irevocabil anulată, este identic cu cel al promisiunii care face obiectul prezentei cauze, încheiată cu două săptămâni anterior, la data de (...). Acest lucru demonstrează în ansamblu reaua- credință a numiților T. V. și T. S. care la date foarte apropiate au încheiat acte de vânzare-cumpărare cu o persoană lipsită de discernământ.
Diferența între cele două acte o constituie mențiunea referitoarea la prețul plătit. Având în vedere că actul încheiat la data de (...) a fost anulat ca urmare a lipsei discernământului la data respectivă, instanța a constatat că acest act nu mai poate să aibă nici vreo forță probantă cu privire la plata către defuncta P. Ida a sumei de 265.000.000 lei vechi. Având în vedere că o altă probă nu există cu privire la plata acestei sume de bani, instanța a reținut că aceasta nu a fost plătită defunctei P. Ida sau succesorilor acesteia.
În consecință, având în vedere că la data de (...) defuncta P. Ida a semnat promisiunea de vânzare cumpărare fără să aibă discernământ, că reclamanții cu rea-credință au încheiat la interval de numai două săptămâni promisiuni de vânzare-cumpărare cu privire la același apartament cu o persoană lipsită de discernământ, că cea de-a doua promisiune încheiată cu privire la același imobil a fost anulată în mod irevocabil și că prețul stipulat în contract nu a fost plătit, instanța a precizat că în speță nu se justifică obligarea pârâților la executarea antecontractului și nici pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract.
II. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții T. V. C. și M. C.,respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 5. din 08 decembrie 2011 a T.ui C..
M.ivând decizia, T. a arătat, în esență, că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind dovedit că la data încheierii convenției din 31 octombrie 2001 promitenta-vânzătoare avea discernământul abolit. Or, nevalabilitatea consimțământului atrage nevalabilitatea convenției, iar un act invalid nu poate constituit temei al acțiunii în executare silită atipică a promisiunii de vânzare-cumpărare.
Prima instanță a greșit însă atunci când a stabilit, fără a face verificări, că prețul nu a fost plătit de către reclamanți, deoarece deși actul juridic încheiat la
14 noiembrie 2011 a fost anulat printr-o hotărâre irevocabilă, prin aplicarea principiului conversiunii actelor juridice el putea valora chitanță care să confirme plata prețului.
Deși nu se poate considera că înscrisul încheiat la 14 noiembrie 2011 probează, în mod necesar, efectuarea plății, reclamanților le rămâne deschisă posibilitatea de a dovedi prin alte mijloace de probă că prețul a fost plătit, ceea ce le-ar putea fi util în cazul formulării unor pretenții având ca obiect restituirea prețului.
Se impune, așadar, înlăturarea acelor considerente din sentință care se referă la neplata prețului.
III. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții T. V. C. și M. C.,solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și, apoi, a acțiunii reclamanților în totalitatea ei, fiind obligate pârâtele să încheie cu reclamanțiicontract de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru imobilul în litigiu, iar în caz de refuz, hotărârea instanței să țină loc de contract, deoarece: a) Decizia instanței de apel este nelegală, fiind de avut în vedere că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 31 octombrie 2001 nu a fost anulat și nici nu s-a cerut anularea lui. De altfel, sancțiunea fiind nulitatea relativă, nici nu putea fi invocată din oficiu de către instanță. b) Lipsa discernământului uneia dintre părțile contractante nu poate atrage nulitatea relativă, iar cum acest motiv nu a stat la baza unei acțiuni în nulitatea relativă a convenției încheiate la data de (...), rezultă că acest act juridic este în ființă și poate fi executat.
IV. Cu privire la acest recurs, Curtea are în vedere următoarele:
A. cum recurenții au arătat, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare încheiată la data de 31 octombrie 2001 între aceștia, ca promitenți-cumpărători,
și P. Ida, ca promitent-vânzător, nu a fost anulată în cadrul unei proceduri judiciare și nici nu a fost lăsată fără efecte, în condițiile legii, prin voința părților contractante ori a succesorilor defunctei P. Ida.
Rezultă, așadar, că această promisiune de vânzare-cumpărare trebuie socotită un act juridic care și-a păstrat vocația de a produce, în limitele și condițiile stabilite de lege, efecte juridice.
În măsura în care, invocându-se lipsa discernământului promitentei- vânzătoare P. Ida, s-ar fi promovat în termen legal o acțiune în justiție de către persoanele interesate, cerându-se și obținându-se anularea actului juridic încheiat la data de 31 octombrie 2001, acesta putea fi astăzi socotit un act juridic invalid, deci lipsit de puterea de a produce efecte juridice specifice naturii sale.
Dintr-o asemenea perspectivă, critica formulată de recurenți este întemeiată, instanța de apel statuând în mod greșit, în considerentele deciziei, că promisiunea de vânzare-cumpărare sus-evocată, este un act juridic care nu poate constitui un just temei al acțiunii în executarea silită atipică. Lipsa de discernământ a uneia dintre părțile contractante nu atrage, prin ea însăși, nevalabilitatea actului juridic, ci doar în măsura în care este valorizată, ca motiv de nulitate relativă, pe calea unei acțiuni civile în anularea actului.
Pe de altă parte însă, prezenta Curte înțelege a observa că o promisiune de vânzare-cumpărare precum cea încheiată la data de 31 octombrie 2001 între reclamanți și P. Ida este un act juridic sinalagmatic, fiecare dintre părți dobândind drepturi și asumându-și obligații. A. fiind, când una dintre părți nu își execută sau nu poate face dovada că și-a executat (căci pentru judecător ceea ce nu este dovedit este ca și inexistent) propriile obligații contractuale, ea nu poate pretinde obligarea celeilalte părți la a-și executa obligațiile ce-i revin, evidente rațiuni de echitate justificând această soluție legală.
În procesul de față, reclamanții erau datori a face dovada faptului că și-au îndeplinit, față de promitenta-vânzătoare P. Ida, obligațiile de plată a prețului imobilului obiect al promisiunii, înțeleasă ca și condiție necesară pentru admiterea prezentei acțiuni.
Are în vedere Curtea că pentru a dovedi plata prețului în sumă de
265.000.000 lei ROL (în condițiile în care, potrivit convenției din 31 octombrie
2001, el trebuia plătit până la data de 10 noiembrie 2001), reclamanții s-au prevalat de clauza cuprinsă într-o altă convenție încheiată între ei și P. Ida cu privire la același imobil, și anume promisiunea de vânzare-cumpărare din data de
14 noiembrie 2001 (f. 10, 11 dosar Judecătorie), clauză potrivit căreia
„subsemnații cumpărători promitenți declarăm că au achitat vânzătoarei promitente între prețul de 265.000.000 lei …";.
Convenția din data de 14 noiembrie 2001 a fost însă anulată în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 1072 din 09 februarie 2007 a Judecătoriei C.-N.,pronunțată într-un proces anterior, reținându-se lipsa de discernământ a promitentei P. Ida la data încheierii ei. Or, această anulare privește convenția în integralitatea ei, adică inclusiv clauza - esențială - privitoare la îndeplinirea obligației de plată a prețului, ceea ce înseamnă că reclamanții erau ținuți, în prezentul proces, a face dovada plății prin alte mijloace de dovadă decât menționata clauză contractuală.
O asemenea dovadă nu a fost însă făcută, astfel că reclamanții, nefiind în măsură să probeze îndeplinirea propriei obligații, nu le pot pretinde pârâților să își îndeplinească, la rândul lor, obligația de a încheia un contract autentic de vânzare-cumpărare.
Acestea sunt motivele pentru care acțiunea reclamanților se impunea a fi respinsă, Curtea conchizând că, deși soluția de respingere a apelului este corectă, motivarea trebuie îndreptată potrivit celor de mai sus.
Se impune, așadar, respingerea recursului, lipsind motivele de nelegalitate care să justifice modificarea soluției la care instanța de apel s-a oprit prin dispozitivul deciziei pronunțate.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții T. V. C. și M. C. împotriva deciziei civile nr. 562 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. M. D.-L. B. A. C.
S. - D. G.
GREFIER
Red.VM/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: B. Z.
Jud.apel: C.V.Balint/M.T.
| ← Decizia civilă nr. 852/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 827/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
