Decizia civilă nr. 827/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 827/R/2012
Ședința 3 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul P. L. împotriva deciziei civile nr. 3. din 28 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat P. C., și pe pârâții intimați L. V. E., L. D. și L. D., având ca obiect acțiune în declararea simulatiei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul recurent P. L. asistat de avocat P. R. și reclamantul intimat P. C. asistat de avocat C. C., lipsă fiind pârâții
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 1349 lei și 5 lei timbru judiciar, astfel că la acest termen de judecată, recursul este legal timbrat.
Reprezentantele părților prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului declarat, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanței de apel, în speță T. C., atât în temeiul art. 304 pct. 5
C.pr.civ. cât și în temeiul art.312 alin. 3 C.pr.civ.
În subsidiar, admiterea recursului declarat cu consecința desființării hotărârii atacate și menținerea hotărârii instanței de fond, mai exact a sentinței civile nr. 6., respectiv a respingerii acțiunii principale de instanța formulată de P. C. ca și inadmisibilă, raportat la admiterea excepției autorității de lucru judecat.
În subsidiar solicită admiterea recursului cu consecința desființării hotărârii atacate și menținerea hotărârii instanței de fond de respingere a acțiunii introductive de instanță, în temeiul art.304 pct. 7 și 9 C.pr.civ., acțiunea fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată doar în ce privește taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Susține că prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul instanțelor, mai exact la Judecătoria Cluj-Napoca, în anul 2009, deci anterior modificării legislative menționate astfel că, chiar dacă nu am avea dispoziții de aplicaretranzitorii ale acestei legi, ce prevăd expres inaplicabilitatea acestor prevederi proceselor pendinte, tot nu s-ar putea aplica aceste prevederi, plecând de la principiul de drept civil, potrivit căruia legea civilă nu retroactivează.
Prin urmare, singura posibilitate legală pe care instanța de apel o avea în cazul aprecierii temeiniciei cererii de apel era aceea de a trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Un al doilea motiv de casarea cu trimiterea spre rejudecare este cel prevăzut de dispozițiile pct. 5 ale art.304 C.pr. civ., motivat pe faptul că recurentul nu a fost legal citat pentru termenul de judecată din (...), termen la care s-a recalificat calea de atac a recursului ca fiind apel, apelantul nefiind citat la judecarea apelului, fiind citat cu mențiunea „pentru recurs";, fiindu-i încălcat astfel dreptul de a propune probe, având în vedere caracterul devolutiv al apelului.
Apreciază ca nelegală susținerea instanței de apel, că nu ar fi vorba de autoritate de lucru judecat, în realitate există identitate de părți, identitate de obiect, obiectul celor două dosare vizând exact același teren de 500 mp și actul în baza căruia acesta a trecut de la pârâții L. la recurentul P. L. și identitate de cauză între cele două dosare.
În ce privește cererea subsidiară de admiterea recursului cu consecința modificării deciziei atacată în sensul respingerii apelului, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ., recurentul a arătat că redactarea hotărârii și considerentele pe care se bazează nu reprezintă decât o încercare de a acoperi viciile demersului juridic inițiat de reclamant, motivele reținute de instanță fiind străine de natura pricinii pentru că, din cuprinsul hotărârii și din dispozitivul acesteia nu rezultă cu claritate soluția juridică și finalitatea dată de instanța de apel prin admiterea acțiunii. Chiar dacă s-ar admite procedeul juridic al instanței de apel și s-ar aprecia existența simulației prin act aparent ascuns, consecința logică ar fi nulitatea actului aparent ascuns, ceea ce ar duce la inexistența vreunui act între proprietarii tabulari.
D. atacată conține și erori de judecată, cea mai gravă dintre acestea fiind cea referitoare la neindividualizarea modului de coproprietate a părților în urma admiterii apelului.
Reprezentanta reclamantului intimat P. C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a deciziei civile nr. 3. pronunțată de Tribunalul Cluj, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține în totalitate, cu cheltuieli de judecată conform contractului de asistență judiciară pe care îl depune la dosar.
În opinia sa, susținerea recurentului să s-au aplicat greșit prevederile art. 297 alin. 1 C.proc. civ., este eronată în condițiile în care intimatul a promovat apel împotriva sentinței instanței de fond la data de 6 iulie 2011, deci mult după intrarea în vigoare a modificărilor la care recurentul face trimitere.
În ce privește susținerea că procedura de citare cu recurentul P. L. a fost viciată pentru termenul din data de (...), apreciază nu nici această susținere nu este întemeiată, în condițiile în care recursul constituind ultima treaptă procesuală era cu atât mai mult de așteptat ca recurentul să se prezinte la judecată.
Cu privire la celelalte motive de recurs, intimatul arată că acestea sunt nefondate pentru aceleași motive arătate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6. aprilie 2011, pronunțată în dosarul civil nr.12.(...) al J. C.-N., a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtul P. L. și în consecință, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul
P. C., în contradictoriu cu pârâții P. L., L. V. E., L. D., D. L., luându-se act de faptul ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin Sentința nr.7. a J. C.-N., definitivă prin D. nr.229/A/2009 a T.
C., opozabile reclamantului, care a avut calitatea de pârât, s-a stabilit în mod definitiv, cu efect de putere de lucru judecat, caracterul simulat al actelor juridice în temeiul cărora s-a realizat întabularea din C.F. nr.23286
C.-N., s-a stabilit dreptul de proprietate exclusiv al pârâtului P. L. asupra terenului în suprafață de 500 mp, s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției cu titlu de construire iar nu de cumpărare și s-a dispus rectificarea înscrierilor de carte funciară, neconforme cu situația juridică reală, pe deplin dovedită în cauză.
Instanța a reținut că reclamantul P. C. nu a formulat nici o acțiune reconvențională în cadrul dosarului nr. (...) prin care să solicite constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin cumpărare de la vânzătorii L. V. și L. V., nu a probat participarea la încheierea promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare, ci s-a limitat a invoca prescripția achizitivă
(uzucapiunea) în dobândirea pretinsului său drept de proprietate asupra terenului.
În considerentele sentinței mai sus amintite s-a motivat pe larg situația dintre părți, ce se urmărește a fi repusă în discuție, ceea ce evident, nu este cu putință.
Reclamantul, după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr.7. a J.
C.-N., definitivă prin D. nr.229/A/2009 a T. C., a introdus prezenta acțiune în simularea aceluiași act, în contradictoriu cu aceiași pârâți.
Instanța a constatat ca în cauză operează autoritatea de lucru judecat a S. civile nr.7. a J. C.-N., definitivă prin D. nr.229/A/2009 a T. C., fiind întrunite condițiile prevăzute de art.1201 Cod civil.
Astfel, reclamantul a solicitat anularea aceluiași act, invocând aceleași considerente ca și vechiul reclamant-fratele său și întemeindu-se pe același temei de drept și de fapt.
P. a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul sa fie formulat în ambele în același mod și nici ca părțile să aibă calități identice, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni.
Autoritatea lucrului judecat, excepție reglementată în art. 1201 Cod civil, are la bază regula ca o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie sa fie contrazisă printr-o altă hotărâre.
Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nufie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâții P. L., L. V.
E., L. D., D. L., având ca obiect acțiune în declararea simulației, în cauză operând autoritatea de lucru judecat.
Prin decizia civilă nr. 3./(...) a T. C., a fost admis apelul declarat de reclamantul P. C. împotriva sentinței civile nr. 6243/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N., care a fost anulată, a fost reținută cauza evocând fondul si pe cale de consecință a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul P. C. constatând simulația actului intitulat "Contract de vânzare-cumpărare" sub semnătură privată încheiat la data de (...) între L. V. și pârâta L. V. E. și pârâtul de rând 1 P. L. în calitate de cumpărător cu privire la terenul de 500 mp situat în C.-N., str.C.A. R. nr. 19 înscris în CF
23286 C.-N., A+1, nr. top. 10183/1/1/2, în realitate cumpărătorii acestui imobil fiind reclamantul P. C. și fratele său P. L.
P. au fost obligați la plata către apelanți a sumei de 7935 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și apel, reprezentând taxă de timbru, onorariu expert și avocat.
P. a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Astfel, potrivit art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate, iar, potrivit art.166 C pr civ, excepția puterii de lucru judecat poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu în orice fază a judecății chiar și în fața instanței de recurs.
P. a exista identitate de obiect nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că este același.
Așa cum s-a pronunțat și fosta instanță supremă, T. Suprem pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de către reclamant este același în ambele acțiuni.
Însă analizând acțiunea care a făcut obiectul dosarului civil nr. (...) al J. C.-N., tribunalul a constatat că reclamanții P. L. și P. N. au solicitat să se constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 9. D. 1981 în cadrul fostului notariat de S. C. încheiat între pârâții L. V. și L. V., în calitate de vânzători și P. C. și P. M., în calitate de cumpărători, precum și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 9. D. 1981, în cadrul fostului Notariat de S. C. încheiat între pârâții L. V. și L. V., în calitate de vânzători și P. L. și P. N., în calitate de cumpărători iar în prezentul litigiu, prin cererea de chemare în judecată reclamantul P. C. a solicitat a se constata simulația actului intitulat „contract de vânzare-cumpărare"; sub semnătură privată, încheiat la data de 01 I. 1970 între L. V. - în prezent decedat și pârâta L. V. E., în calitate de vânzători și P. L., în calitate de cumpărător cu privire la terenul în suprafață de 500 mp., situat în municipiul C.-N., strada C. A. R. nr.19, înscris în C.F. nr.23286 C.-N., A+1, nr.top.10183/1/1/2, în realitate cumpărătorii acestui imobil fiind P. C. cât și fratele său P. L.
În aceste condiții tribunalul a statuat că scopul final urmărit de către reclamantul din prezentul dosar diferă față de scopul urmărit de reclamanții P. L. și P. N. din dosarul nr. (...) al J. C.-N.
T. a ajuns la această concluzie și raportându-se la considerentele S. civile nr. 7. pronunțată în dosarul civil nr.(...) al J. C.-N. în care s-a reținut următoarele „ pârâții P. C. și P. M. au susținut că terenul ar fi dobândit din banii reclamantului cât și a pârâtului P. C., iar antecontractul s-a încheiat doar pe numele reclamantului deoarece pârâtul nu avea buletin de C. P. nu au înțeles , însă, să formuleze cerere reconvențională, în acest sens …..";, astfel că în acel dosar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra aspectelor relevate în prezentul dosar , respectiv asupra constatării caracterului simulat actului intitulat „contract de vânzare-cumpărare"; sub semnătură privată, încheiat la data de 01 I. 1970 între L. V. - în prezent decedat și pârâta L. V. E., în calitate de vânzători și P. L., în calitate de cumpărător cu privire la terenul în suprafață de 500 mp., situat în municipiul C.-N., strada C. A. R. nr.19, înscris în C.F. nr.23286 C.-N., A+1, nr.top.10183/1/1/2.
Raportat la aceste considerente, tribunalul a apreciat că în prezenta speță nu este incidentă excepția autorității de lucru judecat, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 297 alin 1 C pr civ potrivit cărora în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel a anulat hotărârea atacată și a judecat procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, în cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel a anulat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. De asemenea, instanța de apel a anulat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care judecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel. D. dată problemelor de drept de către instanța de apel, ca și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Având în vedere că apelantul nu a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, tribunalul a anulat sentința civilă nr. 6243/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N. , și a analizat aspectele de fond ale litigiului.
În fața instanței de fond s-au administrat următoarele probe: interogatoriul pârâtului P. L., audierea martorilor A. L., C. L.
Astfel, la întrebarea 20 din interogatoriu pârâtul P. L. a recunoscut că anterior semnării contractului de vânzare-cumpărare 9. a folosit împreună cu apelantul suprafețe distincte de teren conform înțelegerii.
De asemenea, prin răspunsul la întrebarea 21 pârâtul P. L. a relevat că este adevărat că pentru cotele părți din terenul în litigiu devenite proprietatea S.ului Român în administrarea ICRAL a plătit împreună cu apelantul în mod separat chiria aferentă terenului.
Martorul A. L. a relevat că șție că frații P. s-au înțeles foarte bine până în urmă cu 5-6 ani când au demarat demersul juridic pentru terenul pe care îl au lângă casă pe care l-au stăpânit frățește până atunci, fiecare având parcela cultivată cu legume și flori. Același martor a precizat că defoarte mulți ani a observat că fiecare frate avea grădina delimitată de a celuilalt.
Aceleași aspecte ale stăpânirii în comun a terenului în litigiu au fost relevate și de către martorul C. L., aceasta precizând că fiecare dintre frații P. aveau o parcelă de teren separată.
Un alt element esențial în dezlegarea prezentei pricini îl reprezintă faptul că intimatul P. L. a înțeles să conteste valabilitatea Ordinului P.ui
65/118 emis la data de 09 aprilie 1992, în care titulari ai dreptului de folosință a terenului de 500 mp în litigiu erau P. L., P. N., P. C., P. M., la un interval apreciabil de timp de peste 15 ani, în momentul înregistrării acțiunii civile nr. (...) al J. C.-N.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal pârâtul P.
L., solicitând în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul disp.art. 304 pct. 5 și 312 alin. 3 Cod proc.civ.
În motivarea acestui capăt de cerere al recursului, recurentul a arătat că hotărârea instanței de apel este pronunțată cu încălcarea disp.art. 297 alin. 1 modificată prin L. nr. 2., atâta timp cât aceste texte de lege modificate nu pot fi aplicate și nu se aplică proceselor existente pe rolul instanțelor la data apariției modificărilor.
Prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul instanței în anul 2009, deci anterior modificării legislative, situație în care, chiar dacă nu ar exista dispoziții de aplicare tranzitorii acestei legi ce prevăd expres inaplicabilitatea acestor prevederi proceselor pendinte, tot nu s-ar putea aplica aceste prevederi, raportat la principiul de drept civil, potrivit căruia, legea civilă nu retroactivează.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de casare cu trimitere întemeiat pe art. 304 pct. 5 Cod proc.civ., recurentul a arătat că nu a fost legal citat pentru termenul de judecată din (...), respectiv nu a fost citat pentru judecarea apelului, ci a fost citat cu menținea „recurs";. La acest termen de judecată în lipsa lui și a reprezentantului său cu delegație la dosar, instanța a recalificat calea de atac din recurs în apel și a rămas în pronunțare.
Procedând în această modalitate, instanța i-a încălcat dreptul de a propune probe, cerere inadmisibilă, având în vedere caracterul devolutiv al apelului.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de casare cu trimitere spre rejudecare bazat pe dispozițiile art. 312 Cod proc.civ., recurentul a arătat că, modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.
Casarea cu trimitere spre rejudecare se mai impune și pentru că a lipsit taxa judiciară de timbru aferentă apelului în ce privește rejudecarea fondului și pentru nemotivarea apelului în ce privește rejudecarea fondului.
În subsidiar, recurentul a cerut modificarea hotărârii atacate, și menținerea hotărârii instanței de fond.
În motivarea acestei cereri, recurentul a arătat că reținerile instanței de apel referitoare la faptul că în cauză nu există autoritate de lucru judecat sunt nelegale și netemeinice. În dosarul nr. (...) litigiul are un obiect complex, acțiunea având și un capăt prin care se solicită să se constate că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 500 mp, în temeiul actului intitulat „contract de vânzare- cumpărare încheiat la 1 iulie 1970 între acesta și pârâții L..
Prin urmare, există identitate de părți și identitate de obiect, astfel că soluția care se impune este aceea a existenței autorității de lucru judecat.
În al doilea rând, recurentul a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri de respingere a acțiunii de instanță în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ.
Modul în care a fost redactată hotărârea și considerentele pe care se bazează sunt străine de natura pricinii, pentru că instanța are în vedere și justifică admiterea ei, raportat la probatoriul ce vizează folosința imobilului teren de către reclamant, aspecte străine de natura pricinii, cauza neavând ca obiect dobândirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune, situație în care ar interesa folosința exercitată asupra terenului.
Pe de altă parte, instanța de apel face un amestec total nejuridic între simulația prin act ascuns și simulația prin interpunere de persoane, fără a lămuri cărei instituții de drept i-a dat aplicabilitate prin admiterea acțiunii, pentru că din cuprinsul și dispozitivul hotărârii nu rezultă cu claritate soluția juridică și finalitatea dată de instanța de apel.
Dacă instanța ar fi dat eficacitate simulației prin existența unui act ascuns, acesta ar fi trebuit să fie încheiat între numiții L. în calitate de vânzători și P. și ar fi trebuit să existe și să fie dovedit, situație în care consecința era nulitatea actului aparent.
În ce-a dea doua varietate a simulației prin interpunere de persoane, practica este unanim în a-i da eficacitate doar în situația în care înțelegerea este și poată între cele trei părți ale actului. Ori, din probele dosarului rezultă cu certitudine inexistența unei astfel de înțelegeri, atâta vreme cât intimatul P. și pârâtul L. nu s-au cunoscut la dada încheierii contractului din 1970.
Soluția instanței conține și erori de judecată, cea mai gravă fiind aceea referitoare la neindividualizarea modului de coproprietate a reclamantului și pârâtului în urma admiterii apelului. Dacă instanța a avut în vedere la pronunțarea soluției cote egale, atunci ne aflăm în prezența unei hotărâri care s-a pronunțat ultra petita, iar dacă reclamantul și-a formulat acțiunea de maniera în care s-a pronunțat și instanța, se desprinde concluzia că acesta niciodată nu a avut în vedere mai mult de
45% din teren, situație în care instanța i-a dat mai mult decât a cerut, încălcând astfel cota pârâtului.
Desființarea hotărârii atacate se mai impune și pentru faptul că instanța apreciază ca relevante în admiterea cererii interogatoriul intimatului, declarațiile martorilor ce vorbesc despre folosința terenului, folosință de la care instanța ajunge la calitatea de cumpărător și proprietar, fără să explice legătura de cauzalitate ce ar putea exista între această folosință și constatarea caracterului simulat al unui act juridic.
Celelalte probe administrate în cauză dovedesc inexistența simulației, astfel: intimatul P. nu a înțeles să formuleze cerere de restituire a acestui teren, el nu a fost trecut în act pentru că nu a avut calitatea de cumpărător și nu a plătit prețul de vânzare-cumpărare al terenului, răspunsul contradictoriu al acestuia la interogatoriu cu privire la sumele pe care susține că le-a plătit pentru teren, cât și adresa Prefecturii jud. C., din care rezultă că P. L. a solicitat întreaga suprafață a terenului pe care a apreciat-o la doar 275 mp și nu doar jumătate din suprafața terenului. În același sens este și declarația martorei C. L., declarație care trebuie coroborată cu cea dată de martoră în dosarul nr. (...) din care se desprindeconcluzia că martora era în imposibilitate de a avea cunoștință despre faptele reclamantului din 1970.
Prin întâmpinarea depusă intimatul s-a opus admiterii recursului, atât sub aspectul cererii principale, cât și sub aspectul cererii secundare.
Cu privire la cererea principală, de casare a cauzei și trimiterea ei spre rejudecare, intimatul a arătat că motivele invocate sunt nefondate, raportat la dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod proc.civ., și L. nr. 2., la termenul pentru care pârâtul a fost citat cu mențiunea „recurs"; completul a fost legal constituit și pus în discuție recalificarea căii de atac din recurs în apel, ulterior fiind soluționată cauza în complet de doi judecători.
Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ., intimatul a arătat că susținerile lui sunt înlăturate de probele dosarului, prin care s-a dovedit că după încheierea actului simulat în 1970, terenul fost folosit distinct de către cei doi, în raport de cota lor de contribuție din prețul achitat.
În speță, este vorba despre simulație prin interpunere de persoane și evident relația de rudenie trebuie să existe cu persoana interpusă și nu cu celelalte părți ale simulației, așa cum susține recurentul.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de recurs privind aplicarea prevederilor art. 297 alin. 1 Cod proc.civ, curtea constată că este nefondat.
Hotărârea a fost pronunțată de instanța de fond la data de (...), apelul fiind promovat la data de 6 iulie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2.. În speță, au aplicare prevederile alin. 1 din art. 297 Cod proc.civ., astfel cum a fost modificat art. XXII al Legii nr. 2., care prevăd că procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite, vor continua să fie judecate de acele instanțe. Cu toate acestea, în cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare o singură dată primei instanțe, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau prin întâmpinare.
În speță, prima instanță a soluționat cauza pe excepția autorității de lucru judecat, astfel că nu a intrat în judecata fondului. Prin declarația de apel s-a solicitat anularea sentinței pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca și judecarea cauzei prin evocarea fondului, iar prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea apelului.
R. așadar că părțile nu au solicitat expres luarea acestei măsuri a trimiterii cauzei spre rejudecare nici prin cererea de apel, nici prin întâmpinare, astfel că în mod legal instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod proc.civ.
Dispozițiile alin. 2 din art. XXII al Legii nr. 2. invocate de recurent în sprijinul primului motiv de recurs, nu-și găsesc aplicare în speță, apelul fiind înregistrat la data de 6 iulie 2011, după intrarea în vigoare a modificărilor la care recurentul face trimitere, iar textul se referă la procesele, cererile și sesizările privind recursurile în interesul legii începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
Cu privire la motivul de recurs privind casarea cu trimitere spre rejudecare întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod proc.civ.:
Conform dispozițiilor art. 304 pct. 5 Cod proc.civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2
Cod proc.civ.
Pârâtul P. C. a atacat hotărârea pronunțată de Judecătoria Cluj-
Napoca cu apel, cale de atac în raport de care reclamantul P. L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii ca temeinică și legală.
Cauza a fost repartizată completului de recurs 3 R. P. termenul de judecată din (...), termen pentru care a fost depusă de către intimat întâmpinare, tribunalul a constatat că calea de atac este apelul, așa cum de altfel a fost declarat în cauză, a constituit completul legal de apel, care a și soluționat cauza.
Recurentul susține că procedând în această modalitate, procedura de citare cu el pentru termenul de judecată din (...) a fost viciată, fiindu-i încălcat dreptul de a propune probe. Curtea apreciază că dreptul la apărare al recurentului garantat de art. 24 din Constituție nu i-a fost încălcat și nu i s-a produs nicio vătămare, pentru următoarele motive:
Conform art. 100 alin. 1 pct. 6 Cod proc.civ., procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă arătarea înscrisurilor comunicate, iar conform pct. 3 din același articol, arătările de la pct. 1,2,4,5,7 și 8 sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Din procesul verbal încheiat de agentul procedural, rezultă că intimatul P. L. a fost citat cu copia motivelor de apel depuse de către pârâtul P. C. De vreme ce intimatului i-au fost comunicate motivele de apel, iar acesta a formulat întâmpinare față de aceste motive, întâmpinare prin care intimatul nu a solicitat completarea probațiunii, rezultă că intimatul și- a putut formula apărări în raport de care instanța urma să se pronunțe asupra fondului, iar prin citarea lui în calitate de intimat, nu au fost încălcate principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, astfel că intimatul nu a suferit nicio vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea acelui act de procedură.
Cel de al treilea motiv de casare cu trimitere spre rejudecare prev. ce ar. 312 Cod proc.civ., pentru administrarea de probe noi:
Conform dispozițiilor art. 2981Cod proc.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu, iar conform art. 115 pct. 3 Cod proc.civ., întâmpinarea va cuprinde dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere, iar când se va cere dovada cu martori, pârâtul va arăta numele și locuința lor. Prin urmare, intimatul avea obligația în cazul în care aprecia necesară completarea probațiunii având în vedere caracterul devolutiv al apelului, să ceară prin întâmpinare probele pe care le consideră necesar de administrat în cauză. Din întâmpinarea depusă rezultă însă că intimatul a răspuns punctual criticilor formulate prin declarația de apel, fără a solicita administrarea vreunei alte probe. Casarea cu trimitere spre rejudecare pentru lipsa taxei judiciare de timbru pentru nemotivarea apelului în privința admiterii acțiunii: Recurentul nu indică temeiul de drept al acestei cereri, temei de drept care nu există în varianta solicitată de recurent în dispozițiile art. 304 Codproc.civ., aceea de casare și trimitere a cauzei spre rejudecare pentru lipsa taxei judiciare de timbru. L. nr. 146/1997 prevede în art. 11 alin. 2 că se timbrează cu 4 lei cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat. În speță, ne aflăm în această ultimă situație, întrucât prima instanță a respins acțiunea, reținând excepția autorității de lucru judecat. Conform dispozițiilor art. 295 Cod proc.civ., instanța de apel a va verifica în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Din declarația de apel rezultă că apelantul, după ce solicită aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod proc.civ., solicită evocarea fondului, cu consecința admiterii acțiunii, și în consecință, constatarea simulației actului intitulat „contrat de vânzare-cumpărare"; sub semnătură privată, încheiat la 1 iulie 1970, între L. V., L. V. E. în calitate de vânzători și pârâtul P. L. în calitate de cumpărători cu privire la terenul de 500 mp în litigiu, în realitate, cumpărătorii acestui imobil fiind reclamantul P. C. și fratele său, pârâtul P. L. Așadar, instanța de apel era obligată să analizeze punctele deduse judecății prin petiția de apel, ori unul dintre aceste punct supuse analizei instanței de apel este acela privind faptul că „contractul de vânzare- cumpărare sub semnătură privată este simulat, că în realitate reclamantul și pârâtul sunt cumpărătorii imobilului în litigiu";. Instanța de apel și-a îndeplinit această obligație și prin raportare la dispozițiile art. 2923alin. 2 Cod proc.civ., care prevăd că, în cazul în care apelul nu se motivează, ori motivarea apelului sau prin întâmpinare nu cuprind motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond numai pe baza celor invocate la prima instanță. Cu privire cererea de admitere a recursului, de desființare a deciziei și menținerea hotărârii instanței de fond: Potrivit prev. art. 1201 C. civil, pentru a exista putere de lucru judecat trebuie să existe triplă identitate: de părți, de obiect și de cauză, aceste condiții trebuind să fie îndeplinite cumulativ. Cât privește primul element, părțile, se are în vedere prezența juridică la proces, cererea de chemare în judecată fiind făcută de aceleași părți și împotriva lor în aceeași calitate, existând identitate de părți chiar dacă într- un proces a figurat ca reclamantă, iar cealaltă ca pârâtă, iar în al doilea proces aceste calități fiind inversate. În speță, există identitate de părți în prima cererea de chemare în judecată, procesul s-a purtat între aceleași părți, calitățile lor fiind însă inversate. În sfera noțiunii de obiect al cererii de chemare în judecată se include nu numai obiectul material, pretenția concretă, ci și dreptul subiectiv care poată asupra obiectului material. În prima cerere de chemare în judecată înregistrată sub nr. (...), reclamanții P. L. și P. N. au solicitat instanței să constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9317/(...) încheiat între pârâții L. V., L. V. E., în calitate de vânzători și P. C. și P. M. în calitate de cumpărători, cât și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9318/(...) încheiat între pârâții L. V., L. V. E., în calitate de vânzători și P. L. și P. N. în calitate de cumpărători. În prezentul dosar, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul P. C. a solicitat să se constate caracterul simulat al actului sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare"; încheiat la 1 iulie 11970 între L. V., L. V. E. în calitate d vânzători și pârâtul P. L., în calitate de cumpărător, că, în realitate, cumpărătorii acestui imobil sunt P. C. și P. L. R. deci că, în cele două dosare se solicită să se constate simulația a două tipuri diferite de acte. Prin urmare, chiar dacă în speță există identitate de părți, nu există identitate de obiect și, prin urmare, nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat. Cu privire la cererea de admitere a recursului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri de respingere a acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 304 pct. 9 Cod proc.civ.: Conform art. 304 pct. 7 Cod proc.civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Recurenții susțin că cerințele acestui text sunt îndeplinite în cauză, pentru că, prin modul în care a fost redactată hotărârea și considerentele pe care se bazează, aceasta nu reprezintă decât o încercare a instanței de apel de a acoperi toate viciile de drept și de fapt ale demersului juridic al reclamantului. Art. 261 pct. 5 Cod proc.civ., prevede obligația pentru instanța de judecată de a arăta în cadrul hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților. R. așadar că judecătorul are obligația de a demonstra în scris de ce a dat soluția, de a analiza probele pe care își întemeiază soluția și de a arăta de ce aplică o normă de drept sau de ce i s- a dat o anumită interpretare, obligații esențiale în lipsa cărora consecința ar fi desființarea hotărârii. Această cerință nu este îndeplinită în cauză, judecătorul apelului procedând la analizarea probelor administrate în cauză, la justificarea normei de drept pe care a aplicat-o respectiv art. 1175 C. civil, în raport de probele administrate. De altfel, criticile recurentului referitoare la art. 304 pct. 7 Cod proc.civ., nu sunt concrete și nu apreciază în mod concret în ce constă nemotivarea hotărârii sau motivele contradictorii ori străine de natura pricinii. Prin modul în care sunt arătate, aceste critici vizează de fapt nemulțumirea recurentului față de soluția pronunțată de instanța de apel, critici care se încadrează în cerințele art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. Conform dispozițiilor acestui text de lege, modificarea hotărârii se poate cere când, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În cauză, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se constate simulația actului intitulat „contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la (...)";. În funcție de scopul concret al actului aparent și de relația în care acesta se găsește cu actul secret, simulația se poate realiza prin fictivitate, prin deghizare și prin interpunere de persoane. În cazul simulației prin interpunere de persoane, părțile actului aparent urmăresc în mod conștient ca efectele să se producă față de o altă persoană. Contractul aparent sau public este prezumat că exprimă adevărul,adică voința reală a părților până în momentul în care se dovedește contrariul. Ori de câte ori actul aparent a fost perfectat în formă scrisă, dovada și cuprinsul actului secret se face printr-un înscris,regulă de la care se cunosc câteva excepții, între care și aceea când părțile contractante au fost în imposibilitate morală de a-și preconstitui un înscris pentru dovada actului real, situație în care este admisibilă proba cu martori și prezumții. În speță, s-a dovedit că reclamantul împreună cu fratele său, pârâtul P. L., au convenit cu vânzătorii L. cumpărarea unui imobil, teren în suprafață de 500 mp, pe care au edificat câte o construcție, fapt recunoscut de pârât prin întâmpinarea depusă la f. 29, în care arată că a permis reclamantului și soției acestuia să folosească terenul în considerarea faptului că sunt frați și că deține o cotă parte din construcție. Toate actele privind edificarea construcțiilor au fost eliberate pe numele proprietarilor de carte funciară L., motiv pentru care în anul 1981 reclamanții au încheiat cu pârâții L. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9317, prin care aceștia le vindeau cota de 4. parte din construcție, iar pârâții P. L. și soția au încheiat cu pârâții L. contratul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3918, prin care pârâții L. le vindeau cota de 5. parte din construcție, terenul trecând în proprietatea statului în baza Legii nr. 4/1973. Probele administrate în cauză au dovedit cu prisosință faptul că, în realitate, terenul a fost cumpărat de reclamant și pârât. În plus față de cele reținute de tribunal, martorii P. E. N. și P. G. (f.104.105), au arătat că reclamanții și pârâții au folosit încă din 1977 terenul bine delimitat, fiind convinși că terenul a fost cumpărat de cei doi. Această situație este confirmată din chiar răspunsul pârâtului P. lazăr la interogatoriu (f. 110) în care arată că ele personal nu ar fi de acord să-și construiască o casă pe terenul altei persoane însă, în speță, la acea dată nu se putea construi decât dacă dețineai buletin de C., act pe care reclamantul nu îl deținea, astfel că a fost de acord să construiască o casă pe terenul lui împreună cu el. P. care se impune este aceea că cei doi au cumpărat împreună terenul pe care l-au folosit departajat încă de la cumpărare, că fiecare și-a edificat propria construcție. Cererea formulată de pârâtul P. L. în anul 1991 (f. 13) anterior oricărui litigiu între părți, prin care solicită restituirea suprafeței de 275 mp, corespunzătoare cotei lui de proprietate din construcție, confirmă pe deplin concluzia instanței de apel, acea că, în realitate, cei doi au cumpărat terenul împreună, că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la (...) între pârâții L. și P. L. este simulat, în realitate cumpărătorii acestui teren fiind reclamantul și pârâtul. Aceeași confirmare o reprezintă și faptul că pârâtul P. L. a înțeles să conteste valabilitatea Ordinului nr. 65/(...) emis de P. jud. C., în care titulari ai dreptului de folosință asupra terenului în suprafață de 500 mp în litigiu erau P. L., P. N., P. C. Și P. M., la un interval de timp de 15 ani, respectiv doar în momentul înregistrării acțiunii sub nr. (...) pe rolul J. C.- N. P. considerentele reținute, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul declarat de pârâtul P. L. împotriva deciziei civile numărul 388 din (...) a T. C. va fi respins ca nefondat. Urmare respingerii recursului, în baza art. 274 Cod proc.civ., recurentul fiind în culpă procesuală va fi obligat să plătească intimatului P. C. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 63. P. ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. L. împotriva deciziei civile numărul 388 din (...) a T. C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține. Obligă recurentul să plătească intimatului P. C. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. A. C. A. A. C. C. B. Red. IA dact. GC 2 ex/(...) Jud. apel: C.V.Balint, A.F. Doica
| ← Decizia civilă nr. 1729/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1835/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
